Cartea de nuvele a doamnei Lina Codreanu de la Hu\u015fi mi-a evocat, pe de o parte, lecturile din Sadoveanu, cu acele \u201elocuri \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic\u201c \u015fi, pe de alt\u0103 parte, nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade. Sunt scrise toate \u00een acest stil, cu \u00eenceputuri de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi oameni oarecare, cu continu\u0103ri alambicate, \u00een ritmuri care se precipit\u0103 spre finaluri nea\u015fteptate, adeseori dramatice sau chiar tragice.
\n\u00cen prefa\u0163a volumului intitulat\u0103 Proza cu ape tulburi \u015fi cu scriitura ager\u0103, distinsul istoric \u015fi critic literar, Constantin Trandafir define\u015fte admirabil natura prozatoarei: \u201eNara\u0163iunile din Po\u015ftalionul sunt scrise cu o m\u00e2n\u0103 sigur\u0103, care atest\u0103 o bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 a strategiilor epice vechi \u015fi mai noi. Autoarea, Lina Codreanu, are ceea ce d\u0103 seama despre un bun prozator, \u00eenainte de toate: observarea minu\u0163ioas\u0103 a detaliilor unei realit\u0103\u0163i cotidiene \u015fi interioare, precum \u015fi comuniunea cotidianului cu straniul. De regul\u0103 \u015fi \u00een cazul de fa\u0163\u0103, povestirea curge \u00eencet, cu evenimente pu\u0163ine \u015fi cu descrieri ale toposului \u015fi ale mi\u015fc\u0103rilor l\u0103untrice. Exist\u0103 totu\u015fi o dezinvoltur\u0103, una a simplit\u0103\u0163ii cu cale de acces la profunzime. Lumea micii provincii (unde trenul nu se opre\u015fte) tr\u0103ie\u015fte \u00een tradi\u0163ionala banalitate, dar \u015fi aici apare drama nepotrivirii, esen\u0163a ei este, de fapt, interogativ\u0103. Eroii prefera\u0163i sunt contemplativii\u201c.
\nAceste tr\u0103s\u0103turi le \u00eent\u00e2lnim adeseori diferen\u0163iate de la o nuvel\u0103 la alta, dar \u015fi intersect\u00e2ndu-se sau identific\u00e2ndu-se de multe ori. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een nuvela care d\u0103 titlul volumului. Po\u015fta\u015ful Zaharia, supranumit \u201ePo\u015ftalionul\u201c, dup\u0103 ce parcurge, la timpul prezent, cele mai obi\u015fnuite \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, specifice slujbei sale cotidiene \u2013 toate de un realism conving\u0103tor \u2013 se \u00eentoarce din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een trecut, ca s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00eentr-un halou de mister \u015fi nebunie, dup\u0103 ce \u00ee\u015fi aminte\u015fte de \u201eMagdalena, fata de la tejgheaua bodegii din sat, cum, prima oar\u0103, a r\u0103mas cu ochii \u00een\u0163epeni\u0163i de sur\u00e2sul ei\u201c.
\nLa fel, \u00een Catedrala de sare, unde b\u0103tr\u00e2nul Conu Pan\u0103 se duce, cu un autobuz hodorogit, spre o veche \u015fi uria\u015f\u0103 salin\u0103 s\u0103-\u015fi oblojeasc\u0103 bete\u015fugurile. Pe drum \u015fi acolo cunoa\u015fte o galerie de oameni banali sau ciuda\u0163i, rememor\u00e2ndu-\u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din c\u0103snicie cu vocea pierdut\u0103 a Despinei \u015fi din timpul r\u0103zboiului. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ajunge \u00een bra\u0163ele unui tip straniu, pe care \u00eel cheam\u0103 Anton Mortu, care \u00eei devine slug\u0103 \u015fi st\u0103p\u00e2n \u00een acela\u015fi timp. B\u0103tr\u00e2nul sucomb\u0103 tocmai c\u00e2nd iese la lumin\u0103 din t\u0103r\u00e2mul subp\u0103m\u00e2ntean al salinei, \u00een acest tablou at\u00e2t de bine conturat:
\n\u201eConu Pan\u0103 expir\u0103 cu un h\u00e2r\u00e2it din ad\u00e2ncul pieptului. Trupul se las\u0103 moale, topit, lu\u00e2nd forma treptelor.
\nLumea s-a adunat de o parte \u015fi de alta pe treptele pasajului umbrit. Unii se retr\u0103geau \u00eenfiora\u0163i \u015fi-\u015fi protejau pruncii. Cineva a strigat \u00abSalvarea! Repede!\u00bb. Sub b\u0103tr\u00e2nelul c\u0103zut, ca o lum\u00e2nare aurie, lucea saco\u015fa galben\u0103. Portarul a dat telefon.
\n\u2013 Cine \u00eel \u00eenso\u0163e\u015fte?
\nN-a r\u0103spuns nimeni.
\n\u00cen lumina toropitoare a amiezii, t\u00e2rgove\u0163ul d\u0103dea col\u0163ul cl\u0103dirii pr\u0103fuite de sare, \u00eendrept\u00e2ndu-se g\u00e2rbovit de-o povar\u0103 imaginar\u0103. Avea pasul vioi \u015fi p\u0103rea gr\u0103bit s\u0103 urce dealul coco\u015fat \u015fi \u00eennegurat de p\u0103durea nep\u0103s\u0103toare. \u00cen ochii \u00eentuneca\u0163i ai lui Mortu sclipea straniu bucuria slugii care duce st\u0103p\u00e2nului prada a\u015fteptat\u0103\u201c.
\nAdev\u0103rate exerci\u0163ii de m\u0103iestrie ne apar \u00een portretele conturate de Lina Codreanu, prin \u00eempletirea tr\u0103s\u0103turilor fizice cu cele spirituale.
\n\u00cen acest stil elevat \u015fi original, cu o materie impregnat\u0103 de prezent, ca \u015fi de trecut, se petrec ac\u0163iunile \u015fi \u00een celelalte nuvele Semne de prim\u0103var\u0103, Pantofii, Ritmuri \u015fi Ochianul lui Dominic.
\nO lectur\u0103 mai mult dec\u00e2t atractiv\u0103, pe deplin revelatoare. Sunt convins c\u0103 viitorul va impune numele doamnei Lina Codreanu \u00een peisajul at\u00e2t de divers al literaturii noastre actuale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cartea de nuvele a doamnei Lina Codreanu de la Hu\u015fi mi-a evocat, pe de o parte, lecturile din Sadoveanu, cu acele \u201elocuri \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic\u201c \u015fi, pe de alt\u0103 parte, nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade. Sunt scrise toate \u00een acest stil, cu \u00eenceputuri de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi oameni oarecare, cu continu\u0103ri alambicate,… Cite\u0219te mai mult »Dezinvoltura simplit\u0103\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13786,5602],"class_list":["post-22779","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lina-codreanu","tag-nuvele"],"views":969,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22779","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22779"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22779\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22779"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22779"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22779"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}