\u015etim bine, felul \u00een care percepem temporalitatea se afl\u0103 \u00een rela\u0163ie intim\u0103 cu tr\u0103irile noastre, cu via\u0163a proprie subiectivit\u0103\u0163ii. Faptul e u\u015for sesizabil \u00een cazul unor tr\u0103iri ce exced limitele celor obi\u015fnuite, precum plictisul, anxietatea sau melancolia (1). De ce invoc acest loc deja scolastic? Din c\u00e2te observ, tocmai percep\u0163ia temporalit\u0103\u0163ii las\u0103 adesea s\u0103 transpar\u0103 sentimentul lipsei de sens. Cel care tr\u0103ie\u015fte acest sentiment nu \u015fi-l exprim\u0103 ca atare, nemijlocit, ci prefer\u0103 s\u0103 spun\u0103, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 timpul \u00eensu\u015fi e gol, insuportabil, pustiu. \u00cen consecin\u0163\u0103, am putea crede c\u0103 sentimentul lipsei de sens apare ca efect al percep\u0163iei timpului, fie \u00eentruc\u00e2t actul de percep\u0163ie e profund alterat, fie \u00eentruc\u00e2t timpul \u00eensu\u015fi e gol, pustiu. \u00cens\u0103 e destul de \u00een\u015fel\u0103tor acest mod de a privi lucrurile. Nu ar trebui s\u0103 c\u0103ut\u0103m aici rela\u0163ia dintre o cauz\u0103 \u015fi un efect. Mai potrivit ar fi probabil s\u0103 le reg\u0103sim pe am\u00e2ndou\u0103 \u00een via\u0163a sensibil\u0103, concret\u0103, a unei subiectivit\u0103\u0163i.
\nE greu de spus de ce \u00een anumite momente percep\u0163ia temporal\u0103 descoper\u0103 o profund\u0103 lips\u0103 de sens. Nu cumva tocmai sentimentul lipsei de sens d\u0103 seama de modul \u00een care e perceput timpul?
\nS\u0103 revenim la un exemplu cunoscut. Camus descrie lucrarea din infern a lui Sisif \u2013 acum \u00een haine de proletar \u015fi cu privirea amenin\u0163\u0103toare \u2013 ca una \u201ezadarnic\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103\u201c. Ceea ce apare zadarnic \u0163ine \u00eenainte de toate de timpul prezent, se descoper\u0103 astfel \u00een prezent. Iar lipsa de speran\u0163\u0103 prive\u015fte viitorul, \u00een m\u0103sura \u00een care se reia la nesf\u00e2r\u015fit simpla z\u0103d\u0103rnicie a prezentului. \u00cen consecin\u0163\u0103, cel condamnat la o munc\u0103 \u201ezadarnic\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 speran\u0163\u0103\u201c resimte golul imens al timpului tr\u0103it. De unde \u015fi absurdul existen\u0163ei sale. R\u0103m\u00e2n \u00eens\u0103 destule chestiuni neclare aici. \u00cen definitiv, de unde provine acum absurdul ca atare? \u00ce\u015fi are cumva sursa \u00een percep\u0163ia unui vacuum temporal ce reduce totul la nimic? Sau mai degrab\u0103 \u00een subiectivitatea celui care percepe, \u00een felul s\u0103u de a se vedea \u015fi \u00een ceea ce vrea el \u00eensu\u015fi de la sine? Dac\u0103 ar privi altfel lucrarea sa, \u00een al\u0163i termeni dec\u00e2t \u00een cei ai eficien\u0163ei nemijlocite, dac\u0103 s-ar privi pe sine altfel dec\u00e2t ca o voin\u0163\u0103 prevalent activ\u0103, eficace, oare ar mai resim\u0163i lipsa de sens a existen\u0163ei?
\nNu cred c\u0103 poate fi vorba, \u00een cazul personajului lui Camus, de un timp al vinei \u015fi al damn\u0103rii. Dimpotriv\u0103, acesta \u00ee\u015fi descoper\u0103 ca niciodat\u0103 propria voin\u0163\u0103, se vede \u00een stare s\u0103 asume de unul singur tot ce se petrece cu sine. Anun\u0163\u0103 un om al ac\u0163iunii decise \u015fi eficiente \u00een decizia ei (\u201eOmul absurd spune da, \u015fi efortul s\u0103u nu va \u00eenceta niciodat\u0103. (…) C\u00e2t prive\u015fte restul, el se \u015ftie st\u0103p\u00e2nul zilelor sale\u201c) (2). Termenii discu\u0163iei lui Camus sunt proprii prin excelen\u0163\u0103 g\u00e2ndirii moderne. Tocmai aceasta e atras\u0103 p\u00e2n\u0103 la obsesie de eficien\u0163a prezentului \u015fi asigurarea celor viitoare. Omul voin\u0163ei e decis s\u0103 fac\u0103, s\u0103 ac\u0163ioneze \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, prive\u015fte altfel st\u0103rile de lucruri. De pild\u0103, dac\u0103 ac\u0163iunea e indeterminat\u0103 temporal \u015fi f\u0103r\u0103 rezultate vizibile, existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi apare f\u0103r\u0103 sens. Numai c\u0103 \u00een fa\u0163a acestui adev\u0103r omul voin\u0163ei nu cade pe g\u00e2nduri. Lipsa de sens poate fi ea \u00eens\u0103\u015fi circumscris\u0103 \u015fi prelucrat\u0103, ea devine materie a voin\u0163ei, loc al unei reac\u0163ii tari \u015fi eficiente.
\nCum anume se petrece a\u015fa ceva? Solu\u0163ia lui Camus \u0163ine de o ideologie deja extins\u0103 \u00een vremea lui, pe care \u00eencerc s\u0103 o rezum \u00een doar c\u00e2teva cuvinte. Cele deja date \u2013 vina \u015fi condamnarea, destinul \u2013 sunt absurde \u00een datul lor exterior \u015fi arbitrar. Dac\u0103 te supui, e\u015fti pierdut, iar dac\u0103 fugi, te ajung din urm\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, trebuie s\u0103 le prive\u015fti cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, s\u0103 le recuno\u015fti nonsensul ca atare. Abia astfel pot fi asumate \u015fi dep\u0103\u015fite. Cu alte cuvinte, ceea ce \u00eemi este dat \u00eemi apar\u0163ine dintotdeauna: urc din nou st\u00e2nca pe munte deoarece este lucrarea mea, aici \u00eemi este locul \u015fi pot s\u0103 decid singur acest lucru, m\u0103 simt mai puternic dec\u00e2t ceea ce mi-a fost dat ca soart\u0103 sau pedeaps\u0103. \u00cen\u0103l\u0163imile apar\u0163in celui care le atinge cu pa\u015fii s\u0103i (\u201e\u00cen fiecare din aceste clipe c\u00e2nd p\u0103r\u0103se\u015fte \u00een\u0103l\u0163imile, cobor\u00e2nd pas cu pas c\u0103tre vizuinile zeilor, \/Sisif\/ este superior destinului s\u0103u, e mai puternic dec\u00e2t st\u00e2nca lui\u201c). G\u00e2ndind astfel, Sisif consider\u0103 c\u0103 poate lua totul pe cont propriu. Decide s\u0103 fac\u0103 \u00een chip liber ceea ce i-a fost deja impus. E hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se bucure de ceea ce ar fi trebuit s\u0103-i aduc\u0103 o suferin\u0163\u0103 nesf\u00e2r\u015fit\u0103. Am vorbit \u00een alt loc despre ciud\u0103\u0163enia acestei noi transfigur\u0103ri, utopia ei \u2013 probabil de inspira\u0163ie gnostic\u0103 \u2013 \u015fi patetismul oarecum facil sub care e clamat\u0103.
\nA\u015fadar, care ar fi sursa unei temporaliz\u0103ri lipsite de sens? Nicidecum o veche vinov\u0103\u0163ie sau, ca r\u0103spuns, actul divin de condamnare. \u00cen fond, zeii \u00eel condamn\u0103 pe Sisif la o anumit\u0103 lucrare, stranie, \u00eens\u0103 nu la simpla z\u0103d\u0103rnicie. Prin ea \u00eens\u0103\u015fi, condamnarea divin\u0103 nu e nici cu sens \u015fi nici lipsit\u0103 de sens, nici just\u0103 \u2013 omene\u015fte vorbind \u2013 \u015fi nici injust\u0103. Se situeaz\u0103 pur \u015fi simplu dincolo de asemenea distinc\u0163ii. Dincoace, \u00eens\u0103, \u00een lumea voin\u0163ei omene\u015fti, Sisif \u00ee\u015fi calculeaz\u0103 singur faptele. G\u00e2nde\u015fte aproape totul \u00een logica nou\u0103 a eficien\u0163ei. Pe de o parte, are con\u015ftiin\u0163a unei nedrept\u0103\u0163i comise de sus, a\u015fa \u00eei spune raportului dintre faptele s\u0103v\u00e2r\u015fite \u015fi pedeaps\u0103. Pe de alt\u0103 parte, constat\u0103 c\u0103 efortul s\u0103u e inutil, zadarnic, timpul nu-i mai aduce absolut nimic. \u00ce\u015fi cere atunci s\u0103 transforme totul \u00een destin liber, propriu, s\u0103-\u015fi fac\u0103 lucrarea ca \u015fi cum ar fi \u00eens\u0103\u015fi decizia lui. \u015ei ea devine astfel \u00eens\u0103\u015fi decizia lui. Printr-un act neobi\u015fnuit de voin\u0163\u0103 caut\u0103 s\u0103 realizeze singur aceast\u0103 alchimie.
\nA\u015f \u00een\u0163elege de aici c\u0103 sentimentul absurdului provine de fapt dintr-un exces de voin\u0163\u0103. \u00ce\u015fi are sursa \u00eentr-un nou patos, propriu unui alt gen de subiectivitate. V\u0103z\u00e2ndu-se deodat\u0103 solitar\u0103, centrat\u0103 \u00een sine, voin\u0163a modific\u0103 profund percep\u0163ia timpului. Acum, pentru ea, orice lucrare trebuie s\u0103 aduc\u0103 ceva nou, efecte a\u015fteptate, o finalitate sigur\u0103 \u015fi vizibil\u0103. Iar dac\u0103 a\u015fa ceva nu se \u00eentrevede, nimic nu e pierdut, c\u0103ci nonsensul poate fi transfigurat prin cunoa\u015ftere \u015fi voin\u0163\u0103. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor Camus \u00eel \u00eembrac\u0103 pe Sisif \u00een haine noi, de proletar modern, care, \u00een pauza dintre dou\u0103 drumuri, str\u0103bate atent hala industrial\u0103 a lumii \u015fi \u00een\u0163elege c\u0103 a venit deja timpul s\u0103u.
\n\u00cenc\u0103 un lucru a\u015f dori s\u0103 spun. Noul personaj a \u00eenv\u0103\u0163at deja s\u0103 se justifice pe sine. Nu va c\u0103uta sursa absurdului \u00een sine \u00eensu\u015fi, de pild\u0103 \u00een voin\u0163a de eficien\u0163\u0103 \u015fi st\u0103p\u00e2nire. Dimpotriv\u0103, o consider\u0103 exterioar\u0103, se vede condamnat de altcineva \u015fi \u00een chip arbitrar. Va r\u0103spunde acestei nedrept\u0103\u0163i cu \u00eens\u0103\u015fi revolta sa, cu decizia de a fi singur \u015fi liber. \u00cen consecin\u0163\u0103, asum\u0103 (\u201eeroic\u201c, spune interpretul) un efort f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. Oare survine \u00een acest fel un sens real peste nonsensul celor date? Se transfigureaz\u0103 deodat\u0103 nonsensul existen\u0163ei sale? Greu de spus. \u201eAcest univers r\u0103mas f\u0103r\u0103 de st\u0103p\u00e2n nu-i pare acum nici steril nici ne\u00eensemnat. (…) Lupta \u00eens\u0103\u015fi c\u0103tre \u00een\u0103l\u0163imi e deajuns spre a umple un suflet omenesc\u201c. Sunetul emfatic al noii ideologii e u\u015for sesizabil \u00een aceste cuvinte. Ce ar putea s\u0103 \u00eensemne \u201elupta c\u0103tre \u00een\u0103l\u0163imi\u201c? Care \u00een\u0103l\u0163imi \u00een definitiv, ap\u0103rute cum anume, prin ce fel de credin\u0163\u0103? \u015ei cum se descoper\u0103 acest nou univers, f\u0103r\u0103 st\u0103p\u00e2n? Nu cumva formula din urm\u0103 \u00ee\u0163i cere s\u0103 te g\u00e2nde\u015fti \u00een continuare la un st\u0103p\u00e2n, doar c\u0103 unul diferit?
\nNu \u015ftiu cum s-ar putea r\u0103spunde la astfel de \u00eentreb\u0103ri. O variant\u0103 ar fi s\u0103 revedem sursa gnostic\u0103 a unor scrieri precum cele ale lui Camus. O alt\u0103 variant\u0103 ar fi s\u0103 citim cu mai mult\u0103 aten\u0163ie felul echivoc \u00een care asemenea scrieri au fost marcate de ideologia marxist\u0103. Sau de alte ideologii ale emancip\u0103rii eroice \u015fi sigure. \u00cen orice caz, personajul adus \u00een fa\u0163\u0103 apare ca un om al voin\u0163ei, se \u00een\u0163elege pe sine at\u00e2t c\u00e2t este decis \u015fi eficient \u00een lucrarea sa. Doar astfel vede un sens \u015fi se vede st\u0103p\u00e2n al acestui sens. Hegel a sesizat bine aceast\u0103 \u201eviclenie a ra\u0163iunii\u201c: \u00een umbra retras\u0103 a st\u0103p\u00e2nului a\u015fteapt\u0103 de fapt un alt st\u0103p\u00e2n. A\u015fteapt\u0103 exact cel care, \u00een prezen\u0163a de alt\u0103dat\u0103 a st\u0103p\u00e2nului, manifesta o con\u015ftiin\u0163\u0103 supus\u0103, servil\u0103, \u00eenc\u00e2t acum \u00ee\u015fi exercit\u0103 cu nerv \u015fi reactiv propria voin\u0163\u0103. Vocea \u00eei este amenin\u0163\u0103toare, ochii \u00eei sunt plini de m\u00e2nie. \u00cen ad\u00e2ncul voin\u0163ei sale se ascunde ura \u00eens\u0103\u015fi, resentimentul nevindecat. Iar sensul reg\u0103sit \u00een ceea ce face este pe m\u0103sura voin\u0163ei unui sclav care, prin dispre\u0163, a devenit deja st\u0103p\u00e2n.<\/p>\n
<\/p>\n
1 Ludwig Binswanger, de pild\u00e3, avea s\u00e3 observe c\u00e3 st\u00e3rile subiective poten\u0163ate, precum neurastenia sau melancolia, pot altera profund structura temporalit\u00e3\u0163ii (cf. Melancolie \u015fi manie. Studii fenomenologice, 1960). La fel \u015fi tr\u00e3irile slabe, mult diminuate, eventual cele patologice. Plec\u00e2nd de la unele cercet\u00e3ri fenomenologice recunoscute, precum cele ale lui Husserl \u015fi Heidegger, revine la ideea de experien\u0163\u00e3 intim\u00e3 a timpului \u015fi are \u00een aten\u0163ie modific\u00e3rile profunde ale acesteia.
\n2 Albert Camus, Mitul lui Sisif, traducere de Irina Mavrodin, Editura pentru Literatur\u00e3 Universal\u00e3, Bucure\u015fti, 1969,
\npp. 127-131.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u015etim bine, felul \u00een care percepem temporalitatea se afl\u0103 \u00een rela\u0163ie intim\u0103 cu tr\u0103irile noastre, cu via\u0163a proprie subiectivit\u0103\u0163ii. Faptul e u\u015for sesizabil \u00een cazul unor tr\u0103iri ce exced limitele celor obi\u015fnuite, precum plictisul, anxietatea sau melancolia (1). De ce invoc acest loc deja scolastic? Din c\u00e2te observ, tocmai percep\u0163ia temporalit\u0103\u0163ii las\u0103 adesea s\u0103 transpar\u0103… Cite\u0219te mai mult »Percep\u0163ie temporal\u0103 \u015fi nonsens<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13837],"class_list":["post-22838","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-sentimentul-lipsei-de-sens"],"views":1498,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22838","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22838"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22838\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22838"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22838"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22838"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}