{"id":2288,"date":"2010-04-14T21:05:03","date_gmt":"2010-04-14T19:05:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2288"},"modified":"2010-04-13T04:07:32","modified_gmt":"2010-04-13T02:07:32","slug":"trecutul-suna-bine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecutul-suna-bine\/","title":{"rendered":"Trecutul suna bine"},"content":{"rendered":"

Ioana P\u00e2rvulescu, Viata incepe vineri,<\/em> Editura Humanitas, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

In viziune eseistica si parti-pris-uri, Ioana P\u00e2rvulescu este o moralista. Reconstruind dantelat epoci de romantica amintire, ea mustra cu manusi prezentul nostru tulbure si lipsit de stil. Comparativ cu reconfortanta \u201eintimitate\u201c a secolului 19 adica, vietuirea in secolul 21 ar fi suportabila doar printr-o \u201eintoarcere\u201c. O scala sociologica implicit valorica inspira hermeneutica voalata a lumii contemporane, din care au disparut, pare-se, manierele, visele palpit\u00e2nd in candoare, distinctia fizionomica si vestimentara. Nu doar pitoresc-exotic, ecartul p\u00e2rvulescian in interbelic sau epoca lui Carol I lasa a se ghici portanta simbolica a unei utopii morale. Caci deturul istoriografic porneste din vremea \u201ebunului simt ca paradox\u201c si, desigur, cu accentele ideologice corespunzatoare.
\nCu delectabilele sale eseuri retroestetizante, autoarea s-a situat in ultimii ani pe valul paseismului, larg marketat in albume foto, ceaiuri si povesti despre frumoasa lume pre-comunista. Totusi \u2013 chiar stiliz\u00e2ndu-si abundent ceea ce p\u00e2na la urma constituia o atitudine \u2013 Ioana P\u00e2rvulescu a scris intotdeauna cu stil. Amendabila poate in idee, perspectiva sa evazionista si de staif aristocratic e sustinuta indeobste de o scriitura curata, fluenta, rafinata (desi nu neaparat spre profitul eseului ca gen cu tais). Subtila in conexiuni, disciplinata in expunerea informatiei, narativiz\u00e2nd spontan, la firul ierbii, autoarea sclipeste in dictiunea ideii si in turnura ei sprintena (cazul inclusiv al menuetului \u201ecritic\u201c cu \u201eMiticii\u201c). S-ar zice asadar ca simbioza documentului cu reveria personala au anuntat mereu proza, fie ca intentia litera(turizant)a a fost asumata sau nu.
\nAl treilea din romanele scrise de Ioana P\u00e2rvulescu si cel dint\u00e2i publicat nu se abate din albia luminoasa a trecutului, o nostalgie cam edulcorata anunt\u00e2nd termenii hagiografici ai textului de escorta: \u201ezile incapatoare\u201c, oameni \u201eoptimisti, crez\u00e2nd in puterea stiintei, in progres si-n viitor\u201c, bani ce \u201enu erau un scop\u201c. Cadrul este deci tot cel al unei Castalii cu bune-intentii, trai in tihna micilor placeri, aparent neagresata de vicisitudinile istoriei. Dar daca, anterior, terenul mai plat al istoriografiei semifictivizate putea face loc unui cot\u00e9 moralist cu adresa contemporana, teza se resoarbe acum in straturile unei constructii romanesti de ceasornic, decisa in naratie si consistenta in carnatie. Caci de moda veche nu e aici doar viziunea idilica, ci, in sens bun, epicul, controlul impecabil al detaliului, atmosferei, nuantelor, universul ce convinge, dincolo de orice demonstratie, prin palpabilul sau. Mai dens ca \u201eZilele regelui\u201c (cu care imparte, aproximativ, localizarea), peste ispravile de anul trecut ale unor bine-cotati ca Dan Lungu, \u201eViata incepe vineri\u201c are culoare de epoca si suflu evazionist, dar si articulatie detectivistica, observatie umana si elasticitate stilistica. Spre deosebire de cartea lui Florian, efectul special de sepia nu mai e doar scop in sine, ci fundal armonizat intrigii si caracterelor.
\nCaci in decursul celor 13 zile de pe finele lui 1897, in context precipitat de loterie, scandaluri mondene si tripla enigma politista, nu-i loc de-a te lasa prea mult furat in peisaj. La marginea Bucurestiului sunt gasiti un amnezic aterizat pesemne din alta lume si un t\u00e2nar impuscat, iar dezlegarea misterului pipereaza existenta sefului sigurantei publice, Costache Boerescu, a ziaristilor de la \u201eUniversul\u201c, a familiei doctorului Margulis, ba si a micului comisionar in v\u00e2rsta de 8 ani, Nicu. Firul de policier cuprinde disparitii de seifuri, dueluri sau conexiuni cu un furt celebru si e subtil manevrat prin elucidari in salturi si avansari ale pistelor pe sistem imbricat de puzzle. Dpdv logic, structura enigmistica poate fi previzibila, meritul prozatoarei sta insa in stiinta descoaserii ei in doze mici. Jongl\u00e2nd incitant cu expectativele, Ioana P\u00e2rvulescu intinde arcurile suspansului in stilul foiletoanelor de secol 19, incheiate cu promisiunea de a continua in numarul viitor o pista abia intredeschisa (de pilda \u2013 o fraza ca \u201eSimti o m\u00e2na pe umar si scoase un strigat\u201c la final de capitol). Mai mult, parcursul meandric al naratiunii absoarbe intrigi anexe tin\u00e2nd de universul personal\/ cotidian al eroilor. Fiecare iese, pe r\u00e2nd, la rampa in capitole minutioase, precise, cu incipit taios si zv\u00e2c scenic. Un narator grijuliu tine aproape \u2013 cu umor, dar si maxima seriozitate \u2013 de graficul idiosincratic al unor figuri cu parapon. Stilul indirect liber li se acomodeaza fara stridente, cu oarecari exceptii poate la cele doua personaje monologante \u2013 nu int\u00e2mplator cu rolul simbolic al portavocii de autor: domnisoara putin f\u00e2sneata, cetitoare de romant, si gazetarul ratacit din alta lume.
\nAsadar, nu at\u00e2t desenul mecanic al corespondentelor amnezie-asasinat-seif-furt face spectacol in roman, c\u00e2t gesticulatia umana a ipotezelor, suspiciunilor si emotiilor din jurul sau. Intr-o originala detectivistica victoriana, autoarea reuseste sa trezeasca la alarma noir nedumeririle unei lumi cu melon si corset \u2013 una de obicei construita pe intriga sentimentala sau cu finalitate de fresca. Respectivele pretexte traditionale sunt, dimpotriva, secunde in \u201eViata incepe vineri\u201c: enigma este cea care tine in sah tabloul pestrit al Bucurestiului de epoca, iar ancheta politista, stirea de gazeta sau b\u00e2rfa de salon familial pot deschide, sub pavaza acestui c\u00e2rlig epic stabil, ferestre inspre forfota de viata a oamenilor vremii.
\nIar conu Costache Boerescu, baietelul Nicu, redactia ziarului \u201eUniversul\u201c, casa doctorului Margulis, ba chiar enoriasa Epiharia sunt, fireste, bulversati sau doar curiosi de ciudateniile ivite in t\u00e2rg, ceea ce nu inseamna ca n-ar avea, altminteri, multe si felurite probleme pe cap. Exista, mai exact, pe l\u00e2nga sarada lineara, ca la carte (t\u00e2narul impuscat ce va fi legat, ca \u201everiga in lant\u201c, de furtul \u201eicoanei facatoare de minuni\u201c), o sarada falsa, de praf in ochi, function\u00e2nd insa remarcabil ca detonator al comicului de caractere; astfel, in ce-l priveste pe strainul Dan Cretu, adevaratul mister & marea com\u00e9die nu tine de povestea sa cu ata alba (saltul in timp…), ci de roiul de bucuresteni din jurul sau, care, dupa ce il banuiesc de \u201emartian\u201c, \u201et\u00e2lhar\u201c, \u201easasin\u201c, sf\u00e2rsesc prin a-l adopta simbolic, pentru ochii bl\u00e2nzi si aerul lui pierdut.
\nAlibi epic si mediator de scene variate, eroul fantomatic al romanului e, pe de alta parte, neconvingator ca personaj in sine, autoarea lu\u00e2nd cam personal destinul \u201eintre doua lumi\u201c al acestuia. De aceea, monologul sau abunda in note false, cvasi-gnostice, venite din alt film, unul eseizant: \u201eDe ce sunt inchis aici, in argintul inghetat al unei lumi pe care nu mi-o doream, asa cum si voi sunteti, orice-ati spune, inchisi de la nastere, ca-n puscarie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, intr-o lume pe care n-o doreati, n-o cunoasteti si n-aveti cum s-o stap\u00e2niti. (…) Sunt ferecat in argintul inghetat al unei lumi care poate ca deja nu mai este. \u201e (p. 32-33) \u201eTotul dureaza o clipa, nu mai mult. Cum mai poate cineva trai c\u00e2nd toti stim… si c\u00e2nd toti nu stim. Dar putem fi siguri macar ca traim?\u201c (p. 101)
\nN-ar fi fost musai astfel de explicitari din off. Patina sentimentalismului desuet e oricum perceptibila de la temperatura interioara a conului Costache, ofiter&gentleman, a evlavioasei si grasutei Epiharia, a junelui-fluturas Livezeanu etc. Candoarea lor sustine plauzibil atmosfera \u201ede anticipatie\u201c (stil H.G. Wells), ingenuitatea presupunerilor despre \u201esocietatea viitorului\u201c, ce nu exclude speranta ca in cur\u00e2nd va fi posibila teleportarea. Hotar\u00e2t lucru, strategiile de scoala veche asimilate de Ioana P\u00e2rvulescu sunt autentic reconfortante narativ, la loc de frunte afl\u00e2ndu-se rafinamentul portretistic. Iata c\u00e2teva mostre: \u201eera un personaj destul de impozant, cu o burticica bombata care, pesemne, tinea de sotie, si un z\u00e2mbet t\u00e2nar pe obrazul intins, care tinea de amanta\u201c; \u201eLa el, aveai impresia ca intredeschide usa spre exterior, vorbeste putin din prag cu cei de-afara, apoi, pe neasteptate, le tr\u00e2nteste usa-n nas, trage draperiile la ferestre, rupe toate posibilitatile de comunicare cu exteriorul si cade el insusi ca intr-o groapa ad\u00e2nca, plina de serpii ideilor\u201c; \u201eDar doamna-mama nu ram\u00e2nea niciodata datoare cu o replica, iar razboaiele cu sotul ei ii faceau placere. Trupesi am\u00e2ndoi, semanau cu un general si-o generaleasa in lupte de hartuiala. Ea cu capul mic si ridat (…), iar el cu fata stacojie si favoriti albi.\u201c E drept, autoarea investeste uneori prea mult in secundar, oricum \u2013 de apreciat ca o face nu in sensul atmosferei, ci al caracterologiei. Astfel de portrete in coada de gravura si apropiate stilului vechilor fiziologii destind naratiunea intr-un comic bl\u00e2nd de sueta. In acelasi mod, fandoselile romantioase \u2013 de neocolit in logica povestii de epoca \u2013 sunt calmate printr-o sanatoasa ironie chill-out (ca atunci c\u00e2nd Iulia primeste, in loc de mult-asteptatul inel de logodna, o invitatie formala la cina pentru intreaga familie). O eticheta a discretiei \u00e0 la Jane Austen impiedica, in fond, expunerea in patos artificial a eroilor, cu toate ca ocaziile ar prisosi (declaratii intempestive, secrete scoase pe tapet, cereri in casatorie). Deloc parada gratuita de pudoare, e vorba aici de adecvare in cheia verosimilului la codul de conduita fin-de-si\u00e8cle.
\nUn roman foarte bun si o autoare care se demodeaza voit si cu gratie \u2013 spre c\u00e2stigul, in cazul de fata, al prozei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana P\u00e2rvulescu, Viata incepe vineri, Editura Humanitas, 2009 In viziune eseistica si parti-pris-uri, Ioana P\u00e2rvulescu este o moralista. Reconstruind dantelat epoci de romantica amintire, ea mustra cu manusi prezentul nostru tulbure si lipsit de stil. Comparativ cu reconfortanta \u201eintimitate\u201c a secolului 19 adica, vietuirea in secolul 21 ar fi suportabila doar printr-o \u201eintoarcere\u201c. O scala… Cite\u0219te mai mult »Trecutul suna bine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1881,1884,1882,1883],"class_list":["post-2288","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioana-parvulescu","tag-valul-paseismului","tag-viata-incepe-vineri","tag-viziune-eseistica"],"views":1956,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2288"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2288\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}