1. Fiecare genera\u0163ie, \u00eencep\u00e2nd cu aceea din contemporaneitatea imediat\u0103 a poetului, a avut un Eminescu al ei, construindu-i un chip anume. Chipurile succesiv construite \u015fi-au g\u0103sit, firesc, temeiurile \u00een opera eminescian\u0103, mai exact \u00een accesul la cunoa\u015fterea ei. Dup\u0103 mai multe edi\u0163ii ale volumului de Poesii alc\u0103tuit de Maiorescu \u015fi publicat, prima oar\u0103, \u00een 1883, accesul la oper\u0103 a cunoscut o deschidere din ce \u00een ce mai mare, pe m\u0103sura edit\u0103rii scrierilor r\u0103mase \u00eentre manuscrise, dup\u0103 ce, \u00een 1902, acestea au fost \u00eencredin\u0163ate de c\u0103tre Maiorescu Academiei Rom\u00e2ne. Este ceea ce, \u00een 1903, l-a f\u0103cut pe Nicolae Iorga s\u0103 exclame: \u201eUn nou Eminescu ap\u0103ru (…): minte setoas\u0103 de a \u015fti, suflet doritor de a se \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi altora, inim\u0103 rev\u0103rs\u00e2ndu-se \u00een bun\u0103tate, ochi puternici \u0163intind necontenit idealul\u201c. Mai t\u00e2rziu, \u00een anii \u201930 ai secolului al XX-lea, pe m\u0103sur\u0103 ce opera poetului se dezv\u0103luia treptat \u00een amploarea ei, ini\u0163ial neb\u0103nuit\u0103, Eminescu i se impune lui Ibr\u0103ileanu ca un \u201eorganism complet\u201c. \u201eA avut totul\u201c \u2013 detaliaz\u0103 mentorul Vie\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u2013 \u201etoat\u0103 gama senza\u0163iilor, imagina\u0163ia complet\u0103, inteligen\u0163a \u00eenalt\u0103. El a concentrat \u00een sine v\u00e2rstele omenirii \u015fi v\u00e2rstele omului. Emotiv \u015fi imaginativ ca un primitiv, naiv \u015fi curios ca un copil \u2013 nou \u00een fa\u0163a universului, el a fost \u00een acela\u015fi timp \u00eenarmat cu cuno\u015ftin\u0163i ca un \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi abstractor de idei ca un metafizician\u201c.
\n2. Dar accesul la oper\u0103 nu explic\u0103 pe deplin particularit\u0103\u0163ile chipurilor succesive ale poetului. Acestui factor \u2013 s\u0103-i spunem intern \u2013 i se adaug\u0103 unul extern. C\u0103ci nu putem s\u0103 nu ne \u00eentreb\u0103m ce-l va fi determinat, oare, pe Maiorescu, pentru ca, dup\u0103 apari\u0163ia \u00een Convorbiri literare a numai trei poeme \u2013 Venere \u015fi Madon\u0103, Epigonii, Mortua est! \u2013 s\u0103 proclame: \u201ed. Mihail Eminescu este poet\u201c. Deocamdat\u0103 \u2013 sus\u0163inea criticul de la Junimea \u2013poemele cunoscute \u00eel arat\u0103 pe Eminescu \u201eblazat \u00een cuget, iubitor de antiteze cam exagerate\u201c, \u201ereflexiv mai peste marginile iertate\u201c. \u00cens\u0103, de\u015fi \u00eei vine greu, dup\u0103 cum \u00eensu\u015fi m\u0103rturise\u015fte, s\u0103-l citeze \u00eendat\u0103 dup\u0103 Alecsandri, Maiorescu afirm\u0103 r\u0103spicat: \u201ed. Mihail Eminescu este poet, poet \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului\u201c.
\nR\u0103spunsul cel mai probabil la \u00eentrebarea pe care ne-am pus-o este c\u0103, pentru a sus\u0163ine ideea unei \u201edirec\u0163ii noi \u00een poezia \u015fi proza rom\u00e2n\u0103\u201c \u2013 v. titlul studiului publicat \u00een 1872 \u2013 , Maiorescu avea nevoie de argumentul reprezentat de un poet autentic, susceptibil s\u0103 dea substan\u0163\u0103 \u201edirec\u0163iei noi\u201c care, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul acela, nu era dec\u00e2t o ipotez\u0103 prea pu\u0163in confirmat\u0103 de \u201epoezia \u015fi proza rom\u00e2n\u0103\u201c. Valorii intrinsec poetice a celor trei poeme \u2013 just \u015fi oportun sesizat\u0103 de critic \u2013 i se adaug\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un factor din afar\u0103 \u2013 cea dint\u00e2i manifestare a nevoii de Eminescu \u2013 \u00een conturarea hot\u0103r\u00e2t\u0103 a acestui prim chip al lui Eminescu.
\n\u015eaptesprezece ani mai t\u00e2rziu, \u00een studiul Eminescu \u015fi poeziile lui, scris \u015fi publicat \u00een chiar anul mor\u0163ii poetului, Maiorescu pune pe chipul lui tu\u015fa esen\u0163ial\u0103 a genialit\u0103\u0163ii: \u201ece a fost \u015fi ce a devenit Eminescu este rezultatul geniului s\u0103u \u00eenn\u0103scut, care era prea puternic \u00een a sa proprie fiin\u0163\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103-l fii ab\u0103tut vreun contact cu lumea de la drumul s\u0103u firesc\u201c. Nu este, cred, exagerat s\u0103 presupunem c\u0103 \u015fi de data aceasta, \u00een judecata criticului a intervenit, \u00een afara factorului intern, un factor extern. Lui Maiorescu, nu numai critic, preocupat de primordialitatea esteticului, ci \u015fi om politic avizat, observator atent \u015fi analist profund al mersului societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti a timpului, nu-i putea sc\u0103pa o constatare definitorie pentru etapa istoric\u0103 \u00een care se afla Rom\u00e2nia \u00een anii de dup\u0103 dob\u00e2ndirea, \u00een 1877, a independen\u0163ei \u015fi dup\u0103 instaurarea, \u00een 1881, a monarhiei constitu\u0163ionale ca form\u0103 de organizare a statului. Propriu acestei perioade era faptul c\u0103 formele, considerate ini\u0163ial f\u0103r\u0103 fond, const\u00e2nd \u00een transplantarea formal\u0103 a unor institu\u0163ii, principii \u015fi reforme inadecvate momentului istoric al primilor ani de dup\u0103 Unirea Principatelor, \u00eencepuser\u0103 s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 ceea ce le lipsea \u2013 fondul! C\u0103ci Rom\u00e2nia f\u0103cea pa\u015fi hot\u0103r\u00e2\u0163i \u015fi ireversibili pe calea moderniz\u0103rii institu\u0163iilor ei statale \u015fi a progresului economic. Cultura, \u00een genere, \u015fi arta cuno\u015fteau, la r\u00e2ndul lor, o dezvoltare calitativ nou\u0103, ilustrat\u0103, \u00eentre altele, chiar de marii clasici ai literaturii, sus\u0163inu\u0163i, dup\u0103 cum se \u015ftie, \u00een afirmarea lor, chiar de c\u0103tre mentorul Junimii. Maiorescu era acum con\u015ftient c\u0103, recunosc\u00e2nd \u015fi impun\u00e2nd \u00een con\u015ftiin\u0163a public\u0103 un chip al poetului dominat de tr\u0103s\u0103tura genialit\u0103\u0163ii, el turna, totodat\u0103, \u00een cochilia formelor f\u0103r\u0103 fond, cea mai nobil\u0103 substan\u0163\u0103 de care era nevoie \u00een acea epoc\u0103 istoric\u0103 pentru a stimula mersul \u00eenainte al Rom\u00e2niei pe calea pe care \u00eencepuse s\u0103 p\u0103\u015feasc\u0103.
\n3. Cea de-a doua \u2013 dup\u0103 genialitate \u2013 tr\u0103s\u0103tur\u0103 care alc\u0103tuie\u015fte chipul peren al lui Eminescu este aceea de poet na\u0163ional. Ea s-a impus genera\u0163iei lui Iorga, Ibr\u0103ileanu, Mihail Dragomirescu sau Co\u015fbuc, Top\u00eerceanu, Delavrancea, Sadoveanu, Constantin Stere \u00een primele dou\u0103 decenii ale secolului al XX-lea. Noua tr\u0103s\u0103tur\u0103 este rezultatul perceperii lui Eminescu \u00een contextul na\u0163ional-istoric \u00een care se \u00eente\u0163ise at\u00e2t dincolo, c\u00e2t \u015fi dincoace de Carpa\u0163i preocuparea \u2013 s-ar putea spune chiar lupta \u2013 larg \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 pentru asigurarea drepturilor rom\u00e2nilor din Transilvania \u015fi, ca obiectiv final, cu ad\u00e2nci r\u0103d\u0103cini istorice, pentru unirea tuturor rom\u00e2nilor \u00eentr-un singur stat. Obiectiv a c\u0103rui legitimitate s-a impus \u00een fa\u0163a tratatelor secrete conjuncturale care legau Regatul Rom\u00e2niei de Imperiul Habsburgic \u015fi de Reich-ul German, ceea ce a dus la intrarea Rom\u00e2niei de partea puterilor Antantei \u00een Primul R\u0103zboi Mondial.
\nDar, mai \u00eenainte, \u00een 1892, la trei ani dup\u0103 moartea lui Eminescu, se produce \u00een Transilvania evenimentul cunoscut sub numele de mi\u015fcarea memorandist\u0103. Dup\u0103 cum se \u015ftie, un memorandum este alc\u0103tuit pentru a fi \u00eenm\u00e2nat \u00eemp\u0103ratului de la Viena prin care se revendica acordarea unuia dintre drepturile istorice care se cuveneau rom\u00e2nilor din Transilvania. \u00cens\u0103 \u00eemp\u0103ratul Franz Josef refuz\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 delega\u0163ia rom\u00e2nilor format din 300 de persoane. \u00cen aceast\u0103 situa\u0163ie, delega\u0163ia \u00eenainteaz\u0103 memorandumul \u00een plic \u00eenchis \u015fi sigilat \u00eemp\u0103ratului. F\u0103r\u0103 a fi fost m\u0103car deschis, plicul este trimis autorit\u0103\u0163ilor de la Budapesta, iar de aici, tot f\u0103r\u0103 a fi deschis, este trimis la Turda, doctorului Ioan Ra\u0163iu, unul dintre ini\u0163iatorii peti\u0163iei. Lucrurile nu se opresc aici. Autorit\u0103\u0163ile ungare intenteaz\u0103 o ac\u0163iune judiciar\u0103 \u00eempotriva semnatarilor memorandumului \u015fi, dup\u0103 un proces care a provocat numeroase proteste, nu numai \u00een toate \u0163inuturile rom\u00e2ne\u015fti, ci \u00een toat\u0103 Europa liberal\u0103, \u201ememorandi\u015ftii\u201c sunt trimi\u015fi la \u00eenchisoare. \u00cen anii de la \u00eenceputul secolului al XX-lea, tensiunea cre\u015fte \u015fi mai mult datorit\u0103 m\u0103surilor anti-rom\u00e2ne\u015fti ale autorit\u0103\u0163ilor maghiare, \u00eentre care: \u00eenchiderea a 320 de \u015fcoli rom\u00e2ne\u015fti; \u00eencerc\u0103rile de a coloniza secui \u00een \u0163inuturi tradi\u0163ional rom\u00e2ne\u015fti; maghiarizarea numelor de localit\u0103\u0163i \u015fi de persoane \u2013 statuat\u0103, de altfel, \u00eentr-o directiv\u0103 special\u0103 din 1912 a autorit\u0103\u0163ilor de la Budapesta \u2013 \u00een scopul asimil\u0103rii for\u0163ate a rom\u00e2nilor din Transilvania.
\nAu toate acestea o leg\u0103tur\u0103 cu Eminescu? Da. Amintesc aici numai dou\u0103 lucruri.
\nPrimul: \u00een 1867, t\u00e2n\u0103rul poet de numai 17 ani public\u0103 \u00een Familia, revist\u0103 a lui Iosif Vulcan care ap\u0103rea atunci la pesta, poezia Ce-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie. F\u0103r\u0103 a nega \u2013 dimpotriv\u0103 \u2013 interpretarea ei drept expresie a \u00eencrederii poetului \u00een viitorul \u0163\u0103rii, avem motive pentru a complini aceast\u0103 interpretare cu receptarea av\u00e2ntatei poezii drept, pe de o parte, un omagiu aniversar \u015fi, pe de alt\u0103 parte, protest implicit. Omagiu, c\u0103ci \u00een acel an se \u00eemplineau zece ani de la ini\u0163ierea procesului care avea s\u0103 duc\u0103 \u00een 1859 la Unirea Principatelor. (\u00cen 1857 au \u00eenceput dezbaterile a\u015fa-numitelor Divanuri ad-hoc \u00een care s-au impus, \u00een cele din urm\u0103, unioni\u015ftii.) Ini\u0163ial nerecunoscut\u0103 ca atare de puterile europene \u2013 \u00een primul r\u00e2nd de Imperiul Otoman \u015fi de Austro-Ungaria \u2013, unirea va primi certificarea cea mai semnificativ\u0103 prin adoptarea apelativului Rom\u00e2nia: \u00eencep\u00e2nd din ianuarie 1862, \u00een actele interne \u00eencepe s\u0103 se scrie \u201eRom\u00e2nia\u201c \u00een loc de \u201ePrincipatele Unite\u201c. A\u015fadar, omagiu \u015fi \u00eencredere \u00een destinele Rom\u00e2niei. Dar, de ce \u015fi protest? Protest, dar nu pe fa\u0163\u0103, direct, ci un protest implicit fa\u0163\u0103 de un act care a precedat cu pu\u0163in publicarea poeziei. Este vorba de instituirea la \u00eenceputul anului 1867 a dualismului austro-ungar. Prin acest act, Ungaria devenea, practic, un stat aparte, \u00eenglob\u00e2nd \u00een el Transilvania care, p\u00e2n\u0103 atunci, fusese doar alipit\u0103, niciodat\u0103 \u00eencorporat\u0103 vechiului regat al Ungariei, ca, de altfel, nici republicii maghiare din 1848, a\u015fa cum hot\u0103r\u00e2se unilateral Dieta nobiliar feudal\u0103 de la Cluj, sus\u0163inut\u0103 de guvernul Kossuth. (Lui Eminescu, evenimentele de la 1848 din Transilvania \u00eei erau bine cunoscute din timpul primei sale c\u0103l\u0103torii ini\u0163iatice la Blaj. Dovad\u0103 peremptorie: nara\u0163iunea Geniu pustiu r\u0103mas\u0103 \u00eentre manuscrise dat\u00e2nd din anii 1867-1868.) De re\u0163inut c\u0103 sim\u0163irea na\u0163ional\u0103 a proasp\u0103t ie\u015fitului din adolescen\u0163\u0103 poet c\u0103p\u0103tase expresie \u015fi mai \u00eenainte, \u00een 1866, \u00een poezia La Bucovina, od\u0103 dedicat\u0103 altui \u0163inut rom\u00e2nesc aflat sub domina\u0163ie str\u0103in\u0103, nu maghiar\u0103, ci austriac\u0103.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, semnificativ pentru tr\u0103irea intens\u0103 a poetului \u00een acordurile \u00eenalte ale idealurilor na\u0163ionale este un ciclu de 3 articole publicate \u00een aprilie-mai 1870, pe c\u00e2nd se afla student la Roma, \u00een ziarul Federa\u0163iunea care ap\u0103rea la Pesta. Titlurile articolelor \u2013 S\u0103 facem un congres, \u00cen unire e t\u0103ria \u015fi Echilibrul \u2013 reprezentau un adev\u0103rat program de rede\u015fteptare na\u0163ional\u0103 a rom\u00e2nilor din Transilvania. Cu o limpede vedere \u00een toate \u2013 pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103 la un t\u00e2n\u0103r ce abia \u00eemplinise 20 de ani \u2013 Eminescu f\u0103cea o p\u0103trunz\u0103toare analiz\u0103 a unei chestiuni aflate la ordinea zilei \u00een Imperiul dualist austro-ungar. Este vorba despre ceea ce era cunoscut atunci drept \u201eschimbarea sistemei constitu\u0163ionale\u201c, \u201eschimbare\u201c de natur\u0103 s\u0103 acutizeze conflictele etnice din (prea)multina\u0163ionalul Imperiu. Solu\u0163ia preconizat\u0103 de Eminescu consta \u00een emanciparea de sub tutela autoritar\u0103 a Vienei a tuturor etniilor care compuneau Imperiul. Practic, rom\u00e2nii \u2013 ca, de altfel, \u015fi celelalte etnii \u2013 ar fi urmat, potrivit poetului, \u201es\u0103 convoace un congres general al lor, \u00een care toat\u0103 na\u0163iunea rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103 fie reprezentat\u0103 \u015fi care s\u0103 decid\u0103 atitudinea ei fa\u0163\u0103 de situa\u0163iunea cea nou\u0103 ce \u00eemprejur\u0103rile par a o crea \u015fi impune imperiului\u201c. Inutil, cred, de amintit c\u0103, 48 de ani mai t\u00e2rziu, Imperiul dualist austro-ungar cuno\u015ftea o alt\u0103 \u201esitua\u0163iune nou\u0103\u201c \u2013 mult mai dramatic\u0103 de data aceasta \u2013 la sf\u00e2r\u015fitul Primului R\u0103zboi Mondial. \u00cen acest context, un \u201econgres general\u201c al rom\u00e2nilor s-a convocat la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia cu urm\u0103rile bine cunoscute. S\u0103 mai re\u0163inem c\u0103, a\u015fa cum rezult\u0103 dintr-o m\u0103rturisire de mai t\u00e2rziu a poetului, autorit\u0103\u0163ile de la Budapesta ar fi ini\u0163iat o ac\u0163iune judiciar\u0103 \u00eempotriva lui \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cele 3 articole, ac\u0163iune care, din fericire, nu s-a \u00eencheiat cu urm\u0103rile pe care le-a avut procesul memorandi\u015ftilor. De\u015fi, la drept vorbind, Eminescu fusese mai radical dec\u00e2t memorandi\u015ftii.
\nAre, a\u015fadar, \u00eendrept\u0103\u0163ire \u00eencorporarea \u00een chipul lui Eminescu a tr\u0103s\u0103turii de poet na\u0163ional? Acestei \u00eentreb\u0103ri, genera\u0163ia lui Iorga \u015fi Ibr\u0103ileanu, tr\u0103ind \u00een contextul istoric al anilor 1900-1918 \u015fi cunosc\u00e2nd opera eminescian\u0103, inclusiv o parte dintre scrierile postume, i-a dat un r\u0103spuns intrat definitiv \u00een chipul poetului \u015fi \u00een con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103, a tuturor: \u201eEminescu este poet na\u0163ional\u201c.
\n4. O nevoie deturnat\u0103 de Eminescu se poate consemna \u00een anii de domina\u0163ie ai ideologiei comuniste c\u00e2nd s-a \u00eencercat a se impune, mai ales prin \u015fcoal\u0103, o imagine trunchiat\u0103 a crea\u0163iei eminesciene, valorizat\u0103 aproape exclusiv \u00een latura ei de critic\u0103 \u015fi revolt\u0103 social\u0103. \u00cencercare numai par\u0163ial reu\u015fit\u0103, al c\u0103rei rezultat \u00een planul recept\u0103rii s-a concretizat \u00eentr-o imagine contraf\u0103cut\u0103 \u2013 \u201eEminescu: poet al criticii \u015fi revoltei sociale\u201c \u2013 fondat\u0103 pe formule goale, lipsite de con\u0163inut, vehiculat\u0103 \u00een absen\u0163a unui suport \u00een realitatea operei.
\n5. Dou\u0103 sunt componentele principale ale nevoii de Eminescu, azi. Una este nevoia nu numai de p\u0103strare \u2013 cum limitativ se afirm\u0103 de obicei \u2013 , ci, mai ales, de afirmare sau chiar de impunere \u2013 atunci c\u00e2nd e cazul \u2013 a identit\u0103\u0163ii na\u0163ionale. Cealalt\u0103 este nevoia de model, considerat\u0103 la nivel at\u00e2t individual c\u00e2t \u015fi colectiv.
\na. Prima \u0163ine de raportarea noastr\u0103 ca na\u0163iune la lumea \u00een care tr\u0103im. Lumea de ast\u0103zi este \u2013 dup\u0103 cum se admite, \u00een genere \u2013 dominat\u0103 de globalizare. Globalizarea a dep\u0103\u015fit deja stadiul de tendin\u0163\u0103 pentru a se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa ca o realitate ce se impune deschis \u015fi implacabil inclusiv a celora care \u00eei neag\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163irea \u015fi, drept urmare, o combat \u2013 f\u0103r\u0103 prea mult succes! \u2013 mai ales cu ocazia \u00eentrunirilor la nivel \u00eenalt ale G20, puse sub semnul atotcuprinz\u0103tor al acestui proces. Apoi, ca na\u0163iune, suntem \u00een prezent subiect \u015fi, totodat\u0103 obiect al integr\u0103rii europene. Ne\u00eencheiat \u015fi grevat de anumite incertitudini referitoare la ritmul \u015fi evolu\u0163ia lui, procesul integr\u0103rii europene reprezint\u0103, totu\u015fi, \u00een multe domenii, o realitate palpabil\u0103. Ce-i drept \u2013 considerat\u0103 din perspectiva noastr\u0103 \u2013 la nivelul unor finan\u0163\u0103ri din surse comunitare \u015fi al unor reglement\u0103ri de natur\u0103 suprana\u0163ional\u0103 asimilate \u00een diferite grade. Integrarea european\u0103 se r\u0103sfr\u00e2nge din p\u0103cate mai pu\u0163in \u00een comportamente \u015fi deprinderi practice de via\u0163\u0103 economic\u0103 \u015fi social\u0103.
\nDe re\u0163inut c\u0103, \u00een raport at\u00e2t cu globalizarea, c\u00e2t \u015fi cu integrarea european\u0103, noi, ca na\u0163iune, nu avem alternativ\u0103: este de ordinul eviden\u0163ei c\u0103 nu ne putem sustrage nici uneia, nici celeilalte. De altfel, \u00een ceea ce prive\u015fte integrarea european\u0103, aceasta nu este numai un dat geografic \u015fi istoric, ci \u015fi o op\u0163iune liber exprimat\u0103 \u015fi asumat\u0103 \u00een deplin\u0103 cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103. \u00cens\u0103, at\u00e2t \u00eentr-un caz, c\u00e2t \u015fi \u00een cel\u0103lalt, \u00een\u0163elept este nu numai s\u0103 \u00eencerc\u0103m, ci \u015fi s\u0103 facem eforturi sistematice pentru ca prin politici \u015fi atitudini adecvate s\u0103 tragem toate foloasele pe care, indiscutabil, le ofer\u0103 cele dou\u0103 procese. Pe de alt\u0103 parte, este necesar s\u0103 reducem posibilele pierderi. (Nu putem avea numai foloase!) La nivelul cel mai vizibil, pierderile imediate se refer\u0103 la economie \u015fi la resursele de tot felul, umane sau naturale. Mai important\u0103, \u00eens\u0103, prin consecin\u0163ele pe termen lung, este pierderea identit\u0103\u0163ii, fie la nivel personal, fie la nivel colectiv, na\u0163ional. Nu este o pierdere virtual\u0103, \u015fi nici m\u0103car numai posibil\u0103, ci chiar probabil\u0103 \u00een condi\u0163iile \u00een care globalizarea implic\u0103, \u00eentre altele, \u015ftergerea diferen\u0163elor, a particularit\u0103\u0163ilor, reducerea, deci, la uniformitate, la standarde impersonale \u015fi ana\u0163ionale.
\nTendin\u0163a marilor grupuri suprana\u0163ionale de a-\u015fi impune accesul ne\u00eengr\u0103dit la pia\u0163a global\u0103 \u00een scopul sporirii continue a profiturilor proprii are ca suport cre\u015fterea nem\u0103surat\u0103, mult dincolo de limitele a ceea ce este rezonabil, deci, admisibil a locului \u015fi rolului banilor at\u00e2t \u00een via\u0163a fiec\u0103rui om, c\u00e2t \u015fi \u00een func\u0163ionarea statelor. Bancarizarea \u015fi financiarizarea \u2013 dou\u0103 barbarisme ad-hoc \u2013 dau expresie domina\u0163iei banilor asupra lumii. Se impune, prin urmare, ca puterii banilor s\u0103-i opunem for\u0163a spiritului, care, \u00een \u00een\u0163elesul lui originar, din latin\u0103, cuprindea, asemenea grecescului pneuma, suflul divin \u015fi inspira\u0163ia, dar \u015fi sufletul \u015fi, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, persoana. (\u201eUn sat sau o comunitate de 300 de suflete\u201c, spunem noi ast\u0103zi.) \u00cen defini\u0163ia de dic\u0163ionar (v. MDA \u2013 Micul Dic\u0163ionar Academic) a cuv\u00e2ntului spirit g\u0103sim, de altfel, \u015fi semnifica\u0163ia: \u201eFond de idei, de sentimente etc. care constituie felul caracteristic de a fi \u015fi a de se manifesta al unei persoane, al unei colectivit\u0103\u0163i, al unei epoci etc.\u201c. Pericolul principal al globaliz\u0103rii \u00eel reprezint\u0103, \u00een contextul care ne intereseaz\u0103 aici, tocmai pierderea spiritului, adic\u0103 a sufletului, ca dat definitoriu al identit\u0103\u0163ii personale sau colective. Or, a\u015fa cum arat\u0103 cu argumente peremptorii miile de studii eminesciene, \u00eencep\u00e2nd cu cele ale lui Maiorescu \u015fi continu\u00e2nd cu cele ale lui Iorga, Ibr\u0103ileanu, G. C\u0103linescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Rosa del Conte, Alain Guillermou, Iurii Kojevnikov, Ladislau G\u00e1ldi \u2013 pentru a nu men\u0163iona dec\u00e2t prea pu\u0163ine dintre sutele de cercet\u0103tori dedica\u0163i operei poetului \u2013, Eminescu este expresia, prin excelen\u0163\u0103, a sufletului rom\u00e2nesc. Nu este, a\u015fadar, nicio exagerare \u00een sus\u0163inerea adev\u0103rului c\u0103 \u00een definirea identit\u0103\u0163ii noastre Eminescu reprezint\u0103 o component\u0103 esen\u0163ial\u0103.
\n\u00cen poezia eminescian\u0103 sufletul apare cu \u00een\u0163elesul de \u201etotalitate a \u00eensu\u015firilor morale \u015fi intelectuale ale omului\u201c, considerate \u00een planul psihicului, al sim\u0163irii \u015fi al afectului (v. Dic\u0163ionarul limbii poetice a lui Eminescu elaborat sub direc\u0163ia lui Tudor Vianu). Ca \u00een: \u201eV-a\u0163i dus cu anii-mi ducu-v\u0103 dorul\/ Precum cu toamna frunzele trec;\/ Buza mi-e rece, sufletul sec,\/ Via\u0163a mea curge uit\u00e2nd izvorul\u201c. Sau \u00een: \u201eCredin\u0163a zugr\u0103ve\u015fte icoanele-n biserici\/ \u015ei-n sufletu-mi pusese pove\u015ftile-i feerici\u201c. Acestui \u00een\u0163eles Dic\u0163ionarul \u00eei adaug\u0103 dou\u0103 alte \u00een\u0163elesuri de cuprindere mai larg\u0103. Acela de \u201evia\u0163\u0103, existen\u0163\u0103\u201c: \u201eEl zeilor d\u0103 suflet \u015fi lumii fericire\u201c precum \u015fi acela de \u201efiin\u0163\u0103, om\u201c, ilustrat prin: \u201eC\u00e2nd to\u0163i \u00ee\u015fi au pl\u0103cerea \u015fi zile f\u0103r\u0103 nori\/ Un suflet numai pl\u00e2nge, \u00een doru-i se av\u00e2nt\u0103\/ La patriei dulci plaiuri, la c\u00e2mpii-i r\u00e2z\u0103tori\u201c.
\nConsun\u0103 sufletele noastre cu aceste versuri? Ne putem defini identitatea \u015fi prin \u00een\u0163elesurile ascunse-n ele? Ar putea oare cineva s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u201eNu\u201c? Spiritualitatea ca \u201eansamblu de idei \u015fi de sentimente care caracterizeaz\u0103 o colectivitate, \u00een special un popor sau o na\u0163iune, \u015fi care se exprim\u0103 \u00een specificul culturii\u201c (v. MDA) reprezint\u0103 tocmai contraponderea necesar\u0103 fa\u0163\u0103 de reducerea realit\u0103\u0163ii umane la v\u00e2nzarea \u015fi cump\u0103rarea de m\u0103rfuri, fa\u0163\u0103 de bancarizarea \u015fi financiarizarea lumii. Istoriei \u015fi geografiei trebuie s\u0103 le ad\u0103ug\u0103m, \u00een definirea identit\u0103\u0163ii noaste, spiritualitatea. De ea se leag\u0103, consubstan\u0163ial, nevoia de Eminescu, azi.
\nb. Criza modelelor nu este doar o \u201eg\u0103selni\u0163\u0103\u201c a cercet\u0103rilor sociologice, ci o realitate cu profunde implica\u0163ii \u00een via\u0163a social\u0103. \u00cen aceste condi\u0163ii, preocuparea pentru a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa tinerilor, dar nu numai lor, modele autentice, susceptibile s\u0103 conduc\u0103 la formarea unor caractere puternice, cu convingeri \u015fi valori pozitive, cu comportamente \u015fi fapte aduc\u0103toare de beneficii pe multiple planuri pentru ele \u00eensele, ca \u015fi pentru societate \u00een ansamblul ei. \u015ei, dac\u0103 \u2013 a\u015fa cum am sus\u0163inut \u00een r\u00e2ndurile de mai sus \u2013 ne putem defini mai bine identitatea prin raportare la Eminescu, nimic nu este mai firesc, dec\u00e2t a ne face din el un model.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Fiecare genera\u0163ie, \u00eencep\u00e2nd cu aceea din contemporaneitatea imediat\u0103 a poetului, a avut un Eminescu al ei, construindu-i un chip anume. Chipurile succesiv construite \u015fi-au g\u0103sit, firesc, temeiurile \u00een opera eminescian\u0103, mai exact \u00een accesul la cunoa\u015fterea ei. Dup\u0103 mai multe edi\u0163ii ale volumului de Poesii alc\u0103tuit de Maiorescu \u015fi publicat, prima oar\u0103, \u00een 1883,… Cite\u0219te mai mult »Nevoia de Eminescu, azi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-22854","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1096,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22854","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22854"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22854\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22854"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22854"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22854"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}