La sf\u00e2r\u015fitul lui august \u201959 ni s-a poruncit s\u0103 ie\u015fim cu \u201ebagajul\u201c pe coridor. Ordinul l-a urlat \u00eensu\u015fi locotenentul \u015etefan, faimoasa bestie de care le era fric\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi caraliilor Jilavei, o namil\u0103 cu g\u00e2t de taur, fa\u0163\u0103 porcin\u0103 \u015fi pumni c\u00e2t maiul. Z\u0103cusem vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni pe Reduit, \u00een inima fostului fort, vreo 250 de in\u015fi \u00eentr-un spa\u0163iu \u00een care, \u00een condi\u0163ii c\u00e2t de c\u00e2t normale, ar fi \u00eenc\u0103put vreo \u015faizeci. Era o var\u0103 excesiv de c\u0103lduroas\u0103, fierbinte, chiar \u015fi pentru C\u00e2mpia Burnazului. Ziua, obloanele de sc\u00e2nduri de la ferestrele z\u0103brelite l\u0103sau cu zg\u00e2rcenie s\u0103 treac\u0103 vipia de afar\u0103; sudoarea prelins\u0103 de pe trupuri se amesteca cu m\u00e2zga de pe cimentul pe care straturile de murd\u0103rie crescuser\u0103 de cine \u015ftie c\u00e2nd… F\u0103cusem buboaie, vintrele unora erau r\u0103ni infectate, al\u0163ii aveau furunculoz\u0103. Nici m\u0103car felcerul pu\u015fc\u0103riei nu s-a uitat la ei!
\nA\u015fa c\u0103, la r\u0103cnetul lui \u015etefan \u2013 \u201eIa-\u0163i bagajul \u015fi ie\u015fi!\u201c \u2013 ne-am bulucit pe coridorul \u00eentunecos, surprinz\u0103tor de rece \u015fi, de acolo, zori\u0163i de pumnii \u015fi cizmele gardienilor, am ie\u015fit \u00eentr-o curte unde ne-au luat \u00een primire elevii \u015fcolii de caralii: \u00een majoritate \u0163igani, brute \u00een devenire, \u015fcolari s\u00e2rguincio\u015fi care nu s-au zg\u00e2rcit la \u00eemp\u0103r\u0163eala loviturilor. Ne-au scotocit p\u00e2n\u0103 \u015fi-n fund \u015fi ne-au m\u00e2nat c\u0103tre un \u015fir de dube de culoarea \u015fobolanului. Seara, \u00een triajul G\u0103rii de Nord, \u00eenconjura\u0163i de solda\u0163i din trupele de Securitate \u015fi c\u00e2ini-lupi, am a\u015fteptat c\u00e2teva ceasuri trenul-dub\u0103. S\u0103 ne duc\u0103 unde? Atunci s-a \u00eenfiripat b\u0103nuiala care ne-a \u00eenfipt un cu\u0163it \u00een inim\u0103: \u0103\u015ftia ne duc la Canal! Se redeschide Canalul, acolo ne duc! Cei care trecuser\u0103 pe acolo erau \u00eengrozi\u0163i. La fel \u015fi cei care nu fuseser\u0103…
\nNu ne-au dus la Canal, ci la Salcia, lag\u0103r blestemat unde celor \u015fase sute veni\u0163i de la Jilava li s-au ad\u0103ugat tot pe at\u00e2\u0163ia, adu\u015fi de la Periprava. Cei care au trudit \u00eencep\u00e2nd din septembrie 1959 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui martie 1960 la ridicarea marelui dig din Balta Br\u0103ilei nu au cum s\u0103 uite frigul, \u00eenfometarea cronic\u0103, b\u0103t\u0103ile pentru ne\u00eendeplinirea unor norme imposibil de f\u0103cut, bar\u0103cile f\u0103r\u0103 foc \u2013 pe scurt, regimul de exterminare la care au fost supu\u015fi. Nici regimul \u00eenfior\u0103tor de la recoltarea stufului la Periprava, sub ciomagul bestiilor dirijate de vestitul Ficior. A fost mai r\u0103u dec\u00e2t la Canalul deschis \u2013 \u015fi \u00eenchis \u2013 sub Gheorghiu-Dej? E greu de spus; chiar cei care, ca Ion Omescu ori Robert Cahuleanu, cunoscuser\u0103 ororile Salciei dup\u0103 groz\u0103viile Canalului ezitau s\u0103 dea un r\u0103spuns ferm \u00eentreb\u0103rii. (\u00cen schimb, unul dintre cei mai respecta\u0163i colegi ai no\u015ftri, ofi\u0163erul \u015fef de promo\u0163ie Aurelian Gulan, care f\u0103cuse 12 ani de prizonierat \u015fi pu\u015fc\u0103rie \u00een Uniunea Sovietic\u0103, afirma c\u0103 la Salcia a fost mai greu chiar dec\u00e2t la Vorkuta!). Sunt cu totul de acord cu Florin Pavlovici, autorul memorabilei c\u0103r\u0163i Tortura pe \u00een\u0163elesul tuturor: e greu s\u0103 compari dou\u0103 \u00eentruchip\u0103ri ale R\u0103ului! Dac\u0103 exist\u0103, totu\u015fi, o latur\u0103 s\u0103 zicem pozitiv\u0103 \u2013 nu g\u0103sesc alt termen \u2013 a existen\u0163ei noastre \u00een Balt\u0103 \u015fi \u00een Delt\u0103, aceasta st\u0103 \u00een faptul c\u0103 n-am fost b\u0103ga\u0163i de-a valma cu dreptul comun, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een \u201ecoloniile\u201c de pe Canal. Cunosc\u0103torii \u015ftiu ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai ca brigadieri cu puteri de via\u0163\u0103 \u015fi de moarte asupra politicilor asasini ca faimosul St\u0103nciugel, t\u00e2lhari, violatori.
\nDespre Salcia s-a scris relativ pu\u0163in, lucrarea incontestabil cea mai valoroas\u0103 fiind amintitul volum memorialistic al lui Pavlovici. (Cartea mea Salcia, un lag\u0103r al mor\u0163ii, ap\u0103rut\u0103 la editura const\u0103n\u0163ean\u0103 \u201eEx ponto\u201c \u00een 2009, are caracter documentar, fiind, de fapt, istoria acelui loc al supliciului \u00eenfiin\u0163at \u00een 1952, \u00een acela\u015fi timp cu Periprava.) \u00cen schimb, referin\u0163ele memorialistice la regimul aplicat de\u0163inu\u0163ilor \u00een \u201ecolonii\u201c \u2013 cum, cu fals\u0103 pudoare, denumea Direc\u0163ia Penitenciarelor din MAI acele \u0163arcuri de s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 \u00eemprejmuind bar\u0103ci imunde ori saivane \u00een care erau \u00eenghesui\u0163i sclavii de pe \u015fantierul \u00eentins de la Cernavod\u0103 p\u00e2n\u0103 la Capul Midia \u2013 se num\u0103r\u0103 cu zecile. C\u0103r\u0163i, \u00eens\u0103, av\u00e2nd ca subiect faraonica \u00eentreprindere sortit\u0103 dintru \u00eenceput e\u015fecului sub raport economic, sunt relativ pu\u0163ine. Dintre ele am apreciat \u00eendeosebi Salvat din Infern de Constantin Cesianu, scris\u0103 dup\u0103 ce autorul a reu\u015fit, dup\u0103 mul\u0163i ani de \u00eenchisoare, s\u0103 plece \u00een Fran\u0163a, \u015fi publicat\u0103 la Paris sub titlul Sauv\u00e9 de l\u2019Enfer \u015fi tradus\u0103 de Maria Alexe (traducere ap\u0103rut\u0103 la Humanitas \u00een 1992), \u015fi V\u0103rul Alexandru \u015fi alte pove\u015fti de Adrian Oprescu (Humanitas, 2008). Cartea lui Cesianu, autor cu care am stat aproape un an \u00een aceea\u015fi camer\u0103 la Gherla, este scris\u0103 cu vizibil\u0103 grij\u0103 pentru reconstituirea c\u00e2t mai exact\u0103 a existen\u0163ei de\u0163inu\u0163ilor, vie\u0163uitori \u00een regim de robi, evit\u00e2ndu-se pe c\u00e2t posibil implicarea emo\u0163ional\u0103 a martorului; ai zice c\u0103 e opera unui cronicar silit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een miezul faptelor descrise, atent la tot, dar decis s\u0103 se limiteze la esen\u0163\u0103, la ce r\u0103m\u00e2ne semnificativ. Emo\u0163ia este apanajul cititorului, produs\u0103 tocmai de deta\u015farea autorului, de exactitatea descrierii vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii \u00een lag\u0103rele pe unde a trecut. Diplomat de carier\u0103, Cesianu transfer\u0103 rigorile profesiei \u00een modalitatea de a restitui cumplitele \u00eencerc\u0103ri prin care au trecut de\u0163inu\u0163ii.
\nTot fructul experien\u0163ei directe este volumul semnat de Adrian Oprescu, realizat \u00eens\u0103 \u00een alt registru stilistic \u015fi afectiv. Scriiturii \u00eenrudite cu exactitatea procesului-verbal i-a fost preferat\u0103 nara\u0163iunea evocatoare, pe firul c\u0103reia se \u00een\u015fir\u0103 episoade autonome, precum uciderea unui fost ofi\u0163er de c\u0103tre acela\u015fi criminal prim-brigadier St\u0103nciugel, cadavrul (dup\u0103 unii supravie\u0163uitori, de\u0163inutul ar fi fost \u00eenc\u0103 \u00een via\u0163\u0103) fiind aruncat \u00eentr-un cuptor de ars c\u0103r\u0103mizi \u2013 oroare absolut\u0103.
\nAcestor c\u0103r\u0163i le adaug un volum pe care l-am descoperit t\u00e2rziu, dup\u0103 ce l-am cunoscut pe autor: Dumitru Nicodim \u2013 asistent-scenograf la filmul Poarta Alb\u0103, la care reputatul regizor Nicolae M\u0103rgineanu mi-a f\u0103cut onoarea de a m\u0103 invita s\u0103 colaborez \u00een calitate de consultant istoric \u2013, lucrare ap\u0103rut\u0103 la Humanitas, \u00een 2003, \u00een colec\u0163ia \u201eProcesul comunismului\u201c, din p\u0103cate singurul \u201eproces\u201c intentat regimului criminal care a st\u0103p\u00e2nit, discre\u0163ionar \u015fi distructiv, timp de o jum\u0103tate de secol, Rom\u00e2nia.
\nDumitru Nicodim nu a cunoscut Canalul, nici nu avea cum \u2013 s-a n\u0103scut \u00een 1951, \u00een comuna dobrogean\u0103 Jurilovca. L-a cunoscut, \u00een schimb, tat\u0103l s\u0103u, Trif Nicodin, ap\u0103r\u0103tor, cu \u00eend\u00e2rjire greu de imaginat, al p\u0103m\u00e2ntului familiei c\u00e2nd agen\u0163ii partidului \u015fi statului comunist au venit s\u0103 i-l ia la colectiv\u0103. A suferit la Poarta Alb\u0103 groz\u0103via unui lag\u0103r \u00een care indiferen\u0163a fa\u0163\u0103 de via\u0163a robilor era lege. La fel \u015fi enigmaticul, dar realul personaj \u201eGheorghe al rum\u00e2ncii\u201c, ale c\u0103rui relat\u0103ri, \u00eenregistrate pe zeci de casete, formeaz\u0103 tema c\u0103r\u0163ii. Sunt istorisiri cutremur\u0103toare, greu de acceptat de cititorul obi\u015fnuit, perfect credibile pentru cei care au trecut prin Gulag. Ce s\u0103 alegi din acele episoade care compun o viziune dantesc\u0103? Iat\u0103 un tablou culme a macabrului: \u201eDomnule, am v\u0103zut atunci o imagine de care n-am mai putut s\u0103 scap niciodat\u0103: de jos, de pe ciment, \u015fi p\u00e2n\u0103 sus, la plafon, erau numai cadavre. Numai cadavre, unul peste altul, a\u015fa. To\u0163i goi. Cam un metru \u015fi jum\u0103tate p\u0103reau \u00een dezordine, c\u0103 erau \u015fi cu fa\u0163a \u015fi cu dosul \u015fi numai m\u00e2ini sau picioare. Dar deasupra lor, \u00eenc\u0103 un metru \u015fi ceva (cl\u0103direa avea cam trei metri) p\u0103reau stivui\u0163i ca zid\u0103ria. Am v\u0103zut la cei care erau cu picioarele spre mine c\u0103 aveau at\u00e2rnate, legate de degetul mare de la picior cu sfoar\u0103 sau cu s\u00e2rm\u0103, pl\u0103cu\u0163e de lemn cu num\u0103rul de marc\u0103.(…) At\u00e2ta omenire moart\u0103 te face g\u00e2z\u0103, te strive\u015fte…\u201c (p. 132). Alt\u0103 viziune halucinant\u0103: \u201eC\u00e2nd vedeam c\u0103 sunt vagoane frigorifice garate pe linia de desc\u0103rcare, \u015ftiam ce ne a\u015fteapt\u0103. Noaptea sau ziua, iarn\u0103 sau var\u0103, descul\u0163, dezbr\u0103cat, bolnav, b\u0103tr\u00e2n cum erai, treceai prin fa\u0163a u\u015fii vagonului \u015fi primeai pe um\u0103r un cap belit de vit\u0103, apoi brigada se ref\u0103cea \u015fi se continua drumul spre colonie (…) sute de oameni cu asemenea \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 \u00eenghe\u0163at\u0103 pe um\u0103r, nepreocupa\u0163i de drum, fiecare c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 taie o buc\u0103\u0163ic\u0103 de limb\u0103, de carne, de buz\u0103, de ceva acolo, cu cu\u0163ita\u015ful din cui turtit (to\u0163i aveau \u015fi dac\u0103 erau prin\u015fi, ziceau c\u0103 e pentru cur\u0103\u0163at lopata). Era foarte greu s\u0103 reu\u015fe\u015fti s\u0103 tai, iar ca s\u0103 mu\u015fti din limba \u00eenghe\u0163at\u0103 at\u00e2rn\u00e2nd \u00een afara gurii mamutului, nu reu\u015feai dec\u00e2t s\u0103-\u0163i congelezi gura. C\u00e2nd capetele erau aduse necongelate, \u00een vagoane \u00eenchise, obi\u015fnuite, cu\u0163ita\u015ful trebuia s\u0103 taie foarte bine ca s\u0103 reu\u015fe\u015fti s\u0103 iei o buc\u0103\u0163ic\u0103. Pentru c\u0103 nu aveau posibilit\u0103\u0163i de p\u0103strare la rece, \u00een situa\u0163iile astea, aruncam capetele direct \u00een cazan (…) Un spectacol teribil, grotesc, oameni cu capul mascat de capul vitei, care abia se duceau pe sine dup\u0103 o zi de munc\u0103 \u015fi ani de priva\u0163iuni…\u201c (p. 68). \u015ei, mai jos: \u201e…O situa\u0163ie mai special\u0103 era aceea c\u00e2nd ciorba era de ciolane inferioare. Se aruncau oasele lungi, dar copitele cine s\u0103 le scoat\u0103 din cazan? A\u015fa c\u0103 te pomeneai cu o copit\u0103 cu b\u0103legar \u00eentre unghii care \u00ee\u0163i umplea gamela \u015fi parc\u0103 erai mul\u0163umit c\u0103 aveai ce roade\u201c. (Cortegiul os\u00e2ndi\u0163ilor c\u0103r\u00e2nd copite de vit\u0103 jupuite a trecut din carte \u00een film, \u00eentr-o secven\u0163\u0103 halucinant\u0103.)
\nO ultim\u0103 remarc\u0103: firul nara\u0163iunii lui Gheorghe, martor ocular, bun observator, dar cu instruc\u0163ie relativ modest\u0103, este \u00eentret\u0103iat de pasaje \u00een care relatarea primar\u0103 este \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een haina stilistic\u0103 a lui Dumitru Nicodim. Este m\u00e2na unui me\u015fter al scrisului.
\nTrei c\u0103r\u0163i, un singur subiect: Canalul anilor \u201949-\u201953. Diferite sub raportul modalit\u0103\u0163ii de abordare, exacte \u00eens\u0103, fiindc\u0103 toate sunt rezultatul experien\u0163ei, al tr\u0103irii nemijlocite, sunt un act de acuzare la adresa celor care au conceput acel gigantic \u015fantier al mor\u0163ii, liderii comuni\u015fti. Un act pentru memoria posterit\u0103\u0163ii, \u00een cel mai bun caz, c\u0103ci pe asasini nu i-a adus nimeni la dreapt\u0103 judecat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La sf\u00e2r\u015fitul lui august \u201959 ni s-a poruncit s\u0103 ie\u015fim cu \u201ebagajul\u201c pe coridor. Ordinul l-a urlat \u00eensu\u015fi locotenentul \u015etefan, faimoasa bestie de care le era fric\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi caraliilor Jilavei, o namil\u0103 cu g\u00e2t de taur, fa\u0163\u0103 porcin\u0103 \u015fi pumni c\u00e2t maiul. Z\u0103cusem vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni pe Reduit, \u00een inima fostului fort, vreo 250… Cite\u0219te mai mult »Trei c\u0103r\u0163i, aceea\u015fi tem\u0103: ororile din \u201emorm\u00e2ntul burgheziei\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13934,13936,13935,10263],"class_list":["post-22965","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-mea-salcia","tag-dumitru-nicodim","tag-tortura-pe-intelesul-tuturor","tag-un-lagar-al-mortii"],"views":3236,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22965","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22965"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22965\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22965"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22965"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22965"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}