{"id":2281,"date":"2010-04-14T21:55:10","date_gmt":"2010-04-14T19:55:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2281"},"modified":"2010-04-13T03:59:59","modified_gmt":"2010-04-13T01:59:59","slug":"pcatele-tineretii-stefan-aug-doinas-a-k-a-ion-motoarca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pcatele-tineretii-stefan-aug-doinas-a-k-a-ion-motoarca\/","title":{"rendered":"Pacatele tineretii. Stefan Aug. Doinas a.k.a. Ion Motoarca"},"content":{"rendered":"

Exista \u00een viata lui Stefan Aug. Doinas un episod \u00eenca dosit de istoria literara, desi \u00eensusi scriitorul a recunoscut public acest incident ce-i umbreste at\u00e2t conduita sociala, c\u00e2t si activitatea artistica. Este vorba despre scrierea, \u00een perioada primului \u201ecincinal\u201c, a unor poezii de propaganda comunista pe care nu le-a publicat sub semnatura proprie si nici cu pseudonim, ci a consimtit ca altcineva sa devina \u201eautorul\u201c respectivelor compozitii. Persoana se numea Ion Motoarca. Una dintre explicatiile pentru evitarea subiectului ar fi tirajele reduse ale revistelor si cartilor unde au aparut confesiunile respective. Alta tine de refuzul de a face investigatii suplimentare \u00een trecutul aparent ireprosabil al unei personalitati de seama. Autodenuntul a socat, iar intelectualii au acceptat tacit pata biografica.
\nUn mic geniu
\nal realismului socialist<\/strong>
\nP\u00e2na \u00een 1989, pelicula acestui film a fost pastrata, cu discretie, \u00een arhiva Cercului Literar. Zvonuri au circulat, \u00eensa n-au depasit stadiul b\u00e2rfelor literare. Caderea totalitarismului si \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rsta l-au \u00eendemnat pe Doinas sa-si marturiseasca, jenat si dezgustat, participarea la aceasta farsa compromitatoare. \u00centr-un articol din \u201eZiarul de duminica\u201c, intitulat \u201eIon Motoarca\u201c \u2013 ulterior inclus \u00een culegerea postuma de scrieri memorialistice \u201eEvocari\u201c (Bucuresti, Editura Fundatiei Pro, 2003) \u2013, poetul preciza: \u201eAm scris aceste r\u00e2nduri pentru a limpezi o legenda putintel cam cetoasa. Cred ca nu e prea t\u00e2rziu pentru a ne marturisi pacatele tineretii…\u201c. Recunoasterea faptelor aberante din epoca realismului socialist reprezinta o \u00eencercare de recuperare a demnitatii. Doinas nu e singurul care a preaslavit \u00een versuri deplorabile \u201erealizarile\u201c Partidului Muncitoresc Rom\u00e2n. \u00cen culegerea \u201ePoezia noua \u00een R. P. R.\u201c (1952, 1953) \u00eei gasim pe multi dintre scriitorii privilegiati de noul regim. Invocarea largii rasp\u00e2ndiri a lozincilor versificate nu-l scuza pe autorul \u201eMistretului cu colti de argint\u201c. Desi contextul politic \u00eei impusese poeziei sa se ideologizeze, Doinas putea sa refuze redactarea unor asemenea texte, mai ales ca, \u00een 1948, se retrasese \u00een satul natal, aleg\u00e2nd sa intre \u00eentr-un \u201eexil interior\u201c1, ce echivala, dupa propriile spuse, cu hibernarea artistica. Or, admit\u00e2nd ca i-a fabricat lui Motoarca poezii dupa directivele culturnicilor, fostul student al lui Blaga \u00eesi distrugea imaginea de \u201erezistent\u201c cultural pasiv, vehiculata \u00een diverse interviuri: \u201eAm absolvit Facultatea de Litere \u00een 1948. Si, din cauza climatului cultural socio-politic care s-a instalat la Cluj, noi ne-am dat seama ca nu o sa se mai poata face cultura. N-am putut sa mai continuam, am considerat ca trebuie sa \u00eencetam a mai face literatura!\u201c2. Cu toate ca avea o motivatie superioara, autoexilarea n-a \u00eensemnat excluderea din c\u00e2mpul literar. Doinas a revenit incognito ca scribul unui t\u00e2nar absolvent de liceu. Nimic surprinzator \u00een aceasta ultima constatare. Cele patru decenii de dictatura comunista ne-au obisnuit cu distinctia \u00eentre autorii \u201ede coperta\u201c si cei \u201ede redactare\u201c. Doinas nu se afla totusi \u00een aceeasi ipostaza cu Eugen Barbu. Postura lui seamana vag cu \u00eentelegerea dintre Petru Dumitriu si Ion Vinea, ca numele primului sa figureze ca traducator al volumului \u201eHamlet, print al Danemarcei\u201c (1955), desi al doilea depusese \u00eentreg travaliul. Adolescentul nu manifesta \u00eenclinatii literare, astfel \u00eenc\u00e2t aparitia lui Motoarca \u00een viata culturala are caracterul unei mascarade. Doinas s-a \u00eenjosit. Pentru ca, pe de o parte, a acceptat sa se transforme \u00een \u201enegrul\u201c unui baiat fara simt artistic, iar, pe de alta parte, si-a pierdut discernam\u00e2ntul, oferindu-i niste productii la conceperea carora \u201emaestrii\u201c erau Mihai Beniuc, Dan Desliu, Victor Tulbure ori tinerii Nina Cassian, Ion Brad, Ioanichie Olteanu. Motoarca s-a vazut prizonierul gloriei efemere, cer\u00e2ndu-i prietenului noi \u201econtributii progresiste\u201c. Iar ideologii si criticii au cazut \u00een ridicol, crez\u00e2nd ca au descoperit un exceptional poet t\u00e2nar, creat dupa chipul si asemanarea \u201eomului nou\u201c.
\nUn pariu sau un pact?<\/strong>
\nDe ce a fost de acord Doinas sa forjeze doua masti ale lui Motoarca, una pentru \u201epoet\u201c, cealalta pentru adevaratul autor al \u00eensailarilor? Voi cauta sa raspund \u00een cele ce urmeaza. \u00cenainte de toate, trebuie sa urmam firul destainurilor facute de autorul \u201eV\u00e2natorii cu soim\u201c. \u00cen numarul 1-6\/ 2003 al revistei \u201eSecolul 21\u201c a fost tiparit un dialog pastrat \u00een sertar vreme de 13 de ani3. La un moment dat, Petru C\u00e2rdu \u00eel \u00eentreaba despre un fapt tainuit: \u201eAm aflat ca, \u00een perioada proletcultista, ati nascut un mare poet al zilei sau o mare speranta a poeziei, invent\u00e2ndu-i o opera, care asculta de canoanele str\u00e2mte ale vremii. Sarmana victima a capacitatii Dumnevoastra creatoare de a mima orice tipar de rostire era un total strain de creatia literara. \u00cen teatrul pirandelian autorul se dezice de personajul creat. Erati papusarul inspirat al unei papusi stupide. Este adevarat? Este o experienta profitabila pentru lirism?\u201c. Poate ca din pricina acestei curiozitati, discutia a \u00eent\u00e2rziat sa fie divulgata \u00een presa. Doinas ocupa \u00een 1990 functia de presedinte onorific al U.S.R, iar vestea i-ar fi subrezit at\u00e2t capitalul de simpatie sociala, c\u00e2t si solidaritatea venita din partea scriitorilor. Era socotit un intelectual de \u00eenalta constiinta civica si de aleasa tinuta morala. Petru C\u00e2rdu n-a prea \u00eendraznit sa-i adreseze \u00eentrebarea. Nu detinea nici date precise. Desi atinsese o latura tulbure a tineretii lui Doinas, intervievatorul s-a prosternat imediat \u00een fata calitatii de stilist a poetului. Lauda nu-i aducea niciun beneficiu scriitorului aradean, dat fiind ca versificarea preceptelor realist-socialiste nu necesita virtuozitate, lucru asupra caruia insista si Doinas: \u201eOric\u00e2nd un poet de oarecare talent poate sa scrie si cronica rimata; oric\u00e2nd un poet abil \u00een arta versificarii poate sa puna \u00een ritm si rima niste lozinci. Este ceea ce am facut eu atunci\u201c4.
\nAnalogia Doinas-Pirandello se dovedeste nu doar hazardata, ci si rizibila. Creatorul \u201eAlfabetului poetic\u201c n-avea libertatea de a juca rolul maestrului papusar, el \u00eensusi fiind manevrat de constr\u00e2ngerile climatului politic din acea vreme. Apoi, desi grotesca, \u201epapusa\u201c nu era nicidecum \u201estupida\u201c, deoarece Motoarca exercita o influenta asupra cioplitorului, tin\u00e2nd cont ca acesta din urma sustine ca i-a executat la cerere destule poeme. Doinas n-a fost \u201einspirat\u201c. A comis o gafa pe care a aruncat-o at\u00e2t pe seama insistentei prietenului mai t\u00e2nar de a se afirma \u00een viata literara, c\u00e2t si a propriei slabiciuni de a privi ca pe o joaca ascensiunea lui Motoarca. \u00cen raspunsul acordat, Doinas stabileste conexiuni cu fapte celebre din istoria literara, ilustr\u00e2d extraordinare abilitati de persuasiune si de inventie. Se cuvine sa tratam cu circumspectie toate afirmatiile sale, fiindca nu avem acces la alte versiuni ale derularii \u00eent\u00e2mplarilor. Baladistul s-ar fi apucat de poezii pe teme \u201eoficiale\u201c dintr-o prinsoare ce aminteste de cea dintre Ion Barbu si Tudor Vianu. Dar Doinas a specificat ca, pentru a \u00eencropi scrieri \u00een slujba autoritatilor comuniste, oricarui scriitor \u00eei trebuia exclusiv dexteritate \u00een materie de versificare. Prin urmare, profesorul de limba rom\u00e2na n-avea ce sa-i demonstreze mai t\u00e2narului amic: \u201eEra \u00een 1948, aveam douazeci si sase de ani, ma gaseam \u00een satul meu, ca profesor la scoala primara. Un prieten mai t\u00e2nar, elev \u00eenca la liceu, m-a provocat spun\u00e2ndu-mi ce grozavi sunt poetii zilei. Ei se numeau: Victor Tulbure, Dan Desliu, Eugen Frunza. I-am spus ca asta nu e poezie, ca este simpla versificatie fara nicio valoare, si l-am asigurat ca, \u00een orice clipa, pot sa comit asemenea versuri cu duiumul. El nu m-a crezut si, \u00een felul acesta, un mic pariu a avut loc \u00eentre noi. Peste o saptam\u00e2na, i-am dat cinci sase poezii scrise cu foarte mare usurinta, care, fara \u00eendoiala, erau simple exercitii de versificatie, el a spus ca sunt foarte frumoase, eu am spus: \u201enu ma intereseaza\u201c. C\u00e2nd m-a \u00eendemnat sa le public, eu am spus: \u201enu ai dec\u00e2t sa le publici tu\u201c, si iata ca el a acceptat sa le publice\u201c5. Doinas se erijeaza \u00een spiritul protector al nesabuitului poet \u00eenchipuit, pun\u00e2ndu-l \u00een garda asupra problemelor pe care le va \u00eent\u00e2mpina. Poate chiar ca se astepta ca liceanul sa-si ast\u00e2mpere aspiratiile: \u201eL-am avertizat ca, din clipa aceea, va deveni un personaj public. El a acceptat acest risc: a trimis poeziile. Dupa doua saptam\u00e2ni, la liceu a venit un redactor de la \u201eContemporanul\u201c, care s-a mirat foarte mult ce mare talent se afla \u00een clasa a VIII-a a Liceului \u201eMoise Nicoara\u201c din Arad, talent despre care nimeni p\u00e2na atunci nu stia sa fi scris vreo poezie, \u00een felul acesta, personajul a devenit celebru \u00een Arad, a terminat liceul, s-a dus la Cluj, a devenit celebru la Cluj, a publicat poezii multiple \u00een \u201eAlmanahul literar\u201c, care aparea atunci la Cluj si al carui redactor-sef era Baconsky\u201c6.<\/p>\n

Am \u00eendoieli ca Doinas i-a dat lui Motoarca ajutor dezinteresat, cu toate ca este posibil sa se fi petrecut \u00eentocmai cu primul set de poezii. Dubiile sunt \u00eentarite de completarile aduse de poet \u00een materialul publicat \u00een \u201eZiarul de duminica\u201c. Acolo este dezvaluita identitatea beneficiarului, desi cu trei mai devreme autorul \u00eesi manifestase intentia de a lamuri povestea lui Motoarca7. Relat\u00e2nd iarasi momentul c\u00e2nd i-a aratat elevului productia de versuri \u201epe linie\u201c, Doinas mentioneaza ca ispita publicarii a venit si din partea sa: \u201eA fost \u00eenc\u00e2ntat si m-a somat sa le public.\/\/ \u2013 Publica-le tu! i-am raspuns. Din clipa asta \u00eeti apartin\u201c8. Intriga, \u00een citatul precedent, prezenta unui verb cu nuanta politieneasca si dictatoriala: \u201ea soma\u201c. Baiatul capata profilul unui tortionar. Doinas se victimizeaza, arunc\u00e2nd mare parte din vina asupra lui Motoarca. Daca \u00eei dam crezare, cerchistul n-a facut dec\u00e2t sa cedeze \u201epresiunilor\u201c si sa mimeze ca-l \u00eencuraja pe diletant: \u201eT\u00e2narul meu amic a marsat la invitatia mea, facuta mai mult \u00een gluma: le-a trimis la revista \u201eContemporanul\u201c, sub numele sau\u201c9. Unul dintre detaliile importante din spovedania scrisa se refera la \u201edebutul\u201c lui Motoarca \u00een revista cu \u201epoezia \u00abAgronomul\u00bb, \u00eensotita de o scurta prezentare elogioasa, av\u00e2nd ca titlu: \u00abUn nou poet: Ion Motoarca\u00bb\u201c10.
\nCaut\u00e2nd indicatiile bibliografice, am descoperit ca textul si recenzia (fara titlu, Doinas \u00eesi aduce aminte gresit) au fost tiparite \u00een saptam\u00e2nalul bucurestean, \u00een nr. 186, vineri 28 aprilie 1950, p. 4, la rubrica \u201ePoeti tineri\u201c. Asadar, \u201ecariera\u201c lui Motoarca n-a \u00eenceput \u00een 1948, cum dadea de \u00eenteles Doinas \u00een convorbirea cu Petru C\u00e2rdu. \u00cen medalionul rezervat elevului sunt \u00eensirate denumirile poeziilor expediate: \u201eChemare pentru 1 Mai\u201c; \u201eGlasul Docherilor\u201c \u2013 motto: \u201edin fiordurile Norvegiei si p\u00e2na \u00een coastele Italiei, docherii refuza sa descarce armament american\u201c (ziarele); \u201eContinentul cu strigoi\u201c \u2013 motto: \u201eStrigoii unui trecut odios ca Ghemeto, Nagy, Micolajczik, Radescu, sunt tinuti \u00een adapost \u00een Statele Unite\u201c; \u201ecel mai reusit poem, intitulat \u00abAgronomul\u00bb, pe care \u00eel si reproducem\u201c.
\nDintre noii \u201eingineri ai sufletelor\u201c gazduiti \u00een paginile gazetei acum 60 de ani, numai poetul contrafacut a beneficiat de o cronicheta. Nesemnate, r\u00e2ndurile din \u201eContemporanul\u201c capata accente amuzante, stiind acum ca \u201etalentul\u201c lui Motoarca era alimentat de s\u00e2rguinta autorului \u201eHesperiei\u201c. Citite acum, observatiile redactorului transforma situatia \u00eentr-o \u00eenscenare. \u201eSeriozitatea\u201c ideologica si \u201eprobitatea\u201c judecatilor contrasteaza at\u00e2t cu masca burlesca a tinerei sperante, c\u00e2t si cu stupiditatea versurilor trimise. Reiese din comentarii ca aparitia lui Motoarca nu reprezenta o \u00eent\u00e2mplare, ci izvora din dorinta fireasca a proletarului-intelectual de a sacraliza sarbatorea \u201einternationala\u201c: \u201eMulti au fost tinerii poeti, ridicati din r\u00e2ndurile poporului muncitor, care \u00een cinstea zilei de 1 Mai au cutezat pentru \u00eent\u00e2ia oara sa \u00eencredinteze compozitiile lor poetice postei si, prin intermediul ei, revistelor.s\u2026t\/ \u00centre multele plicuri sosite la redactie, unul poarta poeziile lui Motoarca Ion, elev \u00een clasa a XI-a la liceul de basiteti Arad\u201c. Limba de lemn e azi comicarie. Utilizat cu sobrietate si efuziune deopotriva, cu dublu sens \u2013 muncitoresc si artistic \u2013, cliseul st\u00e2rneste un r\u00e2s necontenit, mai ales ca stim ca destinatarul real al aprecierilor este Doinas: \u201eSocotim de datoria noastra sa facem cunoscut cititorilor pe acest poet nou, care mestesugind la v\u00e2rsta t\u00e2nara uneltele poeziei, se dovedeste un ucenic din cei mai harnici, si nu e greu de ghicit, \u00een elanul si destoinicia sa, pe mesterul de m\u00e2ine\u201c. \u201eIon Motoarca\u201c mai avea de \u00eenvatat meserie p\u00e2na sa ajunga poeta faber \u00eentr-ale realismului socialist, desi recenzentul era impresionat ca \u201edebutantul\u201c era deja \u201edumirit\u201c: \u201eCeea ce ne apare \u00een primul r\u00e2nd interesant privitor la versurile lui Ion Motoarca, e maturitatea lor politica\u201c. Totusi, ca sa realizeze \u201ecapodopere\u201c, \u00eei lipsea, \u00een viziunea autorului prezentarii, experienta nemediata. Ion Motoarca alias Stefan Aug. Doinas deprinsese ideologia marxist-leninista pe cale livresca: \u201e\u00cen celelalte poezii se simte ca poetul a folosit mai mult material din lectura, ca \u00eenca n-a implicat destul de curajos faptele vietii traite \u00een marea batalie pentru pace, cum cauta sa faca \u00een poemul citat s\u201eAgronomul\u201c, n.m.t, unde se si vede pe sine viitor ostas al agriculturii socialiste\u201c. Observatia recenzentului are acoperire. Citind poezie de propaganda a deprins Doinas cum sa-i transmita cu eficienta mesajul, caut\u00e2nd totodata \u201esa inoveze\u201c. El nu-i aduce \u00een centrul atentiei pe eroii consacrati ai proletariatului \u2013 otelarul, minerul, ceferistul ori sondorul \u2013 ci \u00eei promoveaza pe altii: agronomul si docherul. Cronicarul nu omite \u201edefectele\u201c scriiturii presupusului autor, \u00een principal \u201etendinte formaliste\u201c. \u00cen ochii \u00eengusti ai culturnicilor, acesta ar fi fost cu siguranta principalul repros la adresa lui Doinas: atentia exagerata acordata rimelor, excesul de neologisme si de termeni savanti.
\nBazata pe antiteza simplisima vechi \u2013 nou, \u201eAgronomul\u201c se \u00eencadreaza \u00een r\u00e2ndul poeziilor pe tema colectivizarii. Pentru a obtine recolte care sa si depaseasca indicatorii preconizati la finalul planului cincinal, agricultorii trebuie sa intre \u00een G.A.C-uri, renunt\u00e2nd astfel la uneltele traditionale de lucru si la proprietatea privata. Versurile nu contin sloganuri agitatorice, ci \u00eendemnuri la \u201eprogres\u201c. Propaganda este sugerata. Ura si lupta de clasa abia daca transpar. Dar succesul textului deriva din ilustrarea ideii mesianice a comunismului \u2013 formarea \u201eomului nou\u201c. Reproduc \u00een continuare versurile:<\/p>\n

Cum galopam cu calul murg
\nprin pusta-ncinsa, ca de para,
\nvazui t\u00e2rziu, \u00eentr-un amurg
\nun c\u00e2mp de-o frumusete rara.
\nPam\u00e2ntul negru, uns ca clisa,
\nschimb\u00e2nd culori din lan \u00een lan
\nardea departe catre Tisa
\nca un desen de portelan.
\nScurg\u00e2ndu-se catre patuluri,
\nTarani si cai veneau \u00eencet
\nSi colbul drumului \u00een suluri
\nurca spre cerul violet.
\n\u00cen urma lor, padurea sumbra
\nvibra cu harfele de v\u00e2nt
\nzv\u00e2rlind o mantie de umbra
\ndeasupra-ntregului pam\u00e2nt.
\nCa pete stinse de rugina
\n\u00cenvaluindu-se cu plumbul
\npiereau \u00een vitrega lumina
\nsecara, gr\u00e2ul si porumbul.
\nM-am aplecat sfarm\u00e2nd \u00een palma
\nun spic de gr\u00e2u, un spic de orz
\nsi-am tras o strasnica sudalma
\ngasind un bob marunt si stors.
\nSemeata, zdravana ca pomul
\nsclipea \u00een holda palamida
\nun lan cu pat \u00eenalt c\u00e2t omul
\nsi celalat c\u00e2t caramida.
\nM-am departat. \u00cenfierb\u00e2ntata
\no lacrima s-a dus \u00een v\u00e2nt.
\nAh! c\u00e2nd ne vom urni odata
\nSa scoatem totul din pam\u00e2nt?
\nCovorul pestrit al c\u00e2mpiei
\nse scufunda \u00een ad\u00e2ncime
\nmasc\u00e2nd tabloul saraciei
\nsub valuri de \u00eentunecime.
\nAtunci, deodata, \u00eentregu’ ses
\nmi s-a parut o holda mare
\nmisc\u00e2ndu-si paiul \u00eenalt si des,
\nfosnind \u00een juru-mi ca o mare.
\nMi s-a parut ca-n mii de lanuri
\n\u00eemprejumuite cu-n razor,
\nform\u00e2nd un plan din zeci de planuri
\nlucreaza satele cu zor.
\nSi c\u00e2nd mi-am ridicat privirea
\nspre recea stralucire-a boltei
\nam \u00eenteles nemultumirea
\nsi taina simpla a recoltei.
\nVoi luptatori pierduti \u00een zare,
\n\u00eenfipti pe coarnele de plug,
\ndistrugeti vechile razoare
\ndaca voiti s-aveti belsug!
\nPam\u00e2ntul unsuros si negru
\nd\u00e2nd glasul \u00een spicul plin de rod,
\nAsteapta omul nou integru,
\nstegar al marelui norod,
\nasteapta omul care-mbina
\ndestinul sau al tuturora
\ncare se urca pe combina
\nde c\u00e2nd s-aprinde aurora.
\nAceasta noapte dusmanoasa
\n\u00een care ochiul mi se pierde
\nva fi o holda grea, manoasa,
\nmisc\u00e2ndu-si lenes paiul verde.
\nCur\u00e2nd, din nou, strunindu-mi murgul
\nVoi galopa \u00een lat pe c\u00e2mp
\ndar nu ca sa privesc amurgul
\nci ca s-ajung la voi la timp.
\nAici, \u00eencetinind la pas,
\nva voi afla pe toti sub pom
\nsi-mi veti raspunde \u00eentr-un glas:
\n– \u201eNoroc, tovarase, agronom!\u201c<\/p>\n

Recidive
\nDupa \u201eAgronomul\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c au urmat: \u201eBalada poetului \u00eentemnitat\u201c (nr. 189, vineri, 19 mai 1950, p. 4), \u201eEu am semnat apelul pentru pace\u201c (nr. 195, vineri, 30 iunie 1950, p. 3) si \u201eFruntasi \u00een munca\u201c (nr. 217, vineri, 1 decembrie 1950, p. 2). \u00centr-un articol de bilant, \u201eSuccesele poeziei noastre\u201c (nr. 210, vineri, 13 octombrie 1950, p. 1, 4), nesemnat, Motoarca figura printre scriitorii la care \u201ese afirma capacitatea de construire a unor imagini cu forta plastica \u00een care se afirma caracterul lor vizual\u201c. Redundata formularii \u00eentarea forta de convingere…
\nDovada clara ca m\u00e2na lui Doinas se afla sub semnatura lui Motoarca si ca fostii cerchisti cunosteau fapta este o scrisoare trimisa de poet lui Ovidiu Cotrus \u00een data de 13 martie 1962, \u00een care \u00eesi exprima recunostinta pentru ca prietenul l-a convins pe Anghel Dumbraveanu, directorul revistei timisorene \u201eScrisul banatean\u201c, sa-l primeasca \u00een r\u00e2ndul colaboratorilor: \u201e\u00ceti multumesc pentru serviciul prietenesc pe care mi l-ai facut pe l\u00e2nga Dumbraveanu. I-am scris imediat, i-am trimis o poezie despre agricultura, fabricata ad-hoc (indicatia ta, retrospectiva, la \u00abAgronomul\u00bb a fost foarte utila, deoarece am compus o a doua, cu acelasi titlu, la plural) s\u2026t\u201c11. Doinas avea indiscutabil dreptate sa sustina, dupa 40 de ani, ca experienta n-a fost profitabila pentru lirism, \u00eensa uita ca ea a fost prolifica pentru publicare12. Cu texte \u201econformiste\u201c si-a platit Doinas reabilitarea politica si literara.
\nZelosul redactor al \u201eContemporanului\u201c ofera o informatie pretioasa. Plicul cu poezii continea si o epistola de adeziune la cauza \u201eliteraturii noi\u201c: \u201ePoetul ne \u00eencunostiinteaza \u00een scrisoarea de \u00eensotire a textelor, ca \u201eliteratura progresista si urmarirea zilnica a presei prin care Partidul \u00eendrumeaza orientarea politica a masselor muncitoare\u201c, i-au ajutat sa ia \u00abo atitudine clara si justa fata de problemele actuale\u00bb\u201c. Cine este autorul? Le-a scris Doinas dintr-o initiativa personala, l-a rugat prietenul, a fost din nou rodul unui \u201epariu\u201c? I le-a dictat lui Motoarca? Gasirea documentului ar lamuri chestiunea. Or, daca a redactat-o Doinas, \u00eenseamna ca a vrut sa se asigure ca textele vor intra \u00een sumarul revistei, fie pentru a-l ironiza si a-l pacali pe Motoarca, fie pentru a obtine el \u00eensusi niste beneficii. Apare si \u00eentrebarea cine a pus la posta materialele pentru \u201eContemporanul\u201c. Evident ca pe plic se gasea numele liceanului. \u00censa Doinas s-ar fi putut ocupa de expediere, scriind, fara stirea prietenului, c\u00e2teva r\u00e2nduri despre \u201eidealurile\u201c junelui aspirant \u201epoet\u201c. Si daca scrisoara reprezinta un fals, o inventie a exaltatului redactor, scornita cu scopul de a arata cititorilor ca tineretul sustine \u201ereformele\u201c din Republica Populara Rom\u00e2na? E o pista ce nu trebuie neglijata. Asemenea obiceiuri se \u00eempam\u00e2ntenisera.
\nCeea ce l-a determinat pe Doinas sa recunoasca episodul Motoarca nu e numai rusinea de a fi scris versuri compromitatoare. N-au fost singurele. Dar celelalte sunt asumate prin folosirea pseudonimului consacrat: Stefan Aug. Doinas. Nimeni nu poate pregeta ca trei sferturi din debutul sau editorial \u2013 \u201eCartea mareelor\u201c \u2013, alcatuit \u00een special cu poezii publicate \u00eentre 1961 si 1964, sufera de pe urma parazitarii realist-socialiste. Hotar\u00e2rea de a se ascunde \u00een spatele unui nume agraveaza statutul scriitorului. Mai \u00eent\u00e2i, deoarece el a scris poeme dezonorante ca orice alt veleitar. Apoi, tainuind detaliul, poeziile sale de dupa eliberarea din \u00eenchisoare13 nu \u00eensemnau un \u201epact cu diavolul\u201c, ci un tribut \u00een schimbul dreptului de a publica poezie neideologizata, pret platit si de alti autori. Oricum, vina de a-l fi propulsat pe Motoarca printre vedetele de la \u00eenceputul anilor ’50 n-ar fi \u00eentru totul blamabila si condamnabila daca Doinas ar fi \u00eendeplinit un capriciu al elevului.<\/p>\n

Or, daca regreta cu sinceritate, scriitorul era apasat de faptul ca si-a v\u00e2ndut libertatea pentru niste retributii. Sub aparenta umorului, cerchistul \u00eesi aminteste: \u201e\u00centre timp, eu fusesem mutat la scoala din comuna Halmagiu; de acolo \u00eei trimiteam cu regularitate poeziile pe care ma amuzam sa le scriu, iar el \u00eemi expedia onorariile primite\u201c14. Ne\u00eendoielnic, cei doi au stabilit un pact. \u00cenclin sa cred ca Doinas l-a initiat. Mai degraba el i-a propus lui Motoarca sa-l faca \u201eautor\u201c de literatura, av\u00e2nd \u00een vedere ca profesorul de limba rom\u00e2na era la curent cu remunerarea colaborarilor \u00een presa. Nu exclud varianta ca Doinas sa se fi asteptat ca niciun text din primul plic trimis la \u201eContemporanul\u201c sa nu vada lumina tiparului si, \u00een consecinta, sa esueze \u00eencercarea de a-l promova pe Motoarca. Probabil ca nici la bani nu s-a g\u00e2ndit de la \u00eenceput. Sesiz\u00e2nd \u00eensa ca merge pe linia \u201ejusta\u201c, Doinas si-a transformat \u00eendeletnicirea \u00een mijloc de c\u00e2stig. Banii obtinuti din editarea poemelor \u00eel ajutau pe cadrul didactic debutant.
\nVertijul \u201esuccesului\u201c
\n\u00cen c\u00e2teva luni, dorinta de a-si suplimenta veniturile se preschimba \u00een lacomie. Doinas nu poate rezista tentatiei de a \u00eencasa o suma la care ar fi r\u00e2vnit oricine: \u201eConsacrarea definitiva a noului scriitor Ion Motoarca s-a facut cu ocazia unui concurs initiat de revista amintita s\u201eAlmanahul literar\u201c, n.m.t. Motoarca mi-a spus ca-i este peste putinta sa nu participe la \u201e\u00eentrecere\u201c si m-a rugat sa-i trimit ceva demn de competitia respectiva\u201c15. Fie ca unul sau altul a hotar\u00e2t ca intre \u00een competitie, factorul decisiv au fost premiile mai mult dec\u00e2t generoase. Doinas se obisnuise cu remuneratiile. \u00cen nr. 11 (anul I, octombrie 1950) al mensualului clujean se anunta initierea concursului \u201eAzi tara ta e casa ta\u201c. \u00cen juriu faceau parte: Emil Isac (presedinte), Miron Radu Paraschivescu, Pavel Apostol, A. E. Baconsky, Iosif\u00a0 Pervain, Andrei Roth, George Munteanu, Dumitru C. Micu (membri) si Geo Dumitrescu (secretar). Valoarea c\u00e2stigurilor consta \u00een: Premiul I: 20000 de lei; Premiul II: 15000; Premiul III: 10000;
\n3 Mentiuni: 2000; alte 5 Mentiuni: abonamente la \u201eAlmanahul literar\u201c. Ca sa ne dam seama de \u00eensemnatatea financiara a mizei, nu e nevoie dec\u00e2t de o comparatie cu Premiile Nationale de Stat: clasa I (30000 de lei); clasa a II-a (25000); clasa a III-a (15000).
\nDoinas \u00eesi aminteste ca a participat \u201ecu un \u201ePoem al Electrificarii\u201c \u00een XII c\u00e2nturi. Ion Motoarca a obtinut premiul I, ex aequo cu \u201eBalada cincisutistului\u201c de Ion Brad\u201c16. Poetul nu pomeneste nicaieri suma \u00eencasata. C\u00e2stigatorii au fost anuntati \u00een nr. 1-2 (14-15), ianuarie-februarie 1951, p. 2. Titlurile exacte ale compozitiilor ce \u00eemparteau locul \u00eent\u00e2i sunt \u201eC\u00e2ntec despre Gabor cincisutistul\u201c si \u201ePoemul electrificarii\u201c, ambele apar\u00e2nd tot atunci, la p. 53-79, respectiv p. 30-44. Intrarea lui Doinas \u00een competitie a determinat dublarea tuturor premiilor. Nici Motoarca, nici Brad n-a obtinut distinctia pe merit. Primul semna fara sa aiba vreo contributie. Celalalt colaborase de la \u00eenfiintarea publicatiei si aproape sigur juriul avea de stabilit clasamentul de la pozitia secunda \u00een jos. Dar redactorii s-au bucurat ca a rasarit de nicaieri un prozelit al realismului socialist.
\nIon Motoarca a mai aparut \u00een \u201eAlmanahul literar\u201c cu \u201eAngajamentul utemistului\u201c (nr. 3, martie 1951, p. 3-5) si \u201eMarele gradinar\u201c (nr. 5, mai 1951, p. 3-6). Dupa aceea, daca \u00eei dam crezare, Doinas a stabilit o strategie eficienta de a-l scoate din lumea literara pe Ion Motoarca. Poetul se plictisese sa elaboreze poezii \u201eoficiale\u201c. \u201ePoetul\u201c devenea tot mai agitat, i se solicitau ne\u00eencetat materiale. Mai mult, largindu-si cercul de cunostinte din r\u00e2ndul scriitorilor, risca sa fie pus \u00een situatii penibile \u00een cazul unor discutii literare. Si nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Doinas trebuia sa respecte \u201eangajamentele\u201c pe care si le lua, simultan, \u00een fata prietenului si, prin gura acestuia, \u00een fata Uniunii Scriitorilor. Obisnuita anuntare a proiectelor artistice a grabit iesirea din scena a lui Motoarca. Nevoit sa faca declaratii publice despre laboratorul sau de creatie, t\u00e2narul nu putea sa vorbeasca dec\u00e2t despre laboratul de chimie, \u00eentruc\u00e2t urma facultatea de profil. Evident, \u00eei cerea lui Doinas raspunsuri, iar acesta din urma \u00eesi stabilea \u201elucrari de plan\u201c, pun\u00e2ndu-se singur \u00een dificultate. Poetul \u00eesi dause seama ca va intra \u00een impas la un moment dat. \u00centr-un articol referitor la intentiile scriitoricesti ale apropiatilor revistei clujene, Motoarca dadea impresia unor energii inepuizabile, promit\u00e2nd \u201eun poem despre lupta Partidului Comunist Rom\u00e2n \u00een epoca negrei ilegalitati si are aproape gata o piesa de teatru care dezbate problema falsului obiectivism al oamenilor de stiinta burghezi\u201c17 si un al doilea poem \u00eenchinat Partidului, la aniversarea a trei decenii de existenta18, concretizat, \u00een \u201eMarele gradinar\u201c, pe care \u00eel transcriu mai jos:<\/p>\n

\u00cen primavara asta, \u00eentr-o zi,
\nun glas, vorbind deasupra, ma trezi
\ndin hoinareala mea, ca dintr-un vis.
\nLa dreapta, geamul unei scoli, deschis,
\nLasa sa se \u00eemprastie \u00een soare
\no voce limpede, patrunzatoare.
\n\u00cen jurul meu, pe strada, niciun om
\nTrei vrabii se-ncinsesera-ntru-n pom.
\nIar vocea bl\u00e2nda navalea afara
\n\u00een v\u00e2ntul parfumat de primavara.
\nSi m-am oprit acolo s-o ascult.
\nAdesea, se pierdea \u00eentr-un tumult,
\n\u00een iuresul de glasuri de copii
\nca-ntr-un frunzis cu frunze argintii.
\nEu n-am uitat de-atunci niciun cuv\u00e2nt,
\nle-ascult si astazi ca un juram\u00e2nt:
\n\u201e- Copii, va-ntreb acuma prima oara.
\nStiti voi cu ce se-aseamana aceasta tara?\u201c
\nTacere. Dar deodata-o voce lina
\na spus sovaitoare:\u00a0 \u201e- Cu o gradina\u201c…
\n\u201eDa. Patria-i asemenea gradinii
\n\u00een care cresc ciresele si crinii.
\nCum stati \u00een banci, stau plantele \u00een strat.
\nAsa sta omu-n munca \u00eencordat,
\niar\u00a0 floarea, fructul, c\u00e2ntecul naturii,
\nsunt z\u00e2betul ce-l poarta-n coltul gurii.
\nVoi r\u00e2deti si priviti pe geam:
\nasa z\u00e2mbeste floarea de pe ram.
\nCresc\u00e2nd, munciti la c\u00e2mp la apeducte;
\nasa dau pomii tuturora fructe.
\nIar daca v\u00e2ntu-i bate, c\u00e2nta-n v\u00e2nt
\n\u00eenfipti cu radacinile-n pam\u00e2nt
\nasa dau pomi tuturora fruct.
\nTot ce-nfloreste e-nfratit prin spor
\nde prieteni, de tovarasi si de frati.
\niar munca-l \u00eenfrateste pe popor.
\nCaci floarea, c\u00e2nd da rod si cade roi,
\nne aminteste pururi de eroi.
\nDa. Patria-i asemenea gradinii
\n\u00een care cresc ciresele si crinii\u201c…
\nSi glasul tace. \u00censa glasuri mici
\nsoptesc marunt ca zeci de pitulici
\n– \u201eNoi nu avem ciresi!\u201c
\n\u2013 \u201eDar voi aveti?\u201c
\n– \u201eNoi, nu!\u201c
\n\u2013 \u201eNoi, da…\u201c
\n– Ia, ascultati, baieti!
\nCirese are acela ce-a sadit
\nciresti de soi, \u00eenalti si i-a \u00eengrijit.
\nAcel ce-ndragostit, cu pasul rar,
\na fost gradinii sale gradinar.
\nCel care i-a omida de pe ramuri,
\ncare cunoaste plantele pe neamuri,
\ncare le altoieste ne-ncetat
\nfac\u00e2nd pe trunchiul lor un semn crestat,
\ncel care le ridica si le sapa,
\nduc\u00e2ndu-le lumina, aer, apa.
\nAcela care, cunosc\u00e2nd aduna
\n\u00een toamnele t\u00e2rzii sam\u00e2nta buna,
\niar primavara bucuros de munca,
\n\u00een huma roditoar o arunca…\u201c
\nDin nou, tacere. Parca-i vad: subtiri,
\nsfiosi ca un buchet de trandafiri,
\n\u00eembujorati de flacara mirarii.
\n– \u201eDar cine este gradinarul tarii?\u201c
\n\u00cencremeniti ram\u00e2n acum o clipa.
\nPe urma, fara veste, se-nfiripa
\nun zvon interior, zglobiu, fierbinte,
\nt\u00e2snit pe l\u00e2nga soapte si cuvinte.
\n– \u201eCine cunoaste suferinta lumii
\ndurerea tatei, oboseala mumii
\n\u00eentunecimea de cuptor a minei,
\nvapaia purpurie a uzinei?
\nCine alunga m\u00e2rsavii dusmani
\nbancheri, industriasi si chiaburani?
\nCine ridica, din popor, de jos,
\npe omul priceput si curajor?
\nCine si-a dat cei mai buni copii
\nmorti pentru fericirea celor vii ?…\u201c
\nUn strigat repetat izbeste zidul
\nca un ecou \u00eenflacarat:
\n\u2013 \u201ePartidul!…\u201c
\n– \u201ePartidu-i gradinarul tarii mele.
\n\u00cen zi cu soare si \u00een nopti cu stele,
\nel urca peste tara aurora.
\nveghind puternic munca tuturora.
\nSam\u00e2nta-nvataturii lui a dat
\nun rod at\u00e2t de mare si bogat.
\n\u00cen vremi de cumpana si de restriste
\nc\u00e2nd nu-ndraznea poporul sa se miste,
\nel a udat pam\u00e2ntul sf\u00e2nt cu s\u00e2nge
\nsi-a dezvatat multimile a pl\u00e2nge
\nCum cad copacii care nu se-ndoaie
\nAprinsi de traznete si stinsi de ploaie,
\nasa cazura comunistii sute…
\nCunoasteti voi mladitele cazute?\u201c
\nDin nou un murmur cald, o vijelie:
\nVasile Roaita, S\u00e2rbu, Pintilie
\nsi alte nume, ca niste petale
\ncazura de pe buze mici, cu jale.
\n\u00cen jurul meu gradina se-nalta
\ndesi nu dase rodul \u00eenca-n ea.
\nDar v\u00e2ntul primaverii, calda boare,
\nfacea pe geam cuvintele sa zboare
\n\u00een aerul ca-mbalsamat cu mosc.
\nAtunci, voind deodata sa-i cunosc
\nm-am \u00eentrebat: ah! C\u00e2nd o sa rodeasca
\npepiniera asta omeneasca?
\nCum ma-ntrebam asa, \u00een g\u00e2nd, deodata
\ndeasupra mea profesorul se-arata.
\nAcelui ce graise adevarul
\neu i-am uitat figura, fruntea, parul
\ndar am pastrat pe veci \u00een amintire
\nvapaia care-i izbucnea-n privire:
\nun foc ad\u00e2nc si lipede, \u00een care
\nse rasfr\u00e2ngea lumina viitoare.
\nO clipa \u2013 doar o clipa ce mi-a dat
\ntaria unui ceas \u00eendestulat.
\nCopiii nu-i vedeam. Dar i-am simtit
\n\u00een ochii lui cresc\u00e2nd la nesf\u00e2rsit,
\nasa cum le spunea ca urca-n soare
\nvlastarele ostirii muncitoare.
\nNu i-am vazut. Dar dascalul vorbea
\ndespre Partid si vocea lui curgea
\npierz\u00e2ndu-se departe \u00een vibratii, \u2013
\no flacara-i legea prin generatii
\nNu i-am vazut. Dar m-am g\u00e2ndit atunci:
\nasa se naste viata care vine
\nca \u00eentelegerea acestor fragezi prunci
\n\u00een boarea primaverilor senine.
\nDa. Patria-i asemenea gradinii
\n\u00een care cresc ciresele si crinii.
\nZadarnic cearca pas viclean de c\u00e2ine
\nsa calce huma noastra, azi si m\u00e2ine
\nun gradinar \u00een fiecare tara
\nva obliga omizile sa moara.
\nZadarnic, monstru gras de aur latri:
\nnu vei lovi gradina scumpei Patrii!
\nCaci gradinarul nostru azi, matur,
\nvegheaza cu lumina \u00eemprejur:
\n\u00een raza lui noi comunisti se coc
\nca niste rosii lujere de foc.<\/p>\n

Daca \u201eAgronomul\u201c a reprezentat debutul, \u201eTesatoarele\u201c au marcat \u00eencetarea activitatii. Asa cum Doinas se astepta, poemul a atras criticile lui Baconsky, iar Motoarca a procedat \u00eentocmai cum \u00eel \u00eenvatase profesorul din Halmagiu: \u201eI-am recomandat sa nu fie de acord cu sugestiile pe care i le va face A. E. Baconsky, si mai ales sa-i riposteze acestuia \u2013 direct \u00een fata \u2013 ca n-are de g\u00e2nd sa primeasca lectii de la un poet mai putin \u00eenzestrat ca el\u201c19. Fictiva sau nu, \u00eenfruntarea semnifica o razbunare indirecta a tuturor cerhistilor, aflati \u00een conflict deschis cu scriitorul originar din Basarabia.
\nConcluziile sunt de prisos. Necesare mi se par \u00eentrebari precum urmatoarea: c\u00e2ti dintre scriitorii importanti si mai ales de ce au procedat ca Doinas?<\/p>\n

Note: <\/strong>
\n1. Vezi \u201eAdaos la tema \u201eexilului interior\u201c\u201e, \u00een vol. Stefan Aug Doinas, \u201eOvidiu la Tomis: versuri din \u201eexil\u201c\u201e, Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, 1998, p. 101-105 (reprodus \u00een vol. Stefan Aug. Doinas, \u201eOpere\u201c, I, Bucuresti, Editura National, 2000, p. 293-297); \u201eTemplul memoriei. Emil Simandan \u00een dialog cu Stefan Aug. Doinas\u201e, Arad, Fundatia Culturala \u201eIoan Slavici\u201c, 1998, p. 42; \u201eIon Motoarca\u201c, \u00een vol. \u201eEvocari\u201c, ed. cit., p. 58; \u201e\u00cen Cercul Literar de la Sibiu m-am nascut a doua oara\u201c, Stefan Aug. Doinas \u00een dialog cu Mircea Iorgulescu sdialog radiofonic din 1997t, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, anul XXXVIII, nr. 22, 8-14 iunie 2005, p. 16.
\n2. \u201eTemplul memoriei\u201c, p. 42.
\n3. \u201ePetru C\u00e2rdu interviu cu Stefan Aug. Doinas, 1990 (inedit)\u201c, \u00een \u201eSecolul 21\u201c: \u201eDoinas\u201e, nr. 1-6 (454-459), 2003, p. 288-296.
\n4. Ibidem, p. 292.
\n5. Ibidem, p. 291-292.
\n6. Ibidem, p. 292.
\n7. \u201eOvidiu la Tomis: versuri din \u201eexil\u201c\u201e, p. 104.
\n8. \u201eIon Motoarca\u201c, \u00een vol. \u201eEvocari\u201c, p. 57.
\n9. Ibidem.
\n10. Ibidem.
\n11. \u201eDoinas \u2013 Cotrus. Scrisori catre Puiu si Delia (inedit)\u201c, \u00een \u201eSecolul 21\u201c: \u201eDoinas\u201e, p. 259.
\n12. Stefan Aug. Doinas, \u201eAgronomii\u201c, \u00een \u201eScrisul banatean\u201c, anul XIII (97), nr. 5, mai 1962, p. 12.
\n13. Prima poezie care i s-a publicat lui Doinas dupa ispasirea pedepsei este \u201eToamna refuzata\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 51 (793), vineri, 22 decembrie 1961, p. 3.
\n14. \u201eEvocari\u201c, p. 58.
\n15. Ibidem.
\n16. Ibidem.
\n17. a.m., \u201eFiliala din Cluj a Uniunii Scriitorilor din R.P.R \u00een fata unui nou an de munca\u201c, \u00een \u201eAlmanahul literar\u201c, anul II, nr. 1-2 (14-15), ianuarie-februarie 1951, p. 264.
\n18. Ibidem, p. 265.
\n19. \u201eEvocari\u201c, p. 59.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exista \u00een viata lui Stefan Aug. Doinas un episod \u00eenca dosit de istoria literara, desi \u00eensusi scriitorul a recunoscut public acest incident ce-i umbreste at\u00e2t conduita sociala, c\u00e2t si activitatea artistica. Este vorba despre scrierea, \u00een perioada primului \u201ecincinal\u201c, a unor poezii de propaganda comunista pe care nu le-a publicat sub semnatura proprie si nici… Cite\u0219te mai mult »Pacatele tineretii. Stefan Aug. Doinas a.k.a. Ion Motoarca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1876,1877,1878,1875],"class_list":["post-2281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-motoarca","tag-marele-gradinar","tag-poezii-de-propaganda-comunista","tag-stefan-aug-doinas"],"views":4799,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}