{"id":22954,"date":"2015-04-04T12:34:38","date_gmt":"2015-04-04T10:34:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22954"},"modified":"2015-04-04T12:34:38","modified_gmt":"2015-04-04T10:34:38","slug":"jean-starobinski-critica-de-la-gust-la-gest","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-starobinski-critica-de-la-gust-la-gest\/","title":{"rendered":"Jean Starobinski: critica de la gust la gest"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Jean Starobinski, Gesturile fundamentale ale criticii, traducere \u015fi prefa\u0163\u0103 de Angela Martin, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Mircea Martin, Editura Art, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Dup\u0103 Rela\u0163ia critic\u0103, (trad. 1974), Textul \u015fi interpretul (trad. 1985), Melancolie, nostalgie, ironie (trad. 1993, 2004), Cerneala melancoliei (trad. 2012), avem \u00een limba rom\u00e2n\u0103 o nou\u0103 carte a lui Jean Starobinski: Gesturile fundamentale ale criticii, traducere \u015fi prefa\u0163\u0103 de Angela Martin, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Mircea Martin (ambele admirativ-comprehensive, critic sugestive). Pentru cel din urm\u0103, Starobinski este chiar \u201ef\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cel mai mare critic al literaturii \u015fi al culturii europene postbelice\u201c. Semnificativul op apare la noi cu greu, dup\u0103 mai multe opintiri. Starobinski a renun\u0163at la drepturile de autor, dar, nici a\u015fa, pe gratis, editorul nu g\u0103sea subven\u0163ie, aici, \u00een Rom\u00e2nia cultural\u0103, membr\u0103 a Uniunii Europene.<br \/>\n\u00cen Gesturile fundamentale ale criticii, din 1972, \u00een versiunea original\u0103, Jean Starobinski revizuie\u015fte statutul teoretic \u015fi exerci\u0163iul practic al criticii \u00een general, implicit al criticii literare, care p\u0103streaz\u0103 un statut particular. Prinde dinamica criticii, ca revizuire \u015fi ad\u0103ugire, corectur\u0103 \u015fi renotare, retraseaz\u0103 domeniul, \u00een fapt domeniile criticii, \u00eentruc\u00e2t critica exist\u0103 \u00een toate domeniile g\u00e2ndirii \u015fi existen\u0163ei. Nimic nu exist\u0103 \u00eenainte \u015fi dup\u0103 critic\u0103, nimic nu poate fi g\u00e2ndit f\u0103r\u0103 critic\u0103. Existen\u0163a criticii sau existen\u0163a critic\u0103 este existen\u0163a semnificativ\u0103 \u00eens\u0103\u015fi. G\u00e2ndirea criticii sau g\u00e2ndirea critic\u0103 este g\u00e2ndirea memorabil\u0103 \u00eens\u0103\u015fi.<br \/>\nGestul (lat. gestus, fr. geste) apar\u0163ine primordial de retorica trupeasc\u0103, de un dinamism ad\u0103ugat verbului. Este, deci, un act de completare prin mi\u015fcare a sonorit\u0103\u0163ii expresiei. Un plus expresiv. Conjectura \u015fi conjunctura gestual\u0103 rezid\u0103 \u00een convingerea (auto-persuasiunea, \u00een fapt) c\u0103, \u00een absen\u0163a deplas\u0103rii corporale, doar prin emana\u0163ia verbal\u0103, mintal\u0103, \u00een comunicare nu exist\u0103 claritate final\u0103, precizie semnificativ\u0103, interes viu.<br \/>\nTeoria criticii \u00eencepe \u00een volumul de fa\u0163\u0103 chiar de la reflec\u0163ia Despre gesturile fundamentale ale criticii, din 1971-1972. Imediat dup\u0103 Rela\u0163ia critic\u0103 (1970) \u015fi la aproape dou\u0103 decenii de la debutul cu eseul monografic Montesquieu (1953).<br \/>\nF\u0103r\u0103 a confunda domeniile, disciplinele cunoa\u015fterii, f\u0103r\u0103 a nesocoti literatura, artele, \u00een identitatea lor creatoare \u015fi de existen\u0163\u0103, Starobinski aduce \u015fi men\u0163ine o privire, o perspectiv\u0103 de \u00een\u0163elegere \u015fi analiz\u0103 extinse, cuprinz\u0103toare, \u00een virtutea unei realit\u0103\u0163i aflat\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103, s-ar spune c\u0103 elementar\u0103. Ceea ce pare \u015focant r\u0103m\u00e2ne, de fapt, banal: \u201ecritica nu e doar o chestiune de estetic\u0103\u201c, sau de teorie literar\u0103, e mult mai mult. A\u015f ad\u0103uga: \u015fi mai mult\u0103.<br \/>\nRealul urmeaz\u0103, s\u0103 spun astfel, nominalul, ca atare, prin origine, critica, \u00eenainte de a fi intensiv\u0103, este \u00een fond \u015fi \u00een fapt extensiv\u0103: \u201espa\u0163iul semantic circumscris cuv\u00e2ntului \u00abcritic\u0103\u00bb se l\u0103rge\u015fte\u201c. L\u0103rgire, larghe\u0163e, generozitate, iat\u0103 calea str\u0103b\u0103tut\u0103 neab\u0103tut de autorul unei c\u0103r\u0163i cu titlul Largesse (1994; 2007).<br \/>\nEste astfel critica \u2013 circumscris\u0103 din 1958 \u00eentre transparen\u0163\u0103 \u015fi obstacol ori invers \u2013 privilegiat\u0103? Nicidecum, ar fi \u00een aceasta o atitudine necritic\u0103. Ceea ce i se confer\u0103 criticii acum este adecvarea, (re)cunoa\u015fterea limitelor, a domeniului multidisciplinar, \u00een raport cu identitatea care \u00eel \u015fi limiteaz\u0103, \u00een special \u00een raport cu crea\u0163ia. Criticul este \u015fi r\u0103m\u00e2ne secundul creatorului: \u00een aceast\u0103 linie de identitate se situeaz\u0103 \u015fi Starobinski, pe criterii de cunoa\u015ftere \u015fi retoric\u0103, adic\u0103 aflate \u00een acel spa\u0163iu propriu gesturilor, transferate \u015fi \u00een expresie verbal\u0103. \u201eCriticii sunt mai pu\u0163in interesan\u0163i \u015fi mai pu\u0163in atractivi dec\u00e2t creatorii\u201c. O spune un critic, unul care profeseaz\u0103 un soi de imperialism critic, atent, riguros legiferat. Secundaritatea criticii fixeaz\u0103 acesteia adev\u0103rata importan\u0163\u0103, execu\u0163ia valorificatoare urm\u00e2nd-o ca \u015fi \u00een crea\u0163ia care ocup\u0103 toate nivelurile, de la v\u00e2rfurile la subsolurile sale. Starobinski accentueaz\u0103, ce-i drept, preponderen\u0163a perisabilit\u0103\u0163ii expresiei critice, succesiv\u0103 celei creatoare, c\u00e2nd \u0163ine s\u0103 indexeze neap\u0103rat \u201emasa amorf\u0103 \u015fi pr\u0103fuit\u0103 a \u00abliteraturii secundare\u00bb\u201c.<br \/>\nDe\u015fi textul este real \u015fi virtual, textul, a\u015fadar, \u00ee\u015fi adaug\u0103 non-text, rela\u0163ia critic\u0103 este una de succesiune, nu una originar\u0103: \u201etextele cheam\u0103 enun\u0163urile critice\u201c, nu invers. (Invers: doar \u00een actul de crea\u0163ie, implicit unul critic, autocritic, dar nu acest caz este focalizat ca general, obi\u015fnuit, el fiind particular. Se are \u00een vedere o anume autonomie a criticii \u00eenainte de situarea ei.)<br \/>\nGesturile considerate fundamentale ale criticii sunt extrem de nuan\u0163ate, evident cu rigoare, sunt, deci, mai multe dec\u00e2t par ele \u201ecapitulate\u201c, anume cinci, c\u00e2t degetele de la m\u00e2n\u0103, acum indexate succesiv, logic, \u201esistemic\u201c. Termenii primi sunt, cum vom vedea, \u015fase \u015fi nu cinci: I. Memoria \u015fi trierea, II. Restituirea\u201c, III. Alegoria, IV. Refuzul, V. Cunoa\u015fterea.<br \/>\nG\u00e2ndirea nu apare \u00een exclusivitate ca fiind a gesturilor critice fundamentale, \u00eentemeietoare, a originarit\u0103\u0163ii actului critic. Nu au aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 actul (faptul global, integral) \u015fi gesturile. Fundamental, aici \u00eenseamn\u0103 \u00eentemeietor, sine qua non, originar, nu original. Exist\u0103 originaritate critic\u0103 \u015fi originalitate literar\u0103, creatoare, artistic\u0103.<br \/>\nDar \u015fi \u00een crea\u0163ie apare o dubl\u0103 originalitate, una recurent\u0103, stagnant\u0103, aici doar sugerat\u0103, \u015fi alta, definit\u0103, explicat\u0103 de Starobinski acum, \u00eentr-o recunoa\u015ftere \u015fi expresie care apare ca pleonastic\u0103, dac\u0103 nu avem \u00een vedere dihotomia taxonomic\u0103 specificat\u0103: teoreticianul nu ezit\u0103, deci, s\u0103 o numeasc\u0103 originalitate \u00eennoitoare. Ea este aparent impersonal\u0103, neutr\u0103, f\u0103r\u0103 autor \u015fi autoritate. Impune \u00eens\u0103 o diferen\u0163\u0103 sui generis. \u201eOriginalitatea \u00eennoitoare se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 at\u00e2t de mult de vorbirea comun\u0103, \u00eenc\u00e2t se sustrage oric\u0103rei autorit\u0103\u0163i preexistente, accept\u00e2nd riscul de a nu avea, la r\u00e2ndul ei, vreuna\u201c. Observ\u0103m c\u0103 originalitatea ca schimbare nu este aflat\u0103 \u00een scris, dar \u00een rela\u0163ie cu vorbirea comun\u0103, a\u015fadar ca abatere, stil, personalizare. Aduc o necesar\u0103 corectur\u0103: auctorialitate, nu autoritate. Originalitatea \u00eennoitoare \u00een raport cu scrisul pare eludat\u0103 \u00een mod straniu. Devierea scrisului din vorbire apare suficient\u0103 pentru limbajul originalit\u0103\u0163ii \u00eennoitoare. Continuu \u00eennoitoare.<br \/>\nPrimul gest, dac\u0103 nu prima jum\u0103tate a gestului critic, este p\u0103strarea \u00een minte, ca rela\u0163ie cu textul sau opera. Memoria re\u0163ine sau dimpotriv\u0103. Oricum, ea triaz\u0103, decide prin alegere global\u0103 \u015fi gradual\u0103. Memoria creatoare exist\u0103 \u015fi ea. \u201eMuzele sunt fiice ale memoriei\u201c.<br \/>\nStarobinski recurge \u00eencrez\u0103tor la etimologie. Critic\u0103: crinein, gr., cernere, lat., cribum (rom. ciur). A strecura, a trece, a destructura \u015fi a restructura un \u00eentreg, a anula \u00eentregul pentru a-l re\u00eentregi. Criz\u0103 (tot de la crinein): implic\u0103 o stare ori un fapt de pasaj, schimbare, transformare: \u201eo trecere temporal\u0103 \u015fi o alternativ\u0103\u201c. O ie\u015fire din linearitate, un punct de bifurca\u0163ie. \u201eCriza este precum alegerea unui drum la r\u0103scruce\u201c. (Pentru origine, drum, cf. eseul final din volum). Judec\u0103\u0163ile, bune sau proaste, sunt alternative, expresie a unui autor. Judec\u0103tor \u015fi judecat\u0103 se (des)calific\u0103 reciproc. Exist\u0103 la Starobinski o pluralitate critic\u0103 gestual\u0103 \u00eentemeietoare, \u00een bine sau \u00een r\u0103u. Sunt niveluri, etape, trepte gestuale, \u00eentr-o arhitectur\u0103 fondatoare g\u00e2ndit\u0103 \u015fi practicat\u0103. \u201eIat\u0103 a\u015fadar puse, \u00een aspectul lor fundamental, gesturile unei prime critici, care este alegere, preferin\u0163\u0103, dorin\u0163\u0103 de repetare, \u00eenscriere \u00een memoria cultural\u0103\u201c. Memoria larg\u0103, cultural\u0103, selecteaz\u0103 \u015fi fixeaz\u0103, \u00eentr-un fel stabil \u015fi totodat\u0103 dinamic.<br \/>\nEsen\u0163ial\u0103 este, cum se specific\u0103, \u201edepartajarea\u201c, prin rela\u0163ia opozitiv\u0103 memorie vs. uitare. Motivarea este subiectiv\u0103, hedonist\u0103 \u2013 pl\u0103cerea \u2013, arbitrar\u0103, dar marcat\u0103 de rigoarea subiectului, ca atare subiectiv\u0103 \u015fi autodefinitoare. Va s\u0103 zic\u0103: de o c\u00e2t mai larg\u0103 implicare. \u00centr-un mod extensiv, nu mai pu\u0163in intensiv, de bun\u0103 seam\u0103 riguros, legat, sistemic, inerent \u015fi parc\u0103 de o anume facilitate: \u201eun sistem de argumentare pe care nu va fi greu s\u0103-l facem s\u0103 func\u0163ioneze \u00een absolut, dincolo de orice considerare a operelor particulare\u201c.<br \/>\nCritica accede la teorie chiar dintru \u00eenceput, ba \u00eenc\u0103 \u00eentr-un mod plenar, ea \u00ee\u015fi las\u0103 din autonomie pentru o \u00eentregire mutual\u0103 func\u0163ional\u0103. \u201eLimbajul criticii poate s\u0103 devin\u0103 din acest moment limbajul teoriei literare\u201c. Autonomia critic\u0103 \u015fi teoretic\u0103 nu dispare \u00een limbajul comun, de fapt \u00eemprumutat de critic\u0103 din teorie. Codul, unul fundat pe ra\u0163ionalitate, nu le destituie diferen\u0163a. Domeniile critic \u015fi teoretic au, cel pu\u0163in par\u0163ial, istorii diferite. Critica \u015fi teoria sunt \u015fi comune, \u015fi necomune.\u00a0 \u201eConfuzia pe care mul\u0163i istorici o fac ast\u0103zi \u00eentre istoria criticii propriu-zise \u015fi istoria teoriei literare, se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 ei atribuie un rol preponderent actului judec\u0103\u0163ii ra\u0163ionale\u201c.<br \/>\nTeoria risc\u0103 s\u0103 \u00eenchid\u0103 critica funciar deschis\u0103. Teoria sus\u0163ine, iar de la un punct \u00eenainte abate, limiteaz\u0103 critica (evident, \u015fi, sau mai ales, crea\u0163ia). Autonomia radical\u0103, absolut\u0103, exclusiv\u0103 a teoriei, seduce primejdios. Impune o suficien\u0163\u0103 tiranic\u0103, \u201eautoritar\u0103\u201c. \u201eSistemul de criterii, discursul teoretic, c\u00e2nd sunt organizate prea bine, ajung s\u0103 fie satisf\u0103cute de propria coeren\u0163\u0103.\u201c<br \/>\n\u201eInchizi\u0163ia\u201c teoretic\u0103, dac\u0103 pot spune a\u015fa \u00een rela\u0163ie cu cineva care a apropiat teoria de teroare, genereaz\u0103 dogmatism, conservatorism, cu o sintagm\u0103 memorabil\u0103, \u201ecenzur\u0103 ursuz\u0103\u201c, prin critica \u00eengustat\u0103, pretins obiectiv\u0103, opus\u0103 pl\u0103cerii, \u201edesf\u0103t\u0103rii f\u0103r\u0103 regul\u0103\u201c.<br \/>\n\u00cencheierea teoretic\u0103 tranzitorie, sumar\u0103, la acest prim nivel gestual al criticii conceput\u0103 ca integr\u00e2nd teoria, \u00eentr-un mod evident critic, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a o ciurui, cu suficien\u0163\u0103, \u00ee\u015fi apropie \u015fi apropriaz\u0103 originalitatea inovatoare, comunicarea activ\u0103, deschis\u0103. \u201e\u00cen forma ini\u0163ial\u0103 \u00een care am descris-o schematic, critica apare ca activitate menit\u0103 s\u0103 vegheze ca partea de noutate, inseparabil\u0103 de produc\u0163ia literar\u0103, s\u0103 favorizeze comunicarea \u00een loc s\u0103 o tulbure \u015fi s\u0103 o compromit\u0103\u201c.<br \/>\nPasul urm\u0103tor, teoretic \u015fi critic, este fixat \u00een termenul restituire, \u00eemplinit prin mediere, glos\u0103, explica\u0163ie. \u00cens\u0103 \u201eorice restituire presupune o situa\u0163ie prealabil\u0103 de destituire\u201c. Pe am\u00e2ndou\u0103 le impun dialectic timpul, distan\u0163area de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eentre autor \u015fi critic.<br \/>\nCritica, afirmat\u0103 pregnant \u00een secolul 18, se zbate \u00eentre supunere \u015fi libertate, se alege \u00eenainte de a alege, se refuz\u0103 cu rea credin\u0163\u0103 sau refuz\u0103 cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103. \u201eNegativitatea, oric\u00e2t de intens se exercit\u0103, vizeaz\u0103 restabilirea unei pozitivit\u0103\u0163i \u00eence\u0163o\u015fate sau deformate. Abia mai t\u00e2rziu, critica va fi acea negativitate emancipat\u0103 ce se apleac\u0103 asupra a tot ce vine \u00een atingere cu ea, f\u0103r\u0103 grija vreunui text de restabilit, a vreunui text de deta\u015fat, a vreunui adev\u0103r de slujit\u201c. (Se \u00eentoarce s\u0103 refere despre modurile nega\u0163ie, dou\u0103, despre dubla nega\u0163ie, a\u015fadar, cinci ani mai t\u00e2rziu, \u00een Perfec\u0163iunea, drumul, originea, 1977).<br \/>\nCititorul critic \u015fi teoretician alegorizeaz\u0103 lectura, deplaseaz\u0103, dezabstractizeaz\u0103, reconcretizeaz\u0103 textul (nivel suficient, s\u0103 notez acum, pentru cei sedu\u015fi de alegoriile lecturii ca P. de Man). Prin gestul s\u0103u alegoric, interpretul textului este activ \u015fi caut\u0103 semnifica\u0163ii de care r\u0103m\u00e2ne interesat, dar \u015fi un cifru sau o cheie de traducere. Comunicarea alegoric\u0103 devine o punte peste timp(uri): \u201emarile C\u0103r\u0163i ale vechimii pot produce, cu pre\u0163ul unei exegeze apropiate, mesajele noi pe care le a\u015ftept\u0103m\u201c.<br \/>\nUn gest fundamental critic, al patrulea, este \u015fi refuzul pedagogic al autorit\u0103\u0163ii conservatoare. Auctorialitatea refuz\u0103 autoritatea, ca s\u0103 nu sucombe crea\u0163ia, \u00een mi\u015fcarea sa, \u015fi natural\u0103, \u015fi polemic\u0103. \u201eExist\u0103 o lupt\u0103 \u00eentre o ac\u0163iune de destituire \u015fi o dorin\u0163\u0103 de finalitate\u201c. Doar astfel se restituie cursul mi\u015fc\u0103tor, re\u00eentemeietor, al crea\u0163iei, prin exemplul critic \u015fi teoretic, mediat de judecat\u0103, alegere \u015fi (\u00een)trecere: \u201ecritica radical\u0103, opun\u00e2ndu-se literaturii, serve\u015fte \u00een cele din urm\u0103 cauza unei literaturi noi, de natur\u0103 reflexiv\u0103, atr\u0103g\u00e2nd asupra-i priviri pline de ne\u00eencredere \u015fi acuza\u0163ia de tr\u0103dare\u201c.<br \/>\nCunoa\u015fterea este recunoscut\u0103 ca fiind recapitulativ\u0103, \u00eenglobant\u0103. Ea asigur\u0103 finalitatea critic\u0103, evaluarea. Aprecierea se bazeaz\u0103 \u00eentemeiat pe cunoa\u015fterea mereu actualizat\u0103. Iar \u201east\u0103zi critica aspir\u0103 s\u0103 se ata\u015feze \u015ftiin\u0163elor omului\u201c, noteaz\u0103 J. Starobinski, acum aproape o jum\u0103tate de veac. Are \u00een vedere, \u00een cazul s\u0103u s-ar spune c\u0103 \u00een privire: cunoa\u015ftere \u015fi critic\u0103, critic\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere (gestic\u0103, mi\u015fcare, dialectic\u0103), cunoa\u015ftere critic\u0103, dar \u015fi o critic\u0103 a cunoa\u015fterii (deopotriv\u0103 l\u0103rgite). Cercul teoretico-critic, centrat pe (re)fundamentarea (multi)disciplinar\u0103, se \u00eenchide \u00eentr-o semantic\u0103 actualizat\u0103, deschis\u0103, sistematizat\u0103 antidogmatic: \u201e\u00een prezent, polisemia cuv\u00e2ntului critic\u0103 este creat\u0103 prin suprapunerea acestor gesturi diverse\u201c.<br \/>\nUn lustru ulterior, Jean Starobinski examineaz\u0103 ipostaza substituirii \u015fi identific\u0103rii scriitor-cititor pe calea critic\u0103, a unei critici deocamdat\u0103 \u201ecentrifuge \u015fi difuzive\u201c: \u201eS\u0103 ne punem \u00een locul\u201c (Muta\u0163ia criticii, din epoca clasic\u0103 p\u00e2n\u0103 la Diderot), 1976.<br \/>\nPrin La Bruy\u00e8re, scriitorul se identific\u0103 cu cititorul, acceseaz\u0103 a\u015fadar \u201econ\u015ftiin\u0163a destinatarului\u201c. Nu se produce \u00eens\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi o \u201eidentificare\u201c subiectiv\u0103 ca la G. Poulet. Scriitorul, \u00een postur\u0103 critic\u0103, se judec\u0103 din perspectiva cititorului, (se) cenzureaz\u0103, suprim\u0103, corecteaz\u0103. Prin La Bruy\u00e8re se are \u00een vedere o \u00een\u0163elegere exterioar\u0103 scriitor-cititor. Limbajul apare exterior g\u00e2ndirii, dar nu alienant. G\u00e2ndirea r\u0103m\u00e2ne un efect al limbajului.<br \/>\nSentimentul exclude g\u00e2ndirea critic\u0103. Iar \u201edragostea marcheaz\u0103 dispari\u0163ia oric\u0103rei critici\u201c. Chiar \u015fi \u00een dragostea biblic\u0103. Pascal (\u00ee\u015fi) impune iluzia elocin\u0163ei pasionate. Biblia ajunge fundament \u015fi obiect al criticii. Este invocat\u0103 autoritatea inimii.<br \/>\nDiderot, \u00een felul s\u0103u, substituie sau identific\u0103 fic\u0163iunea cu credin\u0163a teologal\u0103. A\u015fa, de exemplu, el adopt\u0103 romanul lui Richardson ca Evanghelie. Starobinski reaminte\u015fte c\u0103 \u015fi Platon \u201econdamna artele de imita\u0163ie\u201c. \u015ei, a\u015f ad\u0103uga, astfel preg\u0103tea calea artelor pentru a c\u0103p\u0103ta calitatea ori dreptul de a identifica sau substitui cu autoritate afectiv\u0103, etic\u0103, estetic\u0103. \u201eAutoritatea pe care o de\u0163ine literatura \u2013 aceea a sentimentului, a \u00absim\u0163ului moral\u00bb, a \u00ablegii inimii\u00bb \u2013 \u00eei \u00eeng\u0103duie (lui Diderot, n. MVB) s\u0103 dema\u015fte tot ce \u00een jurul ei nu este conform cu propria-i lege\u201c.<br \/>\nRolul esen\u0163ial mediator de identificare \u00eei apar\u0163ine \u2013 aserteaz\u0103 oarecum imperativ autorul Ochiului viu (1960) \u2013 privirii, cea care sus\u0163ine, \u00een acest mod observat de Starobinski, o lectur\u0103 onto-retoric\u0103, de \u00eenscriere a textului \u00een existen\u0163\u0103, de extensie mundan\u0103 a livrescului. \u201eIdentificarea se repercuteaz\u0103 \u00een raportul cu lucrurile prin privirea care, p\u0103r\u0103sind cartea citit\u0103 \u015fi r\u0103scitit\u0103, se str\u0103mut\u0103 iar asupra lumii, ca s\u0103 constate \u00een ea prezen\u0163a st\u0103ruitoare a c\u0103r\u0163ii\u201c. Cartea prezentific\u0103 acum lumea.<br \/>\nDup\u0103 autoritatea artelor, a literaturii \u00een special, un an mai t\u00e2rziu, J.S. examineaz\u0103 \u015fi rela\u0163ia criticii cu autoritatea, \u00een Critic\u0103 \u015fi principiu de autoritate (Madame de Sta\u00ebl \u015fi Rousseau) (dedica\u0163ie: lui George Poulet), 1977. Aplica\u0163ia este aici la secolul 18, secolul criticii, cum apare recunoscut anterior, care reabiliteaz\u0103 pasiunea, condamn\u0103 condamnarea literaturii de c\u0103tre religia care \u00eei indexase exaltarea, identificarea cu lumea, idolatria. Are loc un \u201etransfer de autoritate\u201c, pe care l-a\u015f descoperi dinspre teologic spre estetic, de\u015fi este mediat etic. Diderot, re-citat \u015fi aici, cere \u201elumii s\u0103 fie fidel\u0103 marilor adev\u0103ruri de sentiment revelate de fic\u0163iune\u201c.<br \/>\nSubversiunea prive\u015fte critica religioas\u0103 a literaturii \u015fi critica \u00eempotriva realit\u0103\u0163ii supuse fic\u0163iunii.<br \/>\nLibertatea este asimilat\u0103 eului, care se opune lumii, celei a inimii, \u00een cazul lui J. J. Rousseau. Transferul de autoritate se realizeaz\u0103 dinspre teologic spre etic. \u201eNu ar exista o \u00abcritic\u0103 radical\u0103\u00bb a lumii reale, dac\u0103 nu ar exista, pe de o parte, un absolut moral, mo\u015ftenitor al absolutului divin, chem\u00e2nd la supunere sau la identificare\u201c. Acest schimb \u00eentre teologic \u015fi etic \u00eel preia critica cea mai larg\u0103, am spune universal\u0103. For\u0163a schimb\u0103rii critice este indus\u0103 de voin\u0163\u0103 (o \u201evoin\u0163\u0103 general\u0103\u201c, la Rousseau), impulsionat\u0103 de memoria prezent\u0103, care \u00eenl\u0103tur\u0103 elementara existen\u0163\u0103. Critica ajunge rezultatul amintirii recente \u015fi nu al tr\u0103irii primare, ajunge un efort de voin\u0163\u0103, eviden\u0163iaz\u0103 Starobinski.<br \/>\nLectura mi\u015fc\u0103: iat\u0103 un aspect al gestualit\u0103\u0163ii fundamental critice, al autorului care \u00een 1982 cite\u015fte un Montaigne cuprins \u015fi cuprinz\u0103tor \u00een mi\u015fcare. Lectura mi\u015fc\u0103 integral sim\u0163irea \u015fi g\u00e2ndirea, dup\u0103 cum crede Madame de Sta\u00ebl. \u00cen lectur\u0103, ea adopt\u0103 o\u00a0 \u201esupunere fascinat\u0103\u201c. Autoritatea pe care o recunoa\u015fte este aceea a sentimentului de adev\u0103r. Critica ei devine \u00eennoitoare: nu supune opera la religie \u015fi estetic\u0103, ci la libertate, care este acum \u201ecriteriul aplicat realit\u0103\u0163ii istorice a lumii\u201c. Hermeneutica \u015fi exegeza se aplic\u0103 la \u201erealitatea psihic\u0103 secret\u0103\u201c. Ceea ce constat\u0103 Starobinski este un raport nesigur \u00eentre subiectivitate \u015fi universalitate. Prin efortul de voin\u0163\u0103 \u00een \u201erestituirea unei fiin\u0163e\u201c, Madame de Sta\u00ebl se afl\u0103 \u00een c\u0103utarea autorit\u0103\u0163ii de adev\u0103r \u015fi prezen\u0163\u0103.<br \/>\nRela\u0163ia, \u00een linia cea mai direct\u0103, este str\u0103b\u0103tut\u0103 \u00een micul eseu Autorul \u015fi autoritatea (Dintr-un carnet de note despre permanen\u0163a \u015fi metamorfozele autorit\u0103\u0163ii). Subtitlul pus \u00een parantez\u0103 nu exclude nicidecum prezen\u0163a autorit\u0103\u0163ii, care \u00eens\u0103 se mi\u015fc\u0103, integr\u00e2ndu-se gesturilor fundamentale ale crea\u0163iei, implicit ale criticii. Situarea apare dintru \u00eenceput: \u201eO persoan\u0103: autorul. O abstrac\u0163ie: autoritatea\u201c. Dar abstrac\u0163ia marcheaz\u0103 persoana. \u00cen trei ipostaze. A\u015fadar, autoritatea \u00eenchipuie: 1. autorul ca mesager sau mandatar (ascult\u0103 vocea muzei, a zeului), 2. puterea personal\u0103 a autorului, 3. autoritatea destinatarului-cititorului. Autorul, \u00eendemnat \u00eenc\u0103 de Hora\u0163iu s\u0103 se citeasc\u0103 deta\u015fat de sine, traverseaz\u0103 \u00een timp o metamorfoz\u0103 (auto)critic\u0103. Astfel \u00eenc\u00e2t, \u201efigura modern\u0103 a autorului se na\u015fte dintr-o criz\u0103 de autoritate\u201c. Autoritatea nu dispare, ea doar se transform\u0103, am spune: ca existentul integral \u00eensu\u015fi.<br \/>\nFenomen afirmat \u00eendeosebi din secolul 18, critica este un demers spectral, cu multiple c\u0103r\u0103ri, nu at\u00e2t bifurcate, c\u00e2t, crede \u015fi Jean Starobinski, convergente. Critica va continua s\u0103 existe adun\u00e2ndu-se mereu de pe drumuri. Dar critica nu r\u0103m\u00e2ne doar drum, deci metod\u0103, potrivit\u0103 unei c\u0103i. Ea este \u015fi, dac\u0103 nu mai ales, mers. Deplasare? Atunci devine fapt supus schimb\u0103rii. Retoric vorbind, este metafor\u0103. Dar ce nu se schimb\u0103, pentru a-\u015fi afirma stabilitatea? Ce nu devine ceea ce este: metafor\u0103, resemantiz\u00e2ndu-se, ca s\u0103 p\u0103streze noima, implicit norma?<br \/>\nIstoria literar\u0103 \u015fi metodele, 1973, care finalmente reafirm\u0103 \u201egesturile fundamentale ale criticii\u201c, constat\u0103 \u015fi un feti\u015fism metodologic, o \u00eencredere absolut\u0103 \u00een metod\u0103, la singular, mai pu\u0163in \u00eens\u0103 un pluralism metodologic, iar mai degrab\u0103 un r\u0103zboi \u00eentre metode, pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte, fiecare arog\u00e2ndu-\u015fi via\u0163a \u015fi declin\u00e2ndu-\u015fi moartea, transfer\u00e2nd-o sau \u00eenstr\u0103in\u00e2nd-o potrivnicelor ei teoretice \u015fi procedurale. \u201eEpoca noastr\u0103, a metodolatriei\u201c: iat\u0103 premisa pretins sacr\u0103 indexat\u0103 pe atunci \u015fi de Starobinski. Azi, la peste 40 de ani distan\u0163\u0103, polemica a relaxat p\u00e2n\u0103 la maxim\u0103 sl\u0103bire conflictul at\u00e2tor (de)mersuri critice, \u00eentr-un fel asistemic, centrifug, de total\u0103 \u00eendep\u0103rtare \u015fi nu de revenire, \u00eenc\u00e2t din metodolatrie s-a ajuns, pe o cale \u2013 totu\u015fi \u2013 unificatoare, la metodoclastie. Marea vitejie se consoleaz\u0103 \u00een marea la\u015fitate, dovad\u0103 c\u0103 orice schimbare se poate \u00eent\u00e2mpla. Numai c\u0103 schimbarea nu devine at\u00e2t de important\u0103 \u015fi edificatoare. Sensul schimb\u0103rii, substan\u0163a sa, da.<br \/>\nNu metoda este premisa, originea, determinarea, dar g\u00e2ndirea, \u00een\u0163elegerea, prin interoga\u0163ie \u015fi reflec\u0163ie. Nu exist\u0103 metod\u0103 (drum, cale) dec\u00e2t \u00een c\u0103utare, iar pe calea de consecin\u0163\u0103 a limbajului, \u00een \u00eentrebare. \u00centrebarea face, dar \u015fi \u00eenso\u0163e\u015fte drumul, c\u0103utarea. \u201ePe scurt, metoda \u2013 docil\u0103, devotat\u0103, industrioas\u0103 \u2013 este consecin\u0163a practic\u0103 a unei ipoteze sau a unei \u00eentreb\u0103ri prealabile\u201c. Exist\u0103 \u00eentrebare pentru metod\u0103, dar \u015fi \u00eentrebare contra sau asupra metodei. Interoga\u0163ia continu\u0103 insufl\u0103 via\u0163a oric\u0103rui parcurs de investigare: \u201efa\u0163\u0103 de \u00eentrebare metodele nu r\u0103m\u00e2n niciodat\u0103 instrumente neutre\u201c.<br \/>\nCum se produce interoga\u0163ia asupra ori contra metodei, ulterioar\u0103 interoga\u0163iei pentru metod\u0103? \u00cen mod real: prin implicare. \u00cen mod ideal: prin neimplicare, prin exclusiv\u0103 explicare, dar atunci reflec\u0163ia, \u00eentrebarea central\u0103, se eludeaz\u0103, \u00eentr-un mod, a\u015f spune, necritic. Logica metodic\u0103 este imperfect\u0103, nesigur\u0103, deschis\u0103: doar plecare, cauz\u0103, f\u0103r\u0103 efect cunoscut din start. Virtualitate, nu realitate. Promisiune, nu un dar. Starobinski face pledoarie corectiv\u0103 idealist\u0103. \u201eMetoda, dup\u0103 ce a fost aleas\u0103, ar trebui s\u0103 se m\u0103rgineasc\u0103 la cea mai strict\u0103 neutralitate; ea ar trebui s\u0103 ofere doar un orizont de posibilit\u0103\u0163i, aleg\u00e2ndu-\u015fi un obiect virtual, la \u00eenceput nedefinit, \u015fi a c\u0103rui imagine nu se va preciza altfel dec\u00e2t o dat\u0103 cu progresarea muncii, cu cre\u015fterea \u015fi ramifica\u0163iile cercet\u0103rii \u00eense\u015fi. Nimic, \u00een momentul alegerii metodei, nu ar trebui s\u0103 prevesteasc\u0103 rezultatul final\u201c. Neutralitatea ajunge paradoxal\u0103: nu obiectiv\u0103, dar subiectiv\u0103, chiar larg, intens subiectiv\u0103. Criticul urmeaz\u0103 \u201eo metod\u0103 cu adev\u0103rat sensibil\u0103 (s. J.S.)\u201c. Dificil\u0103 \u015fi dificil de aflat. Seduc\u0163ia sistemului general sau total este dezv\u0103luit\u0103 aici la Taine \u015fi Renan. Sensibilitatea c\u0103ut\u0103toare o afl\u0103 oare integral \u00een vreuna dintre metode? Mai cur\u00e2nd, \u00eentr-un cumul de date g\u0103site \u00een mai multe dintre metodele afirmate sau afi\u015fate.<br \/>\nRiscurile previzibile ale metodelor sunt: repeti\u0163ia \u015fi tautologia. \u00cens\u0103 un drum deja parcurs nu stimuleaz\u0103, doar simuleaz\u0103. Metoda r\u0103m\u00e2ne \u201evirtualitate\u201c. Realitatea, realizarea sunt acte continue, infinite. \u015ftiin\u0163a adevere\u015fte, finalizeaz\u0103, \u00een mod progresiv. Linear, eventual de- ori re-nivelator, dar nu \u00een cerc, \u00eentr-o aceea\u015fi circumferin\u0163\u0103. \u201eC\u00e2nd un sistem interpretativ pretinde s\u0103 nu lase nimic \u00een afara competen\u0163ei sale, c\u00e2nd crede c\u0103 poate produce explica\u0163ii f\u0103r\u0103 reziduu, se p\u0103r\u0103se\u015fte domeniul \u015ftiin\u0163ei pentru a se intra \u00een cel al mitului \u015fi al substituentelor lui dogmatice\u201c. Metoda este \u00eenl\u0103turat\u0103 din domeniul \u015ftiin\u0163ei. Despre salvarea ei, m\u0103car par\u0163ial\u0103, \u00een domeniul artei, nu avem aici nicio reflectare.<br \/>\n\u00centre metodele pozitiviste, pretins balizate \u015ftiin\u0163ific, cea dint\u00e2i ar fi metoda psihologic\u0103. Una deja pluralist\u0103, a\u015fadar deschis\u0103 chiar din premis\u0103 sau cauzalitate: sunt (\u00een 1973) trei-patru \u201epsihologii rivale\u201c. \u015etiin\u0163a psihologic\u0103 pleac\u0103 nu de la adev\u0103r, dar de la adev\u0103ruri. Voi continua din acest punct al volumului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Jean Starobinski, Gesturile fundamentale ale criticii, traducere \u015fi prefa\u0163\u0103 de Angela Martin, cuv\u00e2nt \u00eenainte de Mircea Martin, Editura Art, Bucure\u015fti, 2014 &nbsp; Dup\u0103 Rela\u0163ia critic\u0103, (trad. 1974), Textul \u015fi interpretul (trad. 1985), Melancolie, nostalgie, ironie (trad. 1993, 2004), Cerneala melancoliei (trad. 2012), avem \u00een limba rom\u00e2n\u0103 o nou\u0103 carte a lui Jean Starobinski: Gesturile fundamentale&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jean-starobinski-critica-de-la-gust-la-gest\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Jean Starobinski: critica de la gust la gest<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13924,13922,2231,13923],"class_list":["post-22954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-exercitiul-practic-al-criticii","tag-gesturile-fundamentale-ale-criticii","tag-jean-starobinski","tag-traducere-de-angela-martin"],"views":1489,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}