{"id":22617,"date":"2015-03-05T13:56:33","date_gmt":"2015-03-05T11:56:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22617"},"modified":"2015-03-05T13:56:33","modified_gmt":"2015-03-05T11:56:33","slug":"toma-grigorie-un-salut-pe-aici-si-pe-dincolo","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/toma-grigorie-un-salut-pe-aici-si-pe-dincolo\/","title":{"rendered":"Toma Grigorie: Un salut, pe aici \u015fi pe dincolo"},"content":{"rendered":"

Intelectual rafinat \u015fi cultivat, fost unversitar de marc\u0103 \u015fi altitudine, profesorul Toma Grigorie scrie o poezie meditativ\u0103, de consemnare a unor st\u0103ri \u015fi momente intelective.<\/strong> <\/em>
\nCeea ce caracterizeaz\u0103, \u00een plus \u015fi \u00een mod evident, recentul s\u0103u volum de poezie Cum pot l\u0103sa poezia s\u0103-mi spun\u0103 adio (Bucure\u015fti, Tracus Arte, 2014) sunt gravitatea tonului, tematica crea\u0163iei salvatoare \u015fi consisten\u0163a dur-sever\u0103 a nota\u0163iilor existen\u0163iale. Tensiunea ce constituie arm\u0103tura situa\u0163iei lirice de baz\u0103 vine din con\u015ftiin\u0163a clar\u0103 a intr\u0103rii \u201epe ultima turnant\u0103\u201c. Eul liric este m\u0103rturisitor: \u201eam p\u0103truns \u00een febra furibund\u0103 a fini\u015fului\/ post\u015faptezecist\u201c (pe ultima turnant\u0103). Este vorba deci de o poezie a \u201eexisten\u0163ialului fini\u015f\u201e. Iner\u0163ia este ca \u00eentr-o astfel de situa\u0163ie de via\u0163\u0103 lirica s\u0103 se impregneze de melancolie, de retractilitate, de nostalgie \u015fi de tragic. Nimic din toate acestea \u00een cazul de fa\u0163\u0103: \u00eent\u00e2lnim un eu poetic stoic \u015fi lucid.
\nCel ce tr\u0103ie\u015fte se exprim\u0103 \u015fi construie\u015fte mesaje semnificante. \u00cen poezie mesajul este unul de tip liric: \u00een poezie este ca \u015fi cum de la lume \u201eprime\u015fti mesaje din p\u0103durea acvatic\u0103\u201c (muzeul din mare). Exist\u0103 un cititor pe care cumva poetul \u00eel vizeaz\u0103: \u201escriu cu ochii la tine cititorule\u201c (bun\u0103 ziua). Ochii poetului sunt \u00eentotdeauna \u00eemp\u0103ienjeni\u0163i, vocea sa este pe m\u00e2na cuvintelor, iar g\u00e2ndurile se dau pe m\u00e2na cititorului. Poetul nu vrea s\u0103 deranjeze sau s\u0103 se interpun\u0103 \u00eentre cititor \u015fi propria lui con\u015ftiin\u0163\u0103; el vrea doar s\u0103 fie acolo: \u201e\u00eeng\u0103duie-mi totu\u015fi s\u0103-\u0163i spun\/ bun\u0103 ziua\u201c (\u201ebun\u0103 ziua\u201c). Poezia este un semn cu ochiul sau un salut \u00een timp. Ea este o \u201ecarte deschis\u0103\u201c. Este la dispozi\u0163ia tuturor, dar nu to\u0163i \u015ftiu s-o citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 \u00een ea. Acest lucru este agravat de faptul c\u0103 poetul este o fiin\u0163\u0103 confuz\u0103. De aceea \u00een miezul poeziei st\u0103 ambiguitatea. Poetul este un om confuz \u015fi derutat: \u201enu \u015ftii cine e destinatarul\/ nici expeditorul nu \u015ftii\u201c (carte deschis\u0103). Un om confuz se adreseaz\u0103 unui alt om, confuz \u015fi derutat \u015fi el. \u00centre poet \u015fi cititor circul\u0103 ambiguitatea. Singurul semn ne\u00eendoielnic este salutul, un salut pe aici \u015fi pe dincolo.
\n\u00cen situa\u0163ia dat\u0103 eul liric pune \u00een discurs o ideatic\u0103 poetic\u0103 securizant\u0103. Ideea nuclear\u0103 este c\u0103 \u201eam murit perpetuu o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103\u201c (pe ultima turnant\u0103). Cu alte cuvinte, moartea nu mai produce emo\u0163ii negative, nu mai sperie, nu mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103, nu mai st\u00e2rne\u015fte fric\u0103, nu mai paralizeaz\u0103. Moartea se tr\u0103ie\u015fte odat\u0103 cu via\u0163a \u015fi ca o component\u0103 a vie\u0163ii. Din aceast\u0103 memorabil\u0103 idee, a mor\u0163ii distribuite de-a lungul vie\u0163ii, extragem dou\u0103 semnifica\u0163ii. Prima semnifica\u0163ie ar fi c\u0103 moartea se consum\u0103 tr\u0103ind; via\u0163a se tr\u0103ie\u015fte \u015fi se consum\u0103 odat\u0103 cu moartea, ele fiind consubstan\u0163iale. A doua semnifica\u0163ie este c\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t te afli \u00eenainte de moarte e\u015fti \u00een via\u0163\u0103 \u015fi, prin urmare, trebuie s\u0103 tr\u0103ie\u015fti via\u0163a pe care o ai, nu alta. Pentru a fi, precum este, o fiin\u0163\u0103 simbolic\u0103, omul trebuie s\u0103 fie \u015fi s\u0103 se simt\u0103, mai \u00eent\u00e2i, fiin\u0163\u0103 semnificant\u0103. Astfel, tr\u0103irile fiin\u0163ei umane pleac\u0103 de la semnifica\u0163ii \u015fi, \u00een special, nu de la semnifica\u0163iile date, ci de la semnifica\u0163iile atribuite. Pe aceast\u0103 platform\u0103 se construie\u015fte volumul \u00een discu\u0163ie al profesorului Toma Grigorie. Rezult\u0103 c\u0103, fiind element al vie\u0163ii, moartea devine o form\u0103 de via\u0163\u0103. De aceea, g\u00e2ndind moartea, poezia trebuie s\u0103 ne ajute \u201ea \u00een\u0163elege toate sensurile vie\u0163ii\u201c (via\u0163a cu sensurile ei). Mai mult, g\u00e2ndind moartea, nu se poate renun\u0163a la poezie: \u201ecum pot l\u0103sa poezia s\u0103-mi spun\u0103 adio\u201c (vers din poezia cu acela\u015fi titlu). Nu se poate renun\u0163a nu pentru c\u0103 poezia ar fi parte a unei singure vie\u0163i. Nu se poate renun\u0163a la poezie pentru c\u0103 ea este o component\u0103 a tuturor vie\u0163ilor, este o component\u0103 a vie\u0163ii tuturor: \u201epoezia e \u00een toate\u201c, iar unii \u201en-o g\u0103sesc pentru c\u0103 n-o caut\u0103\u201c (odat\u0103 cu). Meritul poeziei este c\u0103, fiind vibra\u0163ie la real, decripteaz\u0103 semnifica\u0163ia non-evident\u0103 c\u0103 \u201eodat\u0103 cu via\u0163a\u201c \u201efierbe moartea \u00een cazanul cu smoal\u0103\u201c (odat\u0103 cu).
\nLa modul comun moartea este o problem\u0103 de timp. Exist\u0103 \u015fi o moarte a sufletului, exist\u0103 \u015fi o moarte a inimii, \u015fi o moarte a sentimentelor. Totu\u015fi coordonata temporal\u0103 este esen\u0163ial\u0103 pentru explorarea poetic\u0103. Moartea \u015fi via\u0163a, frumosul \u015fi ur\u00e2tul sunt perfect compatibile \u015fi inextricabil dialectice. La Toma Grigorie moartea permite salvarea. Prin aceasta lirica sa este una luminoas\u0103. (Consider\u0103m c\u0103, \u00een plan simbolic, un scriitor este luminos dac\u0103 \u00een crea\u0163ia sa exist\u0103 o salvare.) Sunt momente \u00een care ne salveaz\u0103 frumosul, dar exist\u0103 \u015fi momente \u00een care \u201eomenirea este salvat\u0103 de ur\u00e2t\u201c (ploaia cu stele). Este vorba, mai \u00eent\u00e2i, de o salvare estetic\u0103. O alt\u0103 form\u0103 de salvare o reprezint\u0103 evadarea \u00een trecut. Trecutul nu este neap\u0103rat \u00eentoarcerea \u00een timp, ci mai cur\u00e2nd reg\u0103sirea unei st\u0103ri securizante. Exist\u0103 un trecut nenumit \u015fi un trecut numit. Trecutul f\u0103r\u0103 nume este timpul care a r\u0103mas \u00een urm\u0103: \u201e\u00eenaintez cu fa\u0163a \u00eenapoi e\/ viitorul meu din trecut multe\/ borne ruginite pe bordurile anilor unele\/ apar \u00een cea\u0163\u0103\/ (…)\/ privesc via\u0163a mea ca \u00eentr-o vitrin\u0103\/ (…)\/ via\u0163a\/ e o mare eroare\/ moartea singura \u00eent\u00e2mplare adev\u0103rat\u0103\u201c (singura \u00eent\u00e2mplare adev\u0103rat\u0103). O expresie compact\u0103 a trecutului numit este copil\u0103ria: \u201edin str\u00e2nsoarea min\u0163ii \u0163up\/ \u00een copacul copil\u0103riei\/ (…)\/ o perpetu\u0103 \u00eentoarcere\/ drumul b\u0103t\u0103torit de propriile umbre\/ (…)\/ g\u00e2ndul str\u0103bate locurile de joac\u0103\/ nimeni nu-\u0163i poate fura\/ avu\u0163iile copil\u0103riei ascunse\u201c (\u00een sipetul cu chei\u0163\u0103 de aur). O form\u0103 de anterior, de trecut nenumit, este ie\u015firea din \u00een\u0163elegere, din luciditate: sufletul a \u201etrecut dincolo de \u00een\u0163elegere\/ (…)\/ la nivel cerebral trebuie s\u0103\/ \u00eenve\u0163i s\u0103 mergi f\u0103r\u0103 picioare \u015fi s\u0103 pip\u0103i f\u0103r\u0103 m\u00e2ini\u201c (la nivel cerebral). Oboseala reduce capacitatea de \u00een\u0163elegere \u015fi \u00eengusteaz\u0103 orizontul cerebral; deci, \u00een acest mod, ne mai \u00eenaint\u00e2nd spre viitor, r\u0103m\u00e2i astfel mai aproape de trecut: \u201eoboseala cuminte \u00eel a\u015faz\u0103\/ (…)\/ pe o creang\u0103 de om obosit\u201c (muguri \u00eent\u00e2rzia\u0163i); \u201esufletul se a\u015faz\u0103 pe o banc\u0103 obosit\u201c (plecare).
\nVolumul este unitar ca viziune \u015fi ideatic\u0103. Situa\u0163ia poetic\u0103 creat\u0103 (omul post\u015faptezecist \u00een fa\u0163a mor\u0163ii) genereaz\u0103 o stare liric\u0103 bine conservat\u0103 de-a lungul c\u0103r\u0163ii. Vocea liric\u0103 r\u0103m\u00e2ne majoritar spontan\u0103, de\u015fi uneori intr\u0103 pe un portativ livresc, ceea ce de altfel nu este r\u0103u. Discursul liric este adaptat tematicii; el ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t suntem pe drum suntem doar ni\u015fte c\u0103l\u0103tori. Suntem muritori: per ansamblu, Cum pot l\u0103sa poezia s\u0103-mi spun\u0103 adio este un volum notabil care se cite\u015fte cu pl\u0103cere estetic\u0103 \u015fi intelectual\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Intelectual rafinat \u015fi cultivat, fost unversitar de marc\u0103 \u015fi altitudine, profesorul Toma Grigorie scrie o poezie meditativ\u0103, de consemnare a unor st\u0103ri \u015fi momente intelective. Ceea ce caracterizeaz\u0103, \u00een plus \u015fi \u00een mod evident, recentul s\u0103u volum de poezie Cum pot l\u0103sa poezia s\u0103-mi spun\u0103 adio (Bucure\u015fti, Tracus Arte, 2014) sunt gravitatea tonului, tematica crea\u0163iei… Cite\u0219te mai mult »Toma Grigorie: Un salut, pe aici \u015fi pe dincolo<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[13672,13671],"class_list":["post-22617","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poezie-meditativa","tag-profesorul-toma-grigorie"],"views":1180,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22617","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22617"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22617\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}