{"id":22864,"date":"2015-03-26T13:19:38","date_gmt":"2015-03-26T11:19:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22864"},"modified":"2015-03-26T13:19:38","modified_gmt":"2015-03-26T11:19:38","slug":"in-vertijul-milei-si-al-urii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-vertijul-milei-si-al-urii\/","title":{"rendered":"\u00cen vertijul milei \u015fi al urii"},"content":{"rendered":"

O recunoa\u015ftem imediat pe Antoaneta Cojocaru datorit\u0103 prezen\u0163ei sale gracile, din cale afar\u0103 de expresive pe scen\u0103. Cald\u0103, sensibil\u0103, cu o putere de munc\u0103 impresionant\u0103, d\u0103ruit\u0103 trup \u015fi suflet meseriei, actri\u0163a are darul s\u0103-i \u00eensufle\u0163easc\u0103 pe ceilal\u0163i. O s\u0103-mi spune\u0163i \u2013 \u015fi nu sunte\u0163i departe de adev\u0103r \u2013 c\u0103 acestea sunt calit\u0103\u0163ile inerente ale unui actor. Ceea ce o deosebe\u015fte este ambi\u0163ia de a se perfec\u0163iona continuu, \u015fi nu singur\u0103, ci \u00eempreun\u0103 cu colegii s\u0103i. Acum c\u00e2\u0163iva ani, Antoaneta Cojocaru \u00eenfiin\u0163a un Laborator la \u201eBulandra\u201c, \u00een care \u00ee\u015fi invita prietenii, actori sau colaboratori ai teatrului, s\u0103 caute \u00eempreun\u0103 noi mijloace de expresie. Nu un curs teoretic, ci unul c\u00e2t se poate de practic. \u00cen cadrul s\u0103u, actorii experimenteaz\u0103 mai cu seam\u0103 la nivelul mi\u015fc\u0103rii. Rezultatul se vede imediat \u00een dou\u0103 spectacole. \u00cen Arlechino moare?, mi\u015fcarea reluat\u0103, nu rareori descompus\u0103, figureaz\u0103 dominanta situa\u0163iei \u015fi culoarea temperamental\u0103 a personajului. Replicile se repet\u0103 ca \u00eentr-o tem\u0103 simfonic\u0103, mai ales c\u0103 \u00een anumite momente mi\u015fcarea pare generat\u0103 de vocea solistei de oper\u0103 prezente efectiv pe scen\u0103.
\nStudiul dinamicii corpului a continuat \u015fi \u00een urm\u0103torul spectacol al Laboratorului, Pesc\u0103ru\u015ful, \u00een care cheia cehovian\u0103 a fiec\u0103rui personaj se moduleaz\u0103 prin intermediul mi\u015fc\u0103rii. \u015ei a\u015fa, din coordonator al exerci\u0163iilor \u00een care actorii experimenteaz\u0103 diferite tehnici, actri\u0163a Antoaneta Cojocaru devine, cu fiecare nou spectacol, din ce \u00een ce mai mult regizor. O demonstreaz\u0103 \u015fi ultima sa crea\u0163ie, Cea mai puternic\u0103 de Strindberg, la Teatrul de Comedie, spectacol \u00een care evolueaz\u0103 al\u0103turi de Mihaela Teleoac\u0103.
\n\u00cen scena alb\u0103, complet v\u0103tuit\u0103 (scenografia Vladimir Turturic\u0103), o femeie vine \u00een seara de Cr\u0103ciun la prietena sa. Aparent, pentru a-i depl\u00e2nge singur\u0103tatea. C\u00e2nd plin\u0103 de compasiune, c\u00e2nd agresiv\u0103, flutur\u00e2ndu-\u015fi fericirea conjugal\u0103 \u015fi cadourile luate pentru so\u0163 \u015fi copil, ea \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi conving\u0103 prietena s\u0103 li se al\u0103ture de Cr\u0103ciun. Sau, dac\u0103 tot nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 o scoat\u0103 din mu\u0163enie, se str\u0103duie\u015fte s\u0103 ob\u0163in\u0103 m\u0103car o reac\u0163ie de la ascult\u0103toarea sa opac\u0103. Fr\u0103m\u00e2ntat\u0103, vulnerabil\u0103, \u00eenchis\u0103 \u00een propria nefericire, aceasta va r\u0103m\u00e2ne t\u0103cut\u0103 pe \u00eentregul parcurs al spectacolului. Tot ce exprim\u0103 personajul interpretat de Antoaneta Cojocaru o face cu ajutorul mi\u015fc\u0103rii, al posturii \u015fi al privirii ba distante, ba sfid\u0103toare, ba ironice, ba r\u0103nite, ba ne\u00eencrez\u0103toare. Oricum, \u00een ad\u00e2nc\u0103 suferin\u0163\u0103. \u00centre \u00eencerc\u0103rile vizitatoarei de a o scoate din marasm \u015fi t\u0103cerea \u00eenver\u015funat\u0103 a gazdei, rela\u0163iile dintre cele dou\u0103 femei care iubesc acela\u015fi b\u0103rbat (dup\u0103 cum publicul va afla abia spre final), se construiesc exclusiv la nivelul mi\u015fc\u0103rii orchestrate de talentata Ioana Marchidan. Este un pariu al expresivit\u0103\u0163ii pe care actri\u0163a \u015fi regizoarea Antoaneta Cojocaru \u00eel c\u00e2\u015ftig\u0103. Cele dou\u0103 femei se \u00eendoaie ca ni\u015fte trestii ap\u0103sate, se ating, se apropie pentru a se distan\u0163a iremediabil. Mi\u015fcarea scr\u00e2\u015fnit\u0103 construie\u015fte \u00eencordare, \u00eencr\u00e2ncenare, coliziune, sf\u00e2r\u015find de fiecare dat\u0103 \u00een haloul disper\u0103rii de care se \u00eenconjoar\u0103 t\u0103cuta femeie. T\u0103cerea ei \u00eembufnat\u0103, care las\u0103 s\u0103 se presimt\u0103 carnea vie a sufletului, tulbur\u0103 \u015fi deconcerteaz\u0103 publicul.
\nDar nici partitura interpretat\u0103 de Mihaela Teleoac\u0103, prietena obligat\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 pentru am\u00e2ndou\u0103, s\u0103 construiasc\u0103 \u00eentreaga poveste, s\u0103 o acopere de sev\u0103 \u00een atmosfera grea a lui Strindberg, nu este mai pu\u0163in impresionant\u0103. \u00cen pledoaria vizitatoarei, st\u0103rile extreme, contradictorii se deruleaz\u0103 rapid, \u00eentr-un carusel abrupt al emo\u0163iilor, \u00een vertijul milei \u015fi al urii. Oricum, ambele personaje sunt actri\u0163e, ceea ce face ca \u00eentinderea corzilor emo\u0163ionale pe game multiple, nu de pu\u0163ine ori contradictorii, s\u0103 fie mai mult dec\u00e2t plauzibil\u0103. De la etalarea revan\u015fard\u0103 a fericirii domestice \u00een fa\u0163a prietenei cu care so\u0163ul o \u00een\u015fal\u0103 la \u00eengrijorarea uman\u0103, plin\u0103 de compasiune pentru femeia singur\u0103 \u015fi suferind\u0103 de al\u0103turi, Mihaela Teleoac\u0103 avanseaz\u0103 ca pe muche de cu\u0163it pe o palet\u0103 afectiv\u0103 extins\u0103. Personajul pare s\u0103-\u015fi fi rec\u00e2\u015ftigat so\u0163ul prin r\u0103bdare \u015fi \u00een\u0163elepciunea de a-i trece cu vederea vina. Cealalt\u0103 o \u0163ine \u00een corzi prin fragilitatea ei, prin empatie, dar \u015fi prin culpabilitatea pe care i-o induce. Care dintre ele este cea mai puternic\u0103? Dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 afla\u0163i r\u0103spunsul, merge\u0163i s\u0103 vede\u0163i un spectacol plin de for\u0163\u0103, construit cu mijloace extrem de plastice. Merit\u0103!<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O recunoa\u015ftem imediat pe Antoaneta Cojocaru datorit\u0103 prezen\u0163ei sale gracile, din cale afar\u0103 de expresive pe scen\u0103. Cald\u0103, sensibil\u0103, cu o putere de munc\u0103 impresionant\u0103, d\u0103ruit\u0103 trup \u015fi suflet meseriei, actri\u0163a are darul s\u0103-i \u00eensufle\u0163easc\u0103 pe ceilal\u0163i. O s\u0103-mi spune\u0163i \u2013 \u015fi nu sunte\u0163i departe de adev\u0103r \u2013 c\u0103 acestea sunt calit\u0103\u0163ile inerente ale unui… Cite\u0219te mai mult »\u00cen vertijul milei \u015fi al urii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[1813,13856,13857],"class_list":["post-22864","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-antoaneta-cojocaru","tag-laborator-la-bulandra","tag-spectacol-pescarusul"],"views":2480,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22864","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22864"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22864\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22864"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22864"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22864"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}