Printre defini\u0163iile date jurnalului pe care, ca lacom \u201em\u00e2nc\u00e3tor\u201c (ba chiar \u015fi comentator) de literatur\u00e3 subiectiv\u00e3 sau confesiv\u00e3 le-am notat de-a lungul vremii, le reg\u00e3sesc \u015fi pe cele apar\u0163in\u00e2nd lui Matei C\u00e3linescu. Criticul, teoreticianul lecturii, autorul unor excelente romane de analiz\u00e3 \u015fi memorialistul (Amintiri \u00een dialog cu Ion Vianu) caracterizeaz\u00e3 specia \u00een jurnalul s\u00e3u, care e unul al unei dramatice experien\u0163e existen\u0163iale \u015fi intelectuale, printr-o memorabil\u00e3 metafor\u00e3: \u201eJurnalul poate fi o c\u00e2rj\u00e3 cu ajutorul c\u00e3reia \u00eenaintezi \u00eencet-\u00eencet, cu aten\u0163ia concentrat\u00e3 asupra fiec\u00e3rui pas nesemnificativ, \u00een golul timpului\u201c. Dup\u00e3 lectura jurnalului lui Mircea Radu Iacoban, intitulat Tr\u00e3im o singur\u00e3 dat\u00e3, ap\u00e3rut recent la Editura Junimea, aceast\u00e3 fraz\u00e3 mi s-a p\u00e3rut cu at\u00e2t mai sugestiv\u00e3, asta \u015fi pentru c\u00e3 Iacoban a \u00eenceput s\u00e3-\u015fi scrie jurnalul la v\u00e2rsta de 65 de ani \u015fi l-a \u0163inut riguros p\u00e2n\u00e3 acum, c\u00e2nd a \u00eemplinit 75, adic\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la cota de la care golul timpului devine tot mai ad\u00e2nc. Matei C\u00e3linescu mai observ\u00e3 c\u00e3 orice jurnal este \u201eo \u00eencercare de a-\u0163i fic\u0163ionaliza existen\u0163a \u015fi de a-i da astfel un sens. Structura cronologic\u00e3 face dintr-un jurnal un fel de poveste\u201c, altfel spus este vorba de o scriere de autofic\u0163iune, de vreme ce: \u201eCu c\u00e2t e mai sincer, mai exact, mai nuan\u0163at, cu at\u00e2t jurnalul \u00eel transform\u00e3 \u00een mai mare m\u00e3sur\u00e3 pe propriul s\u00e3u autor \u00eentr-o fic\u0163iune\u201c. Trebuie spus c\u00e3 aproape c\u00e3 nu exist\u00e3 autor de jurnale pe care s\u00e3 nu-l preocupe \u00eentr-un fel sau altul condi\u0163ia speciei cu care G. C\u00e3linescu, de pild\u00e3, era nedrept, afirm\u00e2nd sec c\u00e3 jurnalul este o prostie. Iacoban nu teoretizeaz\u00e3, ci se limiteaz\u00e3 s\u00e3 fac\u00e3 ni\u015fte trimiteri la teoreticieni \u015fi anali\u015fti precum Blanchot sau Eugen Simion, acesta din urm\u00e3, spre deosebire de G. C\u00e3linescu, v\u00e3z\u00e2nd \u00een jurnal \u201eun semn de maturitate a culturii\u201c. Mai mult, devenite fatalmente publice, din moment ce nu au fost \u015fi nu sunt distruse \u00een manuscris, astfel de scrieri, zice Eugen Simion, \u201efor\u0163eaz\u00e3 por\u0163ile literaturii\u201c. Iacoban \u00eencearc\u00e3, \u00eentr-un fel, s\u00e3-\u015fi defineasc\u00e3 jurnalul raport\u00e2ndu-se la prezumtivul cititor al acestuia care, dup\u00e3 p\u00e3rerea sa, ar avea \u201eun statut destul de incert: l-a\u015f identifica mai \u00eent\u00e2i cu obi\u015fnuitul cititor de cotidiene, motiv pentru care, \u00eentr-o bun\u00e3 m\u00e3sur\u00e3, recurg la tipul de adresare gazet\u00e3reasc\u00e3\u201c. Un tip de adresare ce i se potrive\u015fte de minune, c\u00e3ci, mai \u00eenainte de orice, MRI, cum \u00eei place s\u00e3 i se spun\u00e3 \u015fi uneori chiar s\u00e3 semneze, este ziaristul pur-s\u00e2nge, pentru care, cu faimoasa formul\u00e3 a lui M\u00e1rquez, gazet\u00e3ria nu este at\u00e2t o profesie, c\u00e2t o gland\u00e3. Jurnalul s\u00e3u e mai degrab\u00e3 descriptiv dec\u00e2t, a\u015fa cum subliniaz\u00e3 \u00eentr-un subtitlu, polemic, de\u015fi unele accente polemice nu lipsesc. Mai numeroase \u015fi mai pregnante sunt accentele critice. \u00cen chip de captatio, el \u00ee\u015fi \u00eencepe textul introductiv cu o indiscre\u0163ie, divulg\u00e2nd faptul c\u00e3 un prieten care i-a citit voluminoasa carte \u00een manuscris l-ar fi avertizat c\u00e3 prin publicarea lui nici mai mult, nici mai pu\u0163in, se sinucide. \u201eCu siguran\u0163\u00e3, nu vei bucura pe nimeni, iar reac\u0163iile vor fi imediate \u015fi, te asigur, contondente\u201c \u2013 l-ar fi prevenit acel prieten care n-am de unde s\u00e3 \u015ftiu c\u00e2te \u015fi ce fel de jurnale a citit, dar s-ar putea s\u00e3 le fi citit numai pe cele ce l-au bucurat! Totu\u015fi nu pot s\u00e3 nu m\u00e3rturisesc c\u00e3 acel \u201ete sinucizi\u201c m-a frapat, mai ales c\u00e3 \u00eemi este \u00eenc\u00e3 proasp\u00e3t\u00e3 \u00een minte o carte de memorii cu care autorul ei \u2013 \u015fi nu orice autor, ci Adrian Marino \u2013 pare chiar s\u00e3 se fi sinucis. Dar m\u00e3car ilustrul hermeneut a f\u00e3cut-o… postum, mai exact, conform propriei dispozi\u0163ii testamentare, dup\u00e3 5 ani de la moarte. \u00cenc\u00e2t am purces la lectura jurnalului lui Iacoban oarecum cu inima str\u00e2ns\u00e3, dar \u015fi peste m\u00e3sur\u00e3 de curios s\u00e3 citesc niscai dezv\u00e3luiri spectaculoase, schi\u0163e de portret in aqua forte, pamflete… Aproape nimic din toate acestea. O lectur\u00e3 agreabil\u00e3, pe alocuri pasionant\u00e3, a unei c\u00e3r\u0163i mai degrab\u00e3 lini\u015ftitoare, care, de n-ar fi at\u00e2t de grea, la figurat fire\u015fte, mai c\u00e3 a\u015f trece-o \u00een r\u00e2ndul celor din prestigioasa colec\u0163ie \u201eCartea de pe noptier\u00e3\u201c a Denisei Com\u00e3nescu. M-am bucurat \u2013 iat\u00e3 c\u00e3 s-a g\u00e3sit cineva pe care s\u00e3-l bucure jurnalul lui Iacoban! \u2013 s\u00e3 re\u00eent\u00e2lnesc de-a lungul celor 750 de pagini un MRI pe care \u00eel cunosc destul de bine \u015fi pentru nu pu\u0163ine lucruri \u00eel pre\u0163uiesc \u015fi \u00eel admir de mult\u00e3 vreme. Un om dedicat scrisului, care s-a ilustrat \u00een dramaturgie, proz\u00e3, reportaj documentar, memorial de c\u00e3l\u00e3torie, scenarii de film, un intelectual cu o vie curiozitate, mereu pus \u00een starea de a afla, de a \u00een\u0163elege \u015fi de a fi la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 \u00een jurul s\u00e3u \u015fi \u00een lume, un publicist prodigios, capabil s\u00e3 scrie mai multe foiletoane pe s\u00e3pt\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00een diverse foi, nu toate foarte vizibile, ca s\u00e3 nu zic obscure, oricum sub valoarea condeiului s\u00e3u nu o dat\u00e3 sclipitor, un \u00eentemeietor \u015fi conduc\u00e3tor de importante institu\u0163ii culturale \u015fi artistice, iubit, regretat de cei cu care a colaborat ca \u015fef de publica\u0163ii ori ca director, mul\u0163i ani, al Teatrului Na\u0163ional \u015fi al Teatrului \u201eLuceaf\u00e3rul\u201c din Ia\u015fi, dar \u00eendeosebi al Editurii Junimea pe care a \u015fi fondat-o \u015fi unde a girat debutul multora sau a tip\u00e3rit c\u00e3r\u0163i ale unor mari scriitori \u015fi c\u00e3rturari precum: romanul Bunavestire al lui Nicolae Breban, care a constituit subiect de atac \u00eentr-o faimoas\u00e3 plenar\u00e3 a C. C. al P.C.R., Epica Magna, de Nichita St\u00e3nescu, Dic\u0163ionarul \u00een\u0163elepciunii al lui Theofil Simenschi, Jurnalul lui Traian Chelariu, pentru a cita doar c\u00e2teva titluri. Editurii Junimea condus\u00e3 de Iacoban \u00eei dator\u00e3m \u015fi raftul de c\u00e3r\u0163i din colec\u0163ia \u201eEminesciana\u201c. Mare iubitor de Basarabia, de oamenii, de scriitorii \u015fi arti\u015ftii ei, a c\u00e3ror valoare o supraliciteaz\u00e3 c\u00e2teodat\u00e3, nu din lips\u00e3 de spirit critic, ci din alte motive, lesne de \u00een\u0163eles, bun cunosc\u00e3tor al realit\u00e3\u0163ilor \u015fi mentalit\u00e3\u0163ilor din statul rom\u00e2nesc de peste Prut, Iacoban are o experien\u0163\u00e3 basarabean\u00e3, cu expresia sa, pe care a\u015f califica-o invidiabil\u00e3, dac\u00e3 n-ar fi \u015fi terifiant\u00e3. Dup\u00e3 seismul din 1989 el a fost\u00a0 corespondent de front \u00een r\u00e3zboiul de la Nistru. Experien\u0163a basarabean\u00e3 a trecut \u00eentr-o carte de 750 de pagini (cifr\u00e3 fatidic\u00e3, se pare, \u00een ceea ce-l prive\u015fte), intitulat\u00e3 Zece ani de foc, document inestimabil pentru cei interesa\u0163i de tragica istorie a acestui col\u0163 de Europ\u00e3. Scriitorul \u015fi reporterul regret\u00e3 c\u00e3 perioadele ce au urmat celei tr\u00e3ite de el acolo, nici ele lipsite de dramatism, ar putea \u201er\u00e3m\u00e2ne \u00een am\u00e3nun\u0163imea lor cvasi-necunoscute. Iar principalii martori dispar unul c\u00e2te unul \u015fi, vorba lui Mark Twain – \u00abnici eu nu m\u00e3 simt prea bine\u00bb\u201c (vorba nu e a lui Mark Twain, ci a lui George Bernard Shaw). \u00cen fine, l-am re\u00eent\u00e2lnit sau l-am descoperit acum, datorit\u00e3 jurnalului, pe omul c\u00e3ruia \u00eei plac provoc\u00e3rile, pe pasionatul de v\u00e2n\u00e3toare \u015fi de pescuit, pe \u00eemp\u00e3timitul juc\u00e3tor de \u015fah, pe amatorul de vernisaje \u015fi colec\u0163ionarul de c\u00e3r\u0163i rare, pe convivul cu un acut sim\u0163 al umorului, inclusiv c\u00e2nd partenerii de petrecere sau de dialog au opinii ce nu concord\u00e3 cu ale sale ori pe prietenul care \u0163i se al\u00e3tur\u00e3 \u00een momentele grele sau tragice ale existen\u0163ei, jurnalul fiind, \u00eentre altele, \u015fi unul al suferin\u0163elor \u015fi al \u00eenmorm\u00e2nt\u00e3rilor multor confra\u0163i, dar \u015fi ale membrilor familiilor acestora, pe amatorul de drume\u0163ii care \u00ee\u015fi \u00eencarc\u00e3 bateriile str\u00e3b\u00e3t\u00e2nd drumurile Moldovei cu popasuri la vestitele m\u00e3n\u00e3stiri \u015fi nu numai, pe gospodarul care-\u015fi \u00eengrije\u015fte voltairian minuscula, dar pre\u0163ioasa gr\u00e3din\u00e3 sau pe creatorul de aranjamente florale, art\u00e3 pe care a consacrat-o \u00een mitologia familiei \u015fi a cercurilor de prieteni cu denumirea ce nu va intra probabil niciodat\u00e3 \u00een dic\u0163ionare: yacobana. Cam acesta este Iacoban, naratorul \u015fi personajul central al jurnalului s\u00e3u, \u00een fond, cu o formul\u00e3 a lui Octavian Paler, un autoportret \u00een oglind\u00e3. Ceea ce nu \u00eenseamn\u00e3 narcisism. Altminteri, luat \u00een ansamblu, jurnalul lui Iacoban nu face excep\u0163ie de la ceea ce caracterizeaz\u00e3 asemenea scrieri, \u00een care, se \u015ftie, nu trebuie c\u00e3utat at\u00e2t adev\u00e3rul, c\u00e2t verosimilul. Sigur, \u00een el sunt \u015fi \u00eensemn\u00e3ri privind unele gesturi \u015fi atitudini ce pot surprinde. Iat\u00e3 una care m-a crispat: la 5 decembrie 2005 el nota cu satisfac\u0163ie: \u201eTelefon de la Primar, vrea s\u00e3 fie consiliat \u00een leg\u00e3tur\u00e3 cu pozi\u0163ia fa\u0163\u00e3 de spectacolul \u00abEvangheli\u015ftii\u00bb de la Ateneul T\u00e3t\u00e3ra\u015fi. \u00centr-o discu\u0163ie de 20 de minute \u00eemi place s\u00e3 cred c\u00e3 am adus destule argumente pentru a nu se interzice reprezenta\u0163ia\u201c. Din p\u00e3cate pentru el, pentru primar \u015fi pentru autoarea piesei, au \u201einterzis-o\u201c publicul \u015fi comentatorii. Uneori, din cauza complexelor cu care venim dintr-un regim defunct, gre\u015fim chiar dac\u00e3 cu cele mai bune inten\u0163ii. Probabil c\u00e3 MRI a vrut s\u00e3 demonstreze c\u00e2t de mult \u0163ine la libertatea de expresie \u015fi c\u00e2t de potrivnic este oric\u00e3rei forme de cenzur\u00e3, pled\u00e2nd \u00eens\u00e3 pentru o reprezenta\u0163ie mizerabil\u00e3, blasfemic\u00e3, ce a jignit grosolan sentimentele religioase ale spectatorilor. Am mai citat aici ceea ce postula \u00eentr-un interviu un mare scriitor spaniol, trecut prin r\u00e3zboiul civil \u015fi prin dictatura lui Franco: libertatea de a spune \u015fi a face prostii nu trebuie tolerat\u00e3! Adesea Mircea Radu Iacoban este pe bun\u00e3 dreptate m\u00e2hnit, revoltat de ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 \u00een suprarealista noastr\u00e3 patrie, inclusiv cu limba rom\u00e2n\u00e3, \u015fi \u00eei st\u00e3 mult mai bine atunci c\u00e2nd adopt\u00e3 un ton de o ironie trist\u00e3, ca \u00een aceast\u00e3 nota\u0163ie: \u201eAt\u00e2ta lume bun\u00e3, at\u00e2\u0163ia intelectuali rasa\u0163i s-au \u00eentorcolat cu Securitatea, \u00eenc\u00e2t s-ar putea s\u00e3 vin\u00e3 vremea regretului celor ce n-au semnat pactul cu diavolul, rat\u00e2nd astfel accederea \u00een sferele \u00eenalte ale intelighen\u0163iei sub\u0163iri! Dac-o \u0163inem \u00eenainte cu dezv\u00e3luirile \u00een acela\u015fi ritm alert, se pare c\u00e3 va fi mai simplu a-i \u00eenf\u00e3\u0163i\u015fa na\u0163iei pe cei f\u00e3r\u00e3 dosar!\u201c.
\nObservator atent, spirit ludic, ironist cordial, Mircea Radu Iacoban \u015ftie s\u00e3 releve frumosul, burlescul, ridicolul \u015fi absurdul din lumea \u015fi epoca \u00een care tr\u00e3im. Melancolizat, ca noi to\u0163i, de trecerea inexorabil\u00e3 a singurei \u015fi scurtei vie\u0163i ce ni s-a dat, dar pl\u00e3c\u00e2ndu-i, cum remarcam, provoc\u00e3rile, el promite s\u00e3-\u015fi continue jurnalul \u015fi c\u00e3l\u00e3toria \u00een golul timpului\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Printre defini\u0163iile date jurnalului pe care, ca lacom \u201em\u00e2nc\u00e3tor\u201c (ba chiar \u015fi comentator) de literatur\u00e3 subiectiv\u00e3 sau confesiv\u00e3 le-am notat de-a lungul vremii, le reg\u00e3sesc \u015fi pe cele apar\u0163in\u00e2nd lui Matei C\u00e3linescu. Criticul, teoreticianul lecturii, autorul unor excelente romane de analiz\u00e3 \u015fi memorialistul (Amintiri \u00een dialog cu Ion Vianu) caracterizeaz\u00e3 specia \u00een jurnalul s\u00e3u, care… Cite\u0219te mai mult »Cu jurnalul \u00eenaint\u00e2nd \u00een golul timpului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1141,5214,13784,11641],"class_list":["post-22775","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eugen-simion","tag-matei-calinescu","tag-mircea-radu-iacoban","tag-traian-chelariu"],"views":1200,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22775","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22775"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22775\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22775"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22775"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22775"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}