{"id":22937,"date":"2015-04-04T12:13:00","date_gmt":"2015-04-04T10:13:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22937"},"modified":"2015-04-04T12:13:00","modified_gmt":"2015-04-04T10:13:00","slug":"un-maestru-al-prozei-scurte-alexandru-vlad","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-maestru-al-prozei-scurte-alexandru-vlad\/","title":{"rendered":"Un maestru al prozei scurte: Alexandru Vlad"},"content":{"rendered":"

La jum\u0103tatea lunii martie 2015 a plecat fulger\u0103tor \u015fi incredibil dintre noi prozatorul Alexandru Vlad, bunul \u015fi u\u015for extravagantul meu prieten. Oriunde ar fi fost, el se remarca imediat, str\u0103lucea cu pruden\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 a deranja prea mult pe al\u0163ii. A fost \u015fi r\u0103m\u00e2ne unul dintre cei mai importan\u0163i scriitori ai genera\u0163iei optzeciste \u015fi, implicit, ai literaturii rom\u00e2ne contemporane. L-am citit \u00eentotdeauna prompt, \u00eendat\u0103 ce \u00eei ap\u0103rea o carte, dar, \u00een ultimii ani, nu am \u015fi scris imediat. Am r\u0103mas restant cu o p\u0103rere scris\u0103 despre ultimele sale dou\u0103 romane: Curcubeul dublu (2008) \u015fi Ploile amare (2011). Am discutat cu el despre ele la o cafea, dar am tot am\u00e2nat s\u0103 scriu. Voi scrie \u00een cur\u00e2nd. A\u015ftept s\u0103 apar\u0103 \u015fi romanul postum Omul de la fereastr\u0103, ultima sa miz\u0103.
\nP\u0103catul american mai <\/strong>onorabil dec\u00e2t p\u0103catul fran\u0163uzesc: descrierea<\/strong>
\nEra u\u015for sup\u0103rat pe mine pentru c\u0103 la apari\u0163ia volumului de publicistic\u0103 \u015fi proze scurte Sticla de lamp\u0103 (2002) am scris c\u0103 mizeaz\u0103 excesiv pe descriere, cum nu se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een proza modern\u0103 (am publicat articolul \u015fi \u00een volumul meu Reabilitarea fic\u0163iunii \u015fi nu a\u015f mai relua argumenta\u0163ia de acolo). Am discutat pe aceast\u0103 tem\u0103, \u00eemi respecta destul de ofensat aceast\u0103 p\u0103rere de cititor versat, dar \u00eemi riposta mereu cu nume din proza american\u0103 sau englez\u0103, niciunul din ultimele genera\u0163ii. \u00cei spuneam c\u0103 acela\u015fi defect frapant \u00eel v\u0103d \u015fi \u00een proza lui Gheorghe Cr\u0103ciun, dar \u00eemi r\u0103spundea intrigat c\u0103 nu am dreptate, lucrurile stau complet diferit. La Gheorghe Cr\u0103ciun p\u0103catul e fran\u0163uzesc, posibil a fi explicat prin influen\u0163a Noului Roman, de\u015fi prozatorul bra\u015fovean nega acest lucru. La Alexandru Vlad, descrip\u0163ia are alt rol \u015fi alt\u0103 miz\u0103, ca la Faulkner, la Hemingway \u015fi mai ales ca la Conrad \u015fi la Melville, ace\u015ftia din urm\u0103 fiind prozatorii s\u0103i prefera\u0163i \u015fi argumentele sale cele mai tari \u00een orice discu\u0163ii despre proz\u0103. Da, ziceam eu, un p\u0103cat american e oric\u00e2nd mai nobil \u015fi mai onorabil dec\u00e2t un p\u0103cat fran\u0163uzesc, numai c\u0103 mergem prea \u00een urm\u0103 pentru justific\u0103ri. Dar ce mai zic de Durrell, de Nabokov, de Anthony Burgess \u2013 \u015ftiu eu ce arti\u015fti geniali ai descrierii sunt ei? \u015etiam, \u00eemi mai sc\u0103dea elanul polemicii, pentru c\u0103 vedeam c\u0103 se sup\u0103r\u0103, a\u015fa putem s\u0103-i invoc\u0103m \u015fi pe Sadoveanu, \u015fi pe Ag\u00e2rbiceanu, \u015fi pe Slavici. Nu \u2013 zicea el categoric, nici \u00eentr-un caz nu s-ar ap\u0103ra cu aceste argumente, dec\u00e2t cel mult sau \u00een cel mai r\u0103u caz cu Pavel Dan. Diferen\u0163ele sunt de func\u0163ionalit\u0103\u0163i. Alexandru Vlad ap\u0103ra descrierea tradi\u0163ional\u0103 cu func\u0163ie psihologic\u0103 \u015fi descrierea modern\u0103 care numai aparent sau \u00een\u015fel\u0103tor ab\u0103tea privirea de la scena principal\u0103 sau temporiza nara\u0163iunea: \u00een fond, ea ar avea un rol simbolic, ca la Radu Petrescu (un bun exemplu de discutat), de a ascunde un mesaj ce nu poate fi decriptat adesea dec\u00e2t la a doua lectur\u0103. Descrierea ca o explica\u0163ie mascat\u0103, alambicat\u0103, participativ\u0103 la linia principal\u0103 \u00eentr-un mod criptic \u015fi vizionar. A\u015fa da! Aici ne \u00eent\u00e2lneam \u015fi ne \u00eemp\u0103cam. Descrierea fotografic\u0103, decorativ\u0103, temporizatoare, evazionist\u0103, simplu exerci\u0163iu de copiere a realit\u0103\u0163ii nu mai poate interesa cititorul modern. Alt fel de descriere \u00eel interesa. Nu a renun\u0163at la ea niciodat\u0103. Fibra sa narativ\u0103 era ranforsat\u0103 de fibra descriptiv\u0103. \u00cen romanul Curcubeul dublu lucreaz\u0103 cu ea din nou periculos de mult, dar \u00eencearc\u0103 s\u0103 evite debu\u015feul evazionist al descrierii. Cel mai bine st\u0103 descrierea (redus\u0103 la minimum) \u00een Ploile amare. Nu \u015ftiu cum func\u0163ioneaz\u0103 \u00een romanul r\u0103mas postum Omul de la fereastr\u0103.
\nE prea pu\u0163in s\u0103 spunem c\u0103, prin descrierile sale, at\u00e2t de bine g\u00e2ndite ca efect stilistic, Alexandru Vlad n\u0103zuia s\u0103 fie un naturalist, un entomolog, un herbarizant, un meteorolog, un botanist, un colec\u0163ionar de detalii \u015fi curiozit\u0103\u0163i ale naturii. Ar \u00eensemna s\u0103 nu-l \u00een\u0163elegem adecvat. Descrip\u0163ia are la el aceea\u015fi miz\u0103 cu nara\u0163iunea \u015fi cu angajarea personajelor \u00een existen\u0163a proprie.
\nTitlul \u2013 o poveste memorabil\u0103<\/strong>
\nUna dintre ultimele noastre discu\u0163ii a fost despre romanul pe care \u00eel preg\u0103tea pentru tipar. Avea ezit\u0103ri \u00een privin\u0163a titlului, dac\u0103 nu cumva sun\u0103 prea banal. Am zis c\u0103 nu, Patrick Modiano, recentul premiant Nobel, nu d\u0103 titluri preten\u0163ioase romanelor sale. De pild\u0103, romanul Chien de printemps, pe care tocmai \u00eel citisem, ar fi trebuit s\u0103 se intituleze \u00een rom\u00e2ne\u015fte
\nO prim\u0103var\u0103 c\u00e2inoas\u0103 sau, pur \u015fi simplu, O prim\u0103var\u0103 ur\u00e2t\u0103, nu C\u00e2inele-fantom\u0103, cum a ap\u0103rut. Nu-i pl\u0103ceau exemplele fran\u0163uze\u015fti, se eschiva de la discu\u0163ia pe acest teren. Voia exemple americane. Avea c\u00e2te voia. Titlul s\u0103u se potrivea cu ele. Titlurile \u00eel preocupau p\u00e2n\u0103 la obsesie, neobi\u015fnuit de mult. \u015etia prea bine c\u0103 acestea sunt emblemele sau flamurile sub care circul\u0103 o carte. Toate c\u0103r\u0163ile sale au titluri foarte bune, iar titlurile evoc\u0103, prin ele \u00eensele, o poveste.
\nAici Alexandru Vlad era imbatabil \u00een cadrul genera\u0163iei optzeciste: \u00een arta de a spune pove\u015fti, suficient de lungi (adic\u0103 nu prea lungi) \u015fi suficient de scurte (adic\u0103 nu prea scurte). \u00cen aceasta const\u0103, de fapt, secretul prozei scurte: s\u0103 fie at\u00e2t de lung\u0103 sau at\u00e2t de scurt\u0103 exact c\u00e2t trebuie. Pare o banalitate, dar nu e. C\u00e2nd lucrezi se vede. C\u00e2nd stabile\u015fti miza. Pe aceast\u0103 tem\u0103 iar\u0103\u015fi Alexandru Vlad \u00ee\u0163i vorbea cu foarte mult\u0103 pasiune, \u00eentrerup\u00e2ndu-se pentru a trage din pip\u0103, pentru a sublinia o idee cu un fum scurt, pentru a scruta s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 te-a convins. Dac\u0103 aveai ezit\u0103ri, se oprea din fumat, \u00ee\u015fi cur\u0103\u0163a pipa, punea alt tutun \u015fi apoi lua problema de la cap\u0103t, dintr-un alt punct al discu\u0163iei, la care nu te a\u015fteptai. Nu teoretiza excesiv, d\u0103dea exemple. Nu-i pl\u0103ceau mul\u0163i ascult\u0103tori, pentru c\u0103 argumentele din prea multe p\u0103r\u0163i se \u00eencurcau, duceau \u00een direc\u0163ii diferite.
\nO v\u00e2n\u0103toare virtual\u0103<\/strong>
\nPublicistica postdecembrist\u0103 l-a secat, l-a ab\u0103tut de la literatur\u0103. Nu-i pl\u0103cea acest adev\u0103r. Publicistica era pentru el un act de prezen\u0163\u0103 febricitant\u0103, o form\u0103 de protest, o gesticula\u0163ie public\u0103 a ideilor \u015fi a argumentelor politice. Tr\u0103ia scrisul zilnic sau s\u0103pt\u0103m\u00e2nal ca pe o aventur\u0103. Ca pe o aventur\u0103 \u00een sensul propriu: o aventur\u0103 la Polul Nord (visul lui cel mai tare). Publicistica i se potrivea pentru c\u0103 era un exerci\u0163iu excelent de proz\u0103 scurt\u0103 pe teme date. Teme date de realit\u0103\u0163ile prezentului. Dac\u0103 cinci mii de semne sunt prea mult, nu-i nimic, va reduce la jum\u0103tate, dac\u0103 a\u015fa se cere, va respecta regula. Era un om al regulilor, al principiilor respectate, al onestit\u0103\u0163ii pe deplin asumate. Publicistica \u00eei pria prin starea ei de alert\u0103 permanent\u0103, ca un surogat al aventurilor pe care \u015fi le imagina.
\nAlexandru Vlad ie\u015fea \u00een aren\u0103, \u00een anii nou\u0103zeci, ca la v\u00e2n\u0103toare de lei. \u00ce\u015fi preg\u0103tise echipamentul, coechipierii, arma, cartu\u015fele, ad\u0103postul, unghiul de privire. Nu tr\u0103gea, doar ochea. Dar se vedeau traiectoriile viziunilor sale politice, ca pe un ecran de virtualit\u0103\u0163i. Cum ar fi tras era o poveste imaginar\u0103, nu o \u00eent\u00e2mplare real\u0103. Publicistica i-a m\u00e2ncat zece ani din via\u0163\u0103. Prima dat\u0103 s-a sup\u0103rat c\u00e2nd i-am spus acest lucru. A doua sup\u0103rare a fost pe controversa \u00een privin\u0163a descrierii. Au fost sup\u0103r\u0103ri prietene\u015fti, suportabile, pasabile, dar nedorite.
\nR\u0103zbunarea romancierului<\/strong>
\nA \u00eencercat s\u0103 compenseze timpul pierdut cu publicistica prin c\u0103r\u0163i-expediente, cum au fost Sticla de lamp\u0103 (2002), Iarna, mai nep\u0103s\u0103tori ca vara (2005), M\u0103sline aproape gratis (2010), recuper\u0103ri iluzorii ale unui deceniu pustiu \u00een fi\u015fa sa bibliografic\u0103 (1990-2000). Volumul de povestiri Via\u0163a mea \u00een slujba statului (2004) e singurul valabil, dup\u0103 1990, p\u00e2n\u0103 la seria de trei romane, care reprezint\u0103 r\u0103zbunarea sa pe revolu\u0163ie, postcomunism \u015fi publicistic\u0103: Curcubeul dublu (2008), Ploile amare (2011) \u015fi Omul de la fereastr\u0103 (urmeaz\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een 2015) \u2013 marea sa r\u0103zbunare, fixarea trainic\u0103 \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane. Frigul verii (1985) era un miraculos c\u00e2\u015ftig ante-decembrist, un roman despre subtextul dictaturii.
\nCe e evident \u015fi profund diferen\u0163iator fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i prozatori optzeci\u015fti e c\u0103 Alexandru Vlad nu se joac\u0103 niciodat\u0103 \u00een prozele sale, mai lungi sau mai scurte, nuvele sau romane, nu e un ludic. Dar asta nu e totul. Nici Gheorghe Cr\u0103ciun nu e ludic. Alexandru Vlad nu patineaz\u0103 niciodat\u0103 periculos pe marginea lustruit\u0103 a textualismului. Nu cade niciodat\u0103 \u00een p\u0103catul narcisismului \u2013 una dintre cele mai importante calit\u0103\u0163i. Romanele sale, indecis psihologizante, f\u0103r\u0103 excese introspective, dezvolt\u0103 cu abilitate probleme morale, cum rar fac optzeci\u015ftii, preocupa\u0163i c\u00e2nd de spectacolul socialit\u0103\u0163ii anonimizatoare, c\u00e2nd de spectacolul cotidianului. Personajele lui Alexandru Vlad ies deasupra anonimatului, deasupra cotidianului \u015fi a banalit\u0103\u0163ii, asum\u00e2ndu-\u015fi problemele vie\u0163ii individuale, riscurile singur\u0103t\u0103\u0163ii, implicarea \u00een traumele colectivit\u0103\u0163ii. Existen\u0163a este, pentru cele mai izbutite dintre personajele lui Alexandru Vlad, o aventur\u0103 moral\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cel mai bun dintre romanele sale de p\u00e2n\u0103 acum, Ploile amare. Romancierul Alexandru Vlad a g\u0103sit calea spre marea literatur\u0103, ca revolt\u0103 a vie\u0163ii fa\u0163\u0103 de ea \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La jum\u0103tatea lunii martie 2015 a plecat fulger\u0103tor \u015fi incredibil dintre noi prozatorul Alexandru Vlad, bunul \u015fi u\u015for extravagantul meu prieten. Oriunde ar fi fost, el se remarca imediat, str\u0103lucea cu pruden\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 a deranja prea mult pe al\u0163ii. A fost \u015fi r\u0103m\u00e2ne unul dintre cei mai importan\u0163i scriitori ai genera\u0163iei optzeciste \u015fi, implicit, ai… Cite\u0219te mai mult »Un maestru al prozei scurte: Alexandru Vlad<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13905,13906],"class_list":["post-22937","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-prozatorul-alexandru-vlad","tag-romanul-postum-omul-de-la-fereastra"],"views":1404,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22937","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22937"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22937\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22937"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22937"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22937"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}