\u201eAcum cinci ani, m\u0103 aflam \u00een c\u0103l\u0103torie pe la monastirile din m\u0103re\u0163ii no\u015ftri Carpa\u0163i, c\u0103ut\u00e2nd pe supt ruine urmele m\u0103ririi str\u0103mo\u015fe\u015fti. \u00centr-una din acele monastiri, economul chinoviei, spre r\u0103spuns la dorin\u0163a mea de cercet\u0103ri \u015fi descoperiri istorice, m\u0103 duse \u00een biblioteca monastirii. Sala ce purta acest nume era o c\u0103mar\u0103 lung\u0103 \u015fi \u00eentunecoas\u0103, murdar\u0103 \u015fi plin\u0103 de praf, \u00een care, \u00eentre o mul\u0163ime de mobile stricate \u015fi calabal\u00e2curi gr\u0103m\u0103dite, v\u0103zui \u00eentr-un unghi un morman de c\u0103r\u0163i \u015fi h\u00e2rtii. \u00cencepui a r\u0103scoli cu ner\u0103bdare acele vrafuri \u015fi, aleg\u00e2nd ce mi se p\u0103rea mai interesant, alergai de m\u0103 \u00eenchisei \u00een chilia mea spre a le cerceta. \u00centre manuscrisele ce aveam \u00eenaintea mea, unul, intitulat C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei, a\u0163inti mai cu deosebire mintea mea de la cele dint\u00e2i fe\u0163e\u201c.
\nCu aceste cuvinte debuteaz\u0103 Precuv\u00e2ntarea lui B\u0103lcescu la prima tip\u0103rire a cunoscutei poeme C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei \u00een Rom\u00e2nia viitoare, bro\u015fura editat\u0103 \u00een capitala Fran\u0163ei de revolu\u0163ionarii rom\u00e2ni exila\u0163i. \u015ei tot cu ele \u00eencepe aventura istorico-literar\u0103 a retoricei scrieri, atribuite c\u00e2nd temperamentalului ex-secretar al guvernului provizoriu muntean de la 1848, c\u00e2nd mai cumintelui \u201ebun \u015fi scump prietin\u201c al lui Vasile Alecsandri, Alecu Russo.
\nCum prezentarea lui B\u0103lcescu era datat\u0103 \u201eParis, 8 august 1850\u201c, presupusa descoperire a manuscrisului trebuie s\u0103 se fi petrecut \u00een prim\u0103vara lui 1845 (\u201eacum cinci ani\u201c), c\u00e2nd t\u00e2n\u0103rul istoric f\u0103cea o c\u0103l\u0103torie \u00een Moldova, fiind g\u0103zduit de Costache Negri la mo\u015fia M\u00e2njina, unde l-a cunoscut \u015fi pe Vasile Alecsandri, unul din personajele principale ale istorisirii noastre. Dat\u0103 confirmat\u0103 de poet \u00eentr-un articol din 1862, care fixeaz\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu viitorul istoric tot \u00een 1845, la \u201emo\u015fia lui Costache Negre\u201c de la M\u00e2njina (Nicolas B\u0103lcescu \u00een Moldova, \u00een Revista Rom\u00e2n\u0103, 11 iulie 1862, pp. 305 \u2013313).
\n\u00cen aceea\u015fi Precuv\u00e2ntare, B\u0103lcescu pretinde c\u0103 \u00eencerc\u0103rile de identificare a autorului \u015fi de precizare a perioadei c\u00e2nd va fi fost redactat\u0103 C\u00e2ntarea… s-au dovedit infructuoase. Totu\u015fi, datorit\u0103 stilului, ce presupune frecventarea asidu\u0103 a Bibliei \u015fi a Psalmurilor lui David, el \u00eenclin\u0103 a o trece \u00een seama vreunui \u201efost c\u0103lug\u0103r\u201c; iar baz\u00e2ndu-se pe \u201eoarecari cuvinte \u015fi idei\u201c din cuprinsul ei, ar data-o \u201e\u00een unii din acei ani c\u00e2nd Europa era cutremurat\u0103 de o mare mi\u015fcare popular\u0103, precum fu cea de la 1830\u201c, al c\u0103rei ecou \u201estr\u0103b\u0103tu p\u00e2n\u0103 \u00een singur\u0103t\u0103\u0163ile Carpa\u0163ilor \u015fi deschise trista \u015fi c\u0103lduroasa inim\u0103 a pustnicului\u201c.
\n\u00cen pofida acestor afirma\u0163ii (sau tocmai datorit\u0103 lor), apropia\u0163ii lui B\u0103lcescu de la Paris erau convin\u015fi c\u0103 poemul \u00eei apar\u0163ine \u015fi c\u0103 \u201epovestea\u201c relatat\u0103 \u00een Precuv\u00e2ntare fusese z\u0103mislit\u0103 \u2013 \u00een buna tradi\u0163ie a romanticilor de a proiecta deasupra realit\u0103\u0163ilor prozaice un tulbur\u0103tor v\u0103l de mister \u2013 de \u00eenfl\u0103c\u0103rata sa imagina\u0163ie. A\u015fa \u015ftia Dumitru Br\u0103tianu (semnatar, al\u0103turi de C. B\u0103lcescu, N. B\u0103lcescu, C. G. Florescu, \u015et. Golescu, N. Golescu, G. Magheru, B. Melinescu, A. Paleologu, C. A. Rosetti \u015fi J. Voinescu, al proclama\u0163iei intitulate Populului rom\u00e2n, ce deschidea unicul num\u0103r al Rom\u00e2niei viitoare), al c\u0103rui frate, Ion, se \u00eengrijise de multiplicarea \u00een format de buzunar a C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei la Sibiu, \u00een acela\u015fi an 1850. \u201eGlorie etern\u0103 autorului C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei\u201c, avea s\u0103 scrie el \u00een finalul necrologului lui B\u0103lcescu din 7 ianuarie 1853 (A\u015fez\u0103m\u00e2ntul cultural Ion C. Br\u0103tianu, Din arhiva lui Dumitru Br\u0103tianu, acte \u015fi scrisori din perioada 1840-1870, publicate, cu o schi\u0163\u0103 biografic\u0103, de Al. Cretzianu, vol. I, 1933, pp. 316-317). Proclama\u0163ia trimis\u0103 din Londra Comitetului revolu\u0163ionar rom\u00e2n la aceea\u015fi dat\u0103 depl\u00e2ngea uria\u015fa pierdere \u015fi propunea o \u00eenmorm\u00e2ntare provizorie \u2013 \u201ep\u00e2n\u0103 la liberarea Rom\u00e2niei\u201c \u2013, c\u0103ci \u201efuneraliile B\u0103lcescului privesc nu numai a lui familie, ci toat\u0103 na\u0163ia rom\u00e2n\u0103\u201c, \u015fi se \u00eencheia astfel: \u201eGlorie etern\u0103 autorului C\u00e2nt\u0103rei Rom\u00e2niei! Tr\u0103iasc\u0103 Rom\u00e2nia!\u201c
\nLa fel \u015ftia \u015fi scria Ion Voinescu II \u00een foaia volant\u0103 tip\u0103rit\u0103 la Paris cu acela\u015fi dureros prilej, la \u00eenceputul anului 1853: \u201e\u00abNu e\u015fti frumoas\u0103, nu e\u015fti bogat\u0103? N-ai copii mul\u0163i la num\u0103r care te iubesc? N-ai cartea de vitejie a trecutului \u015fi viitorul \u00eenaintea ta? … Pentru ce curg lacremele tale?\u00bb (C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei de N. B\u0103lcescu, \u00een \u00abRom\u00e2niea viitoare\u00bb din anul 1850). Abia se \u00eemplinir\u0103 doi ani de c\u00e2nd cetir\u0103m aceste duioase cuvinte ie\u015fite din inima plin\u0103 de doru-\u0163i a unuia dintre fiii t\u0103i cei mai buni, o! \u0163eara mea! \u015fi iat\u0103 c\u0103 el se stinse ca o raz\u0103: ca o floare muri \u00een floarea vie\u0163ei pe un p\u0103m\u00e2nt strein\u201c (J. Voinesco, Nicolas Balcesco, Paris, De Soye et Bouchet, \u015f1853\u0163).
\n\u015ei tot a\u015fa \u015ftia poetul Dimitrie Bolintineanu, care avea s\u0103 \u201epun\u0103 \u00een versuri\u201c \u015fi s\u0103 publice Cuget\u0103ri. Trase din \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c de N. B\u0103lcescu \u00een paginile \u201ejurnalului politic \u015fi literar\u201c Concordia. Iat\u0103 primul verset, transcris dup\u0103 bro\u015fura scoas\u0103 \u00een anul urm\u0103tor: \u201eLacrimele tale, dorul t\u0103u cel greu \/ Au p\u0103truns pe Domnul Dumnezeul meu, \/ Patrie-adorat\u0103!… \/ Nu-i destul c\u0103zut\u0103 \u015fi sdrobit\u0103-n dor! \/ V\u0103duv\u0103 de fiii plini de dalb amor, \/ Pl\u00e2nge del\u0103sat\u0103. \/ Cum femeia jun\u0103 cu p\u0103r despletit \/ Pl\u00e2nge pe morm\u00e2ntul so\u0163ului iubit.\u201c (C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei de N. B\u0103lcescu tradus\u0103 \u00een versuri de D. Bolintineanu, Libr\u0103ria nou\u0103 Socec et Comp., Bucure\u015fti, 1858.)
\n\u00cen acela\u015fi sens mergeau \u015fi amintirile (mult mai t\u00e2rzii \u015fi, de aceea, cu numeroase \u015fi explicabile erori de datare ale) lui Ion Ghica, a c\u0103rui ultim\u0103 scrisoare public\u0103 trimis\u0103 lui V. Alecsandri (Nicu B\u0103lcescu) evoc\u0103 citirea de c\u0103tre B\u0103lcescu a C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei \u00een casa generalului Mavru, \u201epe la anul 1847\u201c, de fa\u0163\u0103 fiind A. T. Laurian \u015fi Cezar Bolliac. \u015ei \u2013 urmeaz\u0103 memorialistul \u2013 deoarece t\u00e2n\u0103rul istoric se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na a sus\u0163ine c\u0103 descoperise manuscrisul \u00een cauz\u0103 \u201ela un c\u0103lug\u0103r\u201c, gazda i s-ar fi adresat r\u00e2z\u00e2nd: \u201eMon cher! Si non \u00e8 vero, \u00e8 ben trovato; c\u2019est une oeuvre du plus haut m\u00e9rite et fait beaucoup d\u2019honneur \u00e0 l\u2019auteur ici pr\u00e9sent!\u201c. Dup\u0103 care Ghica adaug\u0103: \u201eNoi to\u0163i c\u00e2\u0163i am auzit atunci citirea C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei, de\u015fi admiteam c\u0103 B\u0103lcescu poate c\u0103 g\u0103sise la vreun c\u0103lug\u0103r ceva scris \u00een felul biblic, dar credeam c\u0103 scrierea, a\u015fa cum ne-o citise, fusese prelucrat\u0103 de pana sa \u015fi de imagina\u0163iunea sa\u201c. (Ion Ghica, Nicu B\u0103lcescu, \u00een Opere, I, edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, studiu introductiv, note \u015fi comentarii, glosar, bibliografie de Ion Roman, Editura pentru literatur\u0103, Bucure\u015fti, 1967, p. 449.)
\nDe fapt, c\u00e2t a mai tr\u0103it B\u0103lcescu \u015fi c\u00e2\u0163iva ani dup\u0103 aceea, nimeni nu s-a \u00eendoit c\u0103 el era autorul C\u00e2nt\u0103rii… Mica lume cultural\u0103 din Principate \u00eenc\u0103 nu auzise pe atunci nici c\u0103 scrierea ar fi fost redactat\u0103 \u00eent\u00e2i \u00een limba francez\u0103, ca s\u0103 fie apoi tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte de B\u0103lcescu, nici c\u0103 altul ar fi fost adev\u0103ratul ei p\u0103rinte. Toate aceste informa\u0163ii, de natur\u0103 s\u0103 schimbe din temelii datele istorico-literare \u015fi s\u0103 transforme agitatoricul poem \u00een obiect de interminabil\u0103 controvers\u0103, vor fi aduse la cuno\u015ftin\u0163a opiniei publice dup\u0103 dispari\u0163ia lui B\u0103lcescu de c\u0103tre Vasile Alecsandri, care va milita toat\u0103 via\u0163a pentru \u00eemp\u0103m\u00e2ntenirea lor.
\nE drept c\u0103, \u00een toamna anului 1851, pe c\u00e2nd proiecta s\u0103 scoat\u0103 Rom\u00e2nia literar\u0103, \u201ejurnalul acel mult dorit care va cuprinde at\u00e2te frumoase compuneri a<le>\u00a0 celor mai \u00eensemna\u0163i genii a<i>\u00a0 Rom\u00e2niei\u201c, Alecsandri \u00eei scrie lui B\u0103lcescu, invit\u00e2ndu-l s\u0103 se numere printre colaboratorii viitoarei publica\u0163ii: \u201eScrie dar \u015fi trimete-mi scrierile tale ca s\u0103 le dau pasport pentru hotarele nemurirei\u201c. (V. Alecsandri, scrisoare c\u0103tre Nicolae B\u0103lcescu, din 25 octombrie 1851, \u00een Opere, VIII, Coresponden\u0163\u0103. 1834-1860, Edi\u0163ie \u00eengrijit\u0103, traduceri, note \u015fi indici de Marta Anineanu, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1981, p. 186.)\u00a0 Epistola se leag\u0103 \u00eens\u0103 de tema noastr\u0103 mai ales printr-un pasaj destul de obscur, interpretat de comentatori ca o aluzie la modul \u00een care B\u0103lcescu pusese \u00een circula\u0163ie C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei in publica\u0163ia parizian\u0103. Iat\u0103-l: \u201e\u00cendat\u0103 ce voi sosi la Moldova, oi c\u0103uta balada lui Mihai Viteazul \u015fi \u0163e-oi trimete-o \u00eentreag\u0103 sau \u00een parte, cum mi-a pica \u00een m\u00e2n\u0103. De nu cumva oi descoperi-o, \u0163e-oi fabrica eu una care te-a minuna \u015fi tu \u00eei trece-o de balad\u0103 poporal\u0103… cu chipul \u00eentrebuin\u0163at pentru compunerea c\u0103lug\u0103rului N. Rusu\u201c. (Probabil datorit\u0103 grafiei chirilice, ini\u0163iala prenumelui a fost citit\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u0103tre zilele noastre, A., constituind unul dintre argumentele decisive \u00een favoarea paternit\u0103\u0163ii lui Alecu Russo.) Dar cine l-ar putea identifica pe acest c\u0103lug\u0103r \u00een acela de care aminte\u015fte Precuv\u00e2ntarea lui B\u0103lcescu?
\nLa trei ani dup\u0103 moartea lui B\u0103lcescu, \u00een 1855, Alecsandri reproduce, \u00een \u015fase numere din s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul Rom\u00e2nia literar\u0103, o variant\u0103 a poemului (mai lung\u0103 cu trei versete dec\u00e2t aceea din Rom\u00e2nia viitoare), nesemnat\u0103 \u00een primele trei \u015fi \u00een ultimele dou\u0103, dar purt\u00e2nd \u2013 \u00een cel de al patrulea \u2013 ini\u0163ialele A. R., ce figureaz\u0103 \u015fi sub alte colabor\u0103ri ale lui Russo la revist\u0103 (C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei a ap\u0103rut \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103. Foaie periodic\u0103 sub direc\u0163ia d-lui V. Alecsandri, anul I, 1855, Ia\u015fi, Tipografia Franco-Rom\u00e2n\u0103, nr. 38 (1 octomvrie), pp. 445-447; nr. 39 (8 octomvrie), pp. 456-457; nr. 40 (15 octomvrie), pp. 471-473; nr. 42 (29 octomvrie), pp. 487-489; nr. 45 (19 noemvrie), pp. 520-522; nr. 47 (3 decemvrie), pp. 533-536). Numele lui Russo apare deasupra C\u00e2nt\u0103rii Rom\u00e2niei \u015fi \u00een Scara publica\u0163iei pe anul respectiv. Se pare \u00eens\u0103 c\u0103 spectaculoasa atribuire (sau revendicare?) nu a atras defel aten\u0163ia contemporanilor, c\u0103ci nu e semnalat\u0103 niciunde.
\nAdmi\u0163\u00e2nd c\u0103 Russo era autorul C\u00e2nt\u0103rii … \u015fi c\u0103 Alecsandri nu voia dec\u00e2t s\u0103-i restituie public ceea ce \u00eei apar\u0163inea de drept, e greu s\u0103 treci peste o \u00eentrebare elementar\u0103: de ce va fi optat poetul pentru o solu\u0163ie ce aduce mai degrab\u0103 cu o tatonare a terenului (\u201eballon d\u2019essai\u201c, o va califica N. I. Apostolescu \u00een L\u2019influence des romantiques fran\u00e7ais sur la po\u00e9sie roumaine, Paris, 1909, p. 174) dec\u00e2t cu un gest hot\u0103r\u00e2t de impunere? Normal ar fi fost ca reeditarea s\u0103 fie \u00eenso\u0163it\u0103 de o not\u0103 a lui Alecsandri, care s\u0103 dezv\u0103luie at\u00e2t numele real al autorului, c\u00e2t \u015fi \u00eemprejur\u0103rile datorit\u0103 c\u0103rora scrierea fusese publicat\u0103 ini\u0163ial ca anonim\u0103. Mai ales c\u0103 majoritatea fo\u015ftilor exila\u0163i parizieni era \u00een via\u0163\u0103 \u015fi putea, eventual, s\u0103-i \u00eent\u0103reasc\u0103 afirma\u0163ia. S\u0103 nu uit\u0103m, apoi, c\u0103 \u00eel avea al\u0103turi, ca asiduu colaborator al revistei, pe Russo \u00eensu\u015fi, care ar fi de\u0163inut \u015fi cele mai solide argumente \u00een favoarea propriet\u0103\u0163ii sale asupra scrierii.
\nRareori i s-a \u00eent\u00e2mplat lui Alecsandri, altfel recunoscut pentru talentul de a valorifica \u00eemprejur\u0103rile, s\u0103 aleag\u0103 o cale mai nepotrivit\u0103 scopului urm\u0103rit. Orice alt\u0103 colaborare a lui Russo la Rom\u00e2nia literar\u0103 putea fi semnat\u0103, cum s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat, cu ini\u0163iale. Nu \u015fi o scriere ce urma a-i fi restituit\u0103. Ca s\u0103 fie receptat a\u015fa cum se cuvine, un asemenea fapt, ce nu se \u00eencadra nici atunci, cum nu se \u00eencadreaz\u0103 nici acum, \u00een categoria locurilor comune, trebuia s\u0103 beneficieze de toate mijloacele de publicitate uzuale \u00een epoc\u0103, \u00eentre care se cuprindea \u015fi rostirea cu voce tare a numelui \u00eentreg al autorului, iar nu s\u0103 fie tratat cu o \u015fov\u0103ial\u0103 \u015fi o discre\u0163ie n\u0103sc\u0103toare de inevitabile suspiciuni. Faptul c\u0103, \u00een locul unei declara\u0163ii tran\u015fante, Alecsandri a preferat o cale \u00eentr-at\u00e2t de neb\u0103t\u0103toare la ochi, \u00eenc\u00e2t avea toate \u015fansele de a trece neobservat\u0103, \u00eencurajeaz\u0103 presupunerea c\u0103 el \u00eensu\u015fi nu era tocmai convins de succesul unei asemenea ac\u0163iuni.
\nFrapeaz\u0103, apoi, neparticiparea lui Alecu Russo la opera\u0163iunea ini\u0163iat\u0103 de poet. Putem accepta c\u0103 \u201ejudec\u0103torul de la Peatra\u201c era de o modestie ie\u015fit\u0103 din obi\u015fnuit \u015fi c\u0103 nep\u0103sarea lui fa\u0163\u0103 de ademenirile gloriei literare dep\u0103\u015fea orice \u00eenchipuire, cum sus\u0163ine \u2013 parc\u0103 spre a preveni eventuale obiec\u0163ii \u2013 Alecsandri?(\u201eC\u00e2t au fost el \u00een viea\u0163\u0103, nu s-au g\u00e2ndit a cerca s\u0103 ieie loc \u00eentre autorii moderni din Principate, de\u015fi avea destul cuno\u015ftin\u0163i \u015fi talent ca s\u0103 se poat\u0103 r\u0103dica c\u00e2t mai sus\u201c. \u2013 Scrisoare c\u0103tre Alexandru Odobescu, din 14 septembrie 1863, \u00een Opere, IX, Coresponden\u0163\u0103. 1861-1870, ed. cit., p. 182). Dar completa sa deta\u015fare de o ac\u0163iune destinat\u0103 \u00een primul r\u00e2nd a restabili adev\u0103rul \u015fi abia pe urm\u0103 a-i spori notorietatea, sugereaz\u0103 c\u0103 Russo \u00eensu\u015fi nu va fi fost tocmai \u00eenc\u00e2ntat de ac\u0163iunea s\u0103ritorului s\u0103u amic, g\u0103sind mai potrivit s\u0103 nu-\u015fi lege numele de C\u00e2ntarea Rom\u00e2niei; \u015fi c\u0103 ini\u0163iativa semn\u0103rii cu ini\u0163iale a por\u0163iunii incluse \u00een num\u0103rul 42 al Rom\u00e2niei literare \u00eei apar\u0163inea \u00een exclusivitate lui Alecsandri. De altfel, \u00een anii dintre \u00eent\u00e2ia \u015fi a doua publicare a poemei, ca \u015fi \u00een r\u0103stimpul c\u00e2t a mai tr\u0103it dup\u0103 aceea, Alecu Russo nu s-a referit niciodat\u0103, direct sau aluziv, la ea, cum nu a revendicat-o nici \u00een \u00eensemn\u0103rile cu caracter a\u015fa-zic\u00e2nd particular. Ce-l putea opri \u2013 de vreme ce era opera lui \u2013 s\u0103-\u015fi recunoasc\u0103 progenitura \u015fi, implicit, \u00eendatoririle de p\u0103rinte legitim?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eAcum cinci ani, m\u0103 aflam \u00een c\u0103l\u0103torie pe la monastirile din m\u0103re\u0163ii no\u015ftri Carpa\u0163i, c\u0103ut\u00e2nd pe supt ruine urmele m\u0103ririi str\u0103mo\u015fe\u015fti. \u00centr-una din acele monastiri, economul chinoviei, spre r\u0103spuns la dorin\u0163a mea de cercet\u0103ri \u015fi descoperiri istorice, m\u0103 duse \u00een biblioteca monastirii. Sala ce purta acest nume era o c\u0103mar\u0103 lung\u0103 \u015fi \u00eentunecoas\u0103, murdar\u0103 \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Istoria unei mistific\u0103ri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13926,13925],"class_list":["post-22956","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-balcescu","tag-cantarea-romaniei"],"views":2213,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22956","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22956"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22956\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22956"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22956"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22956"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}