Am participat in ultimele zile ale lunii martie la c\u00e2teva dintre manifestarile cultural-artistice inscrise in Festivalul international de Poezie \u201eNichita Stanescu\u201c ce au avut loc at\u00e2t la Ploiesti, c\u00e2t si in multe alte localitati ale judetului Prahova, autoritatile acestora dovedind o remarcabila pretuire si devotiune pentru actul de cultura. Ajuns la a 22-a editie, festivalul, cu o deja invidiabila traditie, intr-o tara in care bunele, fecundele traditii mor, a constituit, fireste, in primul r\u00e2nd, inca un prilej de a omagia, prin verb, muzica, teatru, arte vizuale, opera si personalitatea lui Nichita Stanescu. M-am bucurat, impreuna cu publicul ploiestean si cu ceilalti invitati, sa reint\u00e2lnesc oameni de vaza: seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus, care a tinut sa precizeze ca participa nu ca om politic, ci in calitate de cetatean de onoare al orasului in care s-a nascut cel mai mare poet rom\u00e2n, alaturi de Arghezi, al secolului XX, romancierul Augustin Buzura, Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, poetul si prietenul, as spune legendar, al lui Nichita, Adam Puslojic si, bineinteles, fara a-mi propune sa fac aici o lista completa, Eugen Simion, criticul numarul unu al stralucitei generatii de scriitori ce poarta numele lui Nichita Stanescu. Doua destine, Poetul si Criticul, s-au int\u00e2lnit, la v\u00e2rsta frageda a tuturor posibilitatilor si a celor mai indraznete visuri, la aceeasi scoala \u2013 prestigiosul liceu \u201eIon Luca Caragiale\u201c \u2013 si, mai mult, in aceeasi clasa. O int\u00e2lnire dintre cele parca predestinate, menite sa catalizeze, sa marcheze profund literatura unei intregi epoci. Intre altele, Eugen Simion a evocat, la Ploiesti, intr-un cerc de scriitori, c\u00e2teva episoade ilustr\u00e2nd atitudinea lui Nichita Stanescu fata de scriitorii mai tineri sau mai in v\u00e2rsta dec\u00e2t el, respectul si, nu o data, admiratia de o speciala tandrete pentru confratii sai, intre care Marin Preda, de la moartea caruia, iata, se implinesc in aceasta primavara nu mai putin de treizeci de ani! Imi amintesc de initiativa, in timp record materializata, a criticului Eugen Simion de a alcatui atunci volumul \u201eTimpul n-a mai avut rabdare\u201c, editat la Cartea Rom\u00e2neasca, reunind eseuri, interviuri, evocari, marturii despre cel ce scrisese \u201eViata ca o prada\u201c si \u201eImposibila intoarcere\u201c, ele purt\u00e2nd semnaturile a cam tot ce constituia elita literara si nu numai literara a vremii. Si trebuie subliniat ca era o elita autentica. Mi-a dat atunci telefon la Iasi si m-a rugat sa ma duc repede la Bacau si sa-i iau un interviu fratelui marelui disparut, Alexandru Preda, pentru a fi inclus in volumul pe care il pregatea. A iesit o carte de peste 450 de pagini ce documenteaza si va documenta peste timp. Este acolo imaginea lui Marin Preda, scriitorul si omul, asa cum se reflecta ea in constiinta contemporanilor.
\nLa moartea lui Marin Preda, un important scriitor, plecat si el demult pe tar\u00e2murile de dincolo, intreba exprim\u00e2ndu-si astfel nu doar regretul, ci si nelinistea: \u201eCe ne vom face fara El?\u201c Si intr-adevar nu ne-am simtit prea bine fara Marin Preda. Poate si pentru ca, asa cum s-a mai spus, intr-o Rom\u00e2nie cu Marin Preda traind, arbitrariul si confuzia valorilor sunt mai putin posibile. Nici chiar Nicolae Ceausescu nu putea face orice. Exista un mare paradox al regimurilor totalitare sau doar autoritare. Sunt temuti, si poate de aceea respectati, tocmai fundamentalistii libertatii: scriitorii si artistii. In acest sens, cred ca un exemplu elocvent este cel al lui Stalin, la care se referea Mihai Cimpoi, intr-un interviu din 1993, pe care l-am publicat in \u201eAdevarul literar si artistic\u201c. Venind vorba de Uniunea Scriitorilor din fosta URSS, infiintata in 1934, domnia sa imi spunea: \u201eApreciind ca un scriitor scrie cam o pagina pe zi (publicabila), av\u00e2nd in vedere si zilele de odihna, ii iesea lui Stalin ca scriitorul scrie cam 20 de pagini pe luna, deci cam o coala de autor. Pentru asta, (Stalin) a decretat ca un scriitor sa fie platit ca un colonel din Armata Rosie. In felul asta, Stalin a stabilit acea faimoasa cota pentru o coala seditoriala \u2013 n. meat, adica 300 de ruble, pe care am primit-o, inclusiv noi basarabenii, p\u00e2na nu demult\u2026\u201c Dictatorul de la Kremlin a desemnat si un ditamai secretar al PCUS sa se ocupe de scriitori. \u201eIntr-o zi \u2013 imi povestea tot atunci Mihai Cimpoi \u2013 vine la Stalin trimisul sau la Uniunea Scriitorilor sacel secretar \u2013 n. meat si-i raporteaza ca scriitorii astia sunt curvari, sunt betivi, sunt neseriosi, la care Stalin a replicat: \u201eDragul meu, alti scriitori eu n-am\u201c\u201e.
\nRevenind la Marin Preda si la Rom\u00e2nia, trebuie sa observam ca nu oricare prozator ar fi putut publica, in deceniul al optulea al secolului trecut, un roman ca \u201eDelirul\u201c, care, cum se stie, a provocat reactii violente la Moscova. O carte in care figura maresalului Ion Antonescu, mai umanizata, era\/ este mult mai adevarata si mai tragica in comparatie cu cea din istoriografia oficiala de tip Roller. \u201eDelirul\u201c, proiectat in doua volume, care, asa cum o atesta \u201eJurnalul intim\u201c, in conceptia sa trebuia, impreuna cu \u201eMorometii\u201c, volumele I si II, sa constituie nu un ciclu, ci un singur roman, o tetralogie, l-a preocupat inca din 1949. Din pacate, n-a apucat sa scrie dec\u00e2t primul volum. Un roman asa-zic\u00e2nd mult mai dinamitard, dec\u00e2t, de pilda, \u201eOstinato\u201c al lui Paul Goma. Si fac comparatia nu int\u00e2mplator si nu pentru a diminua insemnatatea acestuia din urma. Lui Goma i-a fost refuzata editarea cartii tocmai fiindca ea i-ar fi scandalizat pe sovietici. Dar mai era ceva. Goma nu avea, ca Marin Preda, anvergura si prestigiul unuia dintre cei mai mari scriitori rom\u00e2ni ai secolului XX.. Sovieticii stiau bine ce inseamna, pentru Rom\u00e2nia, un creator si o constiinta ca Marin Preda. Dupa cum si oficialitatile de la Bucuresti nu puteau sa-l trateze pe romancierul devenit deja clasic ca pe oricare prozator. Oare nu Preda fusese scriitorul care ii spusese lui Ceausescu, intr-o audienta dramatica: \u201eAm venit sa va spun doar ca, daca reintroduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid\u201c?
\nA doua zi dupa moartea lui Marin Preda, am plecat de la Iasi la Bucuresti. Si ca de fiecare data, de-a lungul mai multor ani, l-am vizitat la redactia ziarului \u201eRom\u00e2nia libera\u201c pe Octavian Paler. Biroul acestui inegalabil arhitect si constructor de media (facuse, intre altele, in conditii vitrege, din Televiziunea Rom\u00e2na, o televiziune cu adevarat europeana) constituia pentru mine reperul principal al fiecarui itinerar bucurestean. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t aveam sansa de a ma afla printre cei ce colaborau la excelenta pagina culturala a cotidianului condus de Octavian Paler. Cu doar c\u00e2teva zile inainte de acea vizita a mea, Octavian Paler il invitase pe Marin Preda in redactia ziarului \u201eRom\u00e2nia libera\u201c la o dezbatere privind romanul \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c, ce inregistra un succes imens si avea un ecou alarmant pentru oficialitati.
\nL-am gasit pe autorul \u201eMitologiilor subiective\u201c puternic marcat de moartea fulgeratoare a lui Marin Preda. Mi-a vorbit despre cum s-a desfasurat int\u00e2lnirea si mi-a aratat proaspat primita telegrama AFP prin care se anunta \u201emoartea marelui scriitor rom\u00e2n Marin Preda, autor al romanelor \u00abMarele singuratic\u00bb si \u00abDelirul\u00bb\u201c. Erau pomenite, asadar, doar singurul roman al lui Preda tradus si aparut in Franta si cel care indignase profund Moscova fiindca il avea ca protagonist pe maresalul Antonescu. Citind acea depesa, am trait un sentiment de frustrare, ca de fiecare data c\u00e2nd constatam ca valorile rom\u00e2nesti nu sunt cunoscute la adevarata lor dimensiune sau, si mai grav, nu sunt cunoscute deloc. Atunci mi-a venit in minte un articol al lui Nichita Stanescu intitulat \u201eMarin Preda \u2013 scriitor european\u201c, publicat in revista \u201eArges\u201c, iar apoi in \u201eCartea de recitire\u201c. Reproduc acum din acel text fara nici un alt comentariu, caci ar fi de prisos:
\n\u201eAs vrea sa spun ca, uneori, noi avem un exagerat simt al strainatatii si al tarilor straine. Uneori, s-ar putea ca insasi Franta sa nu fie buna daca Marin Preda nu este tradus intr-o alta tara cu succes… mie imi pare ca poate e o pierdere a acelei tari. Exista un mit nat\u00e2ng in Rom\u00e2nia pe care as vrea sa-l denunt: exista mitul strainatatii. Pentru mine, si nu numai pentru mine, pastr\u00e2nd distanta istorica, mi-as ingadui, pentru ciobanul Mioritei si pentru urmasii sai \u2013 cel mai strain era cerul, adevarata strainatate este verticala, iar nu orizontala.
\nIn strainatatea orizontala, p\u00e2na acolo merge pofta de cultura cu ghiotura a noastra, inc\u00e2t un roman de nimic al lui Alain Robbe-Grillet, pe care am avut curiozitatea sa-l cunosc in Bucuresti, si mai putin agricultorul din el in Franta, roman numit \u00abGumele\u00bb, a aparut, nu mai tin minte unde, sa zicem in Frantiosifia, in maximum 400 de exemplare, iar la noi s-a v\u00e2ndut in vreo sapte mii.
\nDe n-au curiozitate de Marin Preda, ii priveste. Nu Marin Preda este acela care nu este un scriitor european. S-ar putea int\u00e2mpla ca parti ale Europei sa nu fie europene\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am participat in ultimele zile ale lunii martie la c\u00e2teva dintre manifestarile cultural-artistice inscrise in Festivalul international de Poezie \u201eNichita Stanescu\u201c ce au avut loc at\u00e2t la Ploiesti, c\u00e2t si in multe alte localitati ale judetului Prahova, autoritatile acestora dovedind o remarcabila pretuire si devotiune pentru actul de cultura. Ajuns la a 22-a editie, festivalul,… Cite\u0219te mai mult »Mitul nat\u00e2ng al strainatatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1870],"class_list":["post-2273","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-festivalul-international-de-poezie-nichita-stanescu"],"views":1919,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2273","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2273"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2273\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2273"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2273"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2273"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}