\u00cen num\u0103rul din februarie al Le Magazine litt\u00e9raire, Marc Weitzmann public\u0103 un eseu \u00eentru c\u00e2tva fulminant despre romanul francez contemporan, edificator \u00eenc\u0103 de la titlu: Roman: la nouvelle vague r\u00e9actionnaire (Romanul: noul val reac\u0163ionar). Autorii care ar ilustra aceast\u0103 tipologie a romanului reac\u0163ionar sunt Michel Houellebecq (cu tot ce-a scris, plus recentul Soumission), Aur\u00e9lien Bellanger (cu L\u2019Am\u00e9nagement du territoire), Lydie Salvayre, recent premiat\u0103 cu Goncourt (cu Pas pleurer), Jean-Marc Parisis (cu Les Inoubliables) \u015fi David Foenkinos (cu Charlotte) \u2013 to\u0163i cu nout\u0103\u0163i din toamna editorial\u0103 a anului trecut. Mai sunt \u015fi al\u0163i candida\u0163i: Alain Finkielkraut, Emmanuel Carr\u00e8re, Renaud Camus etc. Ce surprinde \u00eens\u0103 \u00een acest eseu al lui Weitzmann nu sunt at\u00e2t analizele sau concluziile, c\u00e2t abunden\u0163a superlativelor \u015fi a formul\u0103rilor radicale. S-ar zice c\u0103 \u00eencepe un nou ev cu aceste romane, c\u0103 noul val reac\u0163ionar e, de fapt, singurul din istoria Fran\u0163ei \u015fi, poate, singurul din istorie: \u201eSitua\u0163ia literaturii franceze n-a fost niciodat\u0103 at\u00e2t de paradoxal\u0103\u201d, scrie Weitzmann; \u201escriitorii n-au avut poate niciodat\u0103 at\u00e2ta influen\u0163\u0103 ca ast\u0103zi\u201d, \u201eniciodat\u0103 romanul francez n-a avut at\u00e2ta influen\u0163\u0103 asupra dezbaterii publice \u015fi niciodat\u0103 n-a fost at\u00e2t de \u00eentors spre trecut \u2013 niciodat\u0103 n-a fost at\u00e2t de antimodern\u201d, \u201edup\u0103 al Doilea R\u0103zboi Mondial, nicio alt\u0103 \u0163ar\u0103 din Europa de Vest n-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 mint\u0103 at\u00e2t de bine\u201d ca Fran\u0163a etc. Trec peste faptul c\u0103 at\u00e2ta risip\u0103 de \u201eniciodat\u0103\u201d, \u201enici un\/ nicio\u201d \u015fi \u201eat\u00e2t de paradoxal\u201d seam\u0103n\u0103 mai mult cu reclama mascat\u0103 \u2013 at\u00e2t la apari\u0163iile editoriale respective, c\u00e2t \u015fi la deprimismul fin de si\u00e8cle, ca brand francez la mod\u0103 \u2013 dec\u00e2t cu eseistica aplicat\u0103. Ce motive ar fi, totu\u015fi, s\u0103 g\u00e2ndim at\u00e2t de abrupt despre romanul francez contemporan? Destule, g\u0103se\u015fte autorul: \u201erevolta existen\u0163ial\u0103 odinioar\u0103 de st\u00e2nga\u201d care \u201es-a transformat azi aproape cu totul \u00een ceea ce trebuie s\u0103 numim o reac\u0163ie antimodern\u0103 tipic francez\u0103\u201d. Originile acestei angoase excep\u0163ionale ar data din anii \u201990, c\u00e2nd \u201eFran\u0163a a intrat \u00eentr-o perioad\u0103 de angoas\u0103, de isterie depresiv\u0103 \u015fi de paranoia latent\u0103 din care n-a mai ie\u015fit p\u00e2n\u0103 azi\u201d. Iar germenii germenilor angoasei de azi ar sta \u00een iluziile \u201eam\u0103r\u00e2tei \u015fi siropoasei culturi de st\u00e2nga\u201d care a \u00eenlocuit, zice Weitzmann, \u201eorice form\u0103 de luciditate critic\u0103\u201d, mi(s)tific\u00e2nd mo\u015ftenirea lui Mai \u201968 \u015fi coabit\u00e2nd cu corup\u0163ia politic\u0103 generalizat\u0103 \u015fi alte lepre ale societ\u0103\u0163ii postbelice franceze. De aici toat\u0103 furia \u201ereac\u0163ionarilor\u201d din romanul francez contemporan, o furie, mai de dreapta sau mai de st\u00e2nga, \u00eempotriva a tot ce ofer\u0103 prezentul: \u201edenun\u0163area ultraliberalismului ca lupt\u0103 permanent\u0103\u201d \u015fi capitularea lui Houellebecq \u00een bra\u0163ele unei perpetue decaden\u0163e, sau, dac\u0103 vorbim de Bellanger, furia contra \u201emar\u015fului uciga\u015f al progresului tehnocrat\u201d, respectiv contra moderniz\u0103rii din epoca celor \u201etrei decenii glorioase\u201d (les Trente Glorieuses) postbelice, care a \u201ecostat Fran\u0163a, \u00een termeni de patrimoniu, mai scump dec\u00e2t bombardamentele din al Doilea R\u0103zboi Mondial\u201d. La Bellanger apare demonizat\u00e3 chiar performanta re\u0163ea feroviar\u0103 francez\u0103, cu tot cu TGV \u2013 adev\u0103rat\u0103 \u201efor\u0163\u0103 malefic\u0103 care ne t\u00e2r\u0103\u015fte spre destinul global, tehnocrat\u201d. Romanele lui Salvayre, Foenkinos \u015f.a. particip\u0103 \u015fi ele, sus\u0163ine Weitzmann, la acela\u015fi scenariu \u201ereac\u0163ionar\u201d. Le \u0163ine laolalt\u0103 pasiunea pentru trecut sau pentru istorie ca antidot al prezentului toxic. Un trecut activ, un \u201etrecut radioactiv, un trecut mai viu dec\u00e2t prezentul abolit de masa imbecil\u0103 \u015fi transparent\u0103 a viitorului\u201d. (Un trecut care, nota bene, include nega\u0163ionismul ca \u201euzaj polemic al istoriei\u201d \u015fi transformare a acesteia \u00eentr-o \u201earm\u0103 de lupt\u0103\u201d, cum zice Bellanger.) F\u0103r\u0103 nega\u0163ionism \u015fi f\u0103r\u0103 TGV, situa\u0163ia descris\u0103 de Weitzmann poate func\u0163iona ca not\u0103 de subsol la volumul Antimodernii al lui Antoine Compagnon. Ieri (anti)modernii Fran\u0163ei se pl\u00e2ngeau de toxicitatea votului universal, azi se pl\u00e2ng de ravagiile produse de TGV asupra istoriei \u015fi a spiritului*.
\nConcluzia lui Weitzmann e, \u00een inten\u0163ie, constructiv\u0103: el pune pe tapet contextul care a generat echipa reac\u0163ionarilor din romanul francez contemporan, \u00een\u0163elege ethosul decep\u0163ionist (e un analist empatic), dar nu e convins c\u0103 \u201ea accepta prezentul\u201d \u00eenseamn\u0103 cu necesitate \u201ea i te supune\u201d, cum ar crede Houellebecq. Morala lui Weitzmann e c\u0103 deprimismul sau nostalgia \u201ereac\u0163ionar\u0103\u201d nu reprezint\u0103 singura cale; c\u0103 trebuie s\u0103 accept\u0103m prezentul, \u015fi \u00een literatur\u0103. Dar este nostalgia sau pasiunea trecutului nota definitorie a \u201ereac\u0163ionarilor\u201d de azi \u2013 ceva care s\u0103 poat\u0103 fi convertit \u00een tr\u0103s\u0103tur\u0103 identitar\u0103 a prezentului francez? M\u0103 tem c\u0103 nu. Dovad\u0103 c\u0103, vorbind de \u201emisticul dezam\u0103git\u201d Houellebecq, proximele repere invocate de Weitzmann sunt Dostoievski \u015fi decadentul clasic, Huysmans. Apoi, e oare cu putin\u0163\u0103 o literatur\u0103 care accept\u0103, care nu e, \u00eentr-o form\u0103 sau alta, \u201ereac\u0163ionar\u0103\u201d \u2013 i.e. critic\u0103? M\u0103 tem, iar\u0103\u015fi, c\u0103 nu. De la Baudelaire la Proust \u2013 cu excep\u0163ia avangardelor (dar c\u00e2t\u0103 nostalgie refulat\u0103 nu e \u00een ele?) \u2013 ce nu e \u201enostalgic\u201d \u00een literatura francez\u0103? Dar ce \u015fi cine nu e nostalgic, disperat, r\u0103t\u0103cit, crepuscular, dezumanizat, dezr\u0103d\u0103cinat \u00een modernitate \u2013 \u00een \u00eentreaga modernitate a literelor, a artelor, \u00een fine, a culturii din ultimul secol \u015fi ceva? Dac\u0103 grija pentru identitate e preocuparea zilei \u00een romanul francez \u015fi dac\u0103 identitatea e dat\u0103 de disperarea tr\u0103itului \u00een prezent(ul tehnicist sau globalist), am impresia c\u0103 Fran\u0163a de azi trebuie s\u0103-\u015fi caute \u201eidentitatea\u201d \u00een alt\u0103 parte: nici Fran\u0163a de ieri, nici lumea modern\u0103 \u00een sine nu par dispuse s\u0103-i cedeze monopolul disper\u0103rii. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
<\/p>\n
NOT\u0102:<\/strong> \u00cen num\u0103rul din februarie al Le Magazine litt\u00e9raire, Marc Weitzmann public\u0103 un eseu \u00eentru c\u00e2tva fulminant despre romanul francez contemporan, edificator \u00eenc\u0103 de la titlu: Roman: la nouvelle vague r\u00e9actionnaire (Romanul: noul val reac\u0163ionar). Autorii care ar ilustra aceast\u0103 tipologie a romanului reac\u0163ionar sunt Michel Houellebecq (cu tot ce-a scris, plus recentul Soumission), Aur\u00e9lien Bellanger… Cite\u0219te mai mult »Depresia identitar\u0103 sau excep\u0163ionalismul francez<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13675,13673,13674],"class_list":["post-22619","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eseistica-aplicata","tag-publicatia-le-magazine-litteraire","tag-romanul-francez-contemporan"],"views":2580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22619","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22619"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22619\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22619"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22619"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22619"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n* Din aceea\u015fi categorie cu TGV-ul care lezeaz\u0103 identitatea: o profesoar\u0103 de francez\u0103 a fost mustrat\u0103, zice-se, recent, fiindc\u0103, \u00eencuraj\u00e2ndu-i pe elevi s\u0103 citeasc\u0103, le-ar fi \u00eencurajat, de fapt, \u201ehabitudinile elitiste\u201d. De\u015fi vin din tabere diferite \u2013 paseistul respinge TGV-ul, progresistul, mereu democrat, descurajeaz\u0103 \u201eelitismul\u201d \u2013, \u00eemi par totu\u015fi din aceea\u015fi familie de spirite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"