Cel mai recent num\u0103r din\u00a0 revista Vatra (11-12\/ 2014) con\u0163ine un dosar despre critica t\u00e2n\u0103r\u0103. Dosarul are ca scop, conform coordonatorului C\u0103lin Cr\u0103ciun, \u201es\u0103 contribuie la limpezirea disputei dintre o serie de critici tineri \u015fi o parte a \u00eenainta\u015filor asupra modului \u00een care se raporteaz\u0103 la criteriul estetic cei care au debutat \u00een c\u00e2mpul discursului despre literatur\u0103 \u00een epoca postdecembrist\u0103, mai ales \u00een jurul anului 2000 sau chiar \u00een ultimii ani\u201c.<\/p>\n
Dosare pe aceast\u0103 tem\u0103 s-au tot f\u0103cut \u00een ultima vreme. Inevitabil, unele r\u0103spunsuri sun\u0103 cunoscut. Paul Cernat \u00ee\u015fi reia ideea \u2013 din motive evidente, nu foarte popular\u0103 \u00een r\u00e2ndurile beletri\u015ftilor \u2013 c\u0103 din literatura actual\u0103 critica ar fi partea cea mai interesant\u0103: \u201ecriticii de \u00eent\u00e2mpinare\u00a0 (\u2026) nu mai au o literatur\u0103 \u00abactual\u0103\u00bb important\u0103 \u015fi valoroas\u0103, pe care s\u0103 merite s-o sus\u0163in\u0103 ca pe o cauz\u0103 major\u0103.\u201c; \u201ecritica literar\u0103 a noului val autohton se dovede\u015fte a fi mai creativ\u0103, mai imaginativ\u0103, mai pasionant\u0103 \u015fi mai edificatoare dec\u00e2t beletristica mainstream, care nu incit\u0103 \u015fi nu creeaz\u0103 emula\u0163ie. S\u0103 fi fost beletristica noastr\u0103 vampirizat\u0103 de critic\u0103, iar literarul \u2013 de extraliterar?\u201c.<\/p>\n
Alex Goldi\u015f lanseaz\u0103 la r\u00e2ndu-i o idee polemic\u0103, potrivit c\u0103reia principalii adversari (\u00een sensul de parteneri de discu\u0163ie) ai criticilor dou\u0103mii\u015fti sunt criticii \u015faizeci\u015fti. Potrivit lui Goldi\u015f, critica optzecist\u0103 \u015fi-ar fi ratat proiectul: \u201edac\u0103 vom mai avea parte de episoade polemice \u00een critica actual\u0103, e foarte probabil ca ele s\u0103-i aib\u0103 drept protagoni\u015fti tot pe \u015faizeci\u015fti \u015fi pe dou\u0103mii\u015fti, peste capul optzeci\u015ftilor. (\u2026) ambi\u0163iile optzeci\u015ftilor au r\u0103mas nematerializate \u00een proiecte critice de anvergur\u0103, care s\u0103 serveasc\u0103 drept model (\u2026). Cea mai puternic\u0103 genera\u0163ie anterioar\u0103, cu care mai are socoteli ne\u00eencheiate dac\u0103 vrea s\u0103-\u015fi delimiteze \u015fi mai exact pozi\u0163iile \u00een c\u00e2mpul literaturii actuale, r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 genera\u0163ia \u201960\u201c.<\/p>\n
Pentru Bogdan-Alexandru St\u0103nescu \u00eens\u0103, \u201ecritica t\u00e2n\u0103r\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 nimic. S-a n\u0103scut speran\u0163\u0103 \u015fi moare talent\u201c. Motivul? Nu este suficient de \u201epl\u0103cut\u0103\u201c \u015fi \u201eliterar\u0103\u201c. \u201eCritica trebuie s\u0103 fie fun. Acum e foarte departe de a\u015fa ceva\u201d, scrie St\u0103nescu.<\/p>\n
\u00cen linii mari, sunt de acord cu cei trei critici, minus unele detalii. \u015ei mie \u00eemi place Daniel Mendelsohn, pe care Bogdan-Alexandru St\u0103nescu \u00eel d\u0103 ca model; doar c\u0103 Mendelsohn nu face propriu-zis critic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare \u00een eseurile sale lungi de zeci de pagini pentru care, de altfel, nici nu cred c\u0103 exist\u0103 \u00een Rom\u00e2nia publica\u0163ii care le-ar putea prelua, nicidecum pl\u0103ti (c\u0103ci n-avem nici New Yorker, nici TLS, nici The New York Review of Books). Modelul de critic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare \u201efun\u201c ar fi mai cur\u00e2nd cel de la publica\u0163ii precum The Guardian sau New York Times, \u00een raport cu care ce se scrie \u00een Rom\u00e2nia (cu mici excep\u0163ii) pare vetust, b\u0103tr\u00e2nicios sau, \u00een cazul blogurilor, diletant.
\nDe\u015fi nu cred, precum Alex Goldi\u015f, c\u0103 Aisbergul poeziei moderne al lui Gheorghe Cr\u0103ciun ar fi un reper (e mai cur\u00e2nd un exemplu outdated de cultur\u0103 provincial\u0103 \u2013 de\u015fi oric\u00e2nd preferabil\u0103 romanelor plictisitoare \u015fi inutile ale lui Cr\u0103ciun), \u00eei dau dreptate c\u0103 optzeci\u015ftii au ratat \u00een critic\u0103; \u00eens\u0103 doar ca proiect colectiv. Altfel, Ion Simu\u0163, Al. Cistelecan, Mircea Mih\u0103ie\u015f \u015fi al\u0163i c\u00e2\u0163iva sunt critici perfect canonici.
\n\u015ei cu Paul Cernat sunt de acord, m\u0103car dintr-un motiv simplu: critica este genul cel mai problematizat din literatura scris\u0103 din 2000 \u00eencoace (poezia \u015fi-a tr\u0103it perioada de glorie la \u00eenceputul acestei perioade, iar proza a fost tot timpul ruda s\u0103rac\u0103 \u2013 din p\u0103cate pentru toat\u0103 lumea). Vestea par\u0163ial proast\u0103 e c\u0103 \u015fi despre critica optzecist\u0103 s-a vorbit la vremea ei aproape la fel de mult; a\u015f zice c\u0103 sper ca povestea s\u0103 nu se repete \u2013 dar sunt \u00een conflict de interese.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cel mai recent num\u0103r din\u00a0 revista Vatra (11-12\/ 2014) con\u0163ine un dosar despre critica t\u00e2n\u0103r\u0103. Dosarul are ca scop, conform coordonatorului C\u0103lin Cr\u0103ciun, \u201es\u0103 contribuie la limpezirea disputei dintre o serie de critici tineri \u015fi o parte a \u00eenainta\u015filor asupra modului \u00een care se raporteaz\u0103 la criteriul estetic cei care au debutat \u00een c\u00e2mpul discursului… Cite\u0219te mai mult »Din nou despre critica t\u00e2n\u0103r\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4220,5026,7152,13732,13731,13733,1143,13730],"class_list":["post-22699","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-goldis","tag-bogdan-alexandru-stanescu","tag-critica-literara-actuala","tag-critica-literara-azi","tag-critica-tanara","tag-daniel-mendelsohn","tag-paul-cernat","tag-revista-vatra"],"views":1837,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22699","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22699"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22699\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22699"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22699"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22699"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}