{"id":22767,"date":"2015-03-19T14:03:15","date_gmt":"2015-03-19T12:03:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22767"},"modified":"2015-03-19T14:03:15","modified_gmt":"2015-03-19T12:03:15","slug":"perpessicius-erou-de-roman","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/perpessicius-erou-de-roman\/","title":{"rendered":"Perpessicius, erou de roman"},"content":{"rendered":"<p>Una dintre cele mai interesante \u015fi originale figuri ale criticii \u015fi istoriografiei noastre literare este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Perpessicius. Cunoscut \u015fi recunoscut (dincolo de orice discu\u0163ie) ca unul care a pus bazele eminescologiei actuale, propun\u00e2nd un sistem propriu de editare a operei \u015fi de evaluare a \u00eentregului fond al manuscriselor r\u0103mase de la autorul Luceaf\u0103rului, el a fost \u015fi un excelent critic de \u00eent\u00e2mpinare, cum se spune azi, citind \u015fi apreciind interpretativ aproape tot ce s-a publicat (la o cot\u0103 de realizare estetic\u0103 mai \u00eenalt\u0103) \u00een perioada interbelic\u0103, serialul Men\u0163iunilor critice f\u0103c\u00e2nd dovada nu doar a unui ini\u0163iat \u015fi temeinic cunosc\u0103tor al fenomenului literar rom\u00e2nesc, \u00een general, ca str\u0103in, ci \u015fi a unui rafinat creator, el \u00eensu\u015fi public\u00e2nd poezii (vezi volumul Scut \u015fi targ\u0103), iar, \u00een intimitatea sa, nu tocmai abscons\u0103, t\u00e2njind a performa \u015fi ca prozator. Cele c\u00e2teva tentative \u00een domeniu cunoscute publicului n-au fost receptate altfel dec\u00e2t ca un elegant divertisment, desigur, datorat unui intelectual de cea mai bun\u0103 condi\u0163ie. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 la mai bine de patru decenii de la trecerea \u00een lumea umbrelor, un pasionat cercet\u0103tor al operei \u015fi vie\u0163ii acestuia, T. Tihan, critic afirmat \u015fi format \u00een ambian\u0163a laborioas\u0103, sub aspectul valorific\u0103rii mo\u015ftenirii culturale, de la revista Steaua din Cluj, descoper\u0103 \u00eentre \u201emanuscrisele marelui critic\u201c un caiet \u201ede aproximativ \u015faizeci de file\u201c care con\u0163ine \u201eun inedit Jurnal silvestru\u201c, datat de autor \u201eprin 1950\u201c, subintitulat \u201e\u00een \u00eensemn\u0103rile sale\u201c Pretext cehovian (Pretext cehovian. Un jurnal inedit marca Perpessicius, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2014). Este \u201ejurnalul de bord\u201c, zice T. Tihan, al unei \u201eaventuri\u201c estivale, petrecute la Pite\u015fti, unde se retr\u0103sese \u00eempreun\u0103 cu familia pentru a se elibera din forfota capitalei. Numai c\u0103 nu aceast\u0103 vacan\u0163\u0103 se dovede\u015fte a fi aventura, ci consemnarea zilnic\u0103 a evolu\u0163iei unei pove\u015fti de dragoste, tr\u0103ite \u00een paralel cu via\u0163a de familie (ce pare a fi destul de fad\u0103 \u2013 \u201ecriticul ne spune, de fapt, c\u0103 se simte ca un str\u0103in \u00eentre ei s\u0103i\u201c), \u00een care se transpune, dialog\u00e2nd cu o fiin\u0163\u0103 enigmatic\u0103 (\u201emic\u0103 Cleopatr\u0103 cu inima de piatr\u0103 \u015fi ochii de Bangal\u201c), numit\u0103 Ch\u00e9risson, poate Elena, o \u201ecustod\u0103\u201c \u00een Sala Manuscriselor de la Biblioteca Academiei, pentru care f\u0103cuse o adev\u0103rat\u0103 pasiune (\u201eom care se las\u0103 cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 robit de farmecul eternei Eve\u201c) \u015fi pe care, evoc\u00e2nd-o, desp\u0103r\u0163it de ea acum pentru c\u00e2t\u0103va vreme, o transform\u0103 \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 eroin\u0103 a unei pove\u015fti de dragoste, ce are aliura unui veritabil roman sentimental: \u201e\u00een economia intern\u0103 a acestui mic roman sentimental \u2013 comenteaz\u0103 T. Tihan \u2013 personajele aflate \u00een cadrul s\u0103u nu sunt, de fapt, dec\u00e2t proiec\u0163ii ale unei realit\u0103\u0163i, pe care criticul a tr\u0103it-o, c\u00e2nd mai interiorizat, c\u00e2nd mai tensionat. C\u0103ci, oric\u00e2t ar fi l\u0103sat impresia c\u0103 e total absorbit de dragostea sa, el r\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, atent \u015fi la istoria \u00een care se simte, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, implicat. Iar ecouri ale vremii sale r\u0103zbat \u015fi \u00een jurnalul \u00een care s-a decis s\u0103 clarifice \u015fi propria aventur\u0103 sentimental\u0103\u201c. Roman ce ascunde \u00een subsidiarul s\u0103u o dram\u0103, \u00eentruc\u00e2t, atrage aten\u0163ia acela\u015fi: \u201ePerpessicius trecuse, totu\u015fi, bini\u015for, \u00een 1950, de acel mijloc al vie\u0163ii despre care vorbise c\u00e2ndva Dante \u00een capodopera sa, ca s\u0103 nu-\u015fi dea, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, seama c\u0103 la cei aproape \u015faizeci de ani, c\u00e2\u0163i avea \u00een acel moment, nu putea s\u0103 fie un competitor real la inima unei femei care n-avea, se pare, nici jum\u0103tate din v\u00e2rsta sa\u201c.<br \/>\nObi\u015fnuin\u0163a \u00een asemenea \u00eemprejur\u0103ri, c\u00e2nd se ive\u015fte un manuscris inedit al vreunui scriitor \u00eenainta\u015f, este publicarea textului propriu-zis, cu adnot\u0103rile de rigoare, cu o not\u0103 asupra edi\u0163iei \u015fi, evident, cu o prefa\u0163\u0103 sau un studiu introductiv, \u00een care descoperitorul prezint\u0103 opera \u00een spe\u0163\u0103 \u015fi-i d\u0103 o prim\u0103 interpretare critic\u0103. T. Tihan refuz\u0103 aceast\u0103 solu\u0163ie comod\u0103. El fiind, de altfel, un foarte bun cunosc\u0103tor al operei \u015fi vie\u0163ii lui Perpessicius, despre care a scris \u015fi o excelent\u0103 tez\u0103 de doctorat (aprecierea mi-o asum cu toat\u0103 responsabilitatea, f\u0103c\u00e2nd parte din comisia ce a validat lucrarea), din p\u0103cate \u00eenc\u0103 nepublicat\u0103. Demersul s\u0103u de acum repet\u0103, \u00een alt fel \u015fi desigur p\u0103str\u00e2nd propor\u0163iile cuvenite, modul \u00een care Al. Odobescu scrisese la vremea sa o introducere la un tratat despre v\u00e2n\u0103toare, realiz\u00e2nd \u00een marginea acelui text un cu totul rermarcabil eseu literar autonom.<br \/>\nT. Tihan descoper\u0103 \u00een Jurnalul silvestru al lui Perpessicius structura unui veritabil roman de dragoste pe care \u00ee\u015fi propune (\u015fi chiar o face) s\u0103-l discute \u00eentr-un amplu comentariu critic, intercal\u00e2nd \u00een discursul s\u0103u numeroase pasaje din acesta \u015fi elabor\u00e2nd astfel, la r\u00e2ndu-i, un edificiu eseistic de anvergura unui alt roman, \u00een care Perpessicius \u00eensu\u015fi devine erou, \u00een toat\u0103 legitimitatea naratologic\u0103 (\u201emicul \u00abroman\u00bb sentimental, pe care criticul nostru ni-l propune, sub forma unui Pretext cehovian, \u00een dubla calitate pe care o are ca protagonist \u015fi narator\u201c). Excursul critic al exegetului \u00eel are astfel \u00een aten\u0163ie, \u00een prim-planul analizei sale, pe omul Perpessicius, pe care \u00eel supune unei veritabile interpret\u0103ri caracterologice, cu investiga\u0163ii de natur\u0103 psihanalitic\u0103, factologia, evenimentele diurne men\u0163ionate \u00een jurnal devenind argumente \u00een favoarea fix\u0103rii tipologiei literare \u00een care este \u00eencadrat, pe de-o parte, iar pe de alt\u0103 parte justific\u00e2ndu-i atitudinile ca scriitor, personalitate real\u0103 \u00eentr-un peisaj concret, a\u015fadar, c\u00e2t se poate de autentic: \u201eJurnalul criticului marcheaz\u0103, \u00een una sau alta dintre zilele sale de concediu, nu doar g\u00e2nduri, fapte \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care \u00eel leag\u0103 direct sau indirect de custoda \u00eent\u00e2lnit\u0103 la Biblioteca Academiei, ci \u015fi c\u00e2teva dintre lecturile pe care a \u0163inut s\u0103 i le comunice \u015fi acesteia (&#8230;) Consemn\u00e2nd st\u0103rile de spirit prin care a trecut \u00een fiecare zi, criticul \u0163ine, pe de alt\u0103 parte, s\u0103 ne aduc\u0103 aminte c\u0103, oric\u00e2t ar p\u0103rea c\u0103 \u00ee\u015fi disperseaz\u0103 pe am\u0103nunte aten\u0163ia, el nu uit\u0103 nici o clip\u0103 c\u0103 orice ar face, r\u0103m\u00e2ne, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, prizonierul propriei iubiri\u201c. O iubire t\u00e2rzie sau numai \u00eent\u00e2rziat\u0103 \u00een care se abandoneaz\u0103 p\u0103tima\u015f (\u201e\u00cemi dau seama \u2013 noteaz\u0103 Perpessicius \u2013 c\u0103 e absurd s\u0103 te doresc a\u015fa cum te doresc, c\u00e2nd e\u015fti at\u00e2t de departe cu g\u00e2ndurile tale toate \u2013 dar, cazna iubirii nu se discut\u0103. A fost un blestem c\u0103 te-am \u00eent\u00e2lnit, dar blestemul acesta mi-i binecuv\u00e2ntat\u201c. Tr\u0103irea unui asemenea angajament m\u0103rturisit \u00eel determin\u0103, firesc, pe T. Tihan s\u0103 vad\u0103 \u00een Perpessicius un veritabil personaj (erou) de roman sentimental, pe care \u00eel \u015fi trateaz\u0103 ca atare. A\u015fa se face c\u0103 \u015fi urmeaz\u0103 sugestia criticului de a se raporta la un pretext cehovian, anume la nuvela Doamna cu c\u0103\u0163elul (citea opera lui Cehov \u00eentr-o edi\u0163ie francez\u0103), coment\u00e2nd \u00een paralel destinul, atitudinea, tr\u0103irile celor doi b\u0103rba\u0163i: Gurov la Cehov, Perpessicius la&#8230; Perpessicius (\u201epersonajele aduse \u00een scen\u0103 de Cehov \u015fi Perpessicius par s\u0103 fac\u0103 parte dintr-un cadril \/&#8230;\/ \u00een mi\u015fc\u0103rile fiec\u0103rei perechi, transpare, \u00een cele din urm\u0103, \u015fi povestea de iubire, care, \u00eentr-un fel sau altul, le-a apropiat\u201c). Paralelismul urm\u0103rit descriptiv \u015fi analitic de T. Tihan este unul de fin observator al psihologiilor celor doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i, afla\u0163i la v\u00e2rste diferite, totu\u015fi, eroul Jurnalului silvestru \u2013 observ\u0103 exegetul \u2013 are \u00een plus luciditatea de a-\u015fi evalua obiectiv v\u00e2rsta: \u201edac\u0103 Gurov are abia dup\u0103 un timp revela\u0163ia c\u0103 se afl\u0103 \u00een pragul unei nea\u015fteptate \u00eemb\u0103tr\u00e2niri, autorul acestui \u00abjurnal silvestru\u00bb are din primul moment sentimentul c\u0103 \u00eentre el \u015fi iubita sa exist\u0103 un prea ap\u0103s\u0103tor num\u0103r de ani\u201c. De aici fireasca lui retragere \u00een sine, jurnalul d\u00e2ndu-i posibilitatea de a se refula oarecum, de a-\u015fi c\u0103uta \u015fi dob\u00e2ndi echilibrul \u00eentr-un interior al lucidit\u0103\u0163ii, dincolo de patima aprins\u0103 a iubirii pentru fiin\u0163a ce e, cu toat\u0103 prezen\u0163a f\u0103pturii sale reale, mai degrab\u0103 o \u201epl\u0103smuire fantasmatic\u0103 a sa\u201c. \u015ei, T. Tihan comenteaz\u0103 postura personajului, v\u0103z\u00e2nd \u00een acesta, dublura lui, adic\u0103 pe criticul Perpessiscius aievea: \u201eSondarea propriei interiorit\u0103\u0163i \u00eei ofer\u0103, \u00een tot cazul, \u015fi posibilitatea de a se refugia \u00eentr-o lume numai a sa, unde se poate reg\u0103si. \u00cen sfera acesteia \u00ee\u015fi poate permite s\u0103 viseze \u015fi chiar s\u0103 dea viselor sale conturul celei mai palpabile realit\u0103\u0163i. Lui, care este cel dint\u00e2i con\u015ftient de vreme ce \u00eei ofer\u0103 fantasmaticei Ch\u00e9risson posibilitatea de a se comporta, \u00een plan afectiv, ca un posibil partener de dialog\u201c.<br \/>\nUn alt paralelism interesant face<br \/>\nT. Tihan \u00eentre personajul Jurnalului silvestru \u015fi Van der Qualen din nuvela lui Thomas Mann, Dulapul de haine, erou care \u201enu mai dispune de acea rezerv\u0103 de timp pe care criticul nostru \u015fi-o mai poate \u00eenc\u0103 acorda, \u00eentruc\u00e2t \u2013 aten\u0163ie! \u2013 presimte doar c\u0103 se afl\u0103 \u015fi el, ca orice om, \u00een fa\u0163a \u00abmarii treceri\u00bb, pe care \u00eens\u0103 nimic \u015fi nimeni n-ar putea-o data\u201c. Desigur, s-ar mai fi pretat \u015fi alte paralelisme. Bun\u0103oar\u0103 cu personajul din Adela, romanul unui alt critic, Garabet Ibr\u0103ileanu, sau cu Aron Cotru\u015f, devenit erou \u00eentr-un roman epistolar \u00eentre\u0163inut cu o doamn\u0103 de care se \u00eendr\u0103goste\u015fte, \u00een realitate \u015fi el, la o v\u00e2rst\u0103 mult prea \u00eenaintat\u0103 pentru a putea da rela\u0163iei lor viabilitate. Sau o trimitere la acel ciudat roman de dragoste al lui Cioran, stimulat de o nem\u0163oaic\u0103, aflat\u0103 \u00eens\u0103 bini\u015for trecut\u0103 de v\u00e2rsta aventurilor romantice. Etc. Dar poate un asemenea demers ar fi fost, totu\u015fi, excesiv. De remarcat \u00eens\u0103 disponibilitatea real\u0103 a lui<br \/>\nT. Tihan de a realiza, nu peste mult (de ce nu?!), romanul biografic al lui Perpessicius, dezv\u0103luind astfel un personaj de epoc\u0103 mult mai complex dec\u00e2t pare la o prim\u0103 privire cititorului de azi. Studiul critic dezvoltat de T. Tihan, av\u00e2nd el \u00eensu\u015fi deschiderea unui roman eseistic, este agrementat cu toate ingredientele necesare corectei cercet\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice: note, indice de nume, corectarea erorilor de grafie din manuscris etc. Dar, mai presus de toate, avem de-a face cu un demers captivant de prezentare, oarecum insolit\u0103, a Jurnalului silvestru, datorat lui Perpessicius, \u00eenc\u0103 necunoscut, dar devenit astfel o mare tenta\u0163ie de lectur\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Una dintre cele mai interesante \u015fi originale figuri ale criticii \u015fi istoriografiei noastre literare este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Perpessicius. Cunoscut \u015fi recunoscut (dincolo de orice discu\u0163ie) ca unul care a pus bazele eminescologiei actuale, propun\u00e2nd un sistem propriu de editare a operei \u015fi de evaluare a \u00eentregului fond al manuscriselor r\u0103mase de la autorul Luceaf\u0103rului, el&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/perpessicius-erou-de-roman\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Perpessicius, erou de roman<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12703,13774,13773],"class_list":["post-22767","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-perpessicius","tag-revista-steaua-din-cluj","tag-t-tihan"],"views":2111,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22767"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22767\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}