{"id":22789,"date":"2015-03-19T14:29:17","date_gmt":"2015-03-19T12:29:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22789"},"modified":"2015-03-19T14:29:17","modified_gmt":"2015-03-19T12:29:17","slug":"regele-inimii-si-al-razboiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/regele-inimii-si-al-razboiului\/","title":{"rendered":"Regele inimii \u015fi al r\u0103zboiului"},"content":{"rendered":"

La Teatrul \u201eTony Bulandra\u201c din T\u00e2rgovi\u015fte, Alexander Hausvater revine, dup\u0103 mai mul\u0163i ani, cu un spectacol care se muleaz\u0103 perfect at\u00e2t pe mozaicul s\u0103u tematic, c\u00e2t \u015fi pe estetica personal\u0103: Balcanicele, de americanul Jules Tasca. Textul trateaz\u0103 etern actualul r\u0103zboi, tem\u0103 favorit\u0103 a regizorului de fiecare dat\u0103 sensibil la tragediile politice c\u0103rora le cad victim\u0103 femeile. \u00cen r\u0103zboiul dintre s\u00e2rbi \u015fi bosniaci, femeile musulmane lupt\u0103 cu puterile lor, respectiv prin diversiuni \u015fi sabotaje. Ca urmare a exploziei de la un depozit unde au murit \u015faisprezece s\u00e2rbi, o fat\u0103 de dou\u0103zeci de ani, autoarea atacului, este \u00eenchis\u0103 \u00eempreun\u0103 cu mama sa \u00een lag\u0103r. Femeile, dintre care una se afl\u0103 acolo de patru ani, sunt torturate, f\u0103r\u0103 \u00eencetare, fizic \u015fi psihic.
\nAlexander Hausvater exceleaz\u0103 \u00een a reda ambian\u0163a lag\u0103rului prin mijloace specifice: grilaje concentra\u0163ionare, gratii sau alarme stridente, simplitatea costumelor (Valentin Codoiu) militare ale solda\u0163ilor, austeritatea celor lungi \u015fi albe ale femeilor. Un reflector se rote\u015fte pentru ca publicul, parte \u015fi el \u00een atmosfera de r\u0103zboi, s\u0103 fie orbit la intervale regulate. \u015ei, pentru c\u0103 cinismul cazon nu are limite, femeilor li se proiecteaz\u0103 filme non-stop c\u0103ci, a\u015fa cum spune unul dintre gardieni, \u201eaici nu se doarme nici ziua, nici noaptea\u201c. Ba mai mult, \u00een pauzele dintre violuri, musulmancele sunt obligate s\u0103 spun\u0103 rug\u0103ciuni cre\u015ftine, semn al umilin\u0163ei supreme, s\u0103 se uite la film, ba chiar s\u0103 reia scenele comice preferate de gardieni. Ambian\u0163a este mai mult dec\u00e2t sugestiv\u0103, cu grilaje \u00eenclinate de jur \u00eemprejurul scenei (scenografia, Zsolt Ferh\u00e9v\u00e1ri), numai bune ca de\u0163inutele s\u0103 se refugieze pe ele pentru necesarul spor de dramatism. Care, sub bagheta unui creator de teatru at\u00e2t de experimentat, cre\u015fte \u00een permanen\u0163\u0103, la ad\u0103postul contrapunctului oferit de muzica duioas\u0103 a lui Yves Chamberland. Metafora poeziei, a ludicului \u015fi mai ales a nebuniei se insinueaz\u0103, mai \u00eent\u00e2i \u00een doze firave, apoi din ce \u00een ce mai mari. \u00cen timp ce proiec\u0163ia \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ac\u0163iunile dintr-un ospiciu, inscrip\u0163ia de fundal o va \u00eenso\u0163i de precizarea \u201eRegele nebun, regele inimii\u201c. Un alt contrapunct necesar pentru ca tensiunea, tortura fizic\u0103 \u015fi psihic\u0103 asupra femeilor, men\u0163inut\u0103 \u00een lag\u0103r la foc continuu, zi \u015fi noapte, s\u0103 nu ri\u015fte s\u0103 se transforme \u00een monotonie.
\nR\u0103zboiul \u00eempr\u0103\u015ftie distrugere psihic\u0103, oricare ar fi tab\u0103ra, fie a celor slabi, fie a celor puternici. \u015ei femeile \u00eend\u00e2rjite, \u015fi agresorii lor, autori de violuri atroce, sf\u00e2r\u015fesc prin a-\u015fi pierde echilibrul mental. C\u00e2t\u0103 vreme to\u0163i sufer\u0103 pierderi grave (unul dintre gardieni \u0163ip\u0103 la femei \u201e\u015eaisprezece solda\u0163i s\u00e2rbi au fost f\u0103cu\u0163i scrum. Nu ai cum s\u0103-i identifici\u201c), teroarea se manifest\u0103 de ambele p\u0103r\u0163i. Pentru ca solda\u0163ii s\u0103 func\u0163ioneze strun\u0103, violen\u0163a trebuie s\u0103 le eradicheze c\u00e2t mai mult din latura uman\u0103. Este condi\u0163ia sine qua non pentru supravie\u0163uire. Singurul debu\u015feu al umanului, \u00een circumstan\u0163ele date, r\u0103m\u00e2n visul sau nebunia. Or, limita dintre ele, se \u015ftie, este extrem de fragil\u0103.
\nSpectacolul lui Alexander Hausvater, cu dozajul s\u0103u milimetric, e cu at\u00e2t mai conving\u0103tor cu c\u00e2t de sub fa\u0163a cazon\u0103 irumpe omenescul. Sau franjurii care au mai r\u0103mas din el. Dincolo de \u00eend\u00e2rjirea \u015fi ferocitatea \u00een care r\u0103zboiul \u00eel proiecteaz\u0103 pe fiecare \u00een parte (at\u00e2t solda\u0163ii, c\u00e2t \u015fi femeile sunt gata de orice sacrificiu pentru a provoca o c\u00e2t de mic\u0103 suferin\u0163\u0103 \u00een tab\u0103ra du\u015fmanilor), r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele omenescului r\u0103zbat \u00een fiecare dintre ei. Cel mai elocvent personaj \u00een acest sens este gardianul transformat \u00een regele nebun al inimii. Unul cu fustanel\u0103 de sco\u0163ian. Liviu Pintileasa gliseaz\u0103 sugestiv de la atrocitatea violurilor performate de soldatul fanatizat, la limita demen\u0163ei (\u201eNi s-a spus c\u0103 le putem regula. Sunt musulmane. Sunt du\u015fmance\u201c) \u015fi regele n\u0103uc ce descinde \u00een ospiciu. \u00centre abulie, serenitate \u015fi violen\u0163a militarului dezumanizat, actorul jongleaz\u0103 expresiv cu contrastele scenice. De altfel, \u00eentreaga montare este construit\u0103 din contraste, bun prilej ca sinestezicul s\u0103 intre \u00een ac\u0163iune, c\u0103ci proiec\u0163ie (Lucian Moga), coregrafie (Momo Sanno), costume, m\u0103\u015fti cu capete de animale se unesc pentru a ilustra nebunia, la \u00eenceput, \u00een segmente firave, apoi \u00een calupuri din ce \u00een ce mai largi.
\nDac\u0103 spectacolul lui Hausvater este unul meritoriu, aceasta se datoreaz\u0103 faptului c\u0103, la fel ca \u00een toate celelalte \u00een care trateaz\u0103 tema r\u0103zboiului (Judecata, Canibalii etc.), regizorul se dezice de perspectiva maniheist\u0103. E mult mai comod s\u0103 \u00eempar\u0163i oamenii \u00een buni \u015fi r\u0103i, \u00een tovar\u0103\u015fi de front \u015fi du\u015fmani, dec\u00e2t s\u0103-i prive\u015fti \u00een complicata aur\u0103 a omenescului, plin\u0103 de nuan\u0163e, de duio\u015fii \u015fi de sl\u0103biciuni. De la perspectiva maternit\u0103\u0163ii, cu grija \u015fi sacrificiul de sine specifice (\u00een rolul mamei, Carmen Ionescu, \u00een\u0163eleapt\u0103, re\u0163inut\u0103, plin\u0103 de ad\u00e2ncimi psihologice presim\u0163ite), incursiunile \u00een uman cresc odat\u0103 cu \u00eenaintarea pove\u015ftii. Dar \u015fi cu dezv\u0103luirea faptului c\u0103 uciga\u015fa musulman\u0103 a celor \u015faisprezece solda\u0163i s\u00e2rbi este rodul dragostei de tinere\u0163e dintre mam\u0103 \u015fi comandantul s\u00e2rb al lag\u0103rului. Care, evident, se va umaniza \u015fi el pas cu pas, dup\u0103 ce afl\u0103 c\u0103 este tat\u0103l fetei, descoperindu-i, pe zi ce trece, calit\u0103\u0163ile (\u201eE\u015fti exact ca Irena, fata mea cea mare\u201c, \u00eei va spune spre sf\u00e2r\u015fit). Fermitatea i se transform\u0103 \u00een duio\u015fie pentru \u00eenvr\u0103jbita musulman\u0103, la fel ca \u015fi pentru cele trei fete ale lui de acas\u0103. \u00cen rolul colonelului, Constantin Florescu etaleaz\u0103 un comandant meditativ, \u00eentre ac\u0163iune \u015fi \u00een\u0163elegere, fermitate \u015fi dreptate, compasiune \u015fi echilibru. O interpretare nuan\u0163at\u0103, subtil\u0103, cu mijloace excelent strunite. Cu c\u00e2t se va umaniza personajul, cu at\u00e2t va deveni mai ezitant. De altfel, colonelul, profesor universitar de istorie \u00een via\u0163a civil\u0103, se face purt\u0103torul de cuv\u00e2nt al regizorului: \u201eR\u0103zboiul e politic\u0103 (…) Nu se va termina p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mor to\u0163i musulmanii \u015fi to\u0163i s\u00e2rbii\u201c. E condi\u0163ia fiec\u0103rui r\u0103zboi interetnic, cuprinz\u00e2nd o istorie \u00eentreag\u0103 de traume care r\u0103m\u00e2n de pl\u0103tit du\u015fmanilor \u00eentr-o poveste f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, finalul \u00eei va ar\u0103ta pe to\u0163i nebuni, \u00een c\u0103me\u015foaiele lungi \u015fi albe de ospiciu.
\nDac\u0103 treptat colonelul se umanizeaz\u0103, fata lui pare s\u0103 urmeze procesul invers. De la regretul ini\u0163ial c\u0103 a omor\u00e2t fiin\u0163e \u00een timpul sabotajului (\u201eN-o f\u0103ceam dac\u0103 \u015ftiam c\u0103 sunt oameni \u00een\u0103untru.\u201c), ajunge la crima f\u0103cut\u0103 cu sete. Ea pune otrav\u0103 \u00een cafeaua celui ce a protejat-o \u00een deten\u0163ie, despre care va afla c\u0103 \u00eei este tat\u0103 abia dup\u0103 ce ireversibilul s-a produs. Actri\u0163a Andreea T\u0103nase construie\u015fte\u00a0 o t\u00e2n\u0103r\u0103 plin\u0103 de prospe\u0163ime, lezat\u0103 \u00een sim\u0163ul drept\u0103\u0163ii (\u201eNe-a\u0163i invadat, ne-a\u0163i umilit!\u201c, strig\u0103 ea), care balanseaz\u0103 \u00eentre inocen\u0163\u0103 \u015fi \u00eenfocarea v\u00e2rstei.
\nDe altfel, fiecare partitur\u0103 este demn\u0103 de luat \u00een seam\u0103 la nivelul performan\u0163ei actorice\u015fti, lucru de toat\u0103 lauda la un regizor care, de regul\u0103, se arat\u0103 mai degrab\u0103 interesat de semnifica\u0163iile generale ale spectacolelor dec\u00e2t de universul fiec\u0103rui personaj. \u015ei Elisabeta R\u00e2mboi, \u015fi Ioana Repciuc, \u015fi C\u0103t\u0103lin Mare\u015f evolueaz\u0103 cu un coeficient ridicat de expresivitate. Dar cel ce face performan\u0163\u0103 este Liviu Cheloiu, \u00een rolul gardianului reprezentativ pentru dezechilibrele provocate de r\u0103zboi. Jocul s\u0103u, tot timpul pe muchie de cu\u0163it, \u00eentre compasiune, bl\u00e2nde\u0163e \u015fi for\u0163a cu care se n\u0103puste\u015fte asupra femeilor la interogatoriu, r\u0103m\u00e2ne deconcertant prin mina uman\u0103, privirile naive \u015fi mir\u0103rile de copil.
\nSpectacolul Balcanicele este o mostr\u0103 bine construit\u0103 din esen\u0163a tare a semanticii lui Alexander Hausvater, \u00een care una dintre temele favorite o constituie r\u0103zboiul, cu imensa lui cantitate de orori \u015fi pu\u0163inele r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e de umanitate.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"teatru\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La Teatrul \u201eTony Bulandra\u201c din T\u00e2rgovi\u015fte, Alexander Hausvater revine, dup\u0103 mai mul\u0163i ani, cu un spectacol care se muleaz\u0103 perfect at\u00e2t pe mozaicul s\u0103u tematic, c\u00e2t \u015fi pe estetica personal\u0103: Balcanicele, de americanul Jules Tasca. Textul trateaz\u0103 etern actualul r\u0103zboi, tem\u0103 favorit\u0103 a regizorului de fiecare dat\u0103 sensibil la tragediile politice c\u0103rora le cad victim\u0103… Cite\u0219te mai mult »Regele inimii \u015fi al r\u0103zboiului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11318],"tags":[4164,13793,13792],"class_list":["post-22789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-spectacolului","tag-alexander-hausvater","tag-spectacol-balcanicele","tag-teatrul-tony-bulandra-din-targoviste"],"views":1550,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22789"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22789\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}