{"id":22720,"date":"2015-03-11T22:01:51","date_gmt":"2015-03-11T20:01:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22720"},"modified":"2015-03-11T22:09:55","modified_gmt":"2015-03-11T20:09:55","slug":"nota-despre-postmodernismul-anonim-vitya-ciao-ciao-ciao","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nota-despre-postmodernismul-anonim-vitya-ciao-ciao-ciao\/","title":{"rendered":"Not\u0103 despre postmodernismul anonim. Vitya ciao-ciao-ciao!"},"content":{"rendered":"

\u00cen pia\u0163a central\u0103 a Kievului, o fat\u0103 buc\u0103lat\u0103 mestec\u0103 \u00eentr-un cazan \u015fi \u00eemparte matriarhal pahare cu b\u0103uturi aburinde unor in\u015fi care roiesc \u00een jur, \u00een vreme ce \u00een spatele ei, o alta \u00eei \u00eemplete\u015fte cozile \u00een panglici galbene-alb\u0103strui. Simbioza gesturilor feminine, la origine schi\u0163e ale unor exerci\u0163ii de imunizare social\u0103, evoc\u0103 acum solidaritatea de clac\u0103 transpus\u0103 ca ex-centricitate comunitar\u0103. Prinse \u00een lan\u0163uri \u00eennodate \u015fi \u00een mi\u015fc\u0103ri discontinue, \u00een valuri \u015fi \u00een tonuri care fluctueaz\u0103 \u015fi se completeaz\u0103 distant, corpurile care recompun celular Maidanul lui Serghei Loznitsa con-semneaz\u0103, a\u015fez\u00e2nd \u00een zodia aceluia\u015fi semn, procesul de metabolizare a toposului uman \u00een transformare, odat\u0103 cu cre\u015fterea \u015fi cu descre\u015fterea unei specii de euforii ectopice, consumate totu\u015fi intern. Relu\u00e2nd folclorul italian din timpul Mi\u015fc\u0103rii de rezisten\u0163\u0103, mul\u0163imea reinventeaz\u0103 sensurile \u015flag\u0103rului Bella ciao \u015fi-l preia ca blestem ezoteric proferat nu numai ca s\u0103 purifice p\u0103m\u00e2ntul cel nou, redevenit maidan, de c\u0103peteniile-strigoi care b\u00e2ntuie \u00een amintirea unui polis de cur\u00e2nd r\u0103zvr\u0103tit (pre\u015fedintele Victor Yanukovitch, mazilit la marginile memoriei colective care-l dizgra\u0163iaz\u0103, persist\u0103 \u00een ritmurile unei adun\u0103turi bezmetice \u2013 Vitya ciao-ciao-ciao ), dar \u015fi ca pop alternativ pentru imixtiunile evanghelice ale unor soboruri con\u015ftiincioase s\u0103 acapareze decibelii noi con\u015ftiin\u0163e a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei p\u0103m\u00e2nte\u015fti ce se ive\u015fte odat\u0103 cu plecarea ultimului Antichrist politic. \u00cen multele momente de tevatur\u0103, \u00eenregistrate \u00eentotdeauna de la distan\u0163\u0103, \u00een orizont neparticipativ, dar nedisimulat-afectiv, o matroan\u0103-zbir se agit\u0103 scr\u00e2\u015fnind pe o scen\u0103 improvizat\u0103 profesionist-anonim \u00een mijlocul pie\u0163ei, profetiz\u00e2nd din to\u0163i r\u0103runchii \u015fi din toate convingerile, izb\u00e2nda norodului efervescent, preambul numai la ceea ce, prin alungarea du\u015fmanului numit, r\u0103znumit, anatemizat \u015fi hiperbolizat p\u00e2n\u0103 la kitsch, va deveni triumful Paradisului asupra Iadului. Br\u00e2urile cu motive tradi\u0163ionale ucrainiene, croite \u00een flori alb-ro\u015fii, alterneaz\u0103, pe poalele scenei, cu steaguri australiene \u015fi, apoi, mai explicit, americane, denun\u0163\u00e2nd dubla genetic\u0103 a unui worldwide phenomenon, tradus ca emancipare politic\u0103, cu riscul ruperii din genomul slav, istoric controlat \u00een intimitatea patriarhatului rusesc.
\nSuccesiune de cadre fixe prelungi, dublate de imnuri \u015fi de c\u00e2ntece resemantizate politic, de surs\u0103 incert\u0103, documentarul Maidan (2014) al lui Loznitsa catalizeaz\u0103 sensibilitatea spectatorului, o responsabilizeaz\u0103 participativ, captiv\u00e2nd-o prin promisiunea obiectivit\u0103\u0163ii, dar \u015fi \u0163in\u00e2nd-o captiv\u0103 prin for\u0163a afectului subsidiar. Muzica nu mai este, \u00een termeni barthesieni, propriu-zis signaletic\u0103, nu semnaleaz\u0103 existen\u0163a unei emo\u0163ii, ci este programatic\u0103, \u00een sensul \u00een care devine component\u0103 a unui program narativ dublu: pe de o parte, ca segment al istoriei din pia\u0163a Kievului \u015fi, pe de alta, ca receptor al sensibilit\u0103\u0163ii hipertrofiate a spectatorului, virtual co-prezent \u00een conflict. Documentarul lui Loznitsa revel\u0103, \u00eens\u0103 nu prin clarificare, ci prin punerea \u00een edificiu a emo\u0163iei aceluia care prive\u015fte, prin transformarea ei \u00een angajament. Muta\u0163ia la nivelul ideii de personaj al filmului documentar intervine, apoi, prin formele de impact cumulativ care genereaz\u0103, emfatic, plasme de dramatis personae: introducerea imnului na\u0163ional \u015fi surprinderea mul\u0163imii \u00een bloc, standardizate \u00een afect, se declin\u0103 dintr-o magnificen\u0163\u0103 alternat\u0103 cu morfologiile descompunerii, de la anonimi intra\u0163i \u00een degringolad\u0103, la asfaltul smuls \u015fi la pietrele desprinse din caldar\u00e2m, p\u00e2n\u0103 la oameni r\u0103sfira\u0163i printre obiecte. Dinamica emerge din punerea succesiv\u0103 \u00een sintagm\u0103 a solidarit\u0103\u0163ii \u015fi a disemin\u0103rii, jongl\u00e2nd, \u00eens\u0103, \u00een ni\u015fele conotative, cu pregnan\u0163a iconic\u0103 a detaliilor: jandarmi \u00een posturi mar\u0163iale pe acoperi\u015furile caselor se \u00eentrez\u0103resc, de pild\u0103, dincolo de broderia de crengi a unor copaci de iarn\u0103, proiect\u00e2nd efecte de vitralii inversate, \u00eentr-o lume laicizat\u0103, buimac\u0103, dar rapid reorientat\u0103 de cete de preo\u0163i vocali \u015fi abisal-p\u0103tima\u015fi. Figura ecleziast\u0103, intermitent\u0103, dar apologetic\u0103, revine nodal, ca portavoce a celor aglutina\u0163i \u015fi indistinc\u0163i, transpun\u00e2nd idealul \u00een forma lui pasager-comercial\u0103, ca pulsiune \u015fi ca tempo intern al celor solidari, dar \u015fi ca filigran discursiv al unei uniuni ad-hoc. Metafor\u0103 despre nevoia de \u00eenst\u0103p\u00e2nire a omului, deseori invizibil ori invizibil prin camuflare \u00een colectiv, asupra fenomenului, viziunea lui Serghei Loznitsa asupra Maidanului se \u00eenfirip\u0103 din gestiunea imaginii scurtcircuitate de o voce de difuzor cvasi-permanent\u0103 \u015fi de o deplasare-disipare a mul\u0163imilor animate de constituirea momentului istoric care le traverseaz\u0103.
\nCulis\u00e2nd frecvent cadrul \u00eenspre ponderea lui emo\u0163ional\u0103 \u015fi analiz\u00e2nd discursul colectiv \u00een permut\u0103rile lui lingvistice politizate (\u00een pia\u0163a Maidanului se scandeaz\u0103 Glorie eroilor! mai \u00eent\u00e2i \u00een ucrainean\u0103 \u015fi apoi \u00een englez\u0103), Loznitsa este un estet al controlului \u015fi al imaginii performative. Staticul este mai ales extatic, iar cuprinderea mul\u0163imii vibreaz\u0103 dintr-o voin\u0163\u0103 regizoral\u0103 de a sugera hiperbolic drama, destr\u0103marea \u015fi rezisten\u0163a unui popor supus in concreto determin\u0103rii externe. Personalizat sau nepersonalizat, prin clamare de la tribune de c\u0103tre in\u015fi ce pot fi v\u0103zu\u0163i de mul\u0163ime sau prin c\u00e2ntece care genereaz\u0103 folclor revolu\u0163ionar, se instituie figura demonului asociat invariabil pre\u015fedintelui rus \u015fi acolitului s\u0103u Yanukovitch, vector regional al r\u0103ului. Opinia regizoral\u0103 este, \u00eens\u0103, livrat\u0103 \u00eentr-un imens ambalaj de discurs vizual care vizeaz\u0103 captarea for\u0163ei de impact a colectivului. Nu at\u00e2t na\u0163iunea este exprimat\u0103, astfel, ci poporul, no\u0163iune-alibi, care permite consubstan\u0163ialitatea mitologic\u0103. Insisten\u0163a pe imaginile ignice, dublate de \u0163ipetele \u00een deriv\u0103 ale celor care acuz\u0103 violen\u0163a \u00eempotriva jurnali\u015ftilor, cumuleaz\u0103 dou\u0103 tipuri de acuza\u0163ii : pe de o parte, aneantizarea prin foc a unei lumi reprezentate de o pia\u0163\u0103 solidar\u0103, pe de alta, obturarea adev\u0103rului care ar putea fi spus prin vocea celor trimi\u015fi s\u0103 o fac\u0103, acum exclu\u015fi. Nu este vizat\u0103 valoarea individului, ci aceea a categoriei, a func\u0163iei, c\u0103ci r\u0103ul, pr\u0103p\u0103dul nu se exercit\u0103 doar asupra indivizilor – a\u015fa cum arat\u0103 cadrul fix obiectivizat -, ci asupra unor emisari, asupra celor care poart\u0103 adev\u0103rul, asupra adev\u0103rului \u00eensu\u015fi. Injectarea sensibil\u0103 a unei probleme generale prin decupajul care, aparent, vizeaz\u0103 numai particularul, este o constant\u0103 a construc\u0163iei Maidanului lui Loznitsa. Mecanismul tinde s\u0103 camufleze inten\u0163ia, de\u015fi, \u00een fond, manipuleaz\u0103 con\u0163inutul prin supradimensionarea afectului care-i dubleaz\u0103 receptarea, asociate nu imaginii, ci sensului, zonei de inteligibil mult mai larg pe care \u00eel insereaz\u0103. Nu imaginea de film documentar impresioneaz\u0103, ci r\u0103d\u0103cina de sens indirect, dar acut, pe care o con\u0163ine. Controlul asupra p\u00e2nzei freatice de inteligibil din\u00a0 Maidan este, totu\u015fi, mascat prin fixitatea cadrului, care pare s\u0103 transforme camera \u00een martor silen\u0163ios \u015fi nep\u0103rtinitor. Filmarea coloanei triumf\u0103toare, \u00een\u0103l\u0163\u00e2ndu-se din v\u0103l\u0103tuci de fum negru gros \u0163ine, \u00eens\u0103, de registrul odei ce se revendic\u0103 dintr-o exaltare encomiastic\u0103. Punctarea, \u00een final, a numirii \u015fi a recunoa\u015fterii eroilor prin cadre negre, de doliu, reflect\u0103, de asemenea, participarea regizoral\u0103 tumultuos-revoltat\u0103 la ritul social al unei \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri devenite cauz\u0103 popular\u0103. Ajutorul cerut celor din pia\u0163\u0103 pentru copiii orfani \u015fi schimonosirea fireasc\u0103 de durere a celor care ascult\u0103 nu \u0163ine, \u00eens\u0103, numai de contextul imaginii, ci \u015fi de co-textul debordant al unei lecturi a personajelor de c\u0103tre spectator. Iconografia luminii, fie c\u0103 o surprinde pe aceea artificial\u0103 a ecranelor de telefoane mobile, unite \u00eentr-o unduire echivoc\u0103, fie pe aceea natural\u0103 a lum\u00e2n\u0103rilor \u015fi a candelelor care m\u0103rginesc ca un tiv piedestalurile \u015fi catafalcurile, dubleaz\u0103 dimensiunea mor\u0163ii nu ca topos, ci ca spa\u0163iu moral al martiriului, ca form\u0103 de conflict \u00eentre un asupritor nev\u0103zut, dar invocat \u015fi numit, \u015fi un asuprit, colectiv \u015fi supraexpus.<\/p>\n

\"Untitled-1\"<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen pia\u0163a central\u0103 a Kievului, o fat\u0103 buc\u0103lat\u0103 mestec\u0103 \u00eentr-un cazan \u015fi \u00eemparte matriarhal pahare cu b\u0103uturi aburinde unor in\u015fi care roiesc \u00een jur, \u00een vreme ce \u00een spatele ei, o alta \u00eei \u00eemplete\u015fte cozile \u00een panglici galbene-alb\u0103strui. Simbioza gesturilor feminine, la origine schi\u0163e ale unor exerci\u0163ii de imunizare social\u0103, evoc\u0103 acum solidaritatea de clac\u0103… Cite\u0219te mai mult »Not\u0103 despre postmodernismul anonim. Vitya ciao-ciao-ciao!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[4062,13752],"class_list":["post-22720","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-film-documentar","tag-maidan"],"views":1125,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22720","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22720"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22720\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22720"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22720"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22720"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}