{"id":22803,"date":"2015-03-19T14:41:23","date_gmt":"2015-03-19T12:41:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22803"},"modified":"2015-03-19T14:41:23","modified_gmt":"2015-03-19T12:41:23","slug":"muzeologul-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeologul-caragiale\/","title":{"rendered":"Muzeologul Caragiale"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ethnos-ul rom\u00e2nesc (de\u015fi, eu nu cred \u00een a\u015fa ceva, dar este cool, vorba lui Adrian S\u00e2rbu, s\u0103 vorbe\u015fti despre el) nu este \u00eentreg, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, doar cu Eminescu \u015fi Creang\u0103. Caragiale \u00ee\u015fi merit\u0103, cu prisosin\u0163\u0103, locul al\u0103turi de ei \u015fi de al\u0163ii, \u00een panoplia celor care au pus \u00een piuneze neamul rom\u00e2nesc. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Sincer s\u0103 fiu, ca om n\u0103scut \u00een Bucure\u015fti, m\u0103 simt mai apropiat de parfumul mahalalelor din Dealul Spirii, dec\u00e2t de teii din nordul Moldovei genialului Mihai. Adev\u0103rul este c\u0103 nu am fost, nu sunt \u015fi nu voi putea fi niciodat\u0103 suficient de cult \u015fi de inteligent pentru a \u00een\u0163elege m\u0103car a zecea parte din ceea ce Eminescu a a\u015fternut pe h\u00e2rtie (nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103 \u00eemi imaginez ce a g\u00e2ndit el, cu adev\u0103rat, pentru c\u0103 nu cred c\u0103 am capacitatea de a-l \u00een\u0163elege). Dar, cu nenea Iancu, e mai simplu. El e mai de aici, mai de colea, mai din popor, m\u0103 \u00een\u0163elegi, \u015fi dac\u0103 noi nu am priceput c\u0103 \u015fi el a fost un geniu, el nu se sup\u0103r\u0103: se retrage \u00een Berlinul s\u0103u, de unde ne prive\u015fte cu gra\u0163ie \u015fi de la distan\u0163\u0103. Ca oricare alt geniu, \u015fi Caragiale a reu\u015fit s\u0103 ne plaseze neamul acolo unde \u00eei e locul. El este cel care a spus c\u0103 rom\u00e2nul este la tinere\u0163e anarhist, la maturitate ajunge liberal, \u015fi la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e devine conservator. Am putut s\u0103 probez aceast\u0103 adev\u0103rat\u0103 apoftegm\u0103 pe propria-mi persoan\u0103. Am fost, a\u015fadar, un anarhist convins \u2013 am \u00een\u0163eles c\u0103 regimul comunist nu poate fi dobor\u00e2t dec\u00e2t prin lovituri din afar\u0103, dure \u015fi s\u00e2ngeroase. \u015ei nu am gre\u015fit! Toat\u0103 muzeografia rom\u00e2neasc\u0103 s-a cl\u0103tinat, odat\u0103 cu pr\u0103bu\u015firea regimului comunist. \u00cen decembrie 1989 am primit dovada intui\u0163iei mele, de ultim moment, cu privire la singura solu\u0163ie posibil\u0103 de a sc\u0103pa de regimul opresiv.<br \/>\nAm trecut apoi la liberalism. Am mizat totul pe cartea ini\u0163iativei private, pe concep\u0163ia statului minimalist \u015fi pe ideea c\u0103 societatea civil\u0103 se va autoregla \u015fi va decide, cu de la sine putere, ce loc trebuie s\u0103 confere muzeelor \u00een comunitate. Am vizat, a\u015fadar, o societate matur\u0103, care \u00een\u0163elege de ce are nevoie de muzee \u015fi care \u015ftie cum trebuie s\u0103 le sprijine. Am visat la o reform\u0103 fundamental\u0103 a muzeelor, ca institu\u0163ii publice. Dar m-am \u00eent\u00e2lnit, apoi, cu directorii din Ministerul Finan\u0163elor. Ca s\u0103 v\u0103 imagina\u0163i cum este s\u0103 discu\u0163i cu un director din Ministerul Finan\u0163elor, v\u0103 rog s\u0103 v\u0103 g\u00e2ndi\u0163i la cineva care \u00eei vorbe\u015fte unui eschimos despre c\u0103mile. Am trecut prin aceast\u0103 experien\u0163\u0103 \u015fi am r\u0103mas la convingerea c\u0103 unii dintre cona\u0163ionalii no\u015ftri nu au aflat c\u0103 \u0163ara noastr\u0103 se nume\u015fte Rom\u00e2nia. Ei cred, \u00een continuare, c\u0103 se nume\u015fte Republica Socia..<br \/>\n\u00cen fine&#8230;<br \/>\nMul\u0163i ani mai t\u00e2rziu, am observat c\u0103 s-a putut face o excep\u0163ie de la Codul Muncii, atunci c\u00e2nd s-a aprobat un statut cu totul special pentru managerii institu\u0163iilor publice de cultur\u0103. Dar, pentru muzee, nu am reu\u015fit s\u0103 ob\u0163inem un statut special. Ele au r\u0103mas institu\u0163ii aflate la voia bun\u0103 sau la voia rea a ordonatorilor lor de credite. Am sperat s\u0103 le d\u0103m managerilor de muzee libertatea de a decide cum doresc s\u0103 \u00eempart\u0103 subven\u0163ia pe care o primesc de la autorit\u0103\u0163i: c\u00e2t s\u0103 dea pentru salarii, c\u00e2t s\u0103 rezerve pentru bunuri \u015fi servicii. Nu a fost posibil. Ne-am lovit de grila unic\u0103 de salarizare \u015fi de dreptul suveran al ordonatorului de credite de a decide ce crede el c\u0103 e mai bine pentru cultura viet\u0103\u0163ilor de prin ograd\u0103: mai un vernisaj, mai o lansare de carte&#8230; m\u0103 rog, ce pic\u0103 de la st\u0103p\u00e2nire, \u00een limita subven\u0163iilor acordate \u201edup\u0103 buget, coane F\u0103nic\u0103\u201c.<br \/>\n\u015ei, pentru c\u0103 \u201eremunera\u0163ia\u201c e mic\u0103, am abandonat, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, liberalismul. A\u015fadar, \u00een buna tradi\u0163ie caragialian\u0103, am ajuns, ca orice om, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, la conservatorism.<br \/>\nCu alte cuvinte, cred c\u0103 autorit\u0103\u0163ile publice, at\u00e2ta vreme c\u00e2t sunt pl\u0103tite de alde noi, cet\u0103\u0163enii \u0163\u0103rii, trebuie s\u0103 ne ofere servicii culturale pe m\u0103sur\u0103. Altfel, desigur, putem s\u0103 trecem \u015fi \u00een extrema liberal\u0103, care presupune finan\u0163area de la priva\u0163i, dar, vorba muzeologului britanic Nicholas Burt, \u201esprijinul boga\u0163ilor, dac\u0103 este accesibil, \u00eenseamn\u0103 controlul din partea boga\u0163ilor\u201c. Am mai avut ocazia s\u0103 vorbesc despre asta: sponsorii muzeelor, dac\u0103 nu sunt \u00eendigui\u0163i, pot decide politica de achizi\u0163ii \u015fi, \u00een ultima instan\u0163\u0103, politica expozi\u0163ional\u0103 a muzeelor. \u015ei pot schimba ordinea valorilor culturale \u00een societate. Or, muzeografii sunt creatori, la fel ca poe\u0163ii, pictorii sau coregrafii. Nici unul dintre ace\u015ftia nu suport\u0103 s\u0103 le spun\u0103 cineva ce este bine \u015fi ce este r\u0103u, ce este frumos \u015fi ce este ur\u00e2t. Asta, pentru c\u0103 ei au fost instrui\u0163i s\u0103 decid\u0103 asupra acestor lucruri!<br \/>\nNe \u00eentoarcem, a\u015fadar, la finan\u0163area public\u0103 \u015fi constat\u0103m c\u0103 aceasta nu este suficient\u0103! Ei, abia aici \u00eencepe rolul societ\u0103\u0163ii civile, m\u00e2nate de la spate de ocrotitorii muzeelor: este nevoie ca autoritatea public\u0103 s\u0103 priceap\u0103 c\u0103, dac\u0103 vrea s\u0103 aib\u0103 o comunitate \u00eenchegat\u0103, aceasta nu se adun\u0103 \u00een jurul vreunei echipe de fotbal, ci pornind de la patrimoniul cultural mo\u015ftenit. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103, din bugetul disponibil, at\u00e2ta c\u00e2t este, cel pu\u0163in 2% trebuie alocat promov\u0103rii culturii autentice (nu concertelor cu vedetele de mucava ce fac turul \u0163\u0103rii, \u00een fiecare an electoral)! Asta nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi nici nu se va \u00eent\u00e2mpla prea cur\u00e2nd. Este nevoie de o \u00eendelung\u0103 munc\u0103 de convingere a consilierilor locali. De obicei, consilierii ace\u015ftia, dup\u0103 ce dau semne c\u0103 ar \u00een\u0163elege ceva, \u00ee\u015fi termin\u0103 mandatele \u015fi trebuie s\u0103 o iei de la cap\u0103t, cu noii consilieri. Din p\u0103cate, partidele nu trimit \u00een func\u0163ii de r\u0103spundere oameni gata \u015fcoli\u0163i, ci doar un fel de uteci\u015fti, preg\u0103ti\u0163i s\u0103 \u00eenve\u0163e la locul de munc\u0103, entuzia\u015fti \u015fi, pe alocuri, deja corup\u0163i. P\u00e2n\u0103 \u00een\u0163eleg ceva, sunt muta\u0163i \u00een alt\u0103 func\u0163ie de r\u0103spundere.<br \/>\nRevenind la conservatorismele noastre: dup\u0103 at\u00e2tea \u00eencerc\u0103ri e\u015fuate, \u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 nu dore\u015fte nimeni s\u0103 proced\u0103m la o modificare profund\u0103 a sistemului de func\u0163ionare a muzeelor, ne dorim, cel pu\u0163in, s\u0103 fim l\u0103sa\u0163i s\u0103 func\u0163ion\u0103m \u00een vechile paradigme: cu muzee aflate, c\u00e2t se poate de clar, \u00een proprietatea \u015fi \u00een r\u0103spunderea managerial\u0103 a unei autori\u0103\u0163i locale; cu bugete aprobate clar de autoritate \u015fi cu obliga\u0163ii de ambele p\u0103r\u0163i. Cu alte cuvinte, ne dorim s\u0103 conserv\u0103m ceea ce se mai poate conserva din ceea ce am avut bun \u00een muzeele noastre. Ne dorim s\u0103 pornim de la basics. Cum ar spune Stephen H. Miller, \u201emuzeele exist\u0103 pentru a conserva obiecte de importan\u0163\u0103 cultural\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103\u201c. \u015ei adaug\u0103 muzeologul american: \u201eaceast\u0103 atribu\u0163ie le face unice\u201c! Ei bine, da: muzeele sunt unice pentru c\u0103 sunt singurele institu\u0163ii preg\u0103tite \u201egenetic\u201c s\u0103 p\u0103streze mo\u015ftenirea cultural\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103 a omenirii. Asta \u00eenseamn\u0103 adev\u0103rata \u00eentoarcere la origini, la menirea institu\u0163iilor muzeale. Vom putea vorbi multe secole de acum \u00eenainte despre contribu\u0163ia cet\u0103\u0163enilor particulari la dezvoltarea muzeelor, despre sponsori \u015fi mecena, dar nu vom mai putea uita c\u0103 principala responsabilitate pentru prezervarea muzeelor r\u0103m\u00e2ne \u00een sarcina autorit\u0103\u0163ilor publice, pentru c\u0103 ele sunt pl\u0103tite din banii no\u015ftri, pentru c\u0103 ele sunt mandatate s\u0103 ne reprezinte, pentru c\u0103 ele sunt acel alter ego al fiin\u0163ei noastre (sun\u0103 patetic, dar asta e!). De asta pl\u0103tim din buzunarele noastre ni\u015fte persoane care, altfel, ar fi muritoare de foame, ca s\u0103 ne reprezinte \u015fi care s\u0103 decid\u0103 cu privire la alocarea de fonduri pentru muzeele noastre, pentru patrimoniul nostru, pentru istoria noastr\u0103, pentru cultura\u00a0 noastr\u0103! Uite, de aia am ajuns eu conservator, dintr-un vechi anarhist \u015fi un vechi liberal: pentru c\u0103 vreau s\u0103 am concitadini inteligen\u0163i \u015fi cultiva\u0163i, care s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 de ce Caragiale a fost genial \u015fi de ce noi, urma\u015fii lui filogenetici, \u00eei p\u0103str\u0103m patrimoniul material \u015fi imaterial pe care el ni l-a l\u0103sat. \u015ei, pentru c\u0103 veni vorba de nenea Iancu, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u00een anul de gra\u0163ie 2015 se \u00eemplinesc fix 200 de ani de la reprezenta\u0163ia pe care trupa lui Johann Gerger a dat-o, \u00een Sala Redutelor din Bra\u015fov, cu piesa Vecin\u0103tatea periculoas\u0103 de August von Kotzebue \u2013 primul spectacol clar documentat al unei piese de teatru de pe teritoriul de azi al Rom\u00e2niei. Cum ar spune un alt geniu al na\u0163iunii noastre, \u201eDe-a\u015fa vremi se-nvrednicir\u0103 cronicarii \u015fi rapsozii\u201c! Problema noastr\u0103 este azi, aici \u015fi acum, c\u00e2nd \u201eVeacul nostru ni-l umplur\u0103 saltimbancii \u015fi irozii&#8230;\u201c.<br \/>\nRegret c\u0103 sunt nevoit s\u0103 m\u0103 repet, dar am senza\u0163ia c\u0103 singura cale de a-i face pe cei care sunt responsabili, \u00een numele nostru, de soarta noastr\u0103, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 propria lor responsabilitate este aceea de a-i scutura zdrav\u0103n din func\u0163ii \u015fi privilegii: muzeele trebuie s\u0103 existe nu pentru c\u0103 a\u015fa vrem unii dintre noi, cet\u0103\u0163enii Rom\u00e2niei, ci pentru c\u0103 a\u015fa trebuie! Spre binele Rom\u00e2niei!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ethnos-ul rom\u00e2nesc (de\u015fi, eu nu cred \u00een a\u015fa ceva, dar este cool, vorba lui Adrian S\u00e2rbu, s\u0103 vorbe\u015fti despre el) nu este \u00eentreg, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, doar cu Eminescu \u015fi Creang\u0103. Caragiale \u00ee\u015fi merit\u0103, cu prisosin\u0163\u0103, locul al\u0103turi de ei \u015fi de al\u0163ii, \u00een panoplia celor care au pus \u00een piuneze neamul rom\u00e2nesc. Sincer s\u0103 fiu,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeologul-caragiale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Muzeologul Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[1268],"class_list":["post-22803","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-caragiale"],"views":2102,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22803","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22803"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22803\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}