\u00cen Rom\u00e2nia literar\u0103, o \u0163ar\u0103 trist\u0103 plin\u0103 de umor, totul sau aproape totul devine din ce \u00een ce mai previzibil, iar insolitudinea, surpriza \u015fi neprev\u0103zutul care \u0163in aten\u0163ia treaz\u0103 \u015fi \u00eencordat\u0103 \u00ee\u015fi mic\u015foreaz\u0103 v\u0103z\u00e2nd cu ochii frecven\u0163a \u015fi spa\u0163iul de descindere: previzibilitatea e o garan\u0163ie a plictiselii! Ar fi, dup\u0103 dna Aura Christi (Contemporanul, februarie 2015) dou\u0103 Rom\u00e2nii literare \u015fi, mai larg, culturale: una \u201eoficial\u0103\u201c, \u0163inut\u0103 \u00een bra\u0163e de statul rom\u00e2n, \u015fi alta, \u201esubteran\u0103\u201c, ignorat\u0103 dac\u0103 nu sabotat\u0103 \u015fi persecutat\u0103 de acesta. Rom\u00e2nia \u201esubteran\u0103\u201c e luat\u0103 dintr-o vorb\u0103 a regretatului Nicolae Balot\u0103 despre cultura \u00een comunism: e, a\u015fadar, o demn\u0103 mo\u015ftenire a acelei epoci. Partea proast\u0103 \u015fi, la urma urmei plictisitoare, cu aceast\u0103 \u201emo\u015ftenire\u201c, cu parcelarea \u015fi separarea drastic\u0103, t\u0103ioas\u0103 \u015fi inconturnabil\u0103 a apelor de uscat \u015fi de \u201eusc\u0103turile\u201c lui consist\u0103 \u00een aceea c\u0103 dup\u0103 ce-i vede scri\u015fi \u015fi \u00een\u015fira\u0163i ca pe a\u0163\u0103 pe cei \u201ebuni\u201c din Rom\u00e2nia noastr\u0103 literar\u0103, cititorul de ob\u015fte \u00eenchide ochii \u015fi recit\u0103 din memorie, ca pe ap\u0103, pe cei \u201er\u0103i\u201c. C\u00e2nd deschide ochii constat\u0103 plictisit la culme c\u0103 sunt tot \u0103ia: \u201edenigratori\u201c ai lui Eminescu \u015fi ai na\u0163iunii, \u201evalori care nu ne reprezint\u0103, din contr\u0103, ne deservesc imaginea\u201c, demni doar de \u201eo antologie a ru\u015finii\u201c cu \u201escabrozit\u0103\u0163ile\u201c \u015fi abera\u0163iile denigratoare puse pe h\u00e2rtie, \u00een c\u0103r\u0163i \u015fi articole de revist\u0103. Cine sunt ace\u015fti \u201edenigratori\u201c celebri \u015ftie o lume \u00eentreag\u0103 de cititori. M\u0103 tem c\u0103 privit\u0103 a\u015fa, \u00een alb \u015fi negru, dup\u0103 modelul tras la indigo al \u201ealbilor\u201c \u015fi \u201ero\u015filor\u201c cu larg\u0103 circula\u0163ie \u00een timpul comunismului, imaginea culturii \u015fi literaturii rom\u00e2ne risc\u0103 s\u0103-l plictiseasc\u0103 de moarte pe cititorul \u015fi a\u015fa pe cale de dispari\u0163ie din \u0163ara noastr\u0103 literar\u0103, \u00een care un profesor emerit de la Cambridge, laureat al Premiului Nobel crede c\u0103 \u201er\u0103d\u0103cinile voastre sunt cl\u0103tinate, iar acestea nu se pot repara\u201c. Nu se mai pot \u201erepara\u201c aceste r\u0103d\u0103cini cel pu\u0163in \u00een ochii unui cititor care, arunc\u00e2ndu-\u015fi ochii pe reviste, \u00eei reg\u0103se\u015fte acolo, cu fiecare num\u0103r, pe aceia\u015fi \u201ebuni\u201c \u015fi pe aceia\u015fi \u201er\u0103i\u201c ciom\u0103gindu-se \u00eentre ei aidoma dezbaterilor parlamentare \u015fi certurilor aprige de pe sticla televizorului: mai lipsesc c\u0103tu\u015fele…
\nPrevizibile \u015fi ca atare plicticoase la culme \u00eei apar unui cititor de reviste \u015fi \u201erevenirile\u201c periodice, ca un tic nervos, ale unui cronicar, altfel harnic \u015fi tob\u0103 de carte \u2013 dar nu toat\u0103 bun\u0103! \u2013 care, m\u0103car o dat\u0103 pe lun\u0103 \u00ee\u015fi vars\u0103 \u00een capul altuia veninul sub\u0163ire ce-i anim\u0103 condeiul. Cronicarul e nemul\u0163umit \u2013 ce zic?! \u2013 sup\u0103rat r\u0103u de tot pe un lot de al\u0163i cronicari care n-au jurat la timp cu majuscule pe valoarea \u00eenalt\u0103 a Buclei lui T.O. Bobe, cu celebrul, paradigmaticul \u201enea Gic\u0103 frizerul\u201c: \u201eC\u00e2nd ierarhiile oficiale \u2013 scrie conspira\u0163ionistul ludic de la cronica literar\u0103 a revistei \u2013 se opresc asupra c\u00e2torva nume repetate liturgic (nu le reproduc ca s\u0103 nu sporesc excesul), este pe undeva (sic!) de a\u015fteptat ca orizontul cultural al publicului neofit s\u0103 se \u00eengusteze drastic\u201c. Publicul \u201eneofit\u201c compus din c\u00e2\u0163iva cronicari literari mai neaten\u0163i cu \u201enumele\u201c mari ie\u015fite din Cenaclul \u201eLitere\u201c n-a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 \u201eAdev\u0103rul (cel estetic, singurul care-ar trebui s\u0103 ne intereseze) e c\u0103 \u00een primul deceniu postcomunist s-a scris mult\u0103 poezie excelent\u0103 \u015fi c\u0103 ocultarea nu poate dura la nesf\u00e2r\u015fit\u201c. Dup\u0103 ce, prev\u0103z\u0103tor, se \u00eenarmeaz\u0103 cu entuziasmul st\u00e2rnit de Bucl\u0103, entuziasm contrasemnat de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Radu Cosa\u015fu, Mircea Martin \u015fi Marius Chivu, cronicarul sesizeaz\u0103 cu imens\u0103 am\u0103r\u0103ciune \u201eo tenace pauz\u0103 a memoriei\u201c suferit\u0103 pe nedrept de respectiva capodoper\u0103. Cosmin Ciotlo\u015f \u00eei descoper\u0103 pe autorii \u201eblocadei\u201c \u00een \u201ecomentatorii retrograzi, scandaliza\u0163i de contribu\u0163ia acestuia (a lui T.O. Bobe \u2013 n.n.) la faimosul num\u0103r din Dilema dedicat lui Eminescu\u201c! Cine sunt ace\u015fti \u201eretrograzi\u201c? Sunt mai mul\u0163i \u015fi, dintre ei, \u00eel alege \u00een chip previzibil, la comanda unui \u201etic nervos\u201c pe cel mai proeminent dintre ei, pe Daniel Cristea-Enache: \u201eE de mirare \u2013 se \u00abmir\u0103\u00bb retoric \u015fi pedagogic subtilul \u015fi eruditul cronicar \u2013 c\u0103 nici p\u00e2n\u0103 azi un Daniel Cristea-Enache nu s-a referit vreodat\u0103 la Bucla? Nu! Dar nici pagub\u0103 nu e…\u201c \u2013 adaug\u0103 el dup\u0103 interoga\u0163ia mustr\u0103toare de mai \u00eenainte. Precizarea urm\u0103toare e adresat\u0103, fire\u015fte, doar oamenilor de gust ca \u015fi cronicarul \u00eensu\u015fi: \u201eImportant e c\u0103 oamenii de gust au \u015ftiut s\u0103 vad\u0103 ceea ce era de v\u0103zut.\u201c Ce \u201eau \u015ftiut s\u0103 vad\u0103\u201c? Cum ce?: \u201e\u00cen primul r\u00e2nd, o originalitate malgr\u00e9 tout\u201c! \u00cen chip impardonabil, \u201eretrograzilor\u201c nu le-a fost dat \u201es\u0103 vad\u0103…\u201c Mai departe se dau ascenden\u0163ii (c\u0103ci T.O. Bobe \u015fi nea Gic\u0103 frizerul \u201enu apar din neant\u201c): B\u0103rbierul din Sevilla, Max Brod, Mandelbrot (\u201eteoriile fractalice\u201c), Eminescu, Sadoveanu, \u201ecultura BD de tip Pif \u015fi Rahan\u201c, Robert Burton, ca s\u0103 nu-i mai amintim pe \u201elunedi\u015fti\u201c \u00een frunte cu C\u0103rt\u0103rescu, Co\u015fovei, Iaru, Stratan. Odat\u0103 cu ace\u015ftia din urm\u0103, stabile\u015fte cu precizie cronicarul, \u201eliteratura rom\u00e2n\u0103 trecuse deja, definitiv, ca \u00een jocurile pe computer, la un alt nivel. Nu mai era vorba de mod\u0103 (a\u015fa cum sus\u0163inuse S\u0103pt\u0103m\u00e2na lui Barbu \u015fi cum \u00eenc\u0103 mai cred unii), ci de o realitate tipologic\u0103 \u015fi valoric\u0103. A o ignora, practic\u00e2nd non\u015falant st\u0103nescianisme de mult uzate moral, ar fi fost un gest inadecvat \u015fi amatorist\u201c. Dup\u0103 o asemenea punere la punct, excursie erudit\u0103 \u015fi extrem de instructiv\u0103 \u00een bogatul univers al ascenden\u0163ilor ilu\u015ftri ai operei lui T.O. Bobe\u00a0 inaccesibil\u0103 \u201eretrograzilor\u201c, ce ne mai r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut? Nu ne mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 ne \u00eentoarcem, retrograzi, la… \u201est\u0103nescianisme de mult uzate\u201c. La sf\u00e2r\u015fitul lunii (31 martie 2015) se \u00eemplinesc 82 de ani de la na\u015fterea lui Nichita St\u0103nescu, cel care a umplut poezia rom\u00e2n\u0103 din timpul lui \u015fi dup\u0103 aceea cu \u201est\u0103nescianisme\u201c: poetul Necuvintelor \u015fi al celor 11 elegii era de o rar\u0103 generozitate cu prietenii \u015fi colegii s\u0103i, le f\u0103cea daruri, le dedica versuri, dona, \u00een scris, sub semn\u0103tur\u0103, propriile drepturi de autor \u015fi l\u0103sa unora dintre ei \u00een custodie volume \u00eentregi. Aflu de la eruditul textolog \u015fi editor Mircea Colo\u015fenco (Via\u0163a \u015fi opera lui Nichita St\u0103nescu. Repertoar bio-bibliografic, Premier 2013) c\u0103 \u00een iunie 1975 autorul Necuvintelor i-a d\u0103ruit criticului M.N. Rusu volumul \u00een manuscris 11 elegii sau Cina cea de Tain\u0103 (a doua parte a titlului, cea cu Cina…, a r\u0103mas, gra\u0163ie cenzurii, t\u0103inuit\u0103, ca \u015fi Elegia oului, a noua, scoas\u0103 de tot din sumar \u2013 n.n.) \u00eenso\u0163it pe prima fil\u0103 de explica\u0163ia contrasemnat\u0103 de autor: \u201eText compus p\u00e2n\u0103 \u00een ianuarie 1966 \u015fi revelat ca sistem \u00een decembrie 1965 \u2013 ianuarie 1966, odat\u0103 cu dep\u0103\u015firea prin contemplare a unei acute dorin\u0163e de a nu mai fi. Acest text este retranscris \u00eentr-o noapte din luna a VI-a a anului 1975, pentru M.N. Rusu (s.s.) Nichita St\u0103nescu. N.B. Aceast\u0103 transcrip\u0163ie comport\u0103 unele infinitezimale corec\u0163ii, fa\u0163\u0103 de original, de natura punctua\u0163iei, sintaxei sau unei altfel de fonetici a cuv\u00e2ntului scris\u201c. Un grupaj consistent de poezii inedite \u015fi d\u0103ruite ale lui Nichita St\u0103nescu poate fi citit \u00een ultimul num\u0103r (octombrie, noiembrie, decembrie 2014) al bunei reviste Lumin\u0103 lin\u0103 care apare la New York. \u00centr-un cuv\u00e2nt \u00eenainte intitulat Re\u00eentoarcerea Poetului, criticul M.N. Rusu, posesorul ineditelor, scrie: \u201ePrin anii 1964-65 putea fi v\u0103zut\u0103 pe str\u0103zile Capitalei, plin\u0103 de tramvaie zgomotoase \u015fi troleibuze cu burduf \u015fi pe uli\u0163ele lui din alt veac, dinspre Bariera Vergului, fie var\u0103, fie iarn\u0103, fie soare, fie ploaie, o pereche ciudat\u0103 de tineri \u00eendr\u0103gosti\u0163i. El, \u00eenalt \u015fi foarte sub\u0163ire \u015fi foarte blond, cu o coam\u0103 de p\u0103r auriu, de prin\u0163 nordic, ea, gracil\u0103 \u015fi cu lungi plete negre ascuns\u0103 sub bra\u0163ul lui ocrotitor… peisajul stradal cenu\u015fiu se modifica. Un duh eminescian impregna locurile. Cam asta este impresia anilor aceia, c\u00e2nd \u00eei vedeam pe cei doi tineri \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i, ori m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu ei \u00een fa\u0163a redac\u0163iilor de pe Ana Ip\u0103tescu, la Casa Scriitorilor ori pe str\u0103zile de margine de Bucure\u015fti, mahalaua \u00een care locuia iubita t\u00e2n\u0103rului \u00eenalt \u015fi blond, de asemenea \u015fi mahalaua mea, zis\u0103 Bariera Vergului.<\/p>\n
C\u00e2nd soarta ne-a adus pe aceea\u015fi corabie, c\u00e2nd ne-am \u00eemprietenit de-a binelea, c\u00e2nd \u015fi unul \u015fi altul dintre cei doi \u00eendr\u0103gosti\u0163i ajun\u015fi nume de rezonan\u0163\u0103 \u00een poezia anilor dictatoriali s-au desp\u0103r\u0163it ireversibil, t\u00e2n\u0103ra \u00eenalt\u0103 \u015fi sub\u0163ire ca o trestie neagr\u0103 \u015fi vis\u0103toare, mereu parc\u0103 g\u00e2nditoare, m-a chemat la Luceaf\u0103rul, de fa\u0163\u0103 fiind \u015fi agrestul Ion Gheorghe, \u015fi mi-a d\u0103ruit spre p\u0103strare un volum incipient de versuri pe care t\u00e2n\u0103rul prin\u0163 al poeziei noastre, nu altul dec\u00e2t Nichita St\u0103nescu, i l-a scris ca m\u0103rturie a dragostei lor, devenit\u0103, \u00een ciuda scind\u0103rilor aduse de timp \u015fi netimp, legendar\u0103. C\u0103 o copie a acestuia a sc\u0103pat din ghearele hr\u0103p\u0103re\u0163e ale unui doctora\u015f de la Ia\u015fi, e o minune a destinului lor \u015fi al meu\u201c. \u00cen cele opt poezii reproduse de revista Lumin\u0103 lin\u0103 cititorul nostalgic poate s\u0103 deslu\u015feasc\u0103, prin cea\u0163\u0103, mai\u00a0 multe fe\u0163e ale unui Nichita St\u0103nescu \u00een care bat mai multe inimi, aflat \u00eentre O viziune a sentimentelor din 1964 \u015fi Necuvintele din 1969, dar \u015fi privind c\u0103tre marile elegii \u015fi c\u00e3tre \u201enodurile \u015fi semnele\u201c finale. Iat\u0103-l, \u00eentr-o Mare Latin\u0103 auzind, poate prima oar\u0103, pl\u00e2nsul \u201enen\u0103scu\u0163ilor oameni\u201c: \u201eSt\u0103ri de spirit \/ \u00eencoron\u00e2nd oasele \/ cu trupuri dintr-o \/ alt\u0103 civilliza\u0163ie \/ O, tu mare latin\u0103 \/ cl\u0103tin\u00e2ndu-\u015fi masele \/ pe\u015ftilor de alt\u0103 na\u0163ie \/ Pe fa\u0163a de copil ro\u015fu \/ a inimii mele, \/ nen\u0103scut, dar pl\u00e2ng\u00e2nd \/ mai de dinainte \/ guri invizibile, grele \/ \u00ee\u015fi \u00eenfig cornul-dinte \/ Dar nu se vede nimic \/ Nimic nu se-aude. \/ Legiunile s\u00e2ngelui mi le ridic, \/ cu centurile ude\u201c. \u015ei iat\u0103 acum \u015fi c\u00e2teva rupturi din vie\u0163uirea \u201ec\u0103sc\u0103und\u0103\u201c a adolescentului ca erou liric al purit\u0103\u0163ii angelice din Sensul iubirii (1960): \u201eC\u00e2nd tu sur\u00e2zi sar diavolii din pietre \/ \u015fi m\u0103 cl\u0103desc zv\u00e2rlit \u00een sus, \/ rotula-i ora, oh, arcad\u0103-i \/ secunda svelt\u0103, de sur\u00e2s \/ \u015ei dau cu t\u00e2mpla de balcoane \/ \u015fi toamna-mi d\u0103 cu \u015fuiere-n cap \/ sub\u0163ire, norul negru-l zgudui \/ \u015fi barb\u0103-i pun de aspru \u0163ap. \/ \u015ei m\u0103 lipesc de zid\u0103ria \/ cu opt etaje ca un tort, \/ \u015fi-\u0163i ling imaginea plecat\u0103 \/ de-asupra mea, \u00een dezacord. \/ \u015ei te \u015fi-nghit, \u015fi tu pe mine \/ m\u0103-nghi\u0163i, cu ceas \u015fi cu cercei, \/ \u015fi mul\u0163umi\u0163i st\u0103m sine-n sine \/ ca dou\u0103 pline bur\u0163i de lei\u201c (C\u0103tre Gabrifoi\u0163\u0103). Cu excep\u0163ii ce-nt\u0103resc regula, peste marele poet s-a a\u015fternut \u00een aceste decenii o grea perdea de t\u0103cere vecin\u0103 cu a doua moarte a lui Nichita St\u0103nescu: fusese \u201ecel mai important poet rom\u00e2n de dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial. Odat\u0103 cu el \u015fi, prin el, logosul limbii rom\u00e2ne ia revan\u015fa asupra poe\u0163ilor ei\u201c. (\u015etefan Augustin Doina\u015f, Caiete critice, martie, 1993).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Rom\u00e2nia literar\u0103, o \u0163ar\u0103 trist\u0103 plin\u0103 de umor, totul sau aproape totul devine din ce \u00een ce mai previzibil, iar insolitudinea, surpriza \u015fi neprev\u0103zutul care \u0163in aten\u0163ia treaz\u0103 \u015fi \u00eencordat\u0103 \u00ee\u015fi mic\u015foreaz\u0103 v\u0103z\u00e2nd cu ochii frecven\u0163a \u015fi spa\u0163iul de descindere: previzibilitatea e o garan\u0163ie a plictiselii! Ar fi, dup\u0103 dna Aura Christi (Contemporanul, februarie… Cite\u0219te mai mult »Denigratori \u015fi retrograzi…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2059,2000,13758,7894,469,482],"class_list":["post-22746","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aura-christi","tag-contemporanul","tag-cronicari-literari","tag-marius-chivu","tag-mircea-martin","tag-romania-literara"],"views":2720,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22746","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22746"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22746\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22746"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22746"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22746"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}