Scurt timp dup\u0103 \u201edebutul adev\u0103rat\u201c (vezi scrisoarea c\u0103tre I. Valerian), alte dou\u0103 reviste din Capital\u0103 \u00eei publicau versurile. Astfel, v\u0103d lumina zilei poeziile Pia, \u00een Adev\u0103rul literar \u015fi artistic (nr. 713\/5 august 1934), \u015fi Scrisoare lui Ion a lui nenea Petrache, \u00een Cuv\u00e2ntul liber (nr. 42\/25 august 1934). (N-ar fi exclus ca redactorii ultimului hebdomadar bucure\u015ftean, primind manuscrisul, s\u0103 fi crezut c\u0103 venea tot de la cel c\u0103ruia pu\u0163in mai \u00eenainte \u00eei publicaser\u0103 dou\u0103 piese \u2013 C\u00e2ntece de faun \u015fi Singur\u0103tate.) O poezie, C\u00e2ntec, \u00eei ap\u0103rea, de asemenea, \u00een revista craiovean\u0103 Brazda nou\u0103 (ini\u0163ial \u201eBrazda\u201c, nr. 4\/1934).
\nElevul chi\u015fin\u0103uan g\u0103sea g\u0103zduire \u00een continuare la Revista Societ\u0103\u0163ii culturale \u201eIulia Hasdeu\u201c (Denii, nr. 1\/1935), la Relief dun\u0103rean de la Br\u0103ila (Poem, nr. 3-4, martie-aprilie 1935), la Cruciada Rom\u00e2nismului (Ceas \u015fi Stihuri pentru scrisorile tat\u0103lui, \u00een nr. 25\/30 mai 1935), la Munca literar\u0103 (Desen, \u00een nr. 22\/20 iunie-20 iulie 1935), la Cuvinte nou\u0103 (Liceul \u201eDimitrie Cantemir\u201c, din Cosmeni-Cern\u0103u\u0163i, Scrisoare din t\u00e2rg str\u0103in, nr. 1-2\/noiembrie-decembrie 1935, \u015fi Stihuri, nr. 3-4\/martie-aprilie 1936), la Valea Bistri\u0163ei (Tarc\u0103u, Ceas, nr. 1\/martie 1936), la Pagini basarabene (Predestinare, nr. 3\/1936), la Graiul D\u00e2mbovi\u0163ei (Distihuri \u015fi Fiul risipitor, nr. 10\/ 1936), la Front literar (Bra\u015fov, Fiul risipitor, nr. 1, Scrisoare Tudori\u0163ei, nr. 4, Distihuri, nr. 5-6\/1936), la Familia (Caseta cu poezie, 9-10\/1936). S\u0103 ad\u0103ug\u0103m \u015fi Via\u0163a Basarabiei, care, \u00een mai 1935, \u00eei insera o recenzie la memorialul lui Gh. I. Br\u0103tianu File din cartea r\u0103zboiului. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Convorbiri literare (nr. 4-7\/aprilie-iulie 1936) \u00eei d\u0103dea la lumin\u0103 poemul M\u0103rturisire, sub \u201egenericul\u201c Debuturi (!).
\nEnumerarea de mai sus pune \u00een eviden\u0163\u0103 faptul c\u0103 t\u00e2n\u0103rul care bate la poarta poeziei nu este foarte \u201eproductiv\u201c, \u00eens\u0103 e tenace \u015fi dornic s\u0103 se afirme: el trimite acela\u015fi text, uneori numai cu titlul schimbat ori cu infime remanieri, la mai multe reviste, nu doar din Moldova sa natal\u0103 sau din Capital\u0103, ci \u015fi din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Transilvania, Maramure\u015f etc. Cunoa\u015fte foarte mul\u0163i poe\u0163i tineri \u015fi, negre\u015fit, li se face cunoscut. Acela\u015fi efect \u00eel are, paradoxal, \u015fi o violent\u0103 reac\u0163ie negativ\u0103, c\u0103ci venea din partea lui
\nN. Iorga. (Scrisoare Tudori\u0163ei e reprodus\u0103 \u00een Cuget clar, la rubrica Alaiul nebunilor, \u00een nr. 3\/29 iulie 1936, iar Distihuri, \u00een nota Nebunii persevereaz\u0103, \u00een nr. 12\/30 septembrie 1936.)
\n\u00cen aceste condi\u0163ii, nu mai poate st\u00e2rni mirare faptul c\u0103, dup\u0103 sosirea lui Constantin Virgil Gheorghiu la Bucure\u015fti \u015fi dup\u0103 \u00eenscrierea la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie, el \u00eencredin\u0163eaz\u0103 manuscrisul unei plachete Editurii Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi c\u0103 aceasta (gra\u0163ie lui Al. Bilciurescu) \u00eel accept\u0103, ba mai mult, \u00eel tip\u0103re\u015fte foarte repede. Apari\u0163ia \u00een vitrine a Vie\u0163ii de toate zilele a poetului, \u00een februarie 1937, este prefa\u0163at\u0103 prin publicarea de c\u0103tre unele dintre revistele ce-i deschiseser\u0103 coloanele a c\u00e2torva dintre poemele mai elocvente cuprinse \u00een ea. A\u015fa face Via\u0163a literar\u0103, ce reproduce (\u00een nr. <10>,\/15-28 februarie 1937) Rug\u0103ciunea fiului risipitor. Nu a lipsit nici un mic \u201escandal\u201c: debutantul e acuzat c\u0103 ar fi plagiat o poezie a prietenului s\u0103u Virgil Carianopol. (Acuza\u0163ia a fost demontat\u0103 de cel \u00een cauz\u0103 printr-o scrisoare deschis\u0103 g\u0103zduit\u0103 de ziarul Porunca vremii, nr. 721\/21 aprilie 1937: piesa incriminat\u0103 ap\u0103ruse \u00eenaintea prezumtivului model!) Oricum, placheta nu trece neobservat\u0103: despre ea scriu
\nG. C\u0103linescu (Adev\u0103rul literar \u015fi artistic, nr. 850\/1937), Silviu Cernea (Epoca, nr. 2448\/1937), Iacob Slavov (Bugeacul, nr. 7\/1937, \u015fi Poetul, 7-8\/1938), V. Ghe\u0163ea (Dreptatea, nr. 2801\/1937), Teodor Ionescu (Revista dobrogean\u0103, nr. 9-12\/1937, Ioan Virgiliu Orghidan (Ogorul, nr. 115\/1937), Constantin Stelian (Decembrie, nr. 7\/1938) \u015f.a. Scriu, de asemenea, f\u0103r\u0103 s\u0103 semneze, redactori ai unor publica\u0163ii (Curentul, nr. 3327\/1937, Semne, nr. 3-4\/1937, Rom\u00e2nismul, nr. 7\/1937, Bucovina, nr. 11\/1937 etc.)
\nSemn al \u201evalid\u0103rii\u201c neofitului de c\u0103tre confra\u0163i este \u015fi selectarea unui text al s\u0103u (Destin) \u00een antologia 13 poe\u0163i \u2013 13 poezii de dragoste, cu 13 desene de Neagu R\u0103dulescu, tip\u0103rit\u0103 \u00een acela\u015fi an (1937). (Ceilal\u0163i doisprezece tineri poe\u0163i erau: \u015etefan Baciu, Ovid Caledoniu, Virgil Carianopol, Gherghinescu-Vania, Vintil\u0103 Horia, Ion Aurel Manolescu, Petre Paulescu, Teodor Scarlat, \u015etefan St\u0103nescu, Simion Stolnicu, Gheorghe Tule\u015f, E. Ar. Zaharia.)
\nDe\u015fi a jucat un rol important \u00een impunerea lui Constantin Virgil Gheorghiu \u00eentre colegii de genera\u0163ie, Via\u0163a de toate zilele a poetului v\u0103de\u015fte un talent \u00eenc\u0103 nematurizat, ezit\u00e2nd \u00eentre orient\u0103ri contrare. Astfel, \u00een timp ce Scrisoare tatei, Fiul risipitor, Ruga fiului risipitor, Camaradul meu de banc\u0103 ori \u015fcoala din ora\u015f p\u0103streaz\u0103 contingen\u0163e indubitabile cu lirica s\u0103m\u0103n\u0103torist\u0103, \u00eendeosebi prin motivul \u00eenstr\u0103in\u0103rii vl\u0103starelor rurale \u00een mediul urban, Jurnalul poetului de \u015fapte ani nu este str\u0103in de unele gesturi ale avangardi\u015ftilor, \u00een m\u0103sura \u00een care se face loc demitiz\u0103rii, prozaicului, banalului, limbajului cotidian, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, \u201eantipoeticului\u201c.
\nDup\u0103 debutul editorial, ritmul colabor\u0103rilor lirice ale lui Constantin Virgil Gheorghiu nu se relaxeaz\u0103. Versurile sale v\u0103d lumina zilei \u00een periodice prestigioase, precum Revista Funda\u0163iilor Regale (Caseta cu poezie, Ion \u015fi \u015fcoala din ora\u015f, \u00een nr. 6\/1937), ori Bilete de papagal (Elegie, Elegie <2>, Destin, Albastru cerul, Beteal\u0103 neagr\u0103, \u00een numerele 25\/1937, 31, 32 \u015fi 38\/1938), dar \u015fi \u00een altele, mai pu\u0163in importante, efemere, precum Festival (Silistra, Inscrip\u0163ie, nr. 14\/1937), Semne (Slatina, nr. 3-4\/1937, nr. 7\/1938), Front literar (Elegie, nr. 4\/1938; Inscrip\u0163ie, nr. 10-11\/1938), Mun\u0163ii Apuseni (nr. 1\/1938, Mucenica), Lanuri (Media\u015f, nr. 1-2\/1938, C\u00e2nt\u0103re\u0163), \u201eAfirmarea\u201c (Satu Mare, nr. 10-11\/1938), \u201eRaza literar\u0103\u201c (Destin, nr. 50\/1938, Elegie, serie nou\u0103, nr. 1\/1938). C\u00e2te un poem sau dou\u0103 \u00eei inserau \u015fi ziarele Na\u0163ionalul nou (numerele 728, 792 \u015fi 1030\/1937), Porunca vremii (Inscrip\u0163ie, nr. 958\/1937).
\nO schimbare aduce abia intrarea lui Constantin Virgil Gheorghiu, \u00een primele luni ale anului 1938, \u00een gazet\u0103ria propriu-zis\u0103. Acestei activit\u0103\u0163i, desf\u0103\u015furate, p\u00een\u0103 la jum\u0103tatea anului 1943, la ziarele Curentul, Rom\u00e2nia, Timpul, Informa\u0163ia zilei \u015fi, simultan \u2013 se pare \u2013 cu acesta din urm\u0103, \u015fi la alte cotidiene, i s-a acordat \u00een ultimul timp o aten\u0163ie sporit\u0103, asupra ei plan\u00e2nd mai multe acuza\u0163ii. (La cele viz\u00e2nd unele derapaje \u00een direc\u0163ia ideologiei de extrema dreapt\u0103 s-a ad\u0103ugat cea adus\u0103 de Marin Preda, \u00een Via\u0163a ca o prad\u0103, \u00een spe\u0163\u0103 a \u201einspir\u0103rii\u201c ei de c\u0103tre \u2013 nici mai mult, nici mai pu\u0163in \u2013 \u015feful Siguran\u0163ei, Eugen Cristescu, dar \u015fi a \u00eenc\u0103lc\u0103rii deontologiei profesionale, prin multiplicarea reportajelor cu ajutorul \u201eplombaginei\u201c \u015fi publicarea lor deodat\u0103 \u00een mai multe periodice.) Investiga\u0163iile \u00eentreprinse asupra acestei activit\u0103\u0163i, mai ales \u00een tezele de doctorat men\u0163ionate mai sus, m\u0103 dispenseaz\u0103 de o oprire mai \u00eendelungat\u0103 aici asupra ei. Sunt de adus totu\u015fi c\u00e2teva mici complet\u0103ri.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, e de remarcat c\u0103 semn\u0103tura lui Constantin Virgil Gheorghiu nu apare \u00een ianuarie \u015fi februarie 1938 \u00een ziarul lui Pamfil \u015eeicaru, Curentul, care, de altfel, la instaurarea dictaturii regale (11 februarie) este suspendat. Se g\u0103se\u015fte, \u00eens\u0103, \u00een ziarul R\u0103s\u0103ritul, scos de dr. Ilie R\u0103dulescu, fostul director-proprietar al Poruncii vremii, suspendat\/interzis \u015fi acesta. Antisemitismul lui se perpetueaz\u0103 \u00een primele numere ale R\u0103s\u0103ritului, de\u015fi \u00een redac\u0163ie sunt coopta\u0163i oameni noi, precum D.I. Atanasiu, Dinu Dumbrav\u0103 (Emanoil Riegler) \u015fi \u00eendeosebi Cezar Petrescu, mai t\u00e2rziu, \u015fi N. Crevedia (al c\u0103rui secretar fusese autorul plachetei Via\u0163a de toate zilele a poetului.) Antisemite sunt astfel \u015fi primele dou\u0103 articole ale lui Constantin Virgil Gheorghiu \u2013 \u201eAlcalay\u201c \u2013 Ocna cu c\u0103r\u0163i (nr. 3\/6 februarie) \u015fi Afar\u0103 de la S.S.R.! (nr. 4\/7 februarie). Ulterior, proasp\u0103tul ziarist se ocup\u0103 exclusiv de c\u0103r\u0163i \u015fi gazete, isc\u0103lind \u2013 foarte probabil \u015fi Petricani \u2013 note, recenzii \u015fi cronici literare p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul lunii februarie. Ziarul d\u0103dea semne de neviabilitate, cur\u00e2nd devine s\u0103pt\u0103m\u00eenal, iar la 4 aprilie va disp\u0103rea.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie s\u0103 se observe c\u0103 la Rom\u00e2nia, \u00een afar\u0103 de \u201ecronica tribunalelor\u201c, de \u201efaptul divers\u201c \u015fi de reportaje \u00een genul celor pe care le scriau c\u00e2\u0163iva ani mai \u00eenainte F. Brunea-Fox \u015fi Geo Bogza, miz\u00e2nd pe latura maximului pitoresc \u015fi a senza\u0163ionalului, Constantin Virgil Gheorghiu mai d\u0103 \u2013 rar, ce-i drept \u2013 poezii, note pe teme literar-culturale, scurte recenzii. Dar ziarul lui Cezar Petrescu este \u201edublat\u201c, din 2 aprilie 1939 p\u00een\u0103 la 12 mai 1940, de magazinul hebdomadar Rom\u00e2nia literar\u0103. \u00cen acesta el semneaz\u0103 poezii (Rug\u0103ciune, nr. 3\/16 aprilie; Lacrim\u0103 veche, nr. 10\/5 iunie; \u00cenchinare, ibidem, nesemnat\u0103), dar \u015fi texte precum Tecucel, c\u0103tunul poe\u0163ilor (nr. 2), Ultimele scrisori ale lui Gib Mih\u0103escu c\u0103tre ai lui (nr. 4), Un p\u0103trar de veac de la moartea lui Emil G\u00e2rleanu (nr. 5), Opt scriitori premia\u0163i de M.S. Regele Carol II (nr. 6), Via\u0163a zbuciumat\u0103 a lui \u015etefan Dumitrescu (nr. 8), \u201eIconarii\u201c de la Schitul Darvari (nr. 9), Academia Rom\u00e2n\u0103 (nr. 10), Bucure\u015ftiul care dispare (nr. 12), Doi studen\u0163i rom\u00e2ni la Paris acum un veac (nr. 16), Poetul \u015fi vara (nr. 17), \u00centoarcere la lacrima vacan\u0163ei (nr. 22), Trei poe\u0163i ai Ardealului (nr. 24), Alfred Mo\u015foiu, un poet uitat (nr. 25), \u00cendureratul destin al lui Panait Cerna (nr. 27), Un deschiz\u0103tor de drumuri \u015fi un \u00eenvins: \u015etefan Petic\u0103 (nr. 28, semnat Cronicar), Caragiale \u201ela Rampa\u201c (acela\u015fi num\u0103r), Sc\u00eenteietorul Anton Bacalba\u015fa, literatul ziarist (nr. 29, Cronicar), George Mihail Zamfirescu (nr. 29), Al. Davilla, biruitorul \u00eenvins (acela\u015fi num\u0103r, Cronicar), 25 de ani de la moartea lui Dimitrie Anghel (nr. 33), O iubire din tinere\u0163e a lui Asachi (nr. 35, Cronicar), Un veac de la na\u015fterea lui Alphonse Daudet (nr. 40), O sut\u0103 de ani de la apari\u0163ia \u201eDaciei literare\u201c (nr. 42), 50 de ani de la prima reprezenta\u0163ie a \u201eN\u0103pastei\u201c (nr. 43) etc.
\nLa fel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi c\u00e2nd Constantin Virgil Gheorghiu trece la Timpul. Ziarul lui Grigore Gafencu are \u015fi el, \u00eencep\u00e2nd din 27 ianuarie 1940, un magazin s\u0103pt\u0103m\u00e2nal \u2013 Timpul familiei (prim-redactor, Mircea Grigorescu). \u00cen acesta, poetul-ziarist public\u0103 \u00eendeob\u015fte reportaje adecvate publicului-\u0163int\u0103: Satul f\u0103r\u0103 b\u0103rba\u0163i (nr. 28\/3 august 1940), Ultimul proces al lui Brandabura, criminalul care a fost condamnat la 100 de ani de \u00eenchisoare (nr. 49\/28 decembrie 1940), \u201eHo\u0163ul de cai\u201c (nr. 54\/1 februarie 1941), Cuiul antinevralgic (nr. 61\/ 22 martie 1941), O aventur\u0103 amoroas\u0103 care se termin\u0103 \u00een balamuc (nr. 68\/10 mai 1941), Ho\u0163ii de trenuri (nr. 69\/ 17 mai 1941), O dram\u0103 sentimental\u0103 (nr. 73\/28 iunie 1941), O moarte suspect\u0103 (nr. 75\/28 iunie 1941), dar \u015fi interesante interviuri \u2013 O vizit\u0103 la d. Liviu Rebreanu (nr. 26\/20 iulie 1940), Interviu cu un balet (nr. 36\/28 septembrie 1940).
\n\u00cen interval (1938-1941) \u015fi Universul literar \u00eei public\u0103 mai multe poezii (Mucenica, 5\/1939, Biseric\u0103 trist\u0103, 13\/1939, Rug\u0103ciune, nr. 17\/1939, Surghiun, nr. 24\/1939, Elegie, nr. 16\/1940, Captiva, nr. 20\/1940), de asemenea, \u201eCurentul magazin\u201c\/\u201eCurentul literar\u201c (Elegie, nr. 50\/17 martie 1940, Rug\u0103minte de moarte, nr. 51\/24 martie 1940, \u00cenchinare, nr. 53\/7 aprilie 1940, Mucenica, nr. 28 aprilie 1940, \u00centoarcere, toamna, nr. 59\/19 mai 1940, Elegie, nr. 61\/2 iunie 1940).
\nCele mai multe dintre aceste poezii compun placheta Caligrafie pe z\u0103pad\u0103, tip\u0103rit\u0103 ca urmare a c\u00e2\u015ftig\u0103rii (\u00eempreun\u0103 cu un alt poet, Mircea Badea) Premiului Funda\u0163iilor Regale pentru scriitorii tineri. (E de notat aici c\u0103 la \u00eenceputul anului 1940 i se tip\u0103rise poemul ocazional
\nArmand C\u0103linescu.) Noua plachet\u0103 a avut parte \u015fi ea de \u201eavanpremiera\u201c obi\u015fnuit\u0103 (Revista Funda\u0163iilor Regale, nr. 8, Seara, nr. 955\/1940), precum \u015fi de relativ multe recenzii \u015fi cronici. \u00centre cei care au scris despre ea se num\u0103r\u0103: \u015et. R.\u015foll\u0163 (Timpul, nr. 1047\/1 aprilie 1940), Miron Radu Paraschivescu (Timpul, nr. 1127\/22, iunie 1940), Ieronim \u015eerbu (Azi, nr. 68\/30, iunie 1940), Drago\u015f Vr\u00e2nceanu (Curentul magazin literar, nr. 65\/30, iunie 1940), Constantin F\u00e2nt\u00e2neru (Universul literar, nr. 40\/1940), Ion \u015eiugariu (Me\u015fterul Manole, nr. 8-9\/1940), Perpessicius (Ac\u0163iunea, 18 <?> octombrie 1940, reprodus \u00een Timpul, nr. 1247\/20 octombrie 1940), Vasile Damaschin (Seara, nr. 740\/1940) \u015f.a. \u00centruc\u00e2t Vremea era atunci interzis\u0103, Pompiliu Constantinescu \u00ee\u015fi va spune cuv\u00e2ntul dup\u0103 reapari\u0163ia ei (\u00een nr. 642\/19 aprilie 1942)
\n\u00cenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103, perseverarea pe drumul apucat au adus un progres indubitabil. Acesta nu se simte at\u00e2t \u00een \u201epoemul\u201c ocazional men\u0163ionat mai sus, Armand C\u0103linescu, de re\u0163inut totu\u015fi ca o afirmare curajoas\u0103 a unei atitudini politice, c\u00e2t \u00een Caligrafie pe zap\u0103d\u0103. Aici, lirismul se decanteaz\u0103, dramele rupturilor \u2013 de familie, de sat, de copil\u0103rie \u015fi de adolescen\u0163\u0103 \u2013 sunt poten\u0163ate de o nou\u0103 opozi\u0163ie, aceea dintre puritate \u015fi maculare, transpus\u0103 \u00een compara\u0163ii \u015fi metafore n\u0103zuind la inedit. O noutate este \u015fi asocierea la melancolia bl\u00e2nd\u0103, resemnat\u0103, a unui fel de franciscanism difuz. (Peste mul\u0163i ani, Ion Caraion va denun\u0163a o influen\u0163\u0103 puternic\u0103 a lui Francis Jammes, chiar un plagiat, \u201edemonstrat\u201c prin recursul des la metafore ca \u201elacrima\/privirile asinilor\u201c!)
\nRemarcabil este c\u0103, paradoxal, at\u00e2t premierea, c\u00e2t \u015fi cronicile consacrate c\u0103r\u0163ii, pozitive \u00een ansamblu, nu au efectul obi\u015fnuit, orbitor, stimulativ. Cur\u00e2nd, t\u00e2n\u0103rul d\u0103 semne c\u0103 este con\u015ftient de posibilit\u0103\u0163ile sale lirice. \u00cen acest sens, dup\u0103 ce public\u0103 \u00een Curentul literar dou\u0103 poezii \u00een nota celor din Caligrafie pe z\u0103pad\u0103 \u2013 Uneori, seara (68\/21 iulie 1940) \u015fi Prigoan\u0103 (nr. 79\/6 octombrie 1940), el d\u0103 o a treia \u2013 \u00censemn\u0103ri (nr. 82\/27 octombrie 1940, reluat\u0103 \u015fi \u00een nr. 86\/5 noiembrie 1940) \u2013, ce propune \u00een fapt jocul ambiguu \u00eentre o figur\u0103 poetic\u0103 \u015fi o constatare (m\u0103rturisire) lucid\u0103 \u2013 \u201eNu sunt un poet mare: \u015ftiu.\/ Cocori, cu aripa lor, ca o peni\u0163\u0103 de fier,\/ Toamna, c\u00e2nd pleac\u0103, scriu stihuri mult mai frumoase\/ Dec\u00e2t m\u00e2inile mele, pe fila cenu\u015fie de cer.\/\/\u201c C\u0103 aici e (\u015fi) o m\u0103rturisire o dovede\u015fte faptul c\u0103 manifest\u0103rile lirice se fac apoi tot mai rare. Am mai depistat astfel, p\u00e2n\u0103 la intrarea \u0163\u0103rii \u00een r\u0103zboi, doar dou\u0103 poezii ale sale, tot \u00een Curentul literar \u2013 Rug\u0103ciune (nr. 86\/5 noiembrie 1940) \u015fi Doamnei mele (nr. 103\/22 martie 1941).
\nNegre\u015fit, \u201econcentr\u0103rile\u201c care se \u0163in lan\u0163 nu erau propice crea\u0163iei poetice; timpul r\u0103mas trebuia, de asemenea, s\u0103-l dedice gazet\u0103riei, care-i asigura mijloacele de existen\u0163\u0103, lui \u015fi celei ce-i devenise (\u00een 1939) so\u0163ie. O dubl\u0103 datorie \u2013 gazet\u0103reasc\u0103 \u015fi de soldat, mobilizat (caporal T.R., reformat par\u0163ial, din cauza miopiei) \u2013 \u00eei impune, iar\u0103\u015fi, dup\u0103 22 iunie 1941, s\u0103 mearg\u0103 imediat pe urmele combatan\u0163ilor \u015fi s\u0103 furnizeze presei reportaje de r\u0103zboi. Acestea sunt, fire\u015fte, de un gen aparte, reporterul recurg\u00e2nd deseori la uneltele scriitorului. Publicat foarte repede (chiar \u00een toamna anului 1941), \u201emarele reportaj de r\u0103zboi din teritoriile dezrobite\u201c Ard malurile Nistrului d\u0103, \u00een treac\u0103t, o informa\u0163ie demn\u0103 a fi re\u0163inut\u0103: pe coperta interioar\u0103, se precizeaz\u0103 c\u0103r\u0163ile autorului, \u00eentre care se num\u0103r\u0103 plachetele cunoscute (Via\u0163a de toate zilele a poetului \u015fi Caligrafie pe z\u0103pad\u0103), dar \u015fi, \u201e\u00een manuscris\u201c, un roman \u2013 Eu sunt prietenul t\u00e2lharilor.
\nNu acesta va ie\u015fi de sub tipar anul urm\u0103tor, ci o plachet\u0103 de versuri, Ceasul de rug\u0103ciune, \u015fi un alt \u201ereportaj de r\u0103zboi\u201c \u2013 Am luptat \u00een Crimeea. Ambele men\u0163ioneaz\u0103 ca fiind \u201ede acela\u015fi autor\u201c, \u00een afara c\u0103r\u0163ilor cunoscute, trei manuscrise: dou\u0103 romane (Eu sunt prietenul t\u00e2lharilor \u015fi Sf\u00e2ntul cel t\u00e2n\u0103r) \u015fi un volum de nuvele (Ho\u0163ii de cai). Fie acestea din urm\u0103 \u015fi simple proiecte, ele v\u0103desc peremptoriu un lucru, anume c\u0103 acela care descoperise c\u0103 \u201enu e un poet mare\u201c, continua s\u0103 scrie \u2013 \u00een momentele de expansiune liric\u0103 \u2013 versuri, dar, cu mult\u0103 asiduitate, \u00ee\u015fi \u00eencerca posibilit\u0103\u0163ile de prozator.
\nCeasul de rug\u0103ciune cuprinde astfel un num\u0103r restr\u00e2ns de poezii: Rug\u0103ciune pentru zbur\u0103torii c\u0103zu\u0163i (ini\u0163ial \u00een Curentul literar, nr. 127\/6 septembrie 1941), \u00cenchinare (\u00een Via\u0163a, nr. 397\/25 martie 1942), Uneori, seara \u015fi \u00censemn\u0103ri (vezi mai sus), \u00een sf\u00e2r\u015fit, Rug\u0103ciune \u00eenainte de a porni la atacul cazematelor \u015fi Rug\u0103ciune pentru un pluton de infanteri\u015fti (a c\u0103ror prim\u0103 apari\u0163ie nu am izbutit s\u0103 o descop\u0103r). Critica i-a acordat totu\u015fi plachetei o aten\u0163ie sporit\u0103. \u015fi majoritatea celor ce \u015fi-au formulat opiniile asupra ei \u2013 Pompiliu Constantinescu (Vremea, nr. 644\/ 19 aprilie 1942), Petru Comarnescu (Timpul, nr. 2158\/15 mai 1942), Mihai Niculescu, Universul literar, nr. 20\/16 mai 1942), Erasm \u015fPetru Manoliu\u0163 (Vremea, nr. 649\/ 24 mai 1942), Aurel Marin (Gazeta Transilvaniei, 49\/1942), Ion \u015eiugariu (Revista Funda\u0163iilor Regale, 8 august 1942), Matei Alexandrescu (Seara, nr. 1361\/1942), George Dorul Dumitrescu (Soldatul, nr. 135\/ 1942), Marin S\u00e2rbulescu (Tribuna tineretului, nr. 140-141\/1942), D. (Via\u0163a, nr. 379\/1942) \u015f.a. \u2013 conchideau c\u0103 existau premise pentru formarea unei voci lirice distincte.
\n\u00cen prim\u0103vara urm\u0103toare, al\u0103turi de cel de-al treilea reportaj de r\u0103zboi (Cu submarinul la asediul Sevastopolului), \u00een vitrinele libr\u0103riilor se ive\u015fte romanul Ultima or\u0103. Nu era unul din cele dou\u0103 anun\u0163ate, c\u0103ci acestea figureaz\u0103 \u015fi aici ca fiind \u00een continuare \u201e\u00een manuscris\u201c.
\n\u00cen chip v\u0103dit, la baza noului roman st\u0103 experien\u0163a c\u00e2\u015ftigat\u0103 \u00een practicarea gazet\u0103riei, inclusiv \u00een redactarea celor trei ample reportaje de r\u0103zboi. Aceasta reiese \u015fi din titlul lui, Ultima or\u0103, ce trimite direct (vezi explica\u0163ia complet\u0103 \u00een epilog) la una din rubricile obi\u015fnuite la marile cotidiene, destinat\u0103 ultimelor \u015ftiri, \u00een special la capitolul \u201emarilor afaceri judiciare\u201c. Negre\u015fit, trama epic\u0103 s-a inspirat din \u201ecronica tribunalelor\u201c, dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu realismul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor \u015fi autenticitatea actan\u0163ilor primeaz\u0103. \u00cen fond, ac\u0163iunea romanului nu face dec\u00e2t s\u0103 ilustreze pe c\u00e2t se poate de exact o teorie, formulat\u0103 de unul dintre personaje, Dominte Tiron, fost student la teologie \u015fi \u201ecel mai mare be\u0163iv\u201c, teorie dup\u0103 care \u201emintea omului e neputincioas\u0103 s\u0103 vad\u0103 care e binele \u015fi care e r\u0103ul\u201c \u015fi de aceea \u201etrebuie s\u0103 ne resemn\u0103m \u00een \u00eentunericul \u015fi ne\u015ftiin\u0163a \u00een care ne-a aruncat Dumnezeu \u015fi s\u0103 nu mai facem lucruri care nu ne stau \u00een putin\u0163\u0103\u201c, c\u0103ci \u201etot r\u0103ul care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 pe lume e spre binele nostru\u201c \u015fi, desigur, invers, \u201etot binele este spre r\u0103ul nostru\u201c. \u00centr-adev\u0103r, naratorul-personaj Nicolae Funogea trece printr-o catastrof\u0103, care are urm\u0103ri fericite pentru el. Acuzat c\u0103 a ucis-o pe gazda sa, Suzana Manoliu, e salvat \u00een ultimul moment \u015fi, mai mult, prime\u015fte averea pe care decedata i-a l\u0103sat-o prin testament. \u00cen schimb, tot binele pe care \u00eel face are consecin\u0163e nefaste: cu banii primi\u0163i de la el, tat\u0103l s\u0103u devine nechibzuit, amator de lux \u015fi afemeiat, iar mama, p\u0103r\u0103sit\u0103, moare \u00een spital, din pricina alcoolismului. Victim\u0103 cade \u015fi sora Ani\u015foara, care, spre a sc\u0103pa de necazurile din familie, se duce la o \u015fcoal\u0103 din Ia\u015fi: pe drum ea se \u00eemboln\u0103ve\u015fte \u015fi moare. \u015ei la fel, Dominte Tiron, care e c\u00e2t pe ce s\u0103 moar\u0103 din cauza injec\u0163iei pe care i-o face, la insisten\u0163ele sale, prietenul, fost student la medicin\u0103, f\u0103r\u0103 drept de a practica. L\u0103s\u00e2nd la o parte realizarea fulger\u0103toare a lui Nicolae Funogea ca \u00eentreprinz\u0103tor (director al unei agen\u0163ii de publicitate), realizare ce traduce mai mult fantasma, visul autorului, celelalte episoade sunt perfect verosimile, iar majoritatea personajelor au contur suficient, tr\u0103iesc de la sine. Ca atare, \u201eteza\u201c se vede empiric demonstrat\u0103, de\u015fi \u00een fond este fals\u0103, conduce la consecin\u0163e inacceptabile. \u00cen totul, Ultima or\u0103 constituia astfel un debut promi\u0163\u0103tor \u015fi acest lucru a fost remarcat \u015fi de unii dintre totu\u015fi pu\u0163inii recenzen\u0163i \u015fi cronicari care s-au oprit asupra lui (Lucian Dumitrescu, \u00een Capitala, nr. 2167\/1943; Octav Sarge\u0163iu, \u00een Via\u0163a Basarabiei, nr. 6\/1943; Aurel Vasiliu, \u00een Revista Bucovinei, nr. 9\/1943; \u015etefan Dasc\u0103lu, \u00een Beiu\u015ful, nr. 36\/1943; Zaharia Bogdan, \u00een Seara, nr. 1614\/1943; D., \u00een Via\u0163a, nr. 379\/1943; un anonim, \u00een Fapta, nr. 7\/1943 etc.) Cu el se \u00eencheia v\u0103dit o ucenicie destul de \u00eendelungat\u0103. \u015fi oricum, \u00eentre el \u015fi urm\u0103torul roman al lui Constantin Virgil Gheorghiu, tip\u0103rit peste \u015fase ani, \u00een Fran\u0163a, La 25e heure, nu este un salt extraordinar, ci mai cur\u00e2nd o continuitate relativ fireasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scurt timp dup\u0103 \u201edebutul adev\u0103rat\u201c (vezi scrisoarea c\u0103tre I. Valerian), alte dou\u0103 reviste din Capital\u0103 \u00eei publicau versurile. Astfel, v\u0103d lumina zilei poeziile Pia, \u00een Adev\u0103rul literar \u015fi artistic (nr. 713\/5 august 1934), \u015fi Scrisoare lui Ion a lui nenea Petrache, \u00een Cuv\u00e2ntul liber (nr. 42\/25 august 1934). (N-ar fi exclus ca redactorii ultimului hebdomadar… Cite\u0219te mai mult »Constantin Virgil Gheorghiu \u2013 o ucenicie \u00eendelungat\u00e3<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[834],"class_list":["post-22626","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-constantin-virgil-gheorghiu"],"views":3713,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22626","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22626"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22626\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}