De vreo c#teva s\u0103pt\u0103m#ni m-am g#ndit s\u0103 adun din c\u0103r\u0163i \u015fi articole enun\u0163uri semnificative despre lectur\u0103. M-a interesat \u00eenainte de orice modul \u00een care autorii (scriitori de fic\u0163iune, filosofi, critici literari) \u00eencearc\u0103 s-o justifice. De obicei, aceste justific\u0103ri nu sunt str\u0103lucitoare \u015fi nu au o for\u0163\u0103 nemaipomenit\u0103 de convingere. Mai degrab\u0103 par banale \u015fi \u015ftiute de toat\u0103 lumea. Pentru un ins frecat cu dialectica toate aceste justific\u0103ri sunt u\u015for de respins. Ve\u0163i vedea. Voi \u00eencepe cu un citat din Julian Barnes: \u201e\u00cen c\u0103r\u0163i po\u0163i afla mereu cauzele din spatele faptelor, \u00een via\u0163a real\u0103, nu. De aceea nu m\u0103 surprinde faptul c\u0103 unii oameni prefer\u0103 c\u0103r\u0163ile \u015fvie\u0163ii reale\u0163\u201d.
\nCeea ce este discutabil \u00een fraza lui Barnes (totu\u015fi, un practician al lecturii, un fan) este distinc\u0163ia ferm\u0103 dintre via\u0163a a\u015fa-zis real\u0103 (dar ce \u00eenseamn\u0103 via\u0163a real\u0103? – am mai notat c#ndva aceast\u0103 \u00eentrebare ginga\u015f\u0103 \u015fi nimeni nu m-a luminat \u00eenc\u0103. Via\u0163a este opac\u0103, nu po\u0163i str\u0103bate cu privirea prin desimea experien\u0163elor, tr\u0103ie\u015fti \u015fi nu pricepi mare lucru, e\u015fti \u00een realitate tr\u0103it, e\u015fti purtat la vale de curent, nu po\u0163i deosebi cauza de efect (\u015fi invers). \u00cen c\u0103r\u0163i, dimpotriv\u0103, totul ar deveni dintr-odat\u0103 limpede precum cle\u015ftarul. Din aceast\u0103 pricin\u0103, muritorii avizi de certitudini (cititorii care vor s\u0103 perceap\u0103 imediat cauzele) s-ar retrage \u00een lectur\u0103.
\nCu toate acestea, sugestia c\u0103 \u00een c\u0103r\u0163i (\u015fi numai \u00een c\u0103r\u0163i) po\u0163i sesiza \u201ecauzele din spatele faptelor\u201d este profund discutabil\u0103. Nu vreau s\u0103 dau exemple. Nici nu e nevoie de ele. Cauze \u015fi motive putem g\u0103si, cu siguran\u0163\u0103, \u00een literatura de secol XIX. Literatura actual\u0103 este la fel de \u00eentunecat\u0103 ca via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi. Nu-\u0163i ofer\u0103 \u00een\u015firuiri cauzale, ci numai confuzie \u015fi incertitudine. \u015ei ar mai fi ceva de spus. Dac\u0103 experien\u0163a reprezint\u0103 contactul direct cu lucrurile, lectura nu este mai pu\u0163in o experien\u0163\u0103, chiar dac\u0103 lucrurile \u015fi \u00eent#mpl\u0103rile din c\u0103r\u0163i sunt de alt tip (sunt \u201efictive\u201d \u015fi se ofer\u0103 min\u0163ii cititorului printr-o intui\u0163ie diferit\u0103). Nu po\u0163i percepe fructul oprit (nespecificat \u00een Genez\u00e3), fructul cu care l-a \u00eembiat Eva cea p\u0103c\u0103toas\u0103 pe Adam cel virtuos, \u00eentr-un moment de distrac\u0163ie, dar \u0163i-l po\u0163i imagina.
\nAm mai cules, fire\u015fte, \u015fi alte afirma\u0163ii interesante. \u00centr-o lucrare din 2010, Pourquoi lire? (Paris, Grasset), Charles Dantzig ofer\u0103 \u00eentreb\u0103rii din titlu acest r\u0103spuns doar \u00een parte ironic: citim pentru a face adnot\u0103ri pe marginea paginilor lui Proust, pentru a sublinia pasajele semnificative din romanul lui, a\u015fadar, pentru a consemna ce ne trece prin cap c#nd str\u0103batem \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut. Bref: citim pentru a scrie. \u015ei, \u00een al doilea r#nd, pentru a face un gest gratuit, bufon, \u00eentr-o lume care nu pre\u0163uie\u015fte suficient gratuitatea. \u00centr-o lume care m\u0103soar\u0103 totul dup\u0103 c#\u015ftig \u015fi folos. \u015ei, ca s\u0103 \u00eenchei, Charles Dantzig ofer\u0103 acest paradox: \u00een lectur\u0103 nu exist\u0103 neap\u0103rat un parce que, un fiindc\u0103. Citim pur \u015fi simplu fiindc\u0103… Trei puncte. R\u0103spunsul const\u0103 \u00een aceast\u0103 conjunc\u0163ie. Nici filosoful american Gregory Currie nu este mai binevoitor cu lectura. Desigur, spune Currie, \u00eentr-un editorial publicat \u00een The New York Times, intitulat Does Great Literature Make Us Better? (1 iunie 2013), literatura ne impresioneaz\u0103, dar nu ne modific\u0103 radical, nu ne face mai buni (nu ne face, e drept, nici mai r\u0103i). Lectura nu ne transfigureaz\u0103, nu-l face pe bietul om mai uman dec#t s-a n\u0103scut. Articolul lui Currie a st#rnit o polemic\u0103 furtunoas\u0103, dar n-a adus un r\u0103spuns mai inteligent dec#t cele citate de mine deasupra. \u015ei, oricum, a afirma c\u0103 o seam\u0103 de indivizi moralmente nuli au fost cititori harnici, au avut biblioteci rafinate \u015fi au pl#ns la moartea Annei Karenina este un truism. Cine n-a constatat acest paradox? P#n\u0103 \u015fi tor\u0163ionarii pl#ng.
\n\u00cen fond, ideea c\u0103 lectura ne transform\u0103 \u00een sfin\u0163i \u015fi cathari este o credin\u0163\u0103 naiv\u0103. Din c#te \u015ftim, sfin\u0163ii \u015fi catharii nu s-au omor#t cu cititul. E dificil s\u0103 cite\u015fti \u00een de\u015fert. Prea pu\u0163ini oameni \u015fi-au dat via\u0163a pentru c\u0103r\u0163i. Doar \u015ef#ntul Vincent de Saragossa a murit ap\u0103r#nd o carte. Ar fi r\u0103mas \u00een via\u0163\u0103 dac\u0103 ar fi acceptat s\u0103-i dea foc. A refuzat.
\nOamenii r\u0103i citesc adesea c\u0103r\u0163i bune \u015fi oamenii buni \u2013 c\u0103r\u0163i rele. Dar c\u0103r\u0163ile bune nu-i fac mai buni pe oamenii r\u0103i, iar c\u0103r\u0163ile rele nu-i fac mai r\u0103i pe cei buni. Literatura nu influen\u0163eaz\u0103 \u00een bine\/ \u00een r\u0103u firea omului. Ne place opinia c\u0103 lectura reprezint\u0103 o noble\u0163e \u00een sine \u015fi uit\u0103m cu totul c\u0103 nu citim numai din ra\u0163iuni \u00een\u0103l\u0163\u0103toare; citim din tot felul de motive, unele avuabile, altele, nu. Avem curiozit\u0103\u0163i morbide, \u00eenclina\u0163ii vulgare, pl\u0103ceri vicioase. Vrem s\u0103-i sfid\u0103m pe ceilal\u0163i. Ori s\u0103-i lingu\u015fim. Ne supunem modelor, exalt\u0103rilor populare, contagiunii. Citim plictisindu-ne de moarte Fifty Shades of Grey. Vizion\u0103m filmul. Exist\u0103 oare vreo noble\u0163e \u00een gestul celui care deschide Cele o sut\u0103 dou\u0103zeci de zile ale Sodomei de Sade? Iat\u0103 ce spune autorul \u00een incipit:\u00a0 \u201e\u015ei-acum, prietene cititor, se cade s\u0103-\u0163i preg\u0103te\u015fti sufletul \u015fi mintea pentru cea mai plin\u0103 de necur\u0103\u0163ii povestire ce se va fi f\u0103cut vreodat\u0103 de c#nd e lumea lume, o asemenea carte ne\u00eent#lnindu-se nici la antici, nici la moderni\u201d. A\u015f vrea s\u0103 fiu bine \u00een\u0163eles, totu\u015fi: cititul nu este negre\u015fit o noble\u0163e, dar nu este \u00een nici un caz o josnicie.
\n\u00cen acest caz, de ce (mai) citim? Dac\u0103 autorii pomeni\u0163i mai sus nu au g\u0103sit un r\u0103spuns constr#ng\u0103tor (nici nu poate fi g\u0103sit, altminteri), s\u0103 nu v\u0103 a\u015ftepta\u0163i de la mine s\u0103 v\u0103 propun (tocmai \u00een acest eseu) unul…
\nA\u015fadar: \u201ede ce citim?\u201d Nici un r\u0103spuns nu m\u0103 mul\u0163ume\u015fte \u00eentru totul. R\u0103m#n cu impresia c\u0103 nici un argument nu este suficient de puternic pentru a justifica lectura. Citim dintr-un obicei nereflectat, din sl\u0103biciune, din naivitate. Probabil acesta este motivul pentru care majoritatea muritorilor, regii, pre\u015fedin\u0163ii, senatorii \u015fi coloneii nu citesc c\u0103r\u0163i. \u00cemi place ideea exprimat\u0103 de Marielle Mac\u00e9 c\u0103 \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi lectur\u0103 nu exist\u0103 o separa\u0163ie ferm\u0103. Trebuie s\u0103 fii \u00een via\u0163\u0103 ca s\u0103 cite\u015fti. De\u015fi a tr\u0103i nu \u00eenseamn\u0103 \u00eentotdeauna a citi, chiar dac\u0103 a citi poate \u00eensemna, uneori, a tr\u0103i. \u015ei \u00eenc\u0103 din plin. Merit\u0103 s\u0103 medit\u0103m asupra acestui fapt minor. Lectura este o experien\u0163\u0103 printre alte experien\u0163e (cele mai multe indirecte). Aproape nimic nu cunoa\u015ftem printr-o experien\u0163\u0103 nemijlocit\u0103, ca s\u0103 ajungem la sine trebuie s\u0103 citim, s\u0103 medit\u0103m, s\u0103 ne \u201epict\u0103m\u201d \u00eentr-o carte ca Michel de Montaigne, nu exist\u0103 alt\u0103 cale, \u00eenc\u0103 nu s-a inventat. Reproduc mai jos c#teva r\u0103spunsuri la \u00eentrebarea (destul de ambigu\u0103) \u201ede ce citim?\u201d. \u00centrebarea trimite at#t la motivul lecturii (la ra\u0163iunea care ne face s\u0103 deschidem o carte), c#t \u015fi la finalitatea lecturii, la efectul ei (negre\u015fit, benefic) asupra cititorului. Citim pentru c\u0103 (a\u015fa vrem, dorim, socotim) \u015fi citim pentru a (ne lumina, a ne trece timpul, a studia ipoteza Kant-Laplace sau p\u0103tratul logic, zis al lui Boethius, a ne c\u0103uta eul, a uita c\u0103 suntem muritori)…
\nA\u015fadar, la urma urmelor, de ce citim?
\n1. Gustave Flaubert: pentru a tr\u0103i;
\ncf. \u201eCite\u015fte ca s\u0103 tr\u0103ie\u015fti…\u201d
\n2. Marcel Proust: pentru a \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 privim \u015fi s\u0103 vedem lumea din jur, pentru a c\u0103p\u0103ta energia \u015fi imboldul de a g#ndi cu mintea noastr\u0103.
\n3. Charles Dantzig: pentru a \u00een\u0163elege lumea, pentru a ne \u00een\u0163elege pe noi \u00een\u015fine, pentru a comenta romanele lui Marcel Proust \u00een marginalia, fiindc\u0103…
\n4. Harold Bloom: pentru a c\u0103uta \u015fi a tr\u0103i o pl\u0103cere dificil\u0103; pentru a ne \u00eennoi \u015fi l\u0103rgi sinele.
\n5. Wendy Lesser: pentru a tr\u0103i o pl\u0103cere lipsit\u0103 de frivolitate.
\n6. Joyce Carol Oates: pentru a intui ce simte \/ tr\u0103ie\u015fte cel\u0103lalt, pentru a ne muta \u00een sinele \u015fi trupul lui.
\n7. Richard Rorty: pentru a diminua cruzimea omului.
\n8. Cervantes: pentru a ni se usca creierii \u015fi a pleca \u00een c\u0103utarea aventurilor cavalere\u015fti \u015fi a frumoasei Dulcinea del Toboso…
\nDac\u0103 g\u0103si\u0163i ni\u015fte r\u0103spunsuri mai bune, mai subtile, v\u0103 rog s\u0103 mi le semnala\u0163i…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De vreo c#teva s\u0103pt\u0103m#ni m-am g#ndit s\u0103 adun din c\u0103r\u0163i \u015fi articole enun\u0163uri semnificative despre lectur\u0103. M-a interesat \u00eenainte de orice modul \u00een care autorii (scriitori de fic\u0163iune, filosofi, critici literari) \u00eencearc\u0103 s-o justifice. De obicei, aceste justific\u0103ri nu sunt str\u0103lucitoare \u015fi nu au o for\u0163\u0103 nemaipomenit\u0103 de convingere. Mai degrab\u0103 par banale \u015fi \u015ftiute… Cite\u0219te mai mult »De ce (mai) citim?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13761,13763,13762],"class_list":["post-22754","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-de-ce-citim","tag-despre-lectura","tag-filosoful-american-gregory-currie"],"views":3347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22754","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22754"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22754\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22754"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22754"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22754"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}