Nu mai \u015ftiu bine c\u00e2nd \u015fi unde l-am cunoscut pe Andrei Grigor, \u00eenc\u0103 nerelevat ca prozator \u015fi critic literar \u00een 1990. \u00cel remarcasem, ca student, la examenele de literatur\u0103 contemporan\u0103, dar nu st\u0103tusem de vorb\u0103 cu el, nu-i \u015ftiam gusturile literare \u015fi nici ce f\u0103cuse dup\u0103 absolvirea facult\u0103\u0163ii sau, cum zic anali\u015ftii politici de azi, ce parcurs avusese. Mi l-a prezentat, la \u00eenceputul anilor \u201890, Mircea Nedelciu, atunci c\u00e2nd, \u00eempreun\u0103 cu el \u015fi cu al\u0163i tineri scriitori (optzeci\u015fti), am decis s\u0103 scoatem o revist\u0103 \u00een care s\u0103 scriem ceea ce g\u00e2ndim \u015fi a\u015ftept\u0103m de la revolu\u0163ia ce tocmai se \u00eenf\u0103ptuise. Se \u00eencheiase (\u00eenf\u0103ptuise) pe strad\u0103, dar continua, ca s\u0103 zicem astfel, \u00een spiritul nostru, tineri \u015fi b\u0103tr\u00e2ni, optzeci\u015fti \u015fi \u015faizeci\u015fti\u2026 Revista n\u0103\u015fit\u0103 de Mircea Nedelciu \u2013 om admirabil, prozator de mare talent, originar din Fundulea (\u201eSion\u201c-ul lui Mateiu Caragiale) \u2013 \u015fi botezat\u0103 de mine sau, poate, invers, s-a numit Avanpost \u015fi a ap\u0103rut \u00een trei sau patru numere, scrise, \u00een majoritate, de tineri. Printre ei a ap\u0103rut \u00eentr-o zi \u015fi Andrei Grigor, pe numele lui real Nicolae Ioana. Un t\u00e2n\u0103r sub\u0163iratic, t\u0103cut, cu spiritul \u2013 mi s-a p\u0103rut \u2013 mereu la p\u00e2nd\u0103. C\u00e2nd se decidea s\u0103 vorbeasc\u0103, comunica scurt, coerent, decis, ceea ce g\u00e2ndea \u015fi voia s\u0103 spun\u0103. Avea umor, un umor de bun\u0103 calitate, \u00een stilul, mai de grab\u0103, al umorului sec, englezesc, dec\u00e2t \u00een stilul Creang\u0103 (sf\u0103tos \u015fi \u00eemp\u0103ciuitorist). Umor englezesc sau umorul eroilor lui Caragiale? Oricum, t\u00e2n\u0103rul Andrei Grigor \u015ftia bine s\u0103 \u00eentoarc\u0103 un conflict, o contradic\u0163ie, o am\u0103r\u0103ciune spre partea \u00eenveselitoare a lucrurilor \u015fi s\u0103 transforme tragicul din propozi\u0163ie \u00een umor \u00eeng\u0103duitor. Ce m-a surprins a fost, pe l\u00e2ng\u0103 spiritul lui u\u015for mali\u0163ios, r\u00e2sul s\u0103u care izbucnea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Un r\u00e2s eliberator, un r\u00e2s bucuros. \u015ei l-a p\u0103strat, mi-am dat seama, p\u00e2n\u0103 am putut comunica f\u0103r\u0103 nicio opreli\u015fte cu el…
\nAvanpost a disp\u0103rut repede, din lips\u0103 de fonduri \u015fi datorit\u0103 faptului c\u0103 Grupul \u201eSocietatea de m\u00e2ine\u201c, care patrona revista, s-a destr\u0103mat dup\u0103 prima faz\u0103 romantic\u0103 a postrevolu\u0163iei. Unii s-au speriat \u015fi au fugit, unii au luat-o la dreapta, al\u0163ii la st\u00e2nga \u015fi, dac\u0103 au luat-o, s-au \u00eenvr\u0103jbit \u00eentre ei \u015fi au \u00eenceput s\u0103 se conteste, al\u0163ii \u015fi-au f\u0103cut alte socoteli \u015fi au trecut \u00een tabere mai bine pozi\u0163ionate politic, desp\u0103r\u0163indu-se de mine \u015fi de ideea c\u0103 nu tot ce am scris noi, \u00eenainte de 1989, e o \u201eSiberie a spiritului\u201c.
\n\u00cen acest timp, \u00een via\u0163a literar\u0103 era agita\u0163ie mare, \u00eencepuser\u0103 deja revizuirile morale (p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 n-au r\u0103mas dec\u00e2t revizuirile politicianiste \u015fi subiective, dup\u0103 pofta inimii u\u015foare \u015fi a interesului personal), exerci\u0163iile retorice, rechizitoriile, ap\u0103ruser\u0103 procurorii morali, \u201enomenclaturi\u015ftii\u201c, \u201ecolabora\u0163ioni\u015ftii\u201c, anticomuni\u015ftii vehemen\u0163i de dup\u0103 c\u0103derea comunismului etc. \u201eMarea p\u0103ruial\u0103\u201c \u2013 cum am numit-o eu, \u00eemi amintesc, \u00eentr-o tablet\u0103 din Avanpost \u2013 era \u00een toi. Ea n-a \u00eencetat, \u00een fapt, nici azi. Cine n-a vrut s\u0103 participe la ea a fost declarat numaidec\u00e2t \u201eapolitic\u201c \u015fi, deci, adversar al tinerei noastre democra\u0163ii. Ce-a mai fost \u015fi cu \u201eapolitismul\u201c acesta?! Ce retoric\u0103, ce pierdere de vreme, ce complexe, ce resentimente, ce lung\u0103 \u015fi \u00eensufle\u0163it\u0103, justi\u0163iar\u0103, pasionat\u0103 demagogie! Cine r\u0103sfoie\u015fte primele trei tomuri din Cronologia vie\u0163ii literare. Perioada post comunist\u0103, recent ap\u0103rute, \u00ee\u015fi poate face o idee despre aceast\u0103 \u00eenc\u0103ierare a intelectualilor, cu totul comic\u0103 dac\u0103 n-ar fi a\u015fa de absurd\u0103… Actorii ei \u2013 vreau s\u0103 spun procurorii morali ce au animat-o decenii de-a r\u00e2ndul, rat\u00e2nd o dezbatere serioas\u0103 de idei \u2013 sunt \u015fi acum la postul lor de observa\u0163ie, \u00eenvenina\u0163i \u015fi revendicativi, \u201erevizioni\u015fti est-etici\u201c plini de complexe \u015fi \u201eeliti\u015fti\u201c…
\nAndrei Grigor, ca s\u0103 revin la el \u015fi, astfel, s\u0103 duc mai departe aceast\u0103 schi\u0163\u0103 de portret, nu s-a amestecat printre partizanii politiz\u0103rii literaturii, dup\u0103 ce grupul Avanpost s-a risipit. A r\u0103mas aproape de mine, de Sorescu, Valeriu Cristea, F\u0103nu\u015f Neagu \u015fi de optzeci\u015ftii Sorin Preda, Nicolae Iliescu, Mircea Nedelciu, Cu\u015fnarencu care credeau, ca \u015fi cei cita\u0163i mai \u00eenainte, c\u0103 \u201eliteratura este politica noastr\u0103 cea mai bun\u0103\u201c \u2013 dup\u0103 vorba celebr\u0103 \u015fi \u00een\u0163eleapt\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului Heliade R\u0103dulescu. Mai precis: s\u0103 nu amestec\u0103m politica \u00een literatur\u0103, s\u0103 nu politiz\u0103m judec\u0103\u0163ile de valoare, \u00een fine, sc\u0103p\u00e2nd de cenzura comunist\u0103, s\u0103 nu introducem alt tip de cenzur\u0103, alt timp de mistifica\u0163ie. Unii confra\u0163i au \u00een\u0163eles ce trebuie din aceast\u0103 idee \u2013 \u015fi anume c\u0103 nu trebuie s\u0103 renun\u0163\u0103m, \u00een postcomunism, la principiul autonomiei esteticului \u2013 al\u0163ii au tradus cum le-a convenit aceast\u0103 pozi\u0163ie critic\u0103, \u015fi anume c\u0103 eu \u015fi cei care erau de p\u0103rerea mea (\u00eei reamintesc pe M. Sorescu, F\u0103nu\u015f Neagu, Tomozei, Valeriu Cristea) ne opunem particip\u0103rii scriitorului rom\u00e2n la via\u0163a politic\u0103. \u015ei, dac\u0103 ne opunem, suntem \u00eempotriva democra\u0163iei. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, nu pot fi \u00eempotriva democra\u0163iei, sunt doar de p\u0103rere c\u0103 valorile spirituale rom\u00e2ne\u015fti trebuie respectate \u015fi c\u0103 politica s\u0103 nu se amestece \u00een treburile literaturii, c\u0103ci, dac\u0103 se amestec\u0103, stric\u0103 ierarhiile \u015fi criteriile. At\u00e2t. Scriitorul poate face politic\u0103 militant\u0103 (uneori este chiar bine s\u0103 fac\u0103 dac\u0103 are ce spune), dar s\u0103 nu confunde planurile.
\nAndrei Grigor a \u00een\u0163eles ce trebuie din aceast\u0103 disput\u0103 \u015fi a ales. A ales, mai spun o dat\u0103, bine. A intrat \u00een redac\u0163ia Caietelor critice \u015fi, apoi, a redactat \u00eempreun\u0103 cu Gr. Tomozei, Lucian Chi\u015fu, Nicolae Iliescu revista Literatorul condus\u0103, la \u00eenceput, de Marin Sorescu, apoi de F\u0103nu\u015f Neagu\u2026 Calit\u0103\u0163ile lui de eseist inteligent \u015fi de bun polemist se observ\u0103 \u00een articolele publicate aici. Mai \u00eenainte sau \u00een acest r\u0103stimp \u2013 nu mai \u015ftiu bine \u2013 public\u0103 un roman (Cazarma cu fic\u0163iuni) notabil. Despre el am scris \u00een Fragmente critice (vol. I, pp. 150-155). Ce se remarc\u0103, aici, este ochiul p\u0103trunz\u0103tor de observator moral \u015fi social. Andrei Grigor \u015fi-a trecut, apoi, doctoratul cu o tez\u0103 despre Marin Preda (C\u0103ru\u0163a lui Moromete): o carte polemic\u0103, inspirat\u0103, bine scris\u0103, stil ironic, remarci fine despre ironia epic\u0103 \u015fi tipologia predist\u0103. Fost mult\u0103 vreme profesor \u00eentr-o \u015fcoal\u0103 din provincie, a intrat \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul universitar \u015fi a ajuns, ulterior, profesor de literatur\u0103 la Universitatea \u201eDun\u0103rea de Jos\u201c \u015fi decan \u2013 mai multe legislaturi \u2013 al Facult\u0103\u0163ii de specialitate. Un profesor respectat \u015fi, dup\u0103 c\u00e2te mi-am dat seama, iubit de tinerii s\u0103i colaboratori.
\nAm scris \u00eempreun\u0103 cu el o carte (\u00cen ariergarda avangardei), \u00een dou\u0103 reprize (vreau s\u0103 spun: \u00een dou\u0103 edi\u0163ii \u2013 a doua dubl\u00e2nd, ca num\u0103r de pagini, pe cea dint\u00e2i). El \u00eemi pune \u00eentreb\u0103ri dificile, eu \u00eencerc s\u0103 r\u0103spund, el revine, \u00eemi aminte\u015fte de adversarii mei, eu ezit, m\u0103 ar\u0103t plictisit de tem\u0103, el nu m\u0103 las\u0103 s\u0103 fug din subiect, m\u0103 provoac\u0103 \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ob\u0163ine ceea ce vrea. Iar c\u00e2nd nu reu\u015fe\u015fte, spune el ceea ce crede… M-a \u00eentrebat, \u00eentr-un r\u00e2nd, \u00eemi amintesc, ce cred despre Iuda, cel mai hulit personaj din Noul Testament, silindu-m\u0103, astfel, s\u0103 recitesc pe evangheli\u015fti. M-am descurcat, \u00eemi vine s\u0103 cred. Iuda este un personaj tragic. Este desemnat s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 p\u0103catul cel mai greu, iar scena \u00een care Iisus sugereaz\u0103, la Cina cea de tain\u0103, aceast\u0103 fatalitate, are o not\u0103 de roman poli\u0163ist… Iuda a regretat gestul lui impardonabil, \u015fi-a pus cap\u0103t zilelor, dar a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 azi \u015fi, probabil, p\u00e2n\u0103 \u00een vecii vecilor, un simbol al celui mai tic\u0103los p\u0103cat omenesc. Andrei Grigor prinde ideea \u015fi o duce mai departe, apropiind-o, primejdios, de spa\u0163iul actualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. Aici sunt multe lucruri care nu-i plac. Nu-i plac, de pild\u0103, mofturile eliti\u015ftilor, nega\u0163ioni\u015ftii de serviciu, procurorii morali, revizioni\u015ftii care dau din coate \u015fi se gr\u0103besc s\u0103-i doboare pe Arghezi, C\u0103linescu, Preda, Sorescu, Nichita St\u0103nescu… pentru a le lua locul \u00een ierarhiile literaturii. Scrie relaxat, adic\u0103 \u00een stil ironic, despre ei. Studiile lui despre Marin Preda sunt printre cele mai bune din ultima vreme. Sunt scrise, a\u015f zice, cu o cordial\u0103 exigen\u0163\u0103 critic\u0103.
\nL-am chemat pe Andrei Grigor dup\u0103 2006 s\u0103 se al\u0103ture echipei de cercet\u0103tori de la Institutul \u201eG. C\u0103linescu\u201c \u015fi, dup\u0103 ce a acceptat, i-am \u00eencredin\u0163at conducerea unui proiect important: Cronologia vie\u0163ii literare, 1944-1964. Proiect dificil, colaboratori numero\u015fi, de toate v\u00e2rstele, disponibilit\u0103\u0163i capricioase, iner\u0163ii intelectuale mari \u015fi temeinice, \u00een fine, moravuri \u015fi nazuri specifice vremurilor de trecere. Andrei Grigor a fost nevoit s\u0103 le \u00eent\u00e2mpine \u015fi s\u0103 le armonizeze, pe toate \u015fi s\u0103 duc\u0103 proiectul la cap\u0103t. A reu\u015fit. Primele zece volume din Cronologie (1944-1964) au fost \u00eengrijite, selectate, corectate, puse \u00een pagin\u0103, uneori chiar rescrise de el. O munc\u0103 uria\u015f\u0103, o lucrare de anvergur\u0103, \u00een fine un instrument de lucru serios, util pentru cultura rom\u00e2n\u0103. Trebuie s\u0103-i fim recunosc\u0103tori lui Andrei Grigor c\u0103 a avut energia \u015fi dorin\u0163a de a-l \u00eenf\u0103ptui, dup\u0103 ce al\u0163i colaboratori m-au dus cu vorba \u015fi au \u00eencurcat mult\u0103 vreme lucrurile.
\nRevin la omul de care ne-am desp\u0103r\u0163it cu c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00een urm\u0103. Un om, repet, inteligent, un om de cuv\u00e2nt, un caracter bun, drept, prietenos \u015fi incoruptibil. Un bun critic literar. Articolele lui din Caiete critice \u015fi Literatorul dovedesc acest fapt. Au \u201esare\u201c, au logic\u0103, arat\u0103 o mare voin\u0163\u0103 de adev\u0103r. Am scris despre ele \u00eentr-un articol intitulat \u201eOamenii mei\u201c (reprodus \u00een Fragmente critice). Cineva, un critic care sufer\u0103 de incontinen\u0163\u0103 verbal\u0103, publicase \u00eentr-o revist\u0103 un articol otr\u0103vit despre \u201eoameni\u201c (scriitorii, criticii literari) din jurul Caietelor critice, suspect\u00e2ndu-i de obedien\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de mine. I-am r\u0103spuns, ar\u0103t\u00e2nd injusti\u0163ia, m\u0103g\u0103ria pe care o face fa\u0163\u0103 de ni\u015fte autori tineri \u015fi talenta\u0163i. Eram bucuros c\u0103 sunt \u2013 dac\u0103 sunt \u2013 \u201eoamenii mei\u201c \u2013 pentru c\u0103 sunt talenta\u0163i \u015fi cred c\u0103 adev\u0103rul \u00een critic\u0103 poate fi aflat. Printre ei se g\u0103sea \u015fi Andrei Grigor. Pot confirma azi c\u0103 Andrei Grigor a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul lui dramatic un om loial \u015fi un critic drept. Drept \u015fi bun, adic\u0103 de partea adev\u0103rului.
\nAvea un singur cusur: era \u00een ultimii ani cam lenevos, se ar\u0103ta sastisit de literatur\u0103, de aceea se hot\u0103ra greu s\u0103 scrie despre c\u0103r\u0163ile actuale. L-am \u00een\u0163eles (eu \u00eensumi trec din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd prin acest r\u0103u de literatur\u0103), dar nu l-am l\u0103sat mult \u00een aceast\u0103 stare de a\u015fteptare. M\u00e3 asigurase, c\u00e2nd ne-am \u00eent\u00e2lnit ultima oar\u0103, c\u0103 va \u00eencepe s\u0103 scrie cartea pe care mi-o promisese, \u015fi anume o istorie a criticii literare postbelice. Munca uria\u015f\u0103 pe care o depusese pentru coordonarea Cronologiei vie\u0163ii literare \u00eencepea s\u0103 dea roade \u015fi altfel: \u00eentr-o sintez\u0103 critic\u0103 personal\u0103. N-a avut timp s-o fac\u0103. Ce p\u0103cat! \u015etiindu-l ce spirit \u00eensetat de adev\u0103r avea \u015fi ce om drept era, sunt sigur ca sinteza lui critic\u0103 (din care a publicat c\u00e2teva fragmente prin reviste) ar fi sosit la timp \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care amici\u0163iile, inamici\u0163iile, resentimentele, complexe \u015fi complicit\u0103\u0163ile de tot felul se cheam\u0103, \u00ee\u015fi r\u0103spund \u015fi se armonizeaz\u0103 \u00een critica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu mai \u015ftiu bine c\u00e2nd \u015fi unde l-am cunoscut pe Andrei Grigor, \u00eenc\u0103 nerelevat ca prozator \u015fi critic literar \u00een 1990. \u00cel remarcasem, ca student, la examenele de literatur\u0103 contemporan\u0103, dar nu st\u0103tusem de vorb\u0103 cu el, nu-i \u015ftiam gusturile literare \u015fi nici ce f\u0103cuse dup\u0103 absolvirea facult\u0103\u0163ii sau, cum zic anali\u015ftii politici de azi,… Cite\u0219te mai mult »Andrei Grigor. Portretul unui critic drept \u015fi al unui om de bine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8182,3246],"class_list":["post-22935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-grigor","tag-tineri-scriitori"],"views":1537,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22935"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22935\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}