Una dintre cele mai colorate apari\u0163ii editoriale de anul trecut este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cartea coordonat\u0103 de Alina Purcaru, Pove\u015fti cu scriitoare \u015fi copii. O carte cu at\u00e2t mai inedit\u0103 cu c\u00e2t studiile de gen sau reflec\u0163ia mai general\u0103 asupra literaturii compartimentate pe sexe n-au prea avut succes la noi. Nici \u00eenainte, nici dup\u0103 Revolu\u0163ie, c\u00e2nd subiectele tabu au disp\u0103rut \u015fi c\u00e2nd deschiderea spre trend-uri occidentale ar fi legitimat astfel de dezbateri. De fapt, dintre toate paradigmele culturale viabile \u00een Occident \u00een ultimele decenii (despre studii culturale \u015fi postcoloniale, New Historicism sau neomarxism, geografii simbolice \u015fi studiu cantitativ s-a mai auzit, de bine de r\u0103u), cele mai ocolite au fost gender studies. Pot fi num\u0103rate, probabil, pe degetele de la o m\u00e2n\u0103 abord\u0103rile de gen din cultura rom\u00e2n\u0103 \u2013 de\u015fi \u00eemi pot aminti repede doar cartea Bianc\u0103i Bur\u0163a-Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate (2011), f\u0103r\u0103 o agend\u0103 ideologic\u0103 hard \u015fi f\u0103r\u0103 impulsuri revizioniste. Motivele pentru care suntem \u00eenc\u0103 reticen\u0163i fa\u0163\u00e3 de o asemenea perspectiv\u0103 nu cred c\u0103 au de-a face cu o stare general\u0103 de mul\u0163umire derivat\u0103 din faptul c\u0103 timp de cinci decenii femeia n-a fost discriminat\u0103 la munca \u00een fabrici sau c\u0103 nu i s-a interzis urcatul \u00een cabina tractorului. E vorba de altceva aici, care ar merita analize atente \u015fi documentate.
\nP\u00e2n\u0103 atunci \u00eens\u0103, Alina Purcaru arunc\u0103 o m\u0103nu\u015f\u0103 colegelor \u00eentr-ale scrisului \u015fi, \u00een loc s\u0103 le \u00eentrebe cum e s\u0103 fii femeie-scriitor \u00een Rom\u00e2nia (\u00eentrebare de bun-sim\u0163, pus\u0103 rar la noi \u00een ultimii ani), sare direct la nivelul urm\u0103tor: le \u00eentreab\u0103, nici mai mult, nici mai pu\u0163in, cum e s\u0103 fii \u00een acela\u015fi timp mam\u0103 \u015fi scriitor. (Tem\u0103 la care, mutatis mutandis, au r\u0103spuns ne\u00eentreba\u0163i \u0163a\u0163ii-scriitori Radu Vancu, \u00een Sebastian \u00een vis, sau Dan Coman, \u00een Dic\u0163ionarul Mara). Din c\u00e2te \u00een\u0163elegem din Argument, cele optsprezece scriitoare care au decis s\u0103 participe sunt departe de num\u0103rul total al celor invitate. Motiv pentru ca ini\u0163iatoarea proiectului s\u0103 le contabilizeze \u00een negativ contribu\u0163ia, integr\u00e2ndu-le \u00een povestea de culise a c\u0103r\u0163ii \u2013 interesant\u0103 \u00een sine, ghicim printre r\u00e2nduri: \u201eScrisorile care nu au venit, de la aceste scriitoare care nu au putut intra \u00een niciun fel de rela\u0163ie cu tema, sunt la fel de pre\u0163ioase pentru arhiva de pove\u015fti din aceast\u0103 carte ca \u015fi cele care o compun\u201c. E drept c\u0103 tot f\u0103r\u0103 s-o m\u0103rturiseasc\u0103 direct, Alina Purcaru \u015fi-ar fi dorit ca volumul s\u0103 aib\u0103 un punct de pornire feminist, chiar \u015fi numai pentru c\u0103 vorbe\u015fte despre \u201evulnerabilitatea \u00een fa\u0163a unui mediu ostil\u201c a scriitoarelor-mame, sau despre necesitatea libert\u0103\u0163ii formale a textelor: \u201eDe prea multe ori experien\u0163ele femeilor sunt for\u0163ate s\u0103 ia aceea\u015fi culoare, s\u0103 se plieze pe acelea\u015fi roluri stabilite de societate \u015fi de for\u0163ele care o formeaz\u0103\u201c.
\nCu pu\u0163ine excep\u0163ii, scriitoarele respondente n-au dat curs micului ghiont ideologic al Alinei Purcaru, prefer\u00e2nd s\u0103 vorbeasc\u0103 ba despre experien\u0163a metafizic\u0103 a na\u015fterii, ba despre modificarea tabieturilor de zi cu zi. Astfel \u00eenc\u00e2t confesiunile se desf\u0103\u015foar\u0103, voit sau nu, \u00een dou\u0103 registre aflate la antipod: unul esen\u0163ialist \u015fi unul minimalist, ocolind, cu sau f\u0103r\u0103 bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103, \u201emiezul\u201c ideologic. Doar Mihaela Ursa vorbe\u015fte \u00een treac\u0103t despre c\u00e2\u015ftigarea unei con\u015ftiin\u0163e feministe abia dup\u0103 experien\u0163a maternit\u0103\u0163ii, c\u00e2nd i s-a retras, \u00een lumea academic\u0103, sprijinul \u015fi \u00eencrederea tocmai de c\u0103tre persoane care i le acordaser\u0103 \u00eenainte; iar \u015etefania Mihalache scrie \u015fi ea despre faptul c\u0103 \u201eodat\u0103 cu maternitatea nu \u00eencepe numai o alt\u0103 via\u0163\u0103 organic\u0103, fiziologic\u0103, emo\u0163ional\u0103, ci o alt\u0103 situare socio-cultural\u0103\u201c. Sim\u0163it\u0103, cum altfel, pe cont propriu, \u00een repro\u015furile t\u0103cute ale mediului universitar autohton: \u201eNu scriu literatur\u0103, dar sunt la doctorat, spre sf\u00e2r\u015fitul anului I, sf\u00e2r\u015fit cu eseuri \u015fi lucr\u0103ri care trebuie scrise. Coordonatorul meu este un intelectual sobru, rasat, celebru, care \u015fi-a dat opera \u015fi obolul culturii rom\u00e2ne. Din partea asta simt pentru prima dat\u0103 discursul cizelat de secole de exerci\u0163iu social (patriarhal), conform c\u0103ruia o femeie nu poate fi \u015fi mam\u0103, \u015fi altceva. Dar nu orice fel de altceva, ci ceva \u00eenalt. Cum ar fi scriitoare de cultur\u0103 \u00eenalt\u0103. Cercet\u0103toare de cultur\u0103 \u00eenalt\u0103. Pentru c\u0103, nu-i a\u015fa, Opera cere s\u0103 i te dedici total, zi \u015fi noapte. Opera, Cercetarea \u00eenseamn\u00e3 un monstru cu gura larg deschis\u0103, care a\u015fteapt\u0103 s\u0103-i arunci \u00een\u0103untru familia, bucuria ta de zi cu zi. Pentru c\u0103 cercetarea adev\u0103rat\u0103 te vrea nefericit\u0103, te vrea frustrat\u00e3 \u015fi suferind\u0103 ca s\u0103-\u0163i dea, cu zg\u00e2rcenie, c\u00e2teva rezultate, desigur, inegalabile, \u00abCum o s\u0103 faci?\u00bb, sunt \u00eentrebat\u0103 din aceast\u0103 zon\u0103 \u00eenalt\u0103. \u00abO s\u0103 stai cu m\u00e2inile pe taste \u015fi-o s\u0103 legeni copilul cu piciorul?\u00bb Da. De fapt chiar asta o s\u0103 fac\u201c. Cel mai interesant clash al c\u0103r\u0163ii, nedus nici el p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, e de reg\u0103sit \u00eens\u0103 \u00een dialogul (dens) dintre Angela Marinescu \u015fi Alina Purcaru, contrariat\u0103 de pledoaria poetei pentru \u201esuperioritatea metafizic\u0103 a b\u0103rbatului\u201c…
\nOcolirea \u201esitu\u0103rii socio-culturale\u201c nu \u00eenseamn\u0103, \u00eens\u0103, deloc c\u0103 m\u0103rturisirile scriitoarelor sunt conformiste, lipsite de autenticitate sau de curaj. Dimpotriv\u0103. Cu excep\u0163ia unui singur text, care abund\u0103 \u00een panseuri demne de Mi\u015fcarea de Integrare Spiritual\u0103 \u00een Absolut (\u201evreau s\u0103 fac clar c\u0103 pentru mine at\u00e2t scrisul, c\u00e2t \u015fi cre\u015fterea copiilor conduc la \u00eenflorirea sufletului\u201c; \u201edac\u0103 \u00eenve\u0163i s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een esen\u0163\u0103, lucrurile se fac singure, f\u0103r\u0103 efort\u201c sau \u201eCe am f\u0103cut eu \u2013 am descoperit treptat existen\u0163a acelui timp-fiin\u0163\u0103, sau timp vertical, cu copiii mei\u201c), mai toate celelalte texte sunt vii \u015fi expresive. Pe de o parte, datorit\u0103 diversit\u0103\u0163ii scriiturilor. Eseu, nara\u0163iune autobiografic\u0103, proz\u0103 sau fragmente lirice, cam toate sunt formule puse \u00een joc de cele optsprezece autoare pentru a vorbi despre maternitate \u015fi scris. Simptomatice mi s-au p\u0103rut, \u00eens\u0103, glis\u0103rile stilistice din interiorul aceluia\u015fi text, frecvente \u00een Pove\u015fti cu scriitoare \u015fi copii. Sunt foarte rar de identificat genuri \u201epure\u201c \u00een carte. Semn c\u0103, pentru a putea scrie despre o tem\u0103 at\u00e2t de delicat\u0103, aceste autoare a trebuit s\u0103 modifice modul \u00eensu\u015fi de a scrie, transgres\u00e2nd permanent limitele dintre genuri. Astfel \u00eenc\u00e2t trecerea de la autobiografiile \u00een\u0163esate cu anecdote pitore\u015fti semnate de Simona Popescu, Mihaela Ursa sau Miruna Runcan la formule care se apropie de proz\u0103 (Lumini\u0163a Marcu imagineaz\u0103 un mic scenariu epistolar, pasajele memorialistice ale Svetlanei C\u00e2rstean se construiesc subtil pe ambiguitatea na\u015ftere propriu-zis\u0103\u2013na\u015fterea textului, Ioana Baetica Morpurgo \u00eensceneaz\u0103 dialogul cu un personaj dintr-un roman ne\u00eencheiat, Domnica Drumea se las\u0103 prad\u0103 unui stil halucinatoriu \u015f.a.m.d.) e mult mai lin\u0103 dec\u00e2t ar putea s\u0103 par\u0103 grosso modo. Tocmai pentru c\u0103 fiecare text reprezint\u0103, vizibil, o modalitate de gestionare a propriului spa\u0163iu de libertate, cu at\u00e2t mai important, cu c\u00e2t de multe ori el iese din \u201ezona de confort\u201c a autoarelor. Nu mi-a\u015f fi imaginat-o, p\u00e2n\u0103 la acest volum, pe ra\u0163ionala Carmen Mu\u015fat scriind despre continuumul firesc literatur\u0103-via\u0163\u0103, despre senza\u0163ii intime de vinov\u0103\u0163ie sau despre \u201esimplific\u0103ri\u201c miraculoase ale proiectelor universitare \u00een preajma copiilor. Dup\u0103 cum mi-ar fi fost \u015fi mai greu s\u0103-mi imaginez c\u0103 autoarea Europei. Zece c\u00e2ntece funerare e aceea\u015fi cu cea care-\u015fi poveste\u015fte (nu lipsit\u0103 de expresivitate, ce-i drept) cele mai delicate angoase materne.
\nVaria\u0163ia op\u0163iunilor stilistice e dep\u0103\u015fit\u0103, \u00een Pove\u015fti cu scriitoare \u015fi copii, doar de pregnan\u0163a pozi\u0163iilor asumate \u00een ecua\u0163ia scris-maternitate. Cartea atinge cam toate partiturile posibile, de la m\u0103rturiile care v\u0103d \u00een cele dou\u0103 dimensiuni o disjunc\u0163ie net\u0103 (Georgiana S\u00e2rbu vorbe\u015fte, memorabil, despre \u201eo \u00eenchisoare tapetat\u0103 cu pamper\u015fi\u201c, iar Lumini\u0163a Marcu desfide \u201epe oricine pretinde c\u0103 sarcina e o stare de fericire, o stare de gra\u0163ie\u201c) p\u00e2n\u0103 la cele care privesc experien\u0163a maternit\u0103\u0163ii ca pe o experien\u0163\u0103 revelatoare pentru scris: \u201eS\u0103 fii mam\u0103 \u2013 s\u0103 fii mama cuiva \u2013 e de la \u00eenceput un proces de divizare fic\u0163ional\u0103\u201c (Miruna Runcan); \u201eO mam\u0103 este, inevitabil, o fiin\u0163\u0103 nou\u0103\u201c (\u015etefania Mihalache). Din punctul de vedere al c\u00e2\u015ftig\u0103rii unei dimensiuni neb\u0103nuite a scrisului \u2013 \u015fi, implicit, a temelor de autoare \u2013, probabil c\u0103 cea mai expresiv\u0103 e m\u0103rturisirea Simonei Popescu, care vede \u00een na\u015ftere posibilitatea \u201eunei vie\u0163i \u00een plus\u201c. Copilul modific\u0103 nu doar priorit\u0103\u0163ile zilei, ci \u00eensu\u015fi raportul senzorial cu lucrurile \u2013 \u00eentre\u0163ine, adic\u0103, glanda scriitoriceasc\u0103, dac\u0103 o fi exist\u00e2nd a\u015fa ceva: \u201ePrezen\u0163a copilului schimba, de la o zi la alta, de la o lun\u0103 la alta, realitatea, \u00eei d\u0103dea amploare, luminozitate, ad\u00e2ncime, nu \u015ftiu cum s\u0103 spun. Copilul aducea cu el soarele, frunzele, fo\u015fnetele, fluturii, \u00eenflorirea, adierea, z\u0103pada str\u0103lucitoare, aerul colorat, luna. Demult nu mai fusesem atent\u0103 cu adev\u0103rat la toate astea\u201c.
\nE inutil s\u0103 spun c\u0103 \u00eentre aceste dou\u0103 pozi\u0163ii extreme, de la maternitatea ca blocaj la maternitatea ca factor catalizator, se \u00eentinde o \u00eentreag\u0103 gam\u0103 de nuan\u0163e emo\u0163ionale imposibil de transcris \u00een spa\u0163iul unei cronici literare \u2013 \u015fi, evident, imposibil de perceput de c\u0103tre un cronicar b\u0103rbat. M\u0103 rezum, de aceea, doar la a spune c\u0103 vinov\u0103\u0163ia, angoasa, frustrarea, abandonul sau, de cealalt\u0103 parte, extazul, starea de gra\u0163ie \u015fi de autosuficien\u0163\u0103 nu sunt dec\u00e2t consecin\u0163ele unui curaj confesiv vizibil \u00een fiecare text. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 pe anumite teme roman\u0163\u0103rile \u015fi eroiz\u0103rile false sunt aproape imposibile. Pove\u015fti cu scriitoare \u015fi copii e, pe l\u00e2ng\u0103 toate celelalte calit\u0103\u0163i expuse mai sus, una dintre cele mai conving\u0103toare pledoarii pentru autenticitate din literatura ultimilor ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele mai colorate apari\u0163ii editoriale de anul trecut este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cartea coordonat\u0103 de Alina Purcaru, Pove\u015fti cu scriitoare \u015fi copii. O carte cu at\u00e2t mai inedit\u0103 cu c\u00e2t studiile de gen sau reflec\u0163ia mai general\u0103 asupra literaturii compartimentate pe sexe n-au prea avut succes la noi. Nici \u00eenainte, nici dup\u0103 Revolu\u0163ie, c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Cartea scrisului \u015fi a maternit\u0103\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13267,13738],"class_list":["post-22707","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alina-purcaru","tag-povesti-cu-scriitoare-si-copii"],"views":5567,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22707","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22707"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22707\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22707"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22707"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22707"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}