Mihai Cimpoi a publicat recent, la Editura Semne, eseul monografic Modelul de existen\u0163\u0103 Eugen Simion, pe care c\u0103rturarul \u015fi reputatul eminescolog basarabean l-a prefa\u0163at cu textul unui discurs prilejuit de aniversarea, \u00een 2013, la Chi\u015fin\u0103u, a celui mai important critic rom\u00e2n din ultima jum\u0103tate de secol. Autorul a f\u0103cut, cu expresia sa, un adev\u0103rat tur de for\u0163\u0103 recitind miile de pagini ce compun opera lui Eugen Simion, de altfel, \u00een treac\u0103t fie zis, unul dintre pu\u0163inii critici afirma\u0163i \u00een epoca postbelic\u0103, dac\u0103 nu chiar singurul despre care se poate afirma f\u0103r\u0103 ezitare c\u0103 are cu adev\u0103rat oper\u0103. \u00cen cazul s\u0103u, o oper\u0103 impun\u0103toare, complex\u0103, ce se \u00eentinde mult \u015fi dincolo de impresionantul raft de c\u0103r\u0163i ce-i poart\u0103 numele. Faptul este cu at\u00e2t mai remarcabil cu c\u00e2t Eugen Simion apar\u0163ine genera\u0163iei literare \u201960 \u2013 o \u201egenera\u0163ie de crea\u0163ie\u201c, cum \u00eensu\u015fi o consider\u0103 \u2013 care a fost \u015fi a unei str\u0103lucite pleiade de critici ce a contribuit \u00een mod hot\u0103r\u00e2tor la recuperarea tradi\u0163iei, la afirmarea valorilor estetice dup\u0103 \u201eobsedantul deceniu\u201c realist-socialist \u015fi la sincronizarea cu principalele curente de g\u00e2ndire europene. Mihai Cimpoi observ\u0103 c\u0103, \u00een percep\u0163ia multora, Eugen Simion nu este doar un critic, fie el \u015fi num\u0103rul unu, ci Criticul. Majuscula \u015fi articolul hot\u0103r\u00e2t duc cu g\u00e2ndul, \u00eentre altele, la acel supranume pe care i-l d\u0103dea Jean Bart lui Ibr\u0103ileanu: \u201eCurtea de Casa\u0163ie\u201c. Tabelul cronologic \u00eentocmit cu minu\u0163ie de Mihai Cimpoi este \u00eentregit \u015fi, a\u015f spune, \u00eenc\u0103lzit de o relevant\u0103 trecere \u00een revist\u0103 a ceea ce istoricul literar nume\u015fte cu o sintagm\u0103 care ne aminte\u015fte de Via\u0163a ca o prad\u0103 a lui Marin Preda, o capodoper\u0103 a literaturii subiective, \u201eaventurile con\u015ftiin\u0163ei\u201c eroului c\u0103r\u0163ii sale. \u00centr-un (auto)portret intitulat \u201eEugen Simion par lui-m\u00eame\u201c sunt reliefate c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi definitorii ale personalit\u0103\u0163ii criticului, a\u015fa cum se desprind ele din textele confesive \u015fi programatice ale celui ce se situeaz\u0103 ferm \u00een ariergarda avangardei. De fapt, volumul \u00een \u00eentregimea lui este un portret al scriitorului \u015fi intelectualului Eugen Simion, care a avut \u015fi are ca model \u015fi principiu formativ, potrivit propriei m\u0103rturisiri, \u201eomul care se construie\u015fte, se face pe sine \u00een func\u0163ie de c\u00e2teva puncte de reper\u201c. O linie pregnant\u0103 a portretului \u0163ine de caracterul \u015fi de spiritul s\u0103u, un spirit angajat \u00eentr-o permanent\u0103 \u015fi lucid\u0103 competi\u0163ie cu sine. O competi\u0163ie din care Simion nu exclude e\u015fecul, ci \u00eel presupune, ca s\u0103 nu spun c\u0103 \u00eel preconizeaz\u0103. \u00cen concep\u0163ia sa \u2013 subliniaz\u0103 Mihai Cimpoi \u2013 e\u015fecul \u201eintr\u0103 \u00een ecua\u0163ia de existen\u0163\u0103 a unui intelectual care trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 nu po\u0163i fi mereu biruitor \u015fi c\u0103 tipul gloriosului nu poate fi model de existen\u0163\u0103\u201c. Un punct de vedere ce mi se pare de o actualitate frapant\u0103. Tr\u0103im \u00eentr-o lume, inclusiv cultural\u0103, a \u00eenving\u0103torilor f\u0103r\u0103 lupt\u0103, f\u0103r\u0103 caracter, \u00een fine, a glorio\u015filor lipsi\u0163i total de fair play. Eugen Simion l\u0103rge\u015fte aria reflec\u0163iei pe aceast\u0103 tem\u0103 \u015fi propozi\u0163iile sale sun\u0103 aforistic: \u201eGloriosul este un cinic \u00eenc\u0103 nedovedit. N-am \u00een\u0163eles de ce Nietzsche socote\u015fte mila un sentiment inferior. Mila este o manifestare a omenescului \u015fi nu se poate imagina o lume mai bun\u0103, civilizat\u0103, o lume moral\u0103 f\u0103r\u0103 milostenie, cum ziceau cei vechi. Omul f\u0103r\u0103 mil\u0103 este un animal f\u0103r\u0103 percep\u0163ia alterit\u0103\u0163ii. Mila \u015fi \u00eeng\u0103duin\u0163a fac posibil\u0103 o comunitate suportabil\u0103…\u201c
\n\u00cen cartea sa, Mihai Cimpoi reface, \u00een primul r\u00e2nd pe baza operei, traiectoria intelectual\u0103 a lui Eugen Simion. Descriind, dar \u015fi analiz\u00e2nd, el eviden\u0163iaz\u0103 liniile de for\u0163\u0103 ale operei \u015fi stilului celui ce a creat-o. Este vorba, \u00een definitiv, de o biografie a operei care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu numai c\u0103 d\u0103 seam\u0103 \u015fi de cealalt\u0103 biografie, a omului, de destinul acestuia, dar este \u015fi cea mai veridic\u0103. Mai ales c\u0103 lui Mihai Cimpoi pare s\u0103 nu-i fi sc\u0103pat nimic esen\u0163ial, imaginea ce o contureaz\u0103 diacronic \u00een eseul s\u0103u fiind c\u00e2t se poate de cuprinz\u0103toare \u015fi edificatoare. \u00centre altele, ea mi-a confirmat \u015fi o p\u0103rere pe care mi-am format-o \u00een timp citind c\u0103r\u0163ile lui Eugen Simion \u2013 \u00eentre care: vasta panoram\u0103 a literaturii noastre contemporane Scriitori rom\u00e2ni de azi sau Diminea\u0163a poe\u0163ilor, studiile \u015fi eseurile monografice consacrate lui Creang\u0103, Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade ori seria volumelor de Fragmente critice \u2013, aceea c\u0103 el a \u00eenceput av\u00e2ndu-l ca model pe Lovinescu \u015fi a evoluat, ca viziune, ca stare de a f\u0103ptui, pe care o postula Br\u00e2ncu\u015fi, \u015fi chiar ca stil, din ce \u00een ce mai c\u0103linescian. C\u0103linescu este, cred, cel ce i-a catalizat mai mult spiritul \u015fi l-a \u00eent\u0103rit \u00een curajul de a aborda literatura rom\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 complexe. Pentru asta a dispus \u00eens\u0103 de mijloacele necesare \u015fi, \u00een mod deosebit, de talent, mai exact de un talent epic \u015fi portretistic care a \u015fi fost remarcat de mul\u0163i comentatori. Talentul epic i-a permis s\u0103 realizeze \u00een scrierile sale acel \u201eromanesc al ideilor\u201c la care s-a referit admirativ ori de c\u00e2te ori i-a invocat sau s-a raportat la marii critici ai literaturii rom\u00e2ne, \u00een primul r\u00e2nd la C\u0103linescu. \u00centr-un capitol al c\u0103r\u0163ii sale, Mihai Cimpoi scrie despre \u201earta epic\u0103 (\u015fi liric\u0103)\u201c a lui Eugen Simion. Eseistul observ\u0103 c\u0103 Simion \u201enu doar epicizeaz\u0103, ci \u015fi liricizeaz\u0103\u201c, el \u201eurm\u0103rind programatic, dar f\u0103r\u0103 note silnice, f\u0103r\u0103 adeziune fanat\u0103 de o metod\u0103, o apropiere a cogito-ului criticului cu cogito-ul operei supuse analizei, teoretizat\u0103 \u00een \u00centoarcerea autorului\u201c.
\nCum l-a citit \u015fi l-a receptat Eugen Simion pe Eminescu? Este o tem\u0103 ce nu putea lipsi din cartea lui Mihai Cimpoi. L-a citit \u201eprintr-o prism\u0103 pluriperspectivist\u0103 \u015fi, fire\u015fte, corespunz\u0103tor unor momente determinante ale spiritului, umorale, circumstan\u0163iale\u201c. Prefer s\u0103 spun mai simplu c\u0103 este vorba de mai multe v\u00e2rste ale lecturii \u015fi st\u0103ri ale spiritului pe care, de altfel, eminescologul le identific\u0103 apoi cu claritate: \u201eEste un Eminescu al adolescen\u0163ei, impus prin Luceaf\u0103rul, un Eminescu de mai t\u00e2rziu al Scrisorilor \u015fi marilor poeme filosofice, un Eminescu descoperit la v\u00e2rsta a treia a Odei (\u00een metru antic), a Rug\u0103ciunii unui dac \u015fi al micilor poeme cu accente baudelairiene \u015fi nervaliene cum ar fi Iar fa\u0163a ta este str\u0103vezie. Sub influen\u0163a lui Cioran, criticul se \u00eentoarce la Rug\u0103ciunea unui dac \u015fi la alte poeme \u00ab\u00een care nega\u0163ia lumii atinge dimensiuni metafizice\u00bb. For\u0163a impreca\u0163iei romantice, a blestemului eminescian \u00een Mure\u015fanu sau Gemenii, este descoperit\u0103 prin blestemele argheziene\u201c. \u00cen fine, lectura sau, mai bine zis, relectura lui Eminescu criticul o face, accentueaz\u0103 Mihai Cimpoi, prin grila poeziei moderne \u015fi postmoderne. Ceea ce, se \u00een\u0163elege, \u00eenseamn\u0103 o prob\u0103 de rezisten\u0163\u0103 pe care Poetul o trece cu brio, Eugen Simion propun\u00e2ndu-ne un Eminescu al s\u0103u \u015fi al timpului nostru, \u00eenc\u00e2t, observ\u0103 Mihai Cimpoi \u2013 \u201eDeclicul hermeneutic al lui Simion nu este revolu\u0163ionar, ci am zice evolu\u0163ionar, \u00een sens c\u0103 \u0163ine cont de felul \u00een care au evoluat gusturile, sensibilit\u0103\u0163ile, op\u0163iunile paradigmatice\u201c.
\nMihai Cimpoi men\u0163ioneaz\u0103 \u015fi unele repro\u015furi (folosind chiar verbul \u201ea acuza\u201c care poate p\u0103rea excesiv) ce i s-au f\u0103cut criticului. Unul dintre ele este acela c\u0103 poveste\u015fte sau, m\u0103 rog, repoveste\u015fte c\u0103r\u0163ile analizate, opera celui despre care scrie. Paradoxal, dar numai aparent, r\u0103spunsul lui Eugen Simion, reprodus \u015fi de Mihai Cimpoi, mi-a dat sentimentul, \u015fi datorit\u0103 finei ironii ce o con\u0163ine, c\u0103 repro\u015ful se converte\u015fte de fapt \u00een elogiu, fire\u015fte, involuntar. Iat\u0103-l: \u201e\u00cen orice discurs critic autentic exist\u0103 un fond epic care se bazeaz\u0103 pe reconstituirea ideal\u0103 a operei\u201c. I s-a mai imputat c\u0103 nu a scris primul despre c\u0103r\u0163ile celor din genera\u0163ia sa ori ale celor mai tineri. Afirma\u0163ia nici m\u0103car nu e adev\u0103rat\u0103 \u00een totalitate. Dar important e c\u0103, chiar a\u015fa fiind, asta nu umbre\u015fte cu nimic presta\u0163ia unui critic, care nu e un gazetar ce alearg\u0103 cu limba scoas\u0103 s\u0103 relateze primul despre cutare eveniment ca s\u0103 nu i-o ia concuren\u0163a \u00eenainte \u015fi s\u0103-l concedieze patronul. Replica lui Eugen Simion\u00a0 \u00eencheie practic aceast\u0103 discu\u0163ie pe o tem\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eensemn\u0103tate, dac\u0103 nu cumva fals\u0103: a scris \u015fi scrie \u201ec\u00e2nd trebuie\u201c.
\nS-a mai spus cu mali\u0163iozitate c\u0103 propozi\u0163iile \u015fi metaforele critice ale lui Eugen Simion s-ar fi tocit pe b\u0103ncile \u015fcolii. Numai c\u0103 pentru a se toci pe b\u0103ncile \u015fcolii era necesar\u0103 cel pu\u0163in o condi\u0163ie: s\u0103 fie memorabile \u015fi s\u0103 se impun\u0103 ca ni\u015fte repere. Or, \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, ca \u015fi \u00een altele, Eugen Simion se afl\u0103 \u00eentr-o companie select\u0103, al\u0103turi de Ibr\u0103ileanu sau C\u0103linescu. \u00cen fine, Simion s-ar face vinovat de un p\u0103cat de neiertat, acela de a fi apolitic. Probabil c\u0103 unii eliti\u015fti parveni\u0163i l-ar fi vrut pe Eugen Simion militant \u00een vreun partid, al\u0103turi de at\u00e2tea figuri patibulare, r\u0103cnind \u00een microfoane sloganuri demagogice, lustruind vreo \u201epocitanie politic\u0103\u201c h\u0103h\u0103itoare \u015fi mul\u0163umindu-i c\u0103 a redat intelighen\u0163iei de pe D\u00e2mbovi\u0163a demnitatea (oare de ce \u015fi c\u00e2nd \u015fi-o fi pierdut-o?!). Ei, uite c\u0103 spre dezam\u0103girea lor, mai exist\u0103 \u015fi intelectuali ne\u00eenregimenta\u0163i sau nearonda\u0163i politic, e drept, pu\u0163ini, foarte pu\u0163ini. Mai sunt, cum sun\u0103 titlul c\u0103r\u0163ii ce face obiectul acestor \u00eensemn\u0103ri, \u015fi astfel de modele de existen\u0163\u0103.<\/p>\n
P.S. Mircea Radu Iacoban \u00eemi semnaleaz\u0103 c\u0103 \u00een comentariul de s\u0103pt\u0103m\u00e2na trecut\u0103 la Jurnalul s\u0103u l-am corectat atribuind gre\u015fit o vorb\u0103 celebr\u0103 a lui Mark Twain lui George Bernard Shaw. Fac mea culpa \u015fi \u00eei mul\u0163umesc pentru erat\u0103 la erat\u0103! C. C.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mihai Cimpoi a publicat recent, la Editura Semne, eseul monografic Modelul de existen\u0163\u0103 Eugen Simion, pe care c\u0103rturarul \u015fi reputatul eminescolog basarabean l-a prefa\u0163at cu textul unui discurs prilejuit de aniversarea, \u00een 2013, la Chi\u015fin\u0103u, a celui mai important critic rom\u00e2n din ultima jum\u0103tate de secol. Autorul a f\u0103cut, cu expresia sa, un adev\u0103rat tur… Cite\u0219te mai mult »Un model nu doar de existent<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13839,1141,1400],"class_list":["post-22844","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eseul-monografic-modelul-de-existenta","tag-eugen-simion","tag-mihai-cimpoi"],"views":2469,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22844","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22844"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22844\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22844"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22844"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22844"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}