\u00cen mijlocul hemoragiei de nonvalori si a prabusirii \u00een derizoriu, Academia Rom\u00e2na se pierde ca un diamant luat de valul sterilului spalat spre groapa de deseuri a natiunii noastre. Nerecunoscuta de institutiile statului, \u00een frunte cu Parlamentul, drept autoritatea stiintifica suprema a tarii, care ar putea furniza raspunsurile autentice la o serie \u00eentreaga de nebuloase politice \u2013 de la holocaust, la comunism, la constructia de drumuri \u00een zona subcarpatica sau la zonarea culturilor agricole \u2013, activitatea Academiei este incerta si pentru publicul larg, din cauza faptul ca legatura \u00eentre cercetarea stiintifica profesionista si efectele acesteia \u00een natiune este rupta de amatorismul vietii sociale si politice.\u00a0 Unii intelectuali se \u00eentreaba de ce nu exista un \u201eproiect Rom\u00e2nia\u201c, de ce guvernarile sunt incoerente si imprevizibile, de ce nu stim nici la aceasta ora ce va fi Europa Unita: un stat federal sau o comunitate de natiuni? De asemenea, spre ce se \u00eendreapta natiunea rom\u00e2na: spre o identitate folclorica sau spre o prezenta statala bine individualizata pe continent?<\/p>\n
Academia Rom\u00e2na este unul dintre putinele locuri unde se creeaza ceva nou, fie ca este vorba de o descoperire izolata, necesara clarificarii unui domeniu, fie ca lanseaza ipoteze si teorii amplasate la originea schimbului de idei care ar trebui sa miste \u00eenainte evolutia unei culturii. \u00cen planul nevoii absolute a rom\u00e2nilor de a \u00eentelege de unde vin, cine sunt si ce ar dori sa fie \u00een viitor, asistam \u00een ultimii zece ani la evolutia conceptelor de modernitate etapizata, dar si de tranzactionism initiate de academicianul Razvan Theodorescu. Lansata oficial \u00een 2001, odata cu publicarea lucrarii \u201eDespre prima modernitate a rom\u00e2nilor\u201c, teoria tranzactionismului rom\u00e2nesc, desi se refera la epoci de mult trecute, se dovedeste a fi de o tulburatoare actualitate: \u201e\u00centr-o tara a m\u00e2ndriei taranesti manifesta \u00een vorba si imagine, din obstile maramuresene, p\u00e2na \u00een satele mosnenesti de sub munte ale Olteniei si Munteniei, p\u00e2na \u00een cele razesesti ale Moldovei, mult clamata iesire din istorie, \u00eenaintea at\u00e2tor vitregii ale acesteia, s-a manifestat, paradoxal, prin perpetua tranzactie\u201c.
\nRecent, cercetarea sa a fost completata cu lucrarea \u201eClimat confesional european si istorie rom\u00e2neasca \u00eentr-a doua jumatate a veacului al XIV-lea\u201c, prezentata Academiei la 21 ianuarie 2010. Conferinta s-a sprijinit\u00a0 pe datele istorice si comentariile legate de doua fenomene aparute \u00een atmosfera crepuscului medieval\u00a0 de la jumatatea secolului al XIV-lea: faza terminala a proiectului cruciadelor si acutizarea campaniei de unificare a Bisericilor ortodoxa si romano-catolica. Cu toate ca \u00een lumea culturala occidentala exista conceptul de \u201eultima cruciada\u201c, atribuit efortului financiar antiotoman facut de papa Clement al VIII-lea, proiectelor militare ale \u00eemparatului Rudolf al II-lea si actiunii militare \u00een sudul Dunarii conduse de Mihai Viteazul, si terminata \u00een catastrofa de la Kerestes din 24 octombrie 1596, proiectul cruciat din secolul al XIV-lea continua sa vizeze iluzoriu eliberarea Locurilor Sfinte.\u00a0 Era \u00eenca ceea ce numim \u201ebatalia pentru credinta\u201c, \u00eenainte sa devina o batalie pentru supravietuire statala. \u00cen privinta unirii Bisericilor, aceasta devenise un desiderat \u00eenca din momentul schismei din 1054, mai \u00eent\u00e2i pentru a elimina dezbinarea \u00een efortul de a recuceri Ierusalimul, iar apoi pentru a crea frontul comun \u00eempotriva amenintarii otomane. Implicati ocazional si marginal \u00een proiectul cruciat, la care s-ar mai putea adauga episoadele Stefan cel Mare si Vlad Tepes, rom\u00e2nii au fost \u00eensa antrenati direct \u00een procesul de unificare ecleziastica. Razvan Theodorescu arata ca o consecinta vizibila a acestei incorporari programatice\u00a0 a fost trecerea frecventa a unor voievozi si demnitari rom\u00e2ni de la ortodoxism la catolicism si invers: \u201eConstatam ca \u00een aceasta epoca a proiectelor cruciate si, consecutiv, \u00ab<uniate>\u00bb, \u00een ciuda constiintei clare a deosebirilor confesionale dintre europeni, cu consecinte psihologice, intelectuale si dogmatice, exista nuante care conduc la o, as numi-o, fluiditate confesionala a elitelor, cu treceri frecvente de la o confesiune la alta, principalul motor al acestor schimbari fiind de natura politica, ceea ce ar putea fi socotit, cu un termen modern \u2013 si \u00eel citez aici, pentru aceasta chestiune, pe un reputat \u00eenvatat oxonian de origine rusa \u2013 un <<political opportunism>>\u201c. Deja termenul ne suna familiar si foarte contemporan, motiv pentru care cercetarile academicianului Razvan Theodorescu nu pot fi limitate la reflexul profesional al istoricului, de a se concentra \u00eentr-o zona revoluta a istoriei, interesanta doar pentru colegi, ci atrag atentia asupra unui fenomen \u00eentins pe secole si ale carui reflexe t\u00e2snesc astazi, pe fondul inconstientului popular, \u00een plina cautare democratica si europeana.\u00a0 Altfel spus, substratul\u00a0 lucrarii \u201eClimat confesional european si istorie rom\u00e2neasca \u00eentr-a doua jumatate a veacului al XIV-lea\u201c pare a fi un discurs despre \u00eenceputul si substanta tranzactionismului rom\u00e2nesc, prin care am supravietuit \u00een istoria veche a natiunii si cu care operam zilnic \u00een procesele de asimilare a sistemului democratic occidental si de integrare europeana.\u00a0 Supuse presiunii occidentale spre sf\u00e2rsitul secolului al XIV-lea, elitele politice rom\u00e2nesti trec cu usurinta de la ortodoxie la catolicism, si invers, adopta ritualuri si costumatii occidentale, cer\u00e2nd apoi sa fie \u00eengropati ortodox. Margareta-Musata trece de la ortodoxie la catolicism, Petru Musat de la catolicism la ortodoxie, Vladislav I din Tara Rom\u00e2neasca \u201eva jura,\u00a0 \u00eentr-un document pentru Ardeal, \u00een litera unei cancelarii apusene mai cur\u00e2nd, pe cei trei regi catolici ai Ungariei, Stefan, Ladislau si Emeric\u201c, \u00een timp ce Latcu Voda \u00een Moldova si celebra doamna Clara din Valahia trec la catolicism, \u00eentreb\u00e2nd mereu papalitatea daca pot folosi ritul estic \u00een continuare. Maramuresanul ortodox Dragos \u00centemeietorul \u00eesi ia nevasta catolica pentru a slabi presiunea occidentala, iar fiul lui Bogdan de la Cuhea se converteste la catolicism \u201e\u00eentr-o voga a timpului si \u00een momentul de apogeu al ofensivei bisericii apusene\u201c, pentru a fi apoi \u00eenmorm\u00e2ntat ortodox si trecut \u00een Pomelnicul de la Bistrita. Exista banuiala, provenita dintr-o srisoare a papei de la Avignon catre voievodul rom\u00e2n, ca \u00eensusi Basarab I avusese un episod catolic \u00een trecutul sau, precum si ca fiul sau, Nicolae Alexandru, cunoscuse o trecere la catolicism \u00eenca de la \u00eenceputul domniei sale, pentru a reveni apoi la ortodoxie, pe masura cresterii influentei bizantine si s\u00e2rbesti \u00een zona. \u00cen toate aceste cazuri, care zguduie credinta noastra \u00een rezistenta verticala ortodoxa a traditiei, motivul oscilatiilor confesionale a fost politic, fie pentru pastrarea domniei (a puterii), fie pentru a nu intra \u00een conflict cu neamul pe care \u00eel conduceau. Acest tip de tranzactionism \u00een domeniul cel mai sensibil al spiritului, si care domeniu reprezinta unul dintre argumentele solide ale supravietuirii istorice, a lasat urme la nivelul elitelor. Si nu trebuie sa uitam cazurile de convertiri t\u00e2rzii Vlad Tepes\u00a0 \u2013 at\u00e2t de drastic sanctionat sub piatra de calcare de la Snagov \u2013 sau Mihnea al II-lea Turcitul, trecut la credinta islamica. Consecintele\u00a0 tranzactionismului \u2013 \u00een principal politic, pentru ca istoria noastra este dominata de frecventele treceri \u00een tabere opuse, ultima \u00een 2004 \u2013 au fost foarte bine sintetizate tot \u00eentr-o afirmatie a lui Razvan Theodorescu: \u201eNoi am ramas oarecum neatinsi fizic, dar am ramas atinsi moral\u201c.
\nCa si astazi, pe timpul b\u00e2jb\u00e2ielilor proiectului Europei Unite, \u00een secolele al XIV-lea si al XV-lea elitele rom\u00e2nesti au profitat de inconsecventele doctrinei catolice pentru a specula si ocoli, exist\u00e2nd \u00eentotdeauna o alta viziune, mediana si c\u00e2t mai vaga, despre ce ar trebui sa fie si sa faca natiunea rom\u00e2na. Rom\u00e2nii de astazi \u00eesi doresc banii europeni, dar fara ca Occidentul sa se amestece \u00een felul cum \u00eei cheltuiesc, iar dreptul de a circula si munci \u00een Europa sa nu fie conditionat de criteriile care afecteaza suveranitatea lor. \u00cen ultimele secole medievale, c\u00e2nd la Paris \u00eenca functionau interdictiile asupra proiectiilor doctrinare ale lui Toma din Aquino, formulate de Etienne Tempier, episcop de Paris, iar sustinerea dogmatica a Conciliului Lyon II (1274) fusese repartizata lui Bonaventura, adversar doctrinar al lui Toma din Aquino, lucrarea fundamentala a filozofului canonizat \u00een 1323, \u00een care arata apropierea dintre Ortodoxie si Catolicism, a circulat cu titlul impropriu si propagandistic de Contra errores graecorum. \u00cen Biserica romano-catolica, dezbaterea doctrinara, \u00een care virginitatea Mariei a cunoscut fluctuatii rizibile, nu s-a \u00eencheiat dec\u00e2t foarte t\u00e2rziu, \u00een 1879-1880, sub presiunea naucitoare a efectelor politice si militare ale Protestului, timp suficient pentru ca doctrina simpla si populara a Ortodoxiei sa devina una dintre putinele axe ne\u00eendoite ale existentei natiunii rom\u00e2ne. Au fost \u00eensa suficiente doua modernitati succesive, \u00een secolul al XVIII-lea \u2013 analizata fundamental de Razvan Theodorescu \u2013\u00a0\u00a0 si \u00een secolul al XIX-lea \u2013 analizata fundamental de acad. Dan Berindei si de prof. Ioan Bulei \u2013, pentru ca natiunea traditionala rom\u00e2neasca sa intre \u00eentr-o noua deruta politica, nefinalizata nici astazi.
\nTranzactionismul politic a preluat \u00eentreaga\u00a0 sarcina a dimensiunii (i)morale a natiunii \u2013 \u00eentrerupt doar de un scurt, formal si dezordonat episod legionar al Bisericii \u2013, si al carui aspect contemporan evolueza \u00eentre investitiile strategice occidentale \u00een economie si dorinta (secreta) de a ne reconcilia cu rusii pentru a scadea pretul la gazele naturale. \u00cen aceste conditii, lucrarile dedicate ale academicianului Razvan Theodorescu, la care trebuie adaugata Europe sud-orientale et Europe centrale: deux concepts g\u00e9opolitiques dans l’historiographie des derniers si\u00e8cles (ADIRI, 10 septembrie 2008) \u2013 unde apare pentru prima data conceptul de \u201enatiune interimperiala\u201c, care a accelerat tranzactionismul \u2013, se constituie, prin caracterul sau sistematic, \u00eentr-o noua teorie a istoriei, poate cea mai importanta dupa La th\u00e9orie de l’histoire a lui Xenopol din 1908. Este \u00eenca un motiv pentru care, \u00een conditiile derutei doctrinare si a inconsistentei ideologice si a intersectiilor incidentale cu o noua formula matematica, o tehnica noua de foraj sau cu o recenta inventie financiar-bancara, rom\u00e2nii, si \u00een primul r\u00e2nd politicienii, \u00een afara nevoii disperate de a re\u00eenvata limba rom\u00e2na de la acad. Marius Sala, ar trebui sa se aplece cu atentie asupra elementelor ideologice fundamentale emise la Academia Rom\u00e2na, pentru a le putea pune la baza oricaror proiecte constitutionale, electorale si administrative.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen mijlocul hemoragiei de nonvalori si a prabusirii \u00een derizoriu, Academia Rom\u00e2na se pierde ca un diamant luat de valul sterilului spalat spre groapa de deseuri a natiunii noastre. Nerecunoscuta de institutiile statului, \u00een frunte cu Parlamentul, drept autoritatea stiintifica suprema a tarii, care ar putea furniza raspunsurile autentice la o serie \u00eentreaga de nebuloase… Cite\u0219te mai mult »Ceva nou la Academia Rom\u00e2na<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1886,1885,1889,1887,1888],"class_list":["post-2291","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-proiect-romania","tag-academia-romana","tag-amatorismul-vietii-politice","tag-razvan-theodorescu","tag-teoria-istoriei"],"views":2445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2291","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2291"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2291\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2291"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2291"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2291"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}