De mult\u0103 vreme \u00eemi propusesem s\u0103 recitesc opera lui Creang\u0103, scriitor despre care am doar percep\u0163ia mo\u015ftenit\u0103 din copil\u0103rie (id est din \u015fcoal\u0103), identificat\u0103 doar cu filonul narativ (pup\u0103za din tei, la cire\u015fe, capra cu trei iezi, pungu\u0163a cu doi bani etc.). Dincolo de voca\u0163ia narativ\u0103 \u015fi de farmecul stilistic, voiam s\u0103 descop\u0103r filosofia lui Creang\u0103, fiind convins c\u0103 aceasta se relev\u0103 doar omului matur, la fel cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu literatura cronicarilor moldoveni (sau munteni).
\nVorbim, a\u015fadar, de posibilitatea unei perspective filosofice \u00een lectura lui Creang\u0103: \u201eCopil\u0103ria (\u00abea singur\u0103 este vesel\u0103 \u015fi nevinovat\u0103\u00bb) \u00eenseamn\u0103 un ghem de virtualit\u0103\u0163i; locuim \u00een paradisul primordial, un spa\u0163iu securizant, verificat, acolo unde \u2013 dup\u0103 vorba lui Mircea Eliade \u2013 \u00abomul nu cunoa\u015fte moartea\u00bb\u201c (p. 56). Exegetul recunoa\u015fte c\u0103 \u201emai pu\u0163in s-a discutat, \u00eens\u0103, despre valoarea ei filosofic\u0103 (a operei lui Creang\u0103, n.n., I.R.). Creang\u0103 contempl\u0103 din seninul unei v\u00e2rste, afl\u0103 prompt zicala, vorba potrivit\u0103, m\u00e2nuind o limb\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103: se bizuie pe observa\u0163iuni morale milenare (\u00abauzisem eu din oameni\u00bb), aceste trimiteri autoriz\u00e2nd o experien\u0163\u0103 de \u00een\u0163elepciune\u201c. P\u0103r\u0103sirea Humule\u015ftilor, pentru a merge la Socola, \u00eenseamn\u0103 p\u0103r\u0103sirea spa\u0163iului edenic, alungarea din Paradis.
\nImboldul de a urgenta relectura operei lui Creang\u0103 mi l-a oferit scriitorul, criticul, istoricul literar \u015fi profesorul universitar Adrian Dinu Rachieru, prin volumul Ion Creang\u0103. Spectacolul disimul\u0103rii, Editura David Press Print, Timi\u015foara, 2012. Prezen\u0163a acestei lucr\u0103ri \u00een bibliografia lui Adrian Dinu Rachieru nu trebuie s\u0103 ne surprind\u0103. Spirit plurivalent, de larg\u0103 respira\u0163ie cultural\u0103, autorul abordeaz\u0103 deopotriv\u0103 critica \u015fi istoria literar\u0103 (Pe urmele lui Liviu Rebreanu, 1986; Scriitorul \u015fi umbra. Eseu despre proza lui Sorin Titel, 1995; Marin Preda. Omul utopic, 1996; Liviu Rebreanu. Utopia erotic\u0103 1997; Alternativa Marino, 2002; Nichita St\u0103nescu \u2013\u00a0 un idol fals?, 2006; Eminescu dup\u0103 Eminescu, 2009; Con-vie\u0163uirea cu Eminescu, 2013; O \u00eent\u00e2lnire mirabil\u0103: Eminescu \u2013 Creang\u0103, 2013; Genera\u0163ia orfelin\u0103, 2014), eseul politic (Cele dou\u0103 Rom\u00e2nii, 1993; B\u0103t\u0103lia pentru Basarabia, edi\u0163ia a II-a, 2002) sau eseul cultural (Voca\u0163ia sintezei. Eseuri asupra spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, 1985; Elitism \u015fi postmodernism, 1999; Literatur\u0103 \u015fi ideologie, 2013), studiul sociologic (Globalizare \u015fi cultur\u0103 media, 2003; McLumea \u015fi cultura publicitar\u0103, 2008), romanul (Vina, primul volum din trilogia romanesc\u0103 Legea conserv\u0103rii scaunului, 2002; Frica, 2004),\u00a0 publicistica (Biblioteca din iarb\u0103, 2002), cronica sportiv\u0103 (Via\u0163\u0103 de microbist, 2004; Mutumania \u2013 cronici fotbalistice, 2005; Cei doi Hagi, 2007), literatura \u015fi cultura din Basarabia (Poe\u0163i din Basarabia, 2010) \u015fi Bucovina (Poe\u0163i din Bucovina, 1996) etc. Este posibil ca \u015fi eseul dedicat lui Ion Creang\u0103 s\u0103 fac\u0103 parte dintr-un proiect grandios al autorului.
\nRevenind la lucrarea \u00een discu\u0163ie, ea se dore\u015fte \u201eo sintez\u0103 critic\u0103\u201c, una care \u201epledeaz\u0103 \u2013 prin cazul Creang\u0103 \u2013 pentru coexisten\u0163a valorilor \u015fi simultaneismul opiniilor, oferind, prin \u015ftafeta genera\u0163iilor, dincolo de \u00eencr\u00e2ncen\u0103ri \u015fi fulgere polemice, un dialog mirabil cu ceea ce s-a numit, \u00eendrept\u0103\u0163it, spectacolul recept\u0103rii\u201c (p. 14). Lucrarea pleac\u0103 de la \u00eentrebarea dac\u0103 despre Ion Creang\u0103 se mai poate spune ceva nou, dup\u0103 zecile de exegeze care i s-au consacrat, semnate de unii dintre cei mai mari critici rom\u00e2ni, dar \u015fi de ilu\u015ftri necunoscu\u0163i. G. C\u0103linescu, orgolios cum \u00eel \u015ftiam, dup\u0103 ce publicase monografia Via\u0163a lui Ion Creang\u0103 (1938), devenit\u0103, \u00een 1964, Ion Creang\u0103 (Via\u0163a \u015fi opera), afirma c\u0103 studiile viitoare despre Creang\u0103 se vor pierde \u00een \u201edivaga\u0163ii\u201c, opinie la care s-a raliat, recent, \u015fi Nicolae Manolescu (\u201eDespre Creang\u0103 totul s-a spus, lucruri absolut noi nu mai sunt cu putin\u0163\u0103\u201c). Pe bun\u0103 dreptate se \u00eentreab\u0103 Adrian Dinu Rachieru: este Creang\u0103 un \u201esubiect \u00abepuizat\u00bb, suspend\u00e2nd orice \u00abnegociere\u00bb critic\u0103, mul\u0163umindu-ne s\u0103 admir\u0103m \u2013 la ad\u0103postul cli\u015feelor \u2013 studiile referen\u0163iale adunate?\u201c (p. 10).
\n\u00cen eseul s\u0103u, Adrian Dinu Rachieru vrea s\u0103 \u00eenl\u0103ture \u015firul de prejudec\u0103\u0163i, care \u00eenso\u0163esc \u00eenc\u0103 posteritatea marelui povestitor: \u201eFire\u015fte, nu mai vedem \u00een Creang\u0103 doar un harnic culeg\u0103tor, de interes strict etnografic, un copist cu geniu, un scriitor \u00abpoporal\u00bb (calificat, ca atare, de junimi\u015fti) ori un scriitor pentru copii, doar; o arhiv\u0103 folcloric\u0103, un personaj nastratinesc, un ini\u0163iat sau, poate, un pornograf; un exponent av\u00e2nd la \u00eendem\u00e2n\u0103 scutul anonimatului, un mucalit disimulant, un snovar, cu impulsuri bufonarde, un \u00abpovesta\u015f\u00bb, cu inten\u0163ii critic-satirice, travers\u00e2nd felurite regimuri, schimonosit ideologic\u201c etc.
\n\u00cenainte de a-\u015fi \u00eencepe exegeza, Adrian Dinu Rachieru este de p\u0103rere c\u0103 mai \u00eent\u00e2i trebuie s\u0103 realizeze o biografie a recept\u0103rii, a\u015fa cum sugera \u015fi Mircea Scarlat, care spunea c\u0103 \u201ebaza unei viitoare exegeze a operei lui Creang\u0103 trece inevitabil prin retrospectiva criticii\u201c. De men\u0163ionat c\u0103 aceast\u0103 retrospectiv\u0103 critic\u0103 nu se realizeaz\u0103 \u00eentr-un capitol special (cum a procedat recent Eugen Simion), ci pe tot parcursul lucr\u0103rii. Rareori am citit o carte \u00een care autorul s\u0103 fac\u0103 dovada cunoa\u015fterii exhaustive a bibliografiei specifice, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een aceast\u0103 carte (din to\u0163i criticii invoca\u0163i, autorul citeaz\u0103 maximum dou\u0103-trei cuvinte, introduse prin verbele nota, observa, completa, care definesc un adev\u0103rat stil de citare al autorului. Este aici \u015fi voca\u0163ia sociologului, care analizeaz\u0103 \u015fi contextualizeaz\u0103). \u00centr-adev\u0103r, Adrian Dinu Rachieru ia \u00een discu\u0163ie tot ce s-a scris despre Creang\u0103, de la primele exegeze (Maiorescu, Iorga, Emil Precup, Leca Morariu, Stanciu Stoian, V. Ghe\u0163ea, Bianca Bratu, N. \u0162imira\u015f, Lucian Predescu, Jean Bart, D. Furtun\u0103, G.T. Kirileanu, Artur Gorovei, Gr. Scorpan), unele cu pronun\u0163at caracter factologic, p\u00e2n\u0103 la o alt\u0103 v\u00e2rst\u0103 a exegezei, din care nu lipsesc monografia proletcultist\u0103 a lui Pompiliu Caraion, grilele \u201ela mod\u0103\u201c (Savin Bratu, cu \u201eprolegomenele\u201c lui Hjelmslev), dup\u0103 care au venit simbolologii (nu simbologii? \u2013 n.n. I.R.), psihanali\u015ftii, temati\u015ftii, sexologii (Ion Pecie), grila freudian\u0103 (Dan Gr\u0103dinaru), cea ini\u0163iatic\u0103 (Vasile Lovinescu)\u00a0 \u015f.a.
\nExegetul \u015ftie c\u0103 orice oper\u0103 mare este deschis\u0103 unor interpret\u0103ri multiple, Nicolae Manolescu vorbind chiar, \u00een Istoria sa critic\u0103, despre \u201edelirul hermeneutic\u201c: \u201eCapabil\u0103 de a suporta tot soiul de n\u0103stru\u015fnicii hermeneutice, scutit\u0103 de o receptare capricioas\u0103-suspicioas\u0103, opera lui Creang\u0103, dincolo de consumul cli\u015feistic ori de puseele omagiale, rezist\u0103, treze\u015fte interes, \u00eembie la re-lectur\u0103\u201c (p. 71). C\u00e2teva din aceste \u00eencerc\u0103ri de \u00eennoire a exegezei lui Creang\u0103 se bucur\u0103 de o aten\u0163ie special\u0103.
\nAstfel, Valeriu Cristea, \u00een volumul Despre Creang\u0103 (1989), recitind proza Ivan Turbinc\u0103, de pild\u0103, vede \u00een ea \u201eo parodie evanghelic\u0103, o scriere eretic\u0103 (subtil\u0103, binevoitoare, totu\u015fi blasfemic\u0103), \u00een care Ivan joac\u0103 rolul lui Iisus, Cei doi I, a\u015fadar. Fiindc\u0103 milostivul Ivan, \u00abslobozit\u00bb de la oaste, \u00abvine\u00bb \u00een lume, asemenea Fiului Omului, chemat s\u0103 strice \u00ablucrarea diavolului\u00bb\u201c (p. 155).
\nVasile Lovinescu, aplic\u00e2nd re\u0163eta lui Ren\u00e9 Gu\u00e9non, vede \u00een aceea\u015fi hazlie nara\u0163iune a lui Creang\u0103 o parabol\u0103 politic\u0103, vestind dispari\u0163ia Imperiului Ro\u015fu (al Ivanilor), dar merg\u00e2nd cu unele interpret\u0103ri \u015fi mai departe. \u201e\u00cenv\u0103\u0163atul din F\u0103lticeni merge cu specula\u0163iile p\u00e2n\u0103 acolo, \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 Ion \u015etef\u0103nescu a luat numele bunicului dup\u0103 mam\u0103, pe baza sinonimiei creang\u0103 = ram, ne trimite \u015f\u2026\u0163 la cei doi Rama (al \u015faselea \u015fi al \u015faptelea): Para\u015fu-Rama \u015fi Rama-Ceandra\u201c (p. 135).
\nDup\u0103 opinia lui Dan Gr\u0103dinaru, opera lui Creang\u0103 \u201efo\u015fg\u0103ie\u201c de simboluri sexuale (la fel credea \u015fi Ion Pecie, care i-a dat c\u0103r\u0163ii sale despre autorul Amintirilor din copil\u0103rie un titlu pe m\u0103sur\u0103: Phallusiada sau Epopeea iconoclast\u0103 a lui Creang\u0103). Dup\u0103 Dan Gr\u0103dinaru, \u201eun D\u0103nil\u0103 Prepeleac, pornind de la porecl\u0103, este ithyphallic, resteiele-falus (din Soacra cu trei nurori) ori palo\u015ful Sp\u00e2nului reprezint\u0103, indubitabil, organul b\u0103rb\u0103tesc, fata mo\u015fului toarce \u00abun ciur plin de fuse\u00bb, pungu\u0163a-scrot a celebrului coco\u015f ad\u0103poste\u015fte cele dou\u0103 testicole \u00absacre\u00bb <…>. \u00cen fine, \u00abrela\u0163ia\u00bb dintre moarte \u015fi Ivan dovede\u015fte o \u00abnepotrivire sexual\u0103\u00bb (vezi episodul cu racla-vagin). <…> Un pop\u0103 (v. Povestea pove\u015ftilor) este suspectat de homosexualism\u201c (p. 64). Dup\u0103 un asemenea demers exegetic, nu ne mir\u0103m c\u0103 Daniel Corbu \u00eel nume\u015fte pe Creang\u0103 \u201ecel mai testicular (subl. I.R.) prozator din literatura rom\u00e2n\u0103\u201c!
\nO t\u00e2n\u0103r\u0103 exeget\u0103, Oana Dugan (a c\u0103rei lucrare nu este men\u0163ionat\u0103 la note sau bibliografie), vorbe\u015fte de influen\u0163a esoterico-masonic\u0103, astfel c\u0103 \u201ebe\u0163ivanul\u201c Ivan este \u201emarele maestru\u201c, un manipulator al for\u0163elor oculte.
\nNicolae Dabija salut\u0103 \u201eentuziast-necontrolat\u201c noile exegeze, crez\u00e2nd c\u0103, \u201eprin astfel de lucr\u0103ri, ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u00abun alt Ion Creang\u0103\u00bb, un autor esoteric, \u00abun precursor al literaturii absurdului, al mi\u015fc\u0103rii postmoderne, al textualismului, dar \u015fi al altor curente neanun\u0163ate \u00eenc\u0103 de literatura secolelor care vor veni\u00bb\u201c (p. 160), opinie sanc\u0163ionat\u0103 prompt de Adrian Dinu Rachieru, care crede c\u0103 \u201e\u00eenduio\u015f\u0103toarea v\u00e2n\u0103toare de protocronisme, c\u0103utate cu lum\u00e2narea, devine delirant-ridicol\u0103\u201c.
\nDup\u0103 asemenea mostre de exegez\u0103 \u201ecrengist\u0103\u201c, A. D. Rachieru afirm\u0103 la un moment dat c\u0103 aceste fantezii critice \u201etrezesc reticen\u0163e \u015fi rezisten\u0163\u0103, st\u00e2rnesc ostilit\u0103\u0163i, reac\u0163ii adverse\u201c (p. 135). Mai mult, \u201ede multe ori, pe traseul autor-narator-erou (precum \u00een Amintiri), sfor\u0163\u0103rile silitorilor hermeneu\u0163i, c\u0103ut\u00e2nd obsesiv biografia \u00een oper\u0103, \u00eencercuit\u0103 cu o sensibilitate blazat\u0103 ori prea entuziast\u0103, cad \u00eentr-o inaderen\u0163\u0103 ridicol\u0103; sau, prin abuz interpretativ, uit\u0103 c\u0103 ceea ce conteaz\u0103 cu adev\u0103rat, dincolo de broderia speculativ\u0103, este depozi\u0163ia \u00abeului artistic\u00bb.\u201c (p. 153).
\nDe altfel, \u00een fa\u0163a acestor excese interpretative, manifestate \u015fi \u00eenainte de 1989, un critic literar precum Cornel Regman \u201e\u00ee\u015fi exprimase tran\u015fant \u00eendoiala c\u0103 prin astfel de explica\u0163ii mitologice \u015fi excese speculative \u00abne apropiem de miezul artei lui Creang\u0103\u00bb\u201c) (p. 144), iar George Munteanu refuza \u015fi el asemenea \u201egalimatiasuri de ultim\u0103 or\u0103\u201c, savantl\u00e2curile celor care \u00eel \u201ereviziteaz\u0103\u201c pe Creang\u0103 \u00eensemn\u00e2nd \u201eo complicare \u015fi sofisticare a textului, produc\u00e2nd sa\u0163ietate\u201c (p. 147).
\nF\u0103r\u0103 a se str\u0103dui s\u0103-l apropie de Caragiale (care formeaz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Eminescu, trinitatea genial\u0103 a literaturii rom\u00e2ne), \u015fi acesta un mare auditiv \u015fi mai av\u00e2nd \u00een comun, dup\u0103 Eugen Simion, imaginarul gastronomic, eseistul vrea s\u0103 \u00eel descopere pe Creang\u0103 prin spectacolul disimul\u0103rii. Ipoteza a abordat-o \u015fi Constantin Trandafir, \u00een volumul Ion Creang\u0103 \u2013 spectacolul lumii (1996), citat adeseori \u00een lucrare. \u201eCreang\u0103 \u2013 scrie Rachieru \u2013 devine un spectacol: intr\u0103 \u00een rol, se proste\u015fte, se pl\u00e2nge c\u0103 ar fi \u00abgreu de cap\u00bb, \u00ee\u015fi exhib\u0103 \u0163\u0103r\u0103nia (de\u015fi, sesizase C\u0103linescu, Creang\u0103 era \u0163\u0103ran \u00abdoar la fire\u00bb). Este, de fapt, un bufon tragic\u201c (p. 30). Creang\u0103 este, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi un sceptic, care, sub masca jovialit\u0103\u0163ii, ne face p\u0103rta\u015fi la \u201epl\u00e2nsul fiin\u0163ei\u201c, la \u201efilosofia Ecleziastului\u201c, cum s-a mai spus, punct de vedere \u00een sprijnul c\u0103ruia este convocat \u00eensu\u015fi Eminescu, cel care \u201edescifra virtualit\u0103\u0163ile, descoperea poten\u0163ialit\u0103\u0163ile unui geniu nativ, invizibile pentru al\u0163i contemporani gr\u0103bi\u0163i, \u00eenveseli\u0163i de seduc\u0163ia oralit\u0103\u0163ii\u201c (p. 12). Creang\u0103 este modern \u015fi la nivelul stilistic, pentru c\u0103 desele citate (\u201eauzisem eu din oameni\u201c; \u201evorba ceea\u201c etc.) apropie textul s\u0103u de intertextualitatea modern\u0103.
\nPentru a-\u015fi sus\u0163ine ideea central\u0103 a spectacolului disimul\u0103rii, Adrian Dinu Rachieru abordeaz\u0103, \u00een capitolul II, problema unui Creang\u0103 dual, \u0163\u0103ranul (\u201etalent primitiv \u015fi necioplit\u201c, zicea Iacob Negruzzi) \u015fi t\u00e2rgove\u0163ul (autor complex, de mare rafinament), primul fiind autor al Amintirilor, al doilea al povestirilor, inclusiv al celor licen\u0163ioase (Povestea lui Ionic\u0103 cel prost (poreclit Irimiea) \u015fi Povestea pove\u015ftilor) care, \u00een mod surprinz\u0103tor, sunt tip\u0103rite \u015fi \u00een colec\u0163ia de Opere fundamentale: Ion Creang\u0103, Opere (Edi\u0163ie critic\u0103, note, variante \u015fi glosar de Iorgu Iordan \u015fi Elisabeta Br\u00e2ncu\u015f. Edi\u0163ie rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103 de Grigore Br\u00e2ncu\u015f. Prefa\u0163\u0103 de Eugen Simion, Funda\u0163ia Na\u0163ional\u0103 pentru \u015etiin\u0163\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 2014).
\nS\u0103 mai adaug, spre finalul acestor r\u00e2nduri, c\u0103 ultimul capitol al eseului, \u201eUmbra\u201c lui Creang\u0103 \u00een Basarabia (Exist\u0103 o \u201eliteratur\u0103 moldoveneasc\u0103\u201c?) mi se pare mai degrab\u0103 un eseu politic dec\u00e2t unul literar (trat\u00e2nd \u00een fond problema din subtitlul anun\u0163at), motiv pentru care l-a\u015f elimina la o eventual\u0103 nou\u0103 edi\u0163ie a c\u0103r\u0163ii. La fel, partea din capitolul IV, O trinitate literar\u0103: catilinari, temperatori \u015fi co\u0163cari, dedicat\u0103 publicisticii eminesciene, excelent\u0103 \u00een sine, mi se pare prea pu\u0163in conex\u0103 cu subiectul propriu-zis al eseului, dedicat lui Creang\u0103.
\nUn moment important \u00een exegeza lui Creang\u0103, o nou\u0103 etap\u0103 \u00een receptarea operei sale \u2013 recunoscut ca atare \u015fi de Adrian Dinu Rachieru \u2013\u00a0 o reprezint\u0103, evident, recenta carte a lui Eugen Simion, Ion Creang\u0103. Cruzimile unui moralist jovial, edi\u0163ia a II-a rev\u0103zut\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, postfa\u0163\u0103 \u015fi repere critice de Bianca Bur\u0163a-Cernat (Editura Princeps Multimedia, Ia\u015fi, 2014), care lanseaz\u0103 ideea c\u0103 Amintirile nu sunt o scriere confesiv\u0103, ci un exerci\u0163iu de autofic\u0163iune. Autofic\u0163iunea se justific\u0103 \u015fi prin faptul c\u0103 noi ne \u00eendep\u0103rt\u0103m tot mai mult de lumea lui Creang\u0103, sub impactul civiliza\u0163iei, lume care devine astfel o fic\u0163iune, c\u0103reia noi trebuie s\u0103 \u00eei r\u0103spundem cu autofic\u0163iunea noastr\u0103.
\n\u00cen orice caz, sunt de acord cu afirma\u0163ia lui Iordan Datcu, anume c\u0103 \u201e\u00eenc\u00e2nt\u0103torul eseu\u201c al lui Eugen Simion (cel mai citat de c\u0103tre Adrian Dinu Rachieru) este, \u00een privin\u0163a lui Creang\u0103, \u201eceea ce a ap\u0103rut mai interesant de la G. C\u0103linescu \u00eencoace\u201c, opinie la care subscrie \u015fi Bianca Bur\u0163a-Cernat (\u201ecea mai important\u0103 (re)interpretare postc\u0103linescian\u0103 a lui Creang\u0103\u201c, \u00een prefa\u0163a amintit\u0103 mai sus, p. 465). Dar aceste calificative nu scad cu nimic valoarea exegezei lui Adrian Dinu Rachieru.
\nSe poate spune c\u0103 Ion Creang\u0103 este, \u00een literatura noastr\u0103, \u201eo minune de povestitor\u201c, \u00eenc\u00e2t avea dreptate G. C\u0103linescu, \u00een finalul monografiei sale dedicate acestuia: \u201eDe aceea despre Creang\u0103, ca artist, sunt pu\u0163ine de spus, \u015fi studiile se pierd \u00een divaga\u0163ii. Un muzician poate imita vuietul apelor, un pictor poate zugr\u0103vi priveli\u015ftea, dar astea sunt succedanee artistice, nu impresii critice. Creang\u0103 este o expresie monumental\u0103 a naturii umane, \u00een ipostaza ei istoric\u0103, ce se nume\u015fte poporul rom\u00e2n, sau mai simplu e poporul rom\u00e2n \u00eensu\u015fi, surprins \u00eentr-un moment de genial\u0103 expansiune. Ion Creang\u0103 este, de fapt, un anonim\u201c.
\n*
\nIon Creang\u0103 \u201etrebuie recitit la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, departe de \u00abinocen\u0163a citaniei dint\u00e2i\u00bb\u201c, spunea Adrian Dinu Rachieru, la \u00eenceputul eseului s\u0103u, pentru ca \u00een final s\u0103 conchid\u0103 c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, \u201edeliciile scriiturii crengiste nu pot fi savurate dec\u00e2t la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, f\u0103r\u0103 a r\u0103sf\u0103\u0163a doar sensibilitatea moldav\u0103\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De mult\u0103 vreme \u00eemi propusesem s\u0103 recitesc opera lui Creang\u0103, scriitor despre care am doar percep\u0163ia mo\u015ftenit\u0103 din copil\u0103rie (id est din \u015fcoal\u0103), identificat\u0103 doar cu filonul narativ (pup\u0103za din tei, la cire\u015fe, capra cu trei iezi, pungu\u0163a cu doi bani etc.). Dincolo de voca\u0163ia narativ\u0103 \u015fi de farmecul stilistic, voiam s\u0103 descop\u0103r filosofia lui… Cite\u0219te mai mult »Adrian Dinu Rachieru \u015fi cartea sa despre Ion Creang\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13770,13769,13771],"class_list":["post-22763","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-dinu-rachieru","tag-filosofia-lui-creanga","tag-ion-creaga-spectacolul-disimularii"],"views":1551,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22763","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22763"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22763\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22763"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22763"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22763"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}