Una dintre micile c\u0103r\u0163i mari scrise \u00een Rom\u00e2nia este cea intitulat\u0103 Nedreptatea ontic\u0103, a lui Vasile Dem. Zamfirescu. Teza c\u0103r\u0163ii e clar\u0103 \u015fi curajoas\u0103, a\u015fa cum \u015fi-a dorit maestrul s\u0103u, Constantin Noica, pentru to\u0163i discipolii lui.
\nCe reconfortant este s\u0103 cite\u015fti deci o asemenea carte \u015fi s\u0103 vezi cum m\u0103car un discipol de-ai lui Noica a fost vindecat de ahoretit\u0103. Domnul Zamfirescu \u015fi-a a\u015fezat via\u0163a sub semnul unei idei, \u015ftie ce scrie \u00een c\u0103r\u0163ile sale, poate r\u0103spunde lini\u015ftit, sigur pe el \u015fi destins la \u00eentrebarea tuturor \u00eentreb\u0103rilor: care este ideea ta?
\nIdeea mea, ar r\u0103spunde Vasile Dem. Zamifrescu, este c\u0103 exist\u0103 o nedreptate \u00een sine, un act primordial, lipsit de agent, de subiect, fatal \u015fi ubicuu, c\u0103 nedreptatea este temeiul \u00eentregului univers. Aceast\u0103 nedreptate originar\u0103 are dou\u0103 valen\u0163e: una metafizic\u0103, cealalt\u0103 psihologic\u0103. Valen\u0163a metafizic\u0103 a nedrept\u0103\u0163ii este reprezentat\u0103 de moarte, b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, boal\u0103, durere,\u00a0 cea psihologic\u0103 \u00eenseamn\u0103 c\u0103 a tr\u0103i echivaleaz\u0103 cu a pricinui \u015fi a primi suferin\u0163\u0103.
\nCu iriza\u0163ii orientale, aceast\u0103 idee r\u0103stoarn\u0103 o \u00eentreag\u0103 paradigm\u0103 de g\u00e2ndire. De la greci \u00eencoace credem c\u0103 dreptatea (Dike) st\u0103p\u00e2ne\u015fte \u00eentregul univers, c\u0103 ei i se supun zeii \u00een\u015fi\u015fi, c\u0103 Binele triumf\u0103, c\u0103 dreptatea este alfa \u015fi omega, r\u0103ul \u015fi suferin\u0163a fiind doar parcursul de la bine la bine, de la dreptatea ini\u0163ial\u0103 la dreptatea final\u0103, de la c\u0103dere la restaura\u0163ie. Dimpotriv\u0103, Zamfirescu crede, \u00een deplin\u0103 conformitate cu crezul s\u0103u psihanalitic \u015fi nietzscheano-schellerian, c\u0103, \u00een esen\u0163a ei, via\u0163a este complet injust\u0103, nedreapt\u0103, simpl\u0103 bestialitate. O nedreptate care nu poate fi \u00eens\u0103 imputat\u0103 nim\u0103nui, f\u0103r\u0103 niciun subiect responsabil, f\u0103r\u0103 vreun demiurg r\u0103u. Cuv\u00e2ntul nedreptate este foarte bine ales pentru \u00eenc\u0103rc\u0103tura sa moral\u0103, c\u0103ci, chiar dac\u0103 nu exist\u0103 niciun agent al nedrept\u0103\u0163ii, exist\u0103 pacien\u0163i ai nedrept\u0103\u0163ii ontice, iar ace\u015ftia tr\u0103iesc \u201elupta pentru supravie\u0163uire\u201d, \u201ecompeti\u0163ia\u201d, \u201elupta pentru putere\u201d, inegalitatea \u00eenzestr\u0103rilor naturale, \u00eemb\u0103tr\u00e2nirea, moartea \u2013 nu \u00eentr-un mod obiectiv, deta\u015fat, \u015ftiin\u0163ific, ca pe ni\u015fte ilustr\u0103ri ale legii firii, ci \u00een carne, ca pe ni\u015fte ipostaze ale nedrept\u0103\u0163ii, ale unei nedrept\u0103\u0163i\u2026 ontice.
\nConsecin\u0163ele acestei idei nu sunt at\u00e2t de dramatice sau pesimiste pe c\u00e2t ne-am putea a\u015ftepta. Ba chiar dimpotriv\u0103. \u00cen paradigma drept\u0103\u0163ii originare (\u015fi finale), efortul omului \u015fi existen\u0163a sa erau z\u0103d\u0103rnicite, fiin\u0163a uman\u0103 nu avea dec\u00e2t s\u0103 \u00eendure r\u0103ul prezent \u015fi s\u0103 a\u015ftepte dreptatea cea de pe urm\u0103, iar la r\u0103stimpuri s\u0103 regrete dreptatea originar\u0103. Lumea se afl\u0103, conform acestei paradigme (a timpului-cascad\u0103, ar fi spus Blaga), \u00eentr-o continu\u0103 pr\u0103bu\u015fire, \u00eentr-o \u00eendep\u0103rtare permanent\u0103 de izvorul ei sacru pentru ca, \u00eentr-un final, lucrurile s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103, heraclitean, la \u00eenceputul lor, dup\u0103 principiul \u201enimic nu se pierde, nimic nu se c\u00e2\u015ftig\u0103\u201d. Nu exist\u0103 ceva mai absurd dec\u00e2t aceast\u0103 \u201edevenire \u00eentru devenire\u201d, existen\u0163a uman\u0103 este aici cu totul lipsit\u0103 de sens.
\n\u00cen paradigma nedrept\u0103\u0163ii originare (ai c\u0103rei titanici g\u00e2nditori sunt Schopenhauer, Nietzsche, Scheller, Freud), mersul lucrurilor este, gra\u0163ie omului, dinspre nedreptate spre dreptate, dinspre impuritate spre puritate, dinspre incon\u015ftient spre con\u015ftient, dinspre instinctualitate spre sublimare, dinspre imaturitate spre maturitate. Omul pune ordine \u00een univers, omul este creator de cosmos, el este adev\u0103ratul judec\u0103tor al lucrurilor, el este Creator \u00een cel mai \u00eenalt sens al termenului, \u00een primul r\u00e2nd creator de dreptate. Omul d\u0103, impune universului o finalitate.
\n\u00cen ambele paradigme cunoa\u015fterea \u00eenseamn\u0103 \u00een mod fundamental anamnez\u0103, reamintire. Dar dac\u0103 \u00een paradigma drept\u0103\u0163ii ontice anamneza viza situa\u0163ia de dincolo de episodul traumatic al na\u015fterii, de inconvenientul de a te fi n\u0103scut etc. \u00een paradigma nedrept\u0103\u0163ii ontice obiectul anamnezei se opre\u015fte strict la reamintirea \u015fi retr\u0103irea traumatismului na\u015fterii ca atare, ne\u00eembl\u00e2nzit\u0103 de lumina lin\u0103 a unei transcenden\u0163e bl\u00e2nde \u015fi bune \u00een care ne vom \u00eentoarce dup\u0103 ce vom muri. A te maturiza \u00eenseamn\u0103 tocmai a tr\u0103i p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u015fi a asuma, f\u0103r\u0103 c\u00e2rje consolatoare, existen\u0163a acestei nedrept\u0103\u0163i originare \u015fi fundamentale, ini\u0163iale, a o accepta ca fiind prezent\u0103 \u00een ceilal\u0163i \u015fi \u00een tine \u00eensu\u0163i. A \u00een\u0163elege c\u0103 nedreptatea pe care o suferi \u015fi pe care o provoci altora nu izvor\u0103\u015fte dintr-un subiect vinovat (dintr-o substan\u0163\u0103 rea), culpabil \u015fi culpabilizabil este primul pas \u00eenspre a te elibera de ea, \u00eenspre a o dep\u0103\u015fi, \u00eenspre a te purifica. \u00cen r\u0103sp\u0103r cu Noica, Zamfirescu crede c\u0103 spiritul, \u00een magnificen\u0163a lui, deriv\u0103, printr-un proces aproape alchimic de purificare, rafinare, sublimare, din \u201esufle\u0163el\u201d, cu instinctele lui, cu pulsiunile lui, cu mizeria lui, cu micimea lui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre micile c\u0103r\u0163i mari scrise \u00een Rom\u00e2nia este cea intitulat\u0103 Nedreptatea ontic\u0103, a lui Vasile Dem. Zamfirescu. Teza c\u0103r\u0163ii e clar\u0103 \u015fi curajoas\u0103, a\u015fa cum \u015fi-a dorit maestrul s\u0103u, Constantin Noica, pentru to\u0163i discipolii lui. Ce reconfortant este s\u0103 cite\u015fti deci o asemenea carte \u015fi s\u0103 vezi cum m\u0103car un discipol de-ai lui Noica… Cite\u0219te mai mult »Ideea unei vie\u0163i: nedreptatea ontic\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[13903,13902,11327],"class_list":["post-22929","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-nedreptate-in-sine","tag-nedreptatea-ontica","tag-vasile-dem-zamfirescu"],"views":1408,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22929","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22929"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22929\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22929"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22929"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22929"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}