{"id":2277,"date":"2010-04-14T21:51:34","date_gmt":"2010-04-14T19:51:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2277"},"modified":"2010-04-13T03:54:03","modified_gmt":"2010-04-13T01:54:03","slug":"china-din-spatele-mastilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/china-din-spatele-mastilor\/","title":{"rendered":"China din spatele mastilor"},"content":{"rendered":"

Zhang Jie, \u201eCuvinte nescrise\u201c<\/em>, traducere de Alin Buca si Andreea Chirita, Bucuresti, IBU Publishing, 2009.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Intr-un studiu publicat in 1984 si devenit in scurt timp celebru in cercurile feministe din Occident, \u201eThe Madwoman in the Attic\u201c, Sandra Gilbert si Susan Gubar discutau pe larg semnificatiile imaginii femeii nebune (inchise sau nu intr-o camaruta din mansarda vreunui castel victorian, asa cum se int\u00e2mpla in \u201eJane Eyre\u201c de Charlotte Bront\u00eb), model impus ca atare de numeroase autoare vestice afirmate dupa primele decenii ale secolului al XIX-lea, carora imaginea aceasta le servea pentru a exprima dorinta de depasire a tuturor conditionarilor determinate de o societate patriarhala, intepenita in propriile sale norme invechite de comportament. Fara a reprezenta o premisa ideologica bine definita, imaginea femeii care ajunge (deliberat sau involuntar) sa se indeparteze de societate si sa depaseasca modelul comportamentului acceptat de semeni apare si in literatura chineza contemporana, tocmai acesta fiind punctul de pornire al tulburatoarei carti a lui Zhang Jie, \u201eCuvinte nescrise\u201c: Wu Wei, devenita scriitoare celebra, isi rememoreaza viata, doar pentru a descoperi, de-a lungul ei, numeroase esecuri, renuntari si o serie de compromisuri si de suferinte (caci, dupa cum va intelege de timpuriu ea insasi, \u201evezi bine, in viata nu e ca-n carti\u201c), la capatul carora e silita sa se intrebe, ca si cum s-ar privi intr-o nemiloasa oglinda care nu poate arata dec\u00e2t adevarul daca a meritat, daca nu cumva totul a fost in zadar, daca viata ei nu a fost cumva irosita. Fara sa incerce sa dea vreun raspuns definitiv, autoarea accentueaza, insa, tocmai nebunia de care ajunge sa fie cuprinsa Wu Wei, stare pe care mai nimeni nu si-o poate explica. Sau pentru care cititorul poate gasi numeroase explicatii la fel de indreptatite la capatul lecturii acestui roman al carui titlu porneste de la un aforism chinez: \u201eSpatiul cel mai vast e lipsit de granite, zgomotul cel mai puternic e de neauzit.\u201c Si, va adauga scriitoarea, \u201ecele mai impresionante povesti sunt alcatuite din cuvinte nescrise, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t drama Chinei secolului XX pare imposibil de relatat doar prin vorbe. Insa, ca scriitori, nu le avem dec\u00e2t pe acestea pentru a incerca sa nu lasam sa cada in uitare ceea ce s-a petrecut.\u201c
\nTrei femei<\/strong>
\nInca din anii ’20 ai secolului trecut, in China a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai frecvent despre literatura feminina, dar si despre tematica si tehnicile narative specifice acesteia, implic\u00e2nd, printre altele, naratiunea la persoana int\u00e2i, tendinta confesiva si delicatetea unui discurs literar considerat nu de putini critici drept excesiv de ornamentat la nivel stilistic si respins, pe temeiul incapacitatii de a atinge pragul marii arte. Abia dupa 1980, o data cu incheierea epocii Revolutiei Culturale (1966-1976), literatura feminina va ajunge sa fie cu adevarat cunoscuta in China, dar si evaluata in conformitate cu valoarea estetica, imposibil de negat, daca ne g\u00e2ndim mai cu seama la autoare de prim rang, cum ar fi Zhang Kangkang sau Zhang Jie, capabile nu numai sa abordeze subiecte considerate, p\u00e2na atunci, tabu, dar si sa le rezolve convingator. Caci, dincolo de teme oarecum exterioare ori spectaculoase (prostitutia infantila, tehnicile menite sa pastreze c\u00e2t mai mici picioarele chinezoaicelor), aceste scriitoare au avut marele curaj de a aduce in prim plan problema iubirii neimpartasite \u2013 si prezentate in afara cadrului rigid al familiei comuniste, asa cum se int\u00e2mpla in multe din scrierile lui Zhang Jie \u2013 a nevoii feminine de afectiune, dar si a capacitatii feminine de intelegere a lumii, a dorintei de comunicare dar, nu o data, a imposibilitatii unei reale comunicari in cuplu.
\nFara a accepta vreodata eticheta de \u201ereprezentanta a feminismului in literatura chineza\u201c, cu toate ca adesea, in paginile ei se fac trimiteri explicite la replicile Norei din piesa lui Ibsen sau la miscarile militante pentru drepturile femeii, Zhang Jie ram\u00e2ne profund legata, inca din anii formarii sale, de literatura occidentala, preferintele ei merg\u00e2nd mai cu seama catre realistii rusi si catre analiza psihologica din scrierile Virginiei Woolf. Influentele acestea sunt vizibile in toate cartile ei, de la \u201eDragostea nu trebuie uitata\u201c (1979) sau \u201eAripi de plumb\u201c (1981) si p\u00e2na la \u201eSuflete ratacitoare\u201c (2009), astfel inc\u00e2t comparatiile pe care critica literara le-a facut au mers, evident, in mare, pe aceste coordonate. \u201eCuvinte nescrise\u201c reprezinta o adevarata epopee a vietii c\u00e2torva femei, in paralel fiind prezentata istoria fram\u00e2ntata a Chinei secolului XX, tema majora a romanului fiind calatoria facuta de Wu Wei nu doar pe urmele mamei sale, acum plecate dintre cei vii, ci si in cautarea propriei identitati, totul relatat cu o tehnica perfecta, uz\u00e2nd de frecvente schimbari ale perspectivei narative sau ale punctului de vedere, ca si de o dislocare a cronologiei inrudita cu maniera de a scrie a reprezentantilor modernismului occidental. Astfel, povestea incepe, din punct de vedere cronologic, cu Mohe, cea care moare prematur, aduc\u00e2nd pe lume un copil ce nu va supravietui, continua cu Ye Lianzi, unica fiica a acesteia ce se incapat\u00e2neaza sa ram\u00e2na in viata, apoi cu zbuciumata existenta a lui Wu Wei \u2013 aici fiind de gasit si centrul de greutate al romanului \u2013 devenita scriitoare, in ciuda greutatilor pe care le are de indurat si care ar fi descurajat pe oricine, dar nu si pe ea. Ca sub un blestem de sub puterea caruia e imposibil sa scape, toate aceste trei femei, bunica, mama si fiica, vor avea parte de casatorii nefericite, care le vor aduce nu doar suferinte, ci si umilinta, lipsuri si o imensa singuratate. Si tot ca sub un blestem de care nu pot scapa, protagonistele din \u201eCuvinte nescrise\u201c pretuiesc mai mult dec\u00e2t orice onoarea, detesta ipocrizia si toate celelalte astfel de \u201ecalitati\u201c foarte utile pentru a trai bine intr-o tara marcata de convulsii politice si sociale. Astfel ca Mohe, Ye Lianzi si mai ales Wu Wei vor suferi in mijlocul unei lumi unde nu se potrivesc, par\u00e2nd a trai dupa niste norme de comportament (onestitate, curaj, incapacitatea de a face rau) pe care nimeni, in prezentul in care traiesc, nu mai da doi bani. Nici macar barbatii alaturi de care isi duc viata si care se dovedesc mereu gata de orice compromis sau delatiune doar pentru un bol de orez in plus. Desigur, cazul lui Hu Bingchen, sotul lui Wu Wei, este mai complex, bolul de orez fiind inlocuit de functii inalte in ierarhia comunista si de alte avantaje de care rafinatul si fermecatorul barbat \u2013 desi trecut bine de prima tinerete \u2013 stie cum sa profite.
\nViata, teatrul si opera
\nIn aceste conditii, nu e de mirare ca femeile din aceasta familie vor invata extrem de timpuriu nu doar ca lucrurile nu sunt, in lume, asa cum par, ci si ca \u201eomul e intotdeauna singur: caci suferinta iti apartine numai tie si ca ceilalti nu te pot ajuta cu nimic, ca atunci c\u00e2nd esti la ananghie nu te poti bizui pe nimeni.\u201c Dar, deopotriva, ca \u201eiubirea e intotdeauna vremelnica, chiar daca din batr\u00e2ni se spune ca e nepieritoare precum marile care nu vor seca niciodata.\u201c Caci, asa cum va concluziona cu amaraciune Wu Wei intr-o scrisoare adresata lui Hu Bingchen, \u201eviata este ca o piesa de teatru in care personajele se schimba o data cu succesiunea actelor.\u201c Amanunt cu adevarat esential in contextul acestui roman, caci, desi in viata nu se int\u00e2mpla ceea ce se int\u00e2mpla in carti (cu toate ca asta nu le impiedica pe eroine sa viseze la printi minunati, asemenea celor din \u201eAlba-ca-Zapada\u201c, chiar si fara sa fi citit basmul), totusi, aproape intotdeauna, in viata se int\u00e2mpla o serie de lucruri exact dupa tipicul celor din carti. Scenele sunt perfect asemanatoare, doar finalitatea difera in mod fundamental. De exemplu, la inceputul relatiei lor, pe vremea c\u00e2nd aceasta ii parea lui Wu Wei marea dragoste, descoperirea sufletului pereche, citind un mesaj al lui Hu Bingchen, il ascunde, emotionata, la piept, asemenea lui Lin Daiyu, protagonista din marele roman chinezesc de secol XVIII, \u201eVisul din Pavilionul Rosu\u201c. De altfel, aluziile la acest roman sunt prezente de-a lungul intregului text al lui Zhang Jie, alaturi de altele, ce creeaza un excelent fundal, trimiterile livresti merg\u00e2nd de la \u201eCartea C\u00e2ntecelor\u201c la invataturile lui Confucius ori la poezia epocii Tang. Alteori, comparatiile se indreapta catre alta directie, si anume cea a spectacolelor Operei din Beijing. Celebru si extrem de popular ca gen de spectacol teatral-coregrafic si muzical, impus mai cu seama o data cu veacul al XVIII-lea, acest tip de reprezentatie dramatica implica o interpretare tin\u00e2nd de formule rigide, un machiaj elaborat si de mastile pe care interpretii le purtau. Elementele acestea sunt de gasit mai cu seama in cazul lui Hu Bingchen, descris ca \u201eun amestec de hotar\u00e2re si slabiciune, luciditate si confuzie, astfel ca, at\u00e2t firea sa launtrica, c\u00e2t si masca purtata in public i se infipsesera ad\u00e2nc in maduva fiintei, fac\u00e2ndu-l sa uite cine e cu adevarat\u201c, momentul antologic fiind acela c\u00e2nd Wu Wei ii scrie un discurs foarte apreciat la o plenara a partidului, dar in clipa c\u00e2nd se trezeste aplaudat la scena deschisa, Hu Bingchen realizeaza nu doar propria impostura, ci si incapacitatea sa de a fi vreodata el insusi. Subtextul, acum extrem de sarcastic, se refera la un slogan lansat de Mao si aflat, in anii Revolutiei Culturale, pe buzele tuturor: \u201eCeea ce poate sa faca un barbat, poate sa faca si o femeie!\u201c Desigur, poate sa faca, dar nimeni nu va fi vreodata dispus sa recunoasca acest lucru; cel putin in China. Sau, daca o va recunoaste, asta se va int\u00e2mpla, poate, doar de dragul unei functii superioare la partid. Astfel ca, in contextul in care chiar si astazi despre China se vorbeste, in general, in termenii unor clisee arhicunoscute si care, evident, nu reusesc sa mai spuna prea mult (Marele Zid, ursii panda, reprimarea manifestatiei din Piata Tien an Men), Zhang Jie alege sa scrie pentru a nu lasa sa cada in uitare nici cei mai grei ani pe care i-a strabatut China in ultimul secol si nici imensa suferinta umana pe care epoca aceasta a adus-o. Sa scrie cu o rabdare specific chinezeasca, dar si cu un sarcasm usturator pentru a spune adevarul despre o tara unde, alaturi de computer si de cutia cu dischete inca se mai gasesc instrumentele traditionale de caligrafie, unde cele zece mii de elemente au convietuit p\u00e2na si cu carticica rosie a lui Mao si unde, in spatele unora dintre mastile purtate in public, inca se mai poate descoperi adevarul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Zhang Jie, \u201eCuvinte nescrise\u201c, traducere de Alin Buca si Andreea Chirita, Bucuresti, IBU Publishing, 2009. Intr-un studiu publicat in 1984 si devenit in scurt timp celebru in cercurile feministe din Occident, \u201eThe Madwoman in the Attic\u201c, Sandra Gilbert si Susan Gubar discutau pe larg semnificatiile imaginii femeii nebune (inchise sau nu intr-o camaruta din mansarda… Cite\u0219te mai mult »China din spatele mastilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1874,574,1871,1873,1872,299],"class_list":["post-2277","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cuvinte-nescrise","tag-china","tag-drama-chinei","tag-literatura-chineza","tag-literatura-feminina","tag-zhang-jie"],"views":3544,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2277","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2277"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2277\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2277"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2277"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2277"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}