Vin la mine \u00een vizit\u0103 din Istanbul. O emigrant\u0103 din Rom\u00e2nia \u015fi fiul ei. Emigranta, stabilit\u0103 de peste dou\u0103 decenii \u00een \u0163ara gazd\u0103. Fiul, n\u0103scut acolo, acum zece ani.
\nSeara culc\u0103m copilul \u015fi st\u0103m de vorb\u0103. Prietena mea \u00eemi poveste\u015fte c\u0103 zilnic, pentru a ajunge la lucru, traverseaz\u0103 un pod, aproape de casa ei. Sub pod stau claie peste gr\u0103mad\u0103 refugia\u0163i sirieni. Cu b\u0103tr\u00e2ni. Cu copii.
\n\u00cemi aduc aminte c\u0103 \u015fi la ultima mea vizit\u0103 \u00een Istanbul, de cum s-a l\u0103sat \u00eentunericul, pia\u0163a Taxim s-a umplut de refugia\u0163i. Dormeau pe pavaj, aduna\u0163i ghem din cauza frigului. Aceast\u0103 priveli\u015fte mi-a \u00eentunecat pentru totdeauna imaginea pe care o purtam frumoasei deschideri a bulevardului Istiklal, cel despre care se spune c\u0103 este str\u0103b\u0103tut zilnic de peste un milion de turi\u015fti. Ce mai poate fi frumos \u00eentr-un loc care, la l\u0103sarea \u00eentunericului, se umple de oameni lipsi\u0163i de orice speran\u0163\u0103?
\n\u00cen Istanbul iarna a fost grea. Prietena mea pl\u00e2nge. \u00cemi poveste\u015fte cum lumea adun\u0103 de prin case lucruri de \u00eembr\u0103c\u0103minte, adun\u0103 m\u00e2ncare, p\u0103turi \u015fi se duce cu ele sub pod. Din milostivenia cartierului, refugia\u0163ii rezist\u0103 de la o zi la alta. Ne g\u00e2ndim la milioanele care tr\u0103iesc asemenea lor prin celelalte \u0163\u0103ri din jur \u015fi nu numai. Ne aducem aminte de primii no\u015ftri ani, grei, de dup\u0103 emigra\u0163ie.
\nLa un moment dat se scoal\u0103 copilul. L-a r\u0103zbit foamea. Toat\u0103 ziua n-a vrut s\u0103 m\u0103n\u00e2nce nimic. M-am str\u0103duit s\u0103 am casa plin\u0103 de bun\u0103t\u0103\u0163i. Am g\u0103tit cu sos \u015fi f\u0103r\u0103 sos, cu carne \u015fi f\u0103r\u0103 carne, m-am bucurat c\u0103 am copil \u00een cas\u0103 \u015fi am fiert bolurile de orez cu lapte. Cu miere. Cu scor\u0163i\u015foar\u0103. Cu nuci. Nimic nu i-a pl\u0103cut. Nimic nu i-a trebuit. \u015ei nici acum, r\u0103zbit de foame, nu accept\u0103 nimic din ceea ce \u00eei ofer. Fiindc\u0103 vrea hamburgeri. Fiindc\u0103 vrea ca mama lui s\u0103 se \u00eembrace acum, aproape de miezul nop\u0163ii \u015fi s\u0103 se duc\u0103 s\u0103-i cumpere hamburgeri, de la magazinele McDonalds, deschise non stop. \u015ei mama, spre stupoarea mea, se \u00eembrac\u0103 s\u0103 dea fuga la col\u0163.
\n\u00cemi explic\u0103 ceea ce n-a\u015f fi crezut niciodat\u0103 c\u0103 se poate. Anume, c\u0103 b\u0103iatul ei un m\u0103n\u00e2nc\u0103 dec\u00e2t fast-food. Fiindc\u0103 a\u015fa s-a \u00eenv\u0103\u0163at de la \u015fcoal\u0103. \u015ei c\u0103 este un \u00eentreg bairam \u00een cas\u0103, dac\u0103 diminea\u0163a, la plecarea spre \u015fcoal\u0103, nu i se pun \u00een m\u00e2n\u0103 banii pentru m\u00e2ncarea \u201ede-afar\u0103\u201c. Fiindc\u0103, spune ea, a\u015fa fac to\u0163i copiii. Vin de acas\u0103 cu bani, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u201eafar\u0103\u201c. S\u0103 nu mai m\u0103n\u00e2nci m\u00e2ncarea g\u0103tit\u0103 \u00een cas\u0103 este o form\u0103 de emancipare. S\u0103 m\u0103n\u00e2nci hamburgeri de la McDonalds este o form\u0103 de statut social.
\nM\u0103 g\u00e2ndesc la \u015fcoala la care predau \u00een Atena. Tot copii din familii de emigran\u0163i. Peste drum se afl\u0103 o cafenea. \u00cen galantare se g\u0103sesc sandvi\u015furi. Vechi, probabil. Nes\u0103n\u0103toase. Cu p\u00e2ine prea mult\u0103. Cu mezeluri expirate. Cu o ro\u015fie t\u0103iat\u0103 \u00een zece \u015fi coapt\u0103 la comand\u0103, f\u0103r\u0103 nici o valoare nutritiv\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 gust. Dar la pauza de pr\u00e2nz, copiii se adun\u0103 acolo c\u00e2rd. M\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi ei \u201ede-afar\u0103\u201c. Lec\u0163iile la \u015fcoal\u0103 sunt gratuite. Din dorin\u0163a c\u00e2torva oameni din diaspora de-a nu ne trezi la un moment dat cu ni\u015fte pro\u015fti la u\u015f\u0103, care se pierd printre \u0163\u0103ri, limbi, alfabete \u015fi practic nu au nici o baz\u0103 cultural\u0103, nici o certitudine identitar\u0103, \u015fi nici un Dumnezeu. Lec\u0163ii, deci, le pred\u0103m voluntar. Cel care c\u00e2\u015ftig\u0103 este proprietarul cafenelei de peste drum, unde ei m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u201ede-afar\u0103\u201c.
\nM\u0103 \u00eentorc din Fran\u0163a, dintr-o familie de emigran\u0163i. Ziua \u00eencepe acolo cu: \u201ece vre\u0163i s\u0103 \u00eembr\u0103ca\u0163i ast\u0103zi?\u201c \u015ei plozii, de c\u00e2\u0163iva ani, stau \u00een fa\u0163a dulapurilor burdu\u015fite de haine, \u015fi spun: \u201easta nu\u201c, \u201easta nu\u201c. Se apropie ora plec\u0103rii la gr\u0103dini\u0163\u0103, dar hot\u0103r\u00e2rile nu sunt \u00eenc\u0103 definitive. Ba schimb\u0103m pantalonii, ba \u015fosetele, ba naiba mai \u015ftie ce. M\u0103 \u00eenverzesc de indignare. Le spun c\u0103 al\u0163i copii tremur\u0103 de frig \u015fi dorm prin parcuri. Le spun c\u0103 al\u0163i copii n-au p\u0103rin\u0163i \u015fi nu g\u0103sesc o p\u0103tur\u0103 s\u0103 se-nveleasc\u0103. Ce obr\u0103znicie e asta, s\u0103 stai diminea\u0163a o or\u0103 \u00een fa\u0163a dulapului \u015fi s\u0103 nu \u015ftii cu ce s\u0103 te-mbraci pentru gr\u0103dini\u0163\u0103?
\nMama lor \u00eemi spune \u00eens\u0103 c\u0103 n-am dreptate. Mama lor cite\u015fte c\u0103r\u0163i de psihologie infantil\u0103. \u015ei \u00een aceste c\u0103r\u0163i scrie c\u0103 nu ai voie s\u0103 \u00eencalci libertatea copilului. \u015ei c\u0103 trebuie s\u0103-i dai dreptul s\u0103-\u015fi exprime voin\u0163a. S\u0103-\u015fi manifeste dorin\u0163a de a alege.
\nO cunosc bine pe mama lor. \u015ei-mi aduc aminte cum, la plecarea din Rom\u00e2nia, copil, avea o singur\u0103 pereche de pantofi, din p\u00e2nz\u0103. Cu pantofii aceia a \u00eenfruntat ploile f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit o toamn\u0103, o iarn\u0103 \u015fi-o prim\u0103var\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd n-au mai putut fi purta\u0163i, fiindc\u0103-i crescuser\u0103 picioarele \u015fi se g\u0103uriser\u0103 la degete. Un maiou de c\u00e2\u0163iva cen\u0163i, cump\u0103rat de la tarabele din pia\u0163\u0103, a fost vreme \u00eendelungat\u0103 singura pies\u0103 de rezisten\u0163\u0103 din garderoba ei.
\n\u00cemi spune consternat\u0103 o prieten\u0103 rom\u00e2nc\u0103 din Olanda c\u0103 la un moment dat conducea ma\u015fina \u015fi o femeie i-a ap\u0103rut \u00een fa\u0163\u0103, oblig\u00e2nd-o s\u0103 fr\u00e2neze \u00een panic\u0103.
\n\u201eDe ce n-ai trecut peste ea?\u201c, a \u00eentrebat-o fiul ei, pe care-l ducea la \u015fcoal\u0103. I-a explicat apoi tot drumul c\u0103, potrivit jocurilor pe care le joac\u0103 el de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara pe \u201etablet\u0103\u201c, era dreptul ei s-o calce, fiindc\u0103, nu \u015ftiu cum, atunci c\u00e2nd vii din dreapta \u015fi mu\u0163i \u00een st\u00e2nga…
\nCopiii de pe bulevardul Istiklal trec zilnic podul spre McDonalds-ul de unde, cu banii str\u00e2n\u015fi \u00een pumn, \u00ee\u015fi cump\u0103r\u0103 hamburgerul, f\u0103r\u0103 de care nu-\u015fi pot confirma personalitatea. Ideea c\u0103 sub pod unii mor de foame este departe de ei ca soarele de pe cer.
\nLa fel cei din Fran\u0163a, din fa\u0163a garderobelor, care sunt \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la orice, numai la ideea c\u0103 al\u0163i copii mor de frig, nu.
\nLa fel cei din Atena, care nu \u00een\u0163eleg c\u0103 p\u0103rin\u0163ii sunt \u00een \u015fomaj \u015fi le vine greu s\u0103 le dea zilnic bani pentru sandvi\u015ful \u00eempu\u0163it de la cafenea.
\nLa fel cei din Olanda, care sunt convin\u015fi c\u0103 pot face moarte de om, dac\u0103 a\u015fa le arat\u0103 \u201etableta\u201c.
\nDoamne, ce copii am ajuns s\u0103 cre\u015ftem? \u015ei cum s\u0103 nu fie ei astfel depersonaliza\u0163i, capabili s-o porneasc\u0103, \u00een turm\u0103, \u00een orice parte vor fi \u00eempin\u015fi, cu McDonalds-uri, cu hainele cu etichete, cu \u201etabletele\u201c f\u0103r\u0103 de care nu mai \u015ftiu s\u0103 spun\u0103 nici cum \u00eei cheam\u0103?
\nAsta s-a vrut de la noi?
\nDe asta am plecat noi din \u0163\u0103rile noastre, \u201epentru viitorul copiilor\u201c?
\nDar parc\u0103 \u00een \u0163\u0103rile noastre, aceast\u0103 caracati\u0163\u0103 a prostiei \u015fi a depersonaliz\u0103rii unei genera\u0163ii nu s-a \u00eentins \u015fi ea, ca metastazele cancerigene?
\nOare ce-i de f\u0103cut?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Vin la mine \u00een vizit\u0103 din Istanbul. O emigrant\u0103 din Rom\u00e2nia \u015fi fiul ei. Emigranta, stabilit\u0103 de peste dou\u0103 decenii \u00een \u0163ara gazd\u0103. Fiul, n\u0103scut acolo, acum zece ani. Seara culc\u0103m copilul \u015fi st\u0103m de vorb\u0103. Prietena mea \u00eemi poveste\u015fte c\u0103 zilnic, pentru a ajunge la lucru, traverseaz\u0103 un pod, aproape de casa ei. Sub… Cite\u0219te mai mult »Copiii pe care-i cre\u015ftem<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[8099,13791],"class_list":["post-22787","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-imigranti-romani","tag-romanii-in-europa"],"views":1613,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22787","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22787"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22787\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22787"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22787"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22787"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}