Editor de curs\u0103 lung\u0103, Vasile Igna e, cum singur se define\u015fte, un poet \u015fi un \u201epovestitor\u201c. Ultima lui carte de proz\u0103, Camera obscur\u0103 (Limes, 2013), se \u00eencadreaz\u0103 \u00een filonul destul de productiv \u015fi inevitabil inegal al literaturii postdecembriste. E m\u0103rturia n\u0103scut\u0103 din urgen\u0163a de a rupe t\u0103cerea, de a \u00eencheia socotelile cu trecutul recent, de care ne despart deja c\u00e2teva decenii, de a \u00een\u0163elege cele \u00eent\u00e2mplate \u015fi a ne intreba despre consecin\u0163ele alegerilor noastre, asumate sau obligate.
\n\u00cen abordarea unui subiect \u00een care se recunoa\u015fte un numitor comun, Vasile Igna alege o formul\u0103 original\u0103: \u00eentreprinde o analiz\u0103 mai profund\u0103 a unor aspecte aparent inobservabile, a secretelor unor existen\u0163e ce au determinat anumite op\u0163iuni, analiz\u0103 \u00een care lucruri de mic\u0103 importan\u0163\u0103 creeaz\u0103 conexiuni, cap\u0103t\u0103 consisten\u0163\u0103 si centralitate \u00een explicarea personajelor \u015fi a comportamentelor.
\nReconstruc\u0163ia dinamicilor sociale \u015fi a responsabilit\u0103\u0163ilor individuale se face cu ajutorul memoriei \u015fi al martorilor direc\u0163i. \u201eCamera obscur\u0103 a memoriei\u201c \u2013 revelator de caractere \u015fi stiluri de via\u0163\u0103 diverse \u2013 surprinde fa\u0163a ascuns\u0103 a evenimentelor \u015fi le atribuie sau doar le sugereaz\u0103 o posibil\u0103 semnifica\u0163ie. Scriitorul intre\u0163ine vie memoria, sintetizeaz\u0103 rezultatele observa\u0163iei cu metoda cercet\u0103torului \u015fi tope\u015fte adev\u0103rurile tr\u0103ite \u00een fic\u0163iunea narativ\u0103: \u201eNu ne identificam doar cu noi \u00een\u015fine, ci \u015fi cu numeroasele euri pe care memoria noastr\u0103 le g\u0103se\u015fte \u00een ruinele anilor ori le proiecteaza in viitor.\u201c
\nPrincipalul suport al memoriei, un caiet reg\u0103sit (\u201esaga\u201c familiei Tiberiade), \u00eei dezv\u0103luie t\u00e2n\u0103rului Maxen\u0163iu Negrea adev\u0103rata identitate trecut\u0103 sub t\u0103cere \u015fi-l ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 cauzele rela\u0163iilor interpersonale compromise, \u201emuta\u0163iile genetice\u201c produse \u00een ultimul timp, atunci c\u00e2nd paradigmele se schimb\u0103 \u015fi aduc ascensiuni profesionale, favoruri, rela\u0163ii influente, capacit\u0103\u0163i diverse de adaptare (compromisul, disimularea, t\u0103cerea ca mijloc de conservare, deta\u015farea) care impart oamenii \u00een \u201ecaractere\u201c \u015fi \u201epersonaje\u201c . \u00cen desf\u0103\u015furarea tramei epice, scriitorul ne invit\u0103 s\u0103 re-cunoa\u015ftem aceast\u0103 tipologie mai ales \u00een persoana principalilor protagoni\u015fti: Iacob Tiberiade, povestitorul; magistratul Dionisie Negrea, a c\u0103rui pozi\u0163ie social\u0103 solid\u0103 (carier\u0103, familie etc.) se dovede\u015fte cl\u0103dit\u0103 pe frustr\u0103ri, minciun\u0103 \u015fi cinism; Ligia, iubita din tinere\u0163e a lui Iacob Tiberiade, devenit\u0103 doamna Negrea, a c\u0103rei adaptabilitate de circumstan\u0163\u0103 nu este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103-i schimbe adev\u0103rata esen\u0163\u0103; Maria, \u00eenso\u0163itorul \u015fi martorul silen\u0163ios al celor trei, factor de echilibru afectiv \u015fi refugiu \u00een momentele de cump\u0103n\u0103. Odat\u0103 cu protagoni\u015ftii \u015fi \u00eempreun\u0103 cu ei, \u00een interiorul pove\u015ftii cresc \u015fi evolueaz\u0103 personaje precum Iosif Tiberiade, Aurelian, Lya, sir Peter, unchiul Nu\u0163u, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 repere \u015fi oglinzi, mai mult sau mai pu\u0163in fidele, ale epocii \u015fi biografiei suflete\u015fti a personajului principal. \u00cen realitate, fiecare din aceste personaje poart\u0103 cu sine nu doar o traum\u0103, ci \u015fi un \u201esecret\u201c a c\u0103rui descoperire \u015fi m\u0103rturisire vin prea t\u00e2rziu pentru ca s\u0103 mai poat\u0103 declan\u015fa un catharsis isp\u0103\u015fitor. N\u0103scu\u0163i \u00eentr-o lume esen\u0163ialmente vinovat\u0103, ei \u00ee\u015fi poart\u0103 vina ca pe un trofeu c\u00ee\u015ftigat f\u0103r\u0103 voie, tr\u0103iesc \u00eentr-un contratimp imanent, \u00een care ereditatea \u015fi mediul au un rol egal distribuit.
\nAutorul \u201ejurnalului\u201c, Iacob Tiberiade, cercet\u0103tor de mare merit si rigoare, absorbit de studiul apoptozei (moartea programat\u0103 a celulei), neinteresat de competi\u0163iile profesionale, este un spectator aparent deta\u015fat al evenimentelor \u015fi comportamentelor lumii prin care trece. Mutarea \u00een Capital\u0103 \u015fi \u00eent\u00e2lnirea cu fo\u015ftii prieteni din tinere\u0163ea petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103 intr-un ora\u015f din Transilvania este ocazia de re\u00eentoarcere \u00een timp \u015fi de reflec\u0163ii asupra \u201edizarmoniilor\u201c din societate, asupra diferen\u0163elor de relevan\u0163\u0103 \u015fi vizibilitate dintre performan\u0163ele \u015ftiin\u0163ifice c\u0103rora se dedic\u0103 \u015fi cele sociale. Anii petrecu\u0163i \u00eentr-o misiune diplomatic\u0103 l\u0103rgesc perspectiva de \u00een\u0163elegere a \u201emisterioaselor resorturi\u201c ale experien\u0163elor personale. Memoria scoate din umbr\u0103 o serie de antecedente, sentimente, reflec\u0163ii, stabile\u015fte leg\u0103turi \u015fi clarific\u0103 esen\u0163a acestora \u00eentr-un montaj ce alterneaz\u0103 planurile temporale cu cele afective si geografice, \u00een care exist\u0103 un parcurs personal \u015fi intelectual ce las\u0103 s\u0103 transpar\u0103 acel curent subteran autobiografic prezent \u00een crea\u0163ia precedent\u0103 a lui Vasile Igna.
\n\u201eLec\u0163ia \u00eenchisorii\u201c tr\u0103it\u0103 \u015fi \u201epredat\u0103\u201c de unchiul Nu\u0163u (prelat greco-catolic, fost de\u0163inut politic) are rolul de a r\u0103spunde interoga\u0163iilor despre sensul evenimentelor \u015fi al memoriei \u015fi de a ad\u00e2nci analiza \u201ecu deta\u015farea rece a cercet\u0103torului \u015fi cu fervoarea calm\u0103 a preotului\u201c, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o explica\u0163ie\/ justificare a comportamentelor \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor. De altfel, m\u0103rturiile unchiului Nu\u0163u (dup\u0103 toate aparen\u0163ele, personaj real) str\u0103bat \u00eentregul \u201eflux al memoriei\u201c, revin pe tot parcursul c\u0103r\u0163ii ca un adev\u0103rat sigiliu de autenticitate, aduc un grad superior de percep\u0163ie, sunt un permanent termen de compara\u0163ie \u015fi confirmare. \u00cen edificarea componentei morale a personalit\u0103\u0163ii lui Tiberiade, ele au rezonan\u0163a \u015fi autoritatea unui mentor ideal, comparabil\u0103 cu cea pe care, \u00een comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103, a reprezentat-o profesorul Aurelian.
\nCamera obscur\u0103 apar\u0163ine perioadei introspective a autorului. Memoria nu e doar o surs\u0103 a autoanalizei \u015fi a autoevalu\u0103rii, ci \u015fi un instrument de \u201em\u0103surare\u201c a autenticit\u0103\u0163ii sim\u0163irii \u015fi a virtu\u0163ilor scrisului ca m\u0103rturie a \u201edrumului ascuns\u201cal unei vie\u0163i. Ea conserv\u0103 ceea ce, de obicei, nu se poate afla din c\u0103r\u0163ile de istorie.
\nCalificat\u0103 \u00eentr-un interviu din Observator cultural drept \u201econfesiune\/ spovedanie\u201c, Camera obscur\u0103 nu dezminte v\u00e2na lirica a lui Vasile Igna, \u00eentrerupt\u0103 uneori de o nea\u015fteptat\u0103 virulen\u0163\u0103 (vezi: ministrul demagog Pirin Sl\u0103vescu \u015fi lumea lui) sau poten\u0163at\u0103 de calme \u201edigresiuni moralizatoare\u201c.
\nSuger\u00e2nd, \u00een cuprinsul aceluia\u015fi interviu, cum i-ar pl\u0103cea s\u0103 fie interpretat acest roman, Vasile Igna vorbe\u015fte despre cartea sa ca despre \u201eo scrisoare pentru un copil absent\u201c: \u201eun chip abstract, asemenea unei paste de culoare ezitant\u0103 \u00eentins\u0103 cu un cu\u0163it tremur\u0103tor pe o p\u00e2nz\u0103 ce \u00eenc\u0103 nu a apucat s\u0103 se usuce\u201c. \u00cen ultim\u0103 analiz\u0103: un mesaj de libertate individual\u0103, de onestitate \u015fi transparen\u0163\u0103, menit nu doar s\u0103 vindece (sau, de ce nu, s\u0103 poten\u0163eze) traumele unor \u201eamintiri vinovate\u201c, ci \u015fi s\u0103 lumineze din interior o lume rom\u00e2neasc\u0103 ale c\u0103rei ascunzi\u015furi, umbre \u015fi dramatice consecin\u0163e sunt departe de a fi epuizate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Editor de curs\u0103 lung\u0103, Vasile Igna e, cum singur se define\u015fte, un poet \u015fi un \u201epovestitor\u201c. Ultima lui carte de proz\u0103, Camera obscur\u0103 (Limes, 2013), se \u00eencadreaz\u0103 \u00een filonul destul de productiv \u015fi inevitabil inegal al literaturii postdecembriste. E m\u0103rturia n\u0103scut\u0103 din urgen\u0163a de a rupe t\u0103cerea, de a \u00eencheia socotelile cu trecutul recent, de… Cite\u0219te mai mult »Permanen\u0163a memoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[12547,13745,13746],"class_list":["post-22715","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-camera-obscura","tag-dinamicile-sociale","tag-vasile-igna"],"views":2376,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22715","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22715"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22715\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22715"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22715"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22715"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}