Omogen\u0103 stilistic, preponderent haotic\u0103 structural, publicistica Anei Blandiana con\u0163ine, dincolo de largi zone de interes, categoric memorabile, \u015fi o (prea) mare diversitate de teme, subiecte, referin\u0163e, de la crea\u0163ie la biografie, de la aforistic\u0103 la reportaj turistic. Pe l\u00e2ng\u0103 istorie, moral\u0103, desigur literatur\u0103, ea include muzica, cea despre care crede c\u0103 atest\u0103 paradisul, arhitectura, de la cea popular\u0103 la cea bisericeasc\u0103, pictura, de la cea naiv\u0103 a unui \u0163\u0103ran din Dolj la Salvador Dali ori C. Baba, sculptura, a lui C. Br\u00e2ncu\u015fi (geniu de ob\u00e2r\u015fie rural\u0103, deci obscur\u0103, ca Leonardo, noteaz\u0103 cu referire la modestele sate Vinci \u015fi Hobi\u0163a) \u015fi Gh. Anghel, chiar filmul etc. Discutabil\u0103 \u00een unele aspecte, faze \u015fi fraze, deopotriv\u0103 fortuite \u015fi for\u0163ate, publicistica \u2013 dac\u0103 este adecvat termenul generic pentru microeseistica autoarei \u2013 se dezv\u0103luie inegal\u0103 ca seduc\u0163ie \u015fi convingere, dezvolt\u0103 \u015fi sc\u0103deri de g\u00e2nd \u015fi emo\u0163ie, \u00een unele tablete inexpresive, cu adev\u0103rat nici lirice, nici reflexive. Titlurile (Calitatea de martor, 1970, Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, 1976, Cea mai frumoas\u0103 dintre toate lumile posibile, 1978, Coridoare de oglinzi, 1984, Autoportret cu palimpsest, 1986, Ora\u015fe de silabe, 1987, Geniul de a fi, 1998, Ghicitul \u00een mul\u0163imi, 2000, Cine sunt eu?, 2001) exprim\u0103 preponderent scrisul ca m\u0103rturie, oglindire, palimpsest, iar dup\u0103 1990 identitate \u015fi (auto)cunoa\u015ftere existen\u0163ial\u0103, social\u0103, personal\u0103.
\nEtica sa este de la \u00eenceput (Calitatea de martor) una a asum\u0103rii vinei singulare, nu a persoanei unice, \u00eenn\u0103scute, privilegiate, dar a uneia cu totul transformate, singularizate, limitat-eliberate, \u00een responsabilitatea obligat\u0103 prin destin. \u201eTotdeauna am \u00een\u0163eles voca\u0163ia ca pe o vin\u0103 care te izoleaz\u0103 automat, te \u00eengr\u0103de\u015fte \u015fi \u00ee\u0163i impune alte legi, alte drepturi \u015fi alte datorii.\u201c Martorul de calitate este un lupt\u0103tor care corespunde voca\u0163iei predestinate. Ana Blandiana \u00ee\u015fi \u00een\u0163elege \u015fi asum\u0103 \u201elupta menit\u0103 s\u0103 reabiliteze calitatea de martor\u201c. Voca\u0163ia predestinat\u0103 r\u0103m\u00e2ne programatic una etic\u0103, nu metafizic\u0103, lumeasc\u0103, nu ecleziastic\u0103, iar istoria nu \u00eei devine limit\u0103: \u201enici o epoc\u0103 nu poate \u00eenlocui adev\u0103rul prin minciun\u0103, ea poate cel mult transforma un apostol \u00een martir\u201c. Ana Blandiana \u00ee\u015fi impune tratarea cu adev\u0103r chiar \u015fi a prieteniei, ori, altfel spus, pentru ea adev\u0103rul este reala manifestare a prieteniei, adev\u0103rata prietenie exist\u0103 doar \u00een limitele adev\u0103rului. Prietenia, noteaz\u0103 aspru: \u201eEste o dragoste crud\u0103, pentru c\u0103 se hr\u0103ne\u015fte numai cu adev\u0103ruri, a\u015fa cum smeii pove\u015ftilor se hr\u0103nesc numai cu fiice de crai.\u201c Blandiana nu este, cum o arat\u0103 numele ales stratagemic, bl\u00e2nd\u0103, s-ar spune c\u0103 dimpotriv\u0103. De altfel, n-a trecut neobservat\u0103 perspectiva sa etic\u0103, t\u0103ioas\u0103. Pseudonimul ei putea fi \u00een epoca (post)stalinist\u0103 a debutului un paravan ocazionat geografic de numele comunei natale a mamei. Dar Ana Blandiana este o antiidilic\u0103 f\u0103\u0163i\u015f\u0103. E sigur c\u0103 ea r\u0103m\u00e2ne \u00een afara unui canon literar rom\u00e2nesc idilic, ca acela sus\u0163inut, pesemne c\u0103 nu cu mare fervoare, f\u0103r\u0103 aderen\u0163i teoretici \u015fi analitici, de Virgil Nemoianu. Viziunea ei crud\u0103 este \u00eentr-un sens naturalist\u0103. Un cutremur petrecut \u00een 1968, \u00een Iran, \u00eei d\u0103 ocazia de a pune lumina \u00een\u0163elegerii existen\u0163iale \u015fi morale asupra cruzimii naturii, cum citim \u00eentr-un text cu referen\u0163ialitate retoric\u0103 \u015fi stilistic\u0103, Metafora.
\nAspir\u0103, \u00eentr-un loc, la un soi de morbiditate vitalist\u0103, la \u00eengroparea doar \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi: \u201es\u0103 dispar \u00een propria mea fiin\u0163\u0103\u201c. Dar aceasta ar mai fi o dispari\u0163ie sau o reg\u0103sire deplin\u0103, etern\u0103? Dispari\u0163ia, noteaz\u0103 ulterior \u00eentr-un alt loc, este marea experien\u0163\u0103 a vie\u0163ii: \u201escria un poet <s\u0103 dispari f\u0103r\u0103 urm\u0103 este aventura aventurilor>\u201c. Spitalul nu \u00eei alung\u0103 boala, nu pe aceea fizic\u0103, dar \u00eei tempereaz\u0103 orgoliul, \u00eei induce sensul umilin\u0163ei. Fiin\u0163a uman\u0103, prin moarte, nu pierde nici o b\u0103t\u0103lie a existen\u0163ei, moartea este v\u0103zut\u0103 drept o \u201eefigie a victoriei\u201c. Na\u015fterea nu este marele r\u0103u, nu poart\u0103 marea vin\u0103. R\u0103ul \u015fi vina supreme sunt \u00een inexisten\u0163\u0103, ceea ce nu apare \u00eens\u0103 ca fiind expresia-limit\u0103 a mor\u0163ii: \u201epoate c\u0103 a nu exista este mai groaznic dec\u00e2t a nu mai exista\u201c. G\u0103se\u015fte somnul fascinant \u015fi abia apoi mai pu\u0163in \u00eenfrico\u015f\u0103tor. Moartea este doar un vis, retr\u0103ire ideal\u0103. Cicero, citat aici, opune mor\u0163ii demnitatea. \u00cen aceast\u0103 descenden\u0163\u0103 se impune \u015fi etica existen\u0163ial(ist)\u0103 a autoarei. Existen\u0163a este moral\u0103, p\u00e2n\u0103 la limita alunec\u0103rii \u015fi c\u0103derii ei \u00een neant. \u00cen, trebuie precizat, neantul exclus.
\nRecunoa\u015fte \u00eentr-un fragment de antijurnal din volumul Coridoare de oglinzi c\u0103 a avut o copil\u0103rie umilit\u0103. Dar adaug\u0103 \u00eentr-un alt text c\u0103 poart\u0103 dorul de copil\u0103rie, cel pu\u0163in a celei de la Oradea. Revine cu evocarea unei case a copil\u0103riei. Alung\u0103 c\u00e2t poate \u201e\u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toarea arip\u0103 a b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii\u201c \u015fi nu vede cu ochi buni faptul c\u0103 b\u0103tr\u00e2nii \u00eei lingu\u015fesc pe tineri. Tot timpul e-n lupt\u0103 curajoas\u0103, f\u0103\u0163i\u015f\u0103, crud\u0103, tocmai cu timpul, deopotriv\u0103 cu cel propriu \u015fi cu acela comun. O porunc\u0103 interioar\u0103 esen\u0163ial\u0103 \u00eei impune \u201es\u0103 m\u0103 \u00eempotrivesc timpului \u2013 tuturor accep\u0163iilor acestui cuv\u00e2nt proteic\u201c.
\nEa apreciaz\u0103, citim \u00een Autoportret cu palimpsest, mai cu seam\u0103 atingerea limitelor, una dintre ele fiind pl\u00e2nsul, o manifestare ideal\u0103 \u00een ordinea naturii existen\u0163iale \u015fi morale. Departe de a fi expresia \u00eenfund\u0103rii vie\u0163ii, pl\u00e2nsul o purific\u0103 \u015fi o \u00eensenineaz\u0103. Se simte frustrat\u0103 \u015fi c\u0103 nu se viseaz\u0103 r\u00e2z\u00e2nd. Rostul r\u00e2sului este s\u0103 delimiteze. Complet\u00e2nd sau corect\u00e2nd un nefast ideolog, ea spune c\u0103 r\u00e2dem nu doar desp\u0103r\u0163indu-ne de trecut, dar \u015fi de prezent. Se refer\u0103 undeva, cu seriozitate, la \u201eminunatul, misteriosul mu\u015fchi al r\u00e2sului\u201c. Aplic\u0103 \u00eens\u0103 sus\u0163inut z\u00e2mbetul, ca stratagem\u0103, una pe care a\u015f numi-o, totu\u015fi, f\u0103r\u0103 o grea valen\u0163\u0103 negativ\u0103, narcisist\u0103. Nu se consider\u0103, cu u\u015furatic\u0103 vanitate, omnipotent\u0103, \u015fi nu poate exclude nimic din ceea ce alc\u0103tuie\u015fte r\u0103ul fundamental, dar \u00eel include propriei legit\u0103\u0163i de tr\u0103ire. Se \u00eempotrive\u015fte doar stereotipurilor gestuale \u015fi retorice circumscrise bolii, \u00eemb\u0103tr\u00e2nirii, mor\u0163ii. Iat\u0103 doar un exemplu oarecare: boala cre\u015fte \u015fi dac\u0103 e tratat\u0103 cu indiferen\u0163\u0103. Tr\u0103ie\u015fte o \u00eent\u00e2mplare stranie rar\u0103 \u015fi memorabil\u0103 atunci c\u00e2nd observ\u0103 p\u0103s\u0103ri negre c\u0103z\u00e2nd obosite sau moarte \u00een spatele Bibliotecii Universitare din Bucure\u015fti. Tot ce i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi con\u015ftientizeaz\u0103 poate s\u0103 fie, deopotriv\u0103 \u00een real \u015fi imaginar, un mod sever, crud, al \u00eembl\u00e2nzirii de sine, programatic \u00een publicistica \u015fi eseistica Anei Blandiana.
\nCredin\u0163a \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103
\n\u00cen c\u00e2teva fragmente de antijurnal Ana Blandiana se dezv\u0103luie prea orgolioas\u0103 ca s\u0103 mai fie \u015fi vanitoas\u0103. Eu \u015fi cel\u0103lalt crede c\u0103 sunt pe deplin substituibili, iar vinov\u0103\u0163ia apare resim\u0163it\u0103 altruist. Mereu asumat\u0103, vina ajunge integral r\u0103scump\u0103rat\u0103. Ea nu este un defect, ci o esen\u0163ial\u0103 \u00eensu\u015fire. Un text poart\u0103 titlul Calitatea ca vin\u0103. E vina creatorului, a omului dotat, teoretic \u00eentr-un fel nest\u0103vilit, cu imagina\u0163ie, implicit, constat\u0103 ea, cu iubire \u015fi degrevare de ur\u0103. \u201eIncapacitatea mea de a ur\u00ee este de fapt o sl\u0103biciune izvor\u00e2t\u0103 din surplusul de imagina\u0163ie\u201c, noteaz\u0103 \u00eentr-un alt fragment de antijurnal. Imagina\u0163ia nu este \u00eens\u0103 inven\u0163ie, ci realism, \u00eeng\u0103duire a realit\u0103\u0163ii supus\u0103 \u00een\u0163elegerii. Sau, direct spus, adev\u0103r. De aceea nu un gest de oportunism fa\u0163\u0103 de realitatea istoric\u0103 a statului totalitar, \u00eens\u0103 o simpl\u0103 constatare trebuie s\u0103 citim \u00een propozi\u0163ia care spune, \u00eentr-un context nu cu totul clar, l\u0103murit \u00eens\u0103 ulterior, \u00een postcomunism, c\u0103 absen\u0163a tat\u0103lui (atunci n-a putut nota c\u0103 a fost victima \u00eenchisorii politice) nu a condus familia la \u00eenfometare. Doar retroactiv devine sentimental\u0103. Cap\u0103t\u0103, de pild\u0103, simpatie pentru fotografii alt\u0103dat\u0103 nepl\u0103cute. N-a urmat niciodat\u0103 cu adev\u0103rat jocurile copil\u0103riei. Marele s\u0103u joc era inventat, acela de a-\u015fi \u00eenchipui c\u0103 e plecat\u0103 din \u0163ar\u0103. Matur\u0103, va admite doar plecarea \u00een c\u0103l\u0103torie, nu \u015fi exilul. Jocul este \u00eentr-un fel p\u0103strat, \u00een form\u0103 r\u0103sturnat\u0103. Aflat\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 se g\u0103se\u015fte de fapt \u00een \u0163ar\u0103. Intr\u0103 astfel \u00eentr-un joc cvasi-utopic, un joc existen\u0163ial, copil\u0103resc, nu de negare, dar de substituire topic\u0103. Vedem cum se configureaz\u0103 astfel un mod de a fi nic\u0103ieri \u015fi, mai cu seam\u0103, peste tot.
\nOrice exceleaz\u0103 se supune criteriului de judecat\u0103 al vinei responsabile, ineluctabile. Chiar \u015fi frumuse\u0163ea se pl\u0103te\u015fte ori se pedepse\u015fte. Ana Blandiana trateaz\u0103 cu mil\u0103 aerul concurentelor ajunse pe podiumurile frumuse\u0163ii, autosugestionate c\u0103 \u00een ele realitatea ar fi turnat ideala, totala splendoare.
\nNatura \u00eei apare \u00eenc\u0103 de la Calitatea de martor ca exponent \u015fi executor moral. \u201eM\u0103 g\u00e2ndesc la arbori ca la cea mai cinstit\u0103 specie de fiin\u0163e l\u0103sat\u0103 de Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt.\u201c Bradul este drept, sincer, de aceea frumos. \u00centr-un fel alegoric se afirm\u0103 acolo \u201erezisten\u0163a orgolioas\u0103 \u015fi disperat\u0103\u201c (Brazii \u015fi ceilal\u0163i arbori). Natura este pe deplin seduc\u0103toare \u00een unele dintre formele ei. Undeva scriitoarea caut\u0103 numele plantelor \u015fi ale p\u0103s\u0103rilor (Numele arborilor). F\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, las\u0103 limbajul s\u0103 ajung\u0103 dominant. \u00cei place sonoritatea fructului unui cactus (Fichidinghia). Tr\u0103irea, senzorialitatea se descoper\u0103 neputincioase \u00een contact cu limbajul, \u00een dimensiunea lui semantic\u0103: \u201eNu simt ce \u00eenseamn\u0103 ulm sau platan.\u201c (Nepropor\u0163ie) Naturista este \u015fi o animist\u0103. Constat\u0103 c\u0103 \u015fi ora\u015fele au suflet (Sufletul unui ora\u015f). La fel crede, m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 constat o memorie recent\u0103, citadinul, bucure\u015fteanul Al. George, \u00een eseurile lui de dimensiuni considerabil mai extinse dec\u00e2t ale Anei Blandiana. Scriitoarea simte pl\u0103cere, dezgust, solidaritate cu suferin\u0163a \u201eora\u015fului topit\u201c vara (Ora\u015ful topit). Ea nu distinge \u015fi nu asimileaz\u0103 urbanul \u015fi ruralul. Propensiunea spre cel din urm\u0103 poate fi sugerat\u0103 \u00een expresia unui neos\u0103m\u0103n\u0103torism modernist de sorginte blagian\u0103. \u201eOra\u015ful este \u00eenc\u0103 necopt \u00een noi\u201c, crede autoarea, care produce \u015fi o triad\u0103 categorial-poetic\u0103 pe un criteriu amestecat, sociologizant-cultural: poe\u0163i de sat, poe\u0163i de ora\u015f, poe\u0163i de idee. Privitor la idee, ea noteaz\u0103 c\u0103 aceasta nu este o abstrac\u0163ie, dar poart\u0103 cu sine ceva concret: \u201eO idee disp\u0103rut\u0103 ucide tot ce a atins vreodat\u0103.\u201c (Un loc sau un timp)
\nC\u00e2t prive\u015fte religiozitatea, at\u00e2t c\u00e2t putea s\u0103 o (re)cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103 o exprime sub dictatur\u0103, ea este la Ana Blandiana rar\u0103 \u015fi vag\u0103. \u00cen context istoric totalitarist, expresia religiozit\u0103\u0163ii era notat\u0103 \u00een pagin\u0103 mai asiduu dec\u00e2t o descoperim, eventual, acum. Pentru Ana Blandiana, cea din Calitatea de martor, Dumnezeu exist\u0103, ca \u015fi pentru orice credincios obi\u015fnuit, \u015fi \u00eel recunoa\u015fte cu teama de a nu se deda unor \u00eendep\u0103rt\u0103ri, pierderi, substituiri. \u201eO, nu mi-e team\u0103 c\u0103 a\u015f fi \u00een stare s\u0103-l tr\u0103dez pe Dumnezeu, mi-e team\u0103 c\u0103 a\u015f putea sluji un Dumnezeu care nu exist\u0103.\u201c (Contempla\u0163ie) Ana Blandiana nu este \u2013 \u00een scris \u2013 un spirit religios, de\u015fi nu se afl\u0103 nici departe de spiritualitatea bisericeasc\u0103, at\u00e2t c\u00e2t putea ea s\u0103 fie comunicat\u0103 \u00een scrisul aflat sub (auto)cenzur\u0103, \u00eens\u0103 eticul \u00eei r\u0103m\u00e2ne central. Ar fi evoluat, sub raport istoric, \u201edinspre credin\u0163\u0103 spre con\u015ftiin\u0163\u0103\u201c (Spital, II)! Un critic, bine cunoscut ca amator de omologii universale, o nume\u015fte Jeanne d\u2019Arc. Aflat\u0103 la M\u00e2n\u0103stirea Dragomirna, aude \u00een ziduri ceea ce religia popular\u0103 nume\u015fte c\u0103\u0163eii p\u0103m\u00e2ntului \u015fi m\u0103rturise\u015fte a fi fost lipsit\u0103 devreme de mirare \u015fi stranietate. Biserica bucovinean\u0103 Arbore o atrage prin natura ei: \u201ec\u00e2t de apropiat de vegetal este acest ciudat monument uman\u2026\u201c (Arbore).
\n\u00cen Coridoare de oglinzi, \u00ee\u015fi dezv\u0103luie credin\u0163a \u00een experien\u0163a \u015fi suferin\u0163a purificatoare, la limita dintre etic \u015fi religios. Poporul rom\u00e2n nu cunoa\u015fte, \u00een istoria c\u00e2torva veacuri, nici individual, nici colectiv, disputa \u00eentre religii. E un popor f\u0103r\u0103 temei \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, noteaz\u0103 fiica de preot ortodox, rece, f\u0103r\u0103 patosul sarcastic al unui Cioran. Oricum, se confeseaz\u0103 \u00eentr-un mod polemic, \u00een ordine civic\u0103, \u015fi rebel, \u00een ordine familial\u0103. Calvinismul \u015fi luteranismul nu au devenit alternativ\u0103 pentru rom\u00e2ni, \u00eentruc\u00e2t ortodoxia nu le era fixat\u0103 ca reper (O compara\u0163ie). Nu uit\u0103, secat\u0103 de fior religios ori etic, o stranie capel\u0103 ceh\u0103 decorat\u0103 cu oase de om. Vede \u015fi aici, adic\u0103 \u00een aceast\u0103 carte, \u201ebiserici albe aproape vegetale\u201c (Concuren\u0163a marii literaturi).
\n\u00centr-un sat de l\u00e2ng\u0103 Bucure\u015fti, citim \u00een Autoportret cu plimpsest, d\u0103 peste morminte f\u0103r\u0103 cruci \u015fi f\u0103r\u0103 nume \u015fi deduce c\u0103 acolo domin\u0103 o filozofie a neantului, dar \u015fi a r\u0103scump\u0103r\u0103rii prin suferin\u0163\u0103. G\u0103se\u015fte relevant faptul c\u0103 Pronia este de genul feminin. Citeaz\u0103 din Cato g\u00e2ndul (exprimat cu umor, spune Ana Blandiana, declarat\u0103 nefeminist\u0103) c\u0103, l\u0103sate s\u0103 ajung\u0103 egale b\u0103rba\u0163ilor, femeile le vor deveni superioare.
\nM-am referit aici doar la (micro)eseurile Anei Blandiana din perioada istoric\u0103 a comunismului, c\u00e2nd trecerea de la credin\u0163\u0103 spre con\u015ftiin\u0163\u0103 se impunea printr-un contract care l\u0103sa cale expresiei publice scrise. Calea adev\u0103rat\u0103 \u015fi cu adev\u0103rat vie, acum liber\u0103, este aceea a posibilei \u00eentoarceri (metanoia), de la con\u015ftiin\u0163\u0103 spre credin\u0163\u0103. Pe principiul similar al vaselor comunicante, g\u00e2ndirea dialectic\u0103 \u015fi aceea a eternei re\u00eentoarceri se pun \u00eempreun\u0103 la punct. Cum se petrece faptul la Ana Blandiana, \u00een \u201epublicistica\u201c postcomunist\u0103, r\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Omogen\u0103 stilistic, preponderent haotic\u0103 structural, publicistica Anei Blandiana con\u0163ine, dincolo de largi zone de interes, categoric memorabile, \u015fi o (prea) mare diversitate de teme, subiecte, referin\u0163e, de la crea\u0163ie la biografie, de la aforistic\u0103 la reportaj turistic. Pe l\u00e2ng\u0103 istorie, moral\u0103, desigur literatur\u0103, ea include muzica, cea despre care crede c\u0103 atest\u0103 paradisul, arhitectura, de… Cite\u0219te mai mult »Cruda bl\u00e2nde\u0163e a Anei Blandiana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13779,13780,13778],"class_list":["post-22771","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-calitatea-de-martor","tag-eseistica-ana-blandiana","tag-publicistica-anei-blandiana"],"views":1181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22771","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22771"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22771\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22771"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22771"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22771"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}