{"id":22631,"date":"2015-03-05T14:06:07","date_gmt":"2015-03-05T12:06:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22631"},"modified":"2015-03-05T14:06:07","modified_gmt":"2015-03-05T12:06:07","slug":"a-citi-si-a-trai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-citi-si-a-trai\/","title":{"rendered":"A citi \u015fi a tr\u0103i"},"content":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Pe\u015ftera,<\/em> traducere de Mioara Caragea, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cipriano Algor, olar de profesie, \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u015faizeci \u015fi patru de ani, este informat pe nea\u015fteptate c\u0103 vasele de lut pe care le produsese ani de zile \u015fi de pe urma c\u0103rora \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftigase existen\u0163a (la fel cum o f\u0103cuser\u0103 \u015fi alte c\u00e2teva genera\u0163ii \u00eenaintea lui) nu mai sunt potrivite pentru a fi v\u00e2ndute de Centrul care le prelua p\u00e2n\u0103 atunci, pe motiv c\u0103 vremurile s-au schimbat \u015fi c\u0103, acum, plasticul e considerat mai convenabil dec\u00e2t ceramica, chiar dac\u0103 nu \u015fi neap\u0103rat mai bun. Aparent, o \u00eent\u00e2mplare ca oricare alta, neie\u015find prea mult \u00een eviden\u0163\u0103 \u00een contextul zilelor noastre, marcat de marginalizarea tot mai evident\u0103 a micilor produc\u0103tori. Numai c\u0103, dincolo de pretextul reprezentat de falimentul previzibil al manufacturii lui Algor, scriitorul portughez Jos\u00e9 Saramago, care porne\u015fte de la aceste date pe care le ofer\u0103 cititorului chiar din primele pagini ale romanului s\u0103u Pe\u015ftera, realizeaz\u0103 o subtil\u0103 alegorie ce vizeaz\u0103 \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a uman\u0103 contemporan\u0103 amenin\u0163at\u0103 de spectrul globaliz\u0103rii, \u00een epoca societ\u0103\u0163ii de consum.
\nToate drumurile duc la Centru<\/strong>
\nFidel manierei de a scrie, pe care a perfec\u0163ionat-o \u00een marile sale construc\u0163ii narative Memorialul m\u00e2n\u0103stirii (1982), Anul mor\u0163ii lui Ricardo Reis 1984) sau Evanghelia dup\u0103 Isus Cristos (1991), autorul elaboreaz\u0103, \u015fi \u00een Pe\u015ftera, un adev\u0103rat roman-sum\u0103, ce poate fi citit la mai multe niveluri, reu\u015find, \u00eens\u0103, s\u0103 spun\u0103 de fiecare dat\u0103 foarte multe, indiferent de traseul interpretativ pe care diferitele categorii de lectori aleg s\u0103-l urmeze. C\u0103ci, pe l\u00e2ng\u0103 titlul c\u0103r\u0163ii, care duce imediat cu g\u00e2ndul la opera lui Platon (mai precis la mult discutatul \u201emit al pe\u015fterii\u201d), Saramago utilizeaz\u0103 \u015fi un epigraf extras din Cartea a VII-a a Republicii: \u201eCiudat\u0103 imagine \u015fi ciuda\u0163i sunt oamenii lega\u0163i. Sunt asem\u0103n\u0103tori nou\u0103\u201d. Miezul alegoric al textului, precum \u015fi substratul s\u0103u filosofic sunt, astfel, subliniate de la bun \u00eenceput, iar cititorul intuie\u015fte c\u0103 nu va avea de-a face cu o nara\u0163iune tradi\u0163ional\u0103, ci cu una care, \u00een afara elementelor deja cunoscute \u00een scrierile lui Saramago (lipsa semnelor de punctua\u0163ie \u015fi ironia adesea mu\u015fc\u0103toare), eviden\u0163iaz\u0103 generalitatea fenomenelor prezentate. La fel ca \u015fi \u00een alte crea\u0163ii ale sale, cum sunt Orbirea sau Toate numele, ac\u0163iunea e plasat\u0103 \u00eentr-un ora\u015f \u015fi \u00eentr-o \u0163ar\u0103 ce nu sunt niciodat\u0103 numite, singura realitate ce prime\u015fte consisten\u0163\u0103 pe t\u0103r\u00e2mul acestei fic\u0163iuni a lui Saramago fiind Centrul \u00een jurul c\u0103ruia se \u00eenv\u00e2rt toate \u015fi c\u0103tre care \u201educ toate drumurile\u201d, a\u015fa cum, cu m\u00e2ndrie, afirm\u0103 una dintre numeroasele pancarte a\u015fezate pe marginea \u015foselelor.
\nDar ce este, de fapt, acest Centru? Ei bine, o construc\u0163ie de dimensiuni ciclopice, care serve\u015fte \u015fi ca spa\u0163iu comercial, \u015fi ca zon\u0103 reziden\u0163ial\u0103 \u015fi ca modalitate de agrement pentru acei oameni care se consider\u0103 (\u015fi sunt \u015fi considera\u0163i de ceilal\u0163i!) suficient de noroco\u015fi pentru a ob\u0163ine permisiunea de a tr\u0103i acolo. \u00cen plus, Centrul gestioneaz\u0103 \u015fi rela\u0163iile cu micii produc\u0103tori, de la care preia (sau, dup\u0103 caz, refuz\u0103 s\u0103 mai preia…) obiectele rezultate \u00een urma muncii lor. De aici tensiunile care se v\u0103desc chiar de la \u00eenceputul acestui roman. Cipriano Algor nu mai are unde s\u0103-\u015fi desfac\u0103 produsele, trebuind s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103, de acum \u00eenainte, cu existen\u0163a pe care i-o pot asigura fiica \u015fi ginerele s\u0103u, promovat gardian rezident \u00een Centru. O existen\u0163\u0103 aparent lipsit\u0103 de griji \u015fi la ad\u0103post de orice amenin\u0163\u0103ri. Numai c\u0103, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de cele mai multe ori, aparen\u0163ele pot fi \u00een\u015fel\u0103toare: c\u0103ci via\u0163a pe care ar urma s\u0103 o duc\u0103 de acum \u00eenainte Algor trebuie s\u0103 se desf\u0103\u015foare exclusiv \u00een Centru, acolo unde ginerele s\u0103u a ob\u0163inut un apartament. Iar ceea ce ar putea p\u0103rea un privilegiu e o povar\u0103 \u015fi chiar o pedeaps\u0103 pentru b\u0103tr\u00e2nul olar, obi\u015fnuit s\u0103 se bucure de culorile fiec\u0103rui anotimp, s\u0103 respire \u00een propria sa gr\u0103din\u0103, s\u0103 se joace cu animalele din jurul casei \u2013 adic\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu adev\u0103rat. C\u0103ci via\u0163a \u00een Centru \u00eenseamn\u0103 renun\u0163area la toate aceastea \u00een numele unui confort \u00eendoielnic: c\u00e2teva ore de lumin\u0103 natural\u0103 pe zi, plus posibilitatea multor alte ore \u00een care locuitorii din uria\u015ful complex se pot bucura, \u00een func\u0163ie de v\u00e2rst\u0103 \u015fi merite, de \u201esenza\u0163iile naturale\u201d pe care le ofer\u0103, dup\u0103 un program bine stabilit, instala\u0163iile sofisticate care se g\u0103sesc peste tot. Iar aceste senza\u0163ii sunt extrem de numeroase: de la adierea r\u0103coritoare a v\u00e2ntului la bucuria primilor fulgi de z\u0103pad\u0103 sau de tihna unei plaje \u00eensorite p\u00e2n\u0103 la furtunoasele desc\u0103rc\u0103ri electrice din timpul unei furtuni.
\nDezam\u0103git de artificialitatea acestui mod de via\u0163\u0103 la care simte c\u0103 nu s-ar putea nicidecum obi\u015fnui \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2ntat deopotriv\u0103 de perspectiva pierderii progresive a identit\u0103\u0163ii \u00eentr-un univers doar aparent perfect, dar \u00een care oamenii sunt redu\u015fi la statutul de simple elemente din statisticile puternicilor zilei, \u015fi \u00eentr-o lume at\u00e2t de epurat\u0103 de orice urm\u0103 a omenescului, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 \u015fi sentimentele filiale par deplasate, trebuind s\u0103 lase loc simplei datorii \u015fi unei rutine de serviciu, Cipriano Algor vrea, totu\u015fi, s\u0103 \u00eencerce s\u0103-\u015fi salveze ol\u0103ria. Iar Marta, fiica lui, \u00eel sus\u0163ine \u00een aceast\u0103 ini\u0163iativ\u0103, venind chiar ea cu ideea ca, \u00een locul ulcioarelor, farfuriilor \u015fi altor obiecte casnice, ei doi s\u0103 confec\u0163ioneze p\u0103pu\u015fi de ceramic\u0103, pe care, apoi, s\u0103 le coloreze, inspir\u00e2ndu-se din ilustra\u0163iile unei enciclopedii pe care o au \u00een biblioteca de acas\u0103. Lua\u0163i prin surprindere de ini\u0163iativa olarului, reprezentan\u0163ii Centrului accept\u0103 propunerea, urm\u00e2nd ca \u00een perioada urm\u0103toare s\u0103 se fac\u0103 \u015fi ni\u015fte complexe teste \u015fi studii de pia\u0163\u0103, \u00een vederea stabilirii rentabilit\u0103\u0163ii noii activit\u0103\u0163i a vechiului furnizor. Desigur, ceea ce e previzibil \u00eenc\u0103 din clipa c\u00e2nd cei doi, tat\u0103 \u015fi fiic\u0103, demareaz\u0103 de-a dreptul dispera\u0163i \u2013 \u015fi, \u00een parantez\u0103 fie spus, foarte presa\u0163i de timpul prea scurt ce le este acordat \u2013, aceast\u0103 activitate se \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103. P\u0103pu\u015file sunt declarate nepotrivite pentru cump\u0103r\u0103torii care caut\u0103 produsele Centrului, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ele sunt ni\u015fte obiecte decorative ce reprezint\u0103 realit\u0103\u0163i cu care oamenii acelui prezent nu mai sunt obi\u015fnui\u0163i: eschimo\u015fi, saltimbanci, asistente medicale, m\u0103sc\u0103rici sau asirieni cu barb\u0103. Cipriano Algor nu are, deci, alt\u0103 solu\u0163ie dec\u00e2t s\u0103 accepte s\u0103 se mute \u00een Centru \u015fi s\u0103 fie al\u0103turi de fiica sa, care acum a\u015fteapt\u0103 un copil.
\nPe\u015fteri \u015fi oameni<\/strong>
\nNumai c\u0103 pretutindeni, \u00een uria\u015fa construc\u0163ie din o\u0163el \u015fi sticl\u0103, domne\u015fte o lini\u015fte nefireasc\u0103 \u2013 \u015fi inuman\u0103 \u2013 \u00eentrerupt\u0103 doar de straniile zgomote ale unor excavatoare care sap\u0103 \u00een subsol \u015fi a c\u0103ror activitate reprezint\u0103 un secret p\u0103strat cu grij\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi de Mar\u00e7al, ginerele lui Algor, trimis s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 zona. Numai c\u0103, \u00eentr-o noapte, \u00eemboldit de curiozitate, aventur\u00e2ndu-se \u00een partea interzis\u0103 a cl\u0103dirii, Cipriano descoper\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2ntat c\u0103 \u00een subsolul Centrului, \u00een locul unde lucrau excavatoarele, pe\u015ftera lui Platon e pe cale s\u0103 fie transformat\u0103 \u00een cea mai nou\u0103 atrac\u0163ie a imensului edificiu \u2013 \u015fi, \u00een fond, a acestui univers distopic: trupurile \u00eenl\u0103n\u0163uite ale unor b\u0103rba\u0163i \u015fi femei acum mor\u0163i \u00eel fac s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 a r\u0103m\u00e2ne \u00een Centru e echivalentul unei sinucideri; cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t senza\u0163ia de moarte lent\u0103 devine din ce \u00een ce mai puternic\u0103 pentru Cipriano imediat ce ginerele s\u0103u preia noul apartament la care are dreptul. \u201eCe e acolo jos, repet\u0103 Marta dup\u0103 ce se a\u015fezar\u0103. Sunt \u015fase oameni mor\u0163i, trei b\u0103rba\u0163i \u015fi trei femei. Nu m\u0103 surprinde, b\u0103nuiam c\u0103 e vorba de r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e omene\u015fti, dar nu \u00een\u0163eleg de ce at\u00e2ta mister, at\u00e2ta supraveghere, oasele nu fug \u015fi nu cred c\u0103 furtul lor ar merita efortul, Dac\u0103 ai fi cobor\u00e2t cu mine, ai fi \u00een\u0163eles. Ce-ai v\u0103zut, cine sunt oamenii aceia, Oamenii aceia suntem noi, zise Cipriano Algor, eu, tu, Mar\u00e7al, \u00eentreg Centrul, probabil lumea \u00eentreag\u0103.\u201d Prin urmare, folosind furgoneta cea veche care devine, \u00een cheie ironic-postmodern\u0103, o altfel de arc\u0103 a unui altfel de Noe, olarul \u00eempreun\u0103 cu fiica \u015fi ginerele s\u0103u decid s\u0103 plece, s\u0103 fug\u0103 oriunde v\u0103d cu ochii \u2013 dar, cu siguran\u0163\u0103, c\u00e2t mai departe de Centru. Semnificativ este c\u0103 Cipriano Algor nu-l abandoneaz\u0103 nici pe c\u00e2inele de pripas aciuat pe l\u00e2ng\u0103 ol\u0103rie, c\u0103ruia decisese s\u0103-i spun\u0103 G\u0103sit \u2013 dovad\u0103 c\u0103 afec\u0163iunea, solidaritatea \u015fi compasiunea pot oric\u00e2nd salva dac\u0103 nu \u00eentreaga lume, cel pu\u0163in acel ceva din fiecare dintre noi f\u0103r\u0103 de care oamenii n-ar mai fi oameni.
\nExege\u0163ii s-au gr\u0103bit s\u0103 afirme c\u0103, prin intermediul acestui roman publicat \u00een anul 2000, Saramago ar fi criticat f\u0103r\u0103 mil\u0103 societatea de consum, despre tarele c\u0103reia nu a ezitat s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een repetate r\u00e2nduri (se \u015ftie, de altfel, c\u0103 laureatul Premiului Nobel \u00een anul 1998 a afirmat r\u0103spicat c\u0103, \u201ede\u015fi \u00een epoca noastr\u0103 omul ar trebui s\u0103 reprezinte centrul tuturor preocup\u0103rilor, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 deloc a\u015fa, aten\u0163ia marilor puteri fiind concentrat\u0103 asupra acumul\u0103rii primitive de bunuri \u015fi de influen\u0163\u0103\u201d) \u015fi ar fi eviden\u0163iat primejdiile globaliz\u0103rii. Numai c\u0103 demersul scriitorului portughez e mult mai subtil: el vorbe\u015fte, desigur, despre tirania exercitat\u0103 de acest Centru, prin to\u0163i reprezentan\u0163ii s\u0103i \u015fi prin toate p\u00e2rghiile pe care le are la dispozi\u0163ie; numai c\u0103 nu uit\u0103 nici o clip\u0103 s\u0103 sublinieze c\u0103 nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u2013 c\u0103 nimic, niciodat\u0103, nu se poate \u00eent\u00e2mpla! \u2013 f\u0103r\u0103 acordul, fie el \u015fi tacit, al oamenilor. Iar omul devine, \u00een unele pagini din Pe\u015ftera, un simplu utilizator al bunurilor de larg consum \u015fi o fiin\u0163\u0103 pe cale de a se transforma \u00een mecanism gata s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 (ba chiar s\u0103 \u015fi mul\u0163umeasc\u0103, umil…) pentru senza\u0163iile artificiale care \u00eei sunt oferite ca antidot \u00een fa\u0163a g\u00e2ndirii \u015fi a con\u015ftiin\u0163ei. Cipriano Algor, fiica \u015fi ginerele s\u0103u \u00ee\u015fi dau seama c\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eenl\u0103n\u0163ui\u0163i \u015fi neputincio\u015fi \u00een fa\u0163a minunilor false ale Centrului, risc\u0103 s\u0103-\u015fi transforme via\u0163a \u00een contemplare a nesf\u00e2r\u015fitelor jocuri de umbre create de realit\u0103\u0163i al c\u0103ror sens deplin nu le-ar mai fi accesibil. Sigur c\u0103 cititorul \u00eensu\u015fi \u00ee\u015fi \u00eentrevede, pe alocuri, propria existen\u0163\u0103 \u00een alegoria lui Saramago, c\u00e2t\u0103 vreme scriitorul nici m\u0103car nu a \u00eencercat s\u0103 ascund\u0103 semnifica\u0163iile metaforei sociale pe care o dezvolt\u0103 \u00een acest roman, \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103, \u00een Pe\u015ftera, scriitorul portughez ne indic\u0103 o (posibil\u0103) solu\u0163ie de salvare. Av\u00e2nd mereu \u00een minte punctele de reper esen\u0163iale din domeniul filosofiei \u015fi literaturii, lectorul zilelor noastre, al\u0103turi de Cipriano Algor, de Marta \u015fi de Mar\u00e7al, \u00een\u0163elege c\u0103, oric\u00e2t ar fi de ademenitoare c\u00e2teodat\u0103 cuceririle cele mai noi ale tehnicii, paradisurile de genul celui oferit de Centrul descris \u00een acest roman sunt fatalmente artificiale \u015fi nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 mascheze infernul tehnologic dezumanizant, cu aparen\u0163a str\u0103lucitoare a confortului; dar \u015fi c\u0103, oric\u00e2t de comod\u0103 ar p\u0103rea existen\u0163a locatarilor Centrului, ea nu se va putea niciodat\u0103 compara cu via\u0163a adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jos\u00e9 Saramago, Pe\u015ftera, traducere de Mioara Caragea, Editura Polirom, Ia\u015fi, 2013   Cipriano Algor, olar de profesie, \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u015faizeci \u015fi patru de ani, este informat pe nea\u015fteptate c\u0103 vasele de lut pe care le produsese ani de zile \u015fi de pe urma c\u0103rora \u00ee\u015fi c\u00e2\u015ftigase existen\u0163a (la fel cum o f\u0103cuser\u0103 \u015fi alte… Cite\u0219te mai mult »A citi \u015fi a tr\u0103i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2718,13680],"class_list":["post-22631","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jose-saramago","tag-pestera"],"views":1129,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22631","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22631"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22631\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22631"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22631"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22631"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}