Cu un an \u00een urm\u0103, Ilie Rad \u015fi Ion Brad au publicat un masiv volum de Convorbiri purtate, cum se precizeaz\u0103 \u00een subti-
\ntlu, \u201edin prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103\u201c, pe care l-am comentat pe larg. Cei doi scriitori (Ilie Rad este \u015fi profesor de jurnalism) ne ofer\u0103 acum un nou volum de 600 de pagini, format mare, de aceast\u0103 dat\u0103 de \u201edialoguri epistolare s\u0103pt\u0103m\u00e2nale\u201c. Cele dou\u0103 c\u0103r\u0163i se deosebesc prin metoda de desf\u0103\u015furare reflectat\u0103 \u00een structura lor \u015fi, bine\u00een\u0163eles, prin tematic\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 ceva: dialogurile pe care le cuprinde recent ap\u0103rutul volum la aceea\u015fi prestigioas\u0103 editur\u0103 clujean\u0103 Eikon au fost sus\u0163inute cu ardeleneasc\u0103 r\u0103bdare \u015fi rigoare \u201edin iarn\u0103 p\u00e2n\u0103-n var\u0103\u201c, adic\u0103 \u00een cealalt\u0103 jum\u0103tate a anului. Pus \u00een oper\u0103, proiectul conceput de Ilie Rad s-a dovedit pe c\u00e2t de inspirat, pe at\u00e2t de fecund. Mai rar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 cite\u015fti o asemenea \u201ec\u0103r\u0103mid\u0103\u201c (cum este denumit\u0103 \u00een argoul editorial o carte ce dep\u0103\u015fe\u015fte 500 de pagini), care poate inhiba prin dimensiuni, f\u0103r\u0103 s\u0103 o po\u0163i l\u0103sa din m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103 de text, iar, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, \u015fi p\u00e2n\u0103 la ultima imagine a iconografiei care nu e doar una de arhiv\u0103 sentimental\u0103. Ilie Rad i-a trimis lui Ion Brad, la \u00eenceputul fiec\u0103rei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, o scrisoare prin care a propus una sau mai multe teme de dezbatere din domenii diverse: istorie, cultur\u0103, politic\u0103 etc. Partenerului s\u0103u de dialog la distan\u0163\u0103 nu i s-a cerut s\u0103 se refere strict la \u00eentreb\u0103ri, ca \u00eentr-un interviu obi\u015fnuit, ci numai, a\u015fa-zic\u00e2nd, la provoc\u0103ri, acord\u00e2ndu-i-se libertatea deplin\u0103 de a le aborda din perspectiva \u015fi cu mijloacele scriitorului de poezie, de proz\u0103, de memorialistic\u0103. A rezultat o carte ce nu e numai una de literatur\u0103 subiectiv\u0103 de foarte bun\u0103 calitate. Eseul, poezia, portretistica, memorialistica se completeaz\u0103 de minune \u00eentr-o scriere ce \u00ee\u015fi fixeaz\u0103, \u00eentre altele, ca \u0163int\u0103, prelungirea agoniei genului epistolar. Dar oare s\u0103 agonizeze aceast\u0103 specie?! Ilie Rad \u00eei relateaz\u0103 lui Ion Brad un eveniment ce avusese loc la Filiala din Cluj a Uniunii Scriitorilor: s\u0103rb\u0103torirea lui Mircea Muthu la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 70 de ani, prilej cu care cel aniversat a conferen\u0163iat despre literatura epistolar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 de la binecunoscuta coresponden\u0163\u0103 Alecsandri-Ghica p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. \u00cen opinia reputatului balcanolog, aceast\u0103 specie moare. \u00cen\u0163eleg \u00eengrijorarea lui Mircea Muthu, dar n-a\u015f dramatiza. De moarte nu cred c\u0103 poate fi vorba, fie \u015fi dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare faptul c\u0103 vasta literatur\u0103 epistolar\u0103 universal\u0103 \u015fi rom\u00e2neasc\u0103 existent\u0103 s-ar putea s\u0103 devin\u0103 mai interesant\u0103 \u015fi chiar mai vie \u00een era electronic\u0103, cel pu\u0163in pentru istoricii literari \u015fi ai culturii, ca \u015fi pentru cititorii rafina\u0163i. Oricum, soarta literaturii epistolare nu se va deosebi prea mult de cea a literaturii \u00een general.
\nProtagoni\u015ftii acestui roman epistolar, care sunt nu o dat\u0103 \u00een dezacord, fac ample comentarii \u201ela cald\u201c despre felurite evenimente, \u00eendeosebi culturale, artistice, \u015ftiin\u0163ifice, dar nu numai, sau privind lecturi la zi, inclusiv ale presei culturale \u015fi social-politice. Sunt multe demersuri de remarcat \u00een acest pasionant epistolar. Unul ar fi cel de reconsiderare cu luciditate, cu spirit critic, dar \u015fi polemic, a unor valori, idei, teorii, opere. De pild\u0103, Ion Brad se refer\u0103 la concep\u0163ia istorist\u0103 \u2013 \u201esingura valabil\u0103 p\u00e2n\u0103 azi\u201c \u2013 a lui D. Dr\u0103ghicescu (Din psihologia poporului rom\u00e2n) \u015fi o comenteaz\u0103 judicios. Actualitatea ei este frapant\u0103. Nu po\u0163i s\u0103 nu depl\u00e2ngi, mai ales dup\u0103 experien\u0163a ultimului sfert de veac, dezbinarea, m\u00e2nc\u0103toria la rom\u00e2ni, \u00een fine, r\u0103zboiul rom\u00e2no-rom\u00e2n, blestem mo\u015ftenit se pare de la vechii ge\u0163i, de care au profitat \u015fi profit\u0103 to\u0163i pescuitorii \u00een ape tulburi, to\u0163i ambusca\u0163ii \u015fi \u015fmecherii lumii, adeseori \u00een chip de salvatori \u015fi \u0163es\u0103tori de umbrele de securitate ce stau s\u0103 se destrame, a\u015fa cum ne \u00eenva\u0163\u0103 istoria, magistra vitae, la prima pal\u0103 de v\u00e2nt politic \u015fi, Doamne fere\u015fte!, militar care, ca orice v\u00e2nt, \u00ee\u015fi schimb\u0103 direc\u0163ia \u015fi b\u0103taia dup\u0103 curen\u0163ii de interese. Nu po\u0163i s\u0103 negi, dac\u0103 ai capul pe umeri \u015fi e\u015fti de bun\u0103 credin\u0163\u0103, fa\u0163\u0103 de neamul t\u0103u \u00eenainte de toate, c\u0103 una dintre sl\u0103biciunile endemice ale rom\u00e2nilor este \u201eadaptarea lor prea u\u015foar\u0103 la situa\u0163ii istorice, na\u0163ionale sau externe, adic\u0103 oportunismul, pragul real al tr\u0103d\u0103rii unor idealuri, crezuri, angajamente\u201c, cum constat\u0103 Ion Brad cu invidiabila sa experien\u0163\u0103, inclusiv cea de diplomat. Sunt de re\u0163inut apoi, \u00een acest context, c\u00e2teva propozi\u0163ii ale polivalentului scriitor ardelean: \u201eC\u00e2nd un \u015fef (bisericesc sau civil) accept\u0103 \u00eenvestitura suprem\u0103, se logode\u015fte cu moartea. Altcum este numai un \u00een\u015fel\u0103tor, care nu e convins de misiunea lui. Dac\u0103 Horea ar fi reu\u015fit s\u0103 fug\u0103 \u00een Moldova \u015fi s\u0103 dispar\u0103 necunoscut, memoria lui ar fi fost numai pe jum\u0103tate pre\u0163uit\u0103. Dac\u0103 Avram Iancu ar fi fost tras pe roat\u0103, sau mort \u00een temni\u0163\u0103, memoria lui \u00een sufletul rom\u00e2nilor ar fi fost neasemuit mai mare\u201c. Alte racile \u0163in tot de psihologia \u015fi de caracterul celor din acest spa\u0163iu carpato-danubiano-pontic, locuit de rom\u00e2ni, ca europeni r\u0103u plasa\u0163i, cum zicea un alt scriitor important n\u0103scut \u00een \u0163ara lui Eminescu. Bun\u0103oar\u0103, pe cine pream\u0103rim f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi pe cine condamn\u0103m iresponsabil \u015fi imoral. Dou\u0103 exemple la zi. Ambele evocate \u00een Dialogurile epistolare. De ceva vreme Paul Cornea, altminteri un distins profesor, un critic, istoric literar \u015fi eseist remarcabil, pe care \u00eel cunosc, ca unul care mi-am f\u0103cut studiile la Ia\u015fi, numai citindu-i c\u0103r\u0163ile, a devenit nici mai mult, nici mai pu\u0163in, o figur\u0103 emblematic\u0103 a culturii na\u0163ionale, \u00een timp ce G. C\u0103linescu, abia el cu adev\u0103rat o figur\u0103 emblematic\u0103, este acuzat, la 50 de ani de la moarte (12 martie curent) c\u0103 ar fi fost nici mai mult, nici mai pu\u0163in \u201eapostolul lui Stalin\u201c. El \u015fi Mihail Sadoveanu. A-l pune pe C\u0103linescu al\u0103turi de \u201ecoco\u015fatul de la Notre Dame\u201c, Chi\u015finevschi, de Ana Pauker, de Chivu Stoica, de Valter Roman \u015fi de al\u0163i cominterni\u015fti \u015fi agen\u0163i ai NKVD-lui care au s\u0103v\u00e2r\u015fit crime \u00eempotriva poporului rom\u00e2n \u015fi a culturii rom\u00e2ne\u015fti, cum a f\u0103cut-o recent un cotidian, este o enormitate pe care, cu o sintagm\u0103 a lui C\u0103linescu \u00eensu\u015fi, doar vasta ignoran\u0163\u0103 o mai poate c\u00e2t de c\u00e2t scuza. C\u0103 de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! \u201eCum ar fi ar\u0103tat cultura rom\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 prezen\u0163a lui G. C\u0103linescu \u00een pres\u0103 \u015fi \u00een lumea universitar\u0103, p\u00e2n\u0103 a fost alungat de stalini\u015ftii care \u00eel acuz\u0103 acum de \u00abcompromisuri\u00bb?\u201c \u2013 \u00eentreab\u0103 Ion Brad. O \u00eentrebare care \u00ee\u015fi con\u0163ine r\u0103spunsul.
\nUnul dintre multele subiecte incitante ale acestor dialoguri este Falsul tratat de manipulare al Anei Blandiana, carte pe care Ilie Rad o consider\u0103 mai valoroas\u0103 dec\u00e2t cele ale Hertei M\u00fcller \u201ehr\u0103nite din aceea\u015fi realitate rom\u00e2neasc\u0103\u201c. Apreciere la care subscriu f\u0103r\u0103 ezitare. \u00centre altele, Ilie Rad citeaz\u0103 din ea un fragment care ne pune pe g\u00e2nduri: \u201eIndiferent \u00een ce fel ne-am privi \u015fi am vrea s\u0103 ne scriem istoria secolului XX, nu putem eluda faptul c\u0103 suntem poporul care \u015fi-a executat \u2013 \u00een urma unor procese juridice premeditate, gr\u0103bite de presiunea evenimentelor \u2013 doi \u015fefi de stat (…) Valen\u0163ele Miori\u0163ei, ca ale oric\u0103rei capodopere, sunt multiple \u015fi tulbur\u0103tor de diferite: este un poem al mor\u0163ii luminoase, prin \u00eentoarcerea la natur\u0103, dar este \u015fi o analiz\u0103 a tradi\u0163ionalei noastre incapacit\u0103\u0163i de a ne solidariza, a dezbin\u0103rii ca ingredient mereu dizolvant al compozi\u0163iei suflete\u015fti \u015fi al coeziunii, devenite astfel imposibil\u0103. \u015ei, mai presus de toate, este un bocet al renun\u0163\u0103rii la \u00eempotrivire, al accept\u0103rii r\u0103ului considerat fatal. Poate fi socotit singurul popor din Europa de Est care a ie\u015fit din comunism printr-o baie de s\u00e2nge un popor bl\u00e2nd?\u201c. Scrisoarea de r\u0103spuns a lui Ion Brad (22 de pagini) este, \u00een fond, un eseu despre putere \u015fi moral\u0103. Lectura lui mi-a sugerat un adev\u0103r al vie\u0163ii \u015fi al istoriei pe care, din p\u0103cate, \u00eel pierdem din vedere, \u015fi anume c\u0103 manipularea nu este niciodat\u0103 univoc\u0103. Manipulatul manipuleaz\u0103 la r\u00e2ndu-i, iar uneori, dac\u0103 nu cumva adeseori, chiar pe manipulatorul s\u0103u. A\u015f mai remarca din ampla scrisoare-eseu mica antologie de reflec\u0163ii, confesiuni \u015fi \u201eidei primite\u201c, formulate memorabil de Ana Blandiana. Ion Brad le nume\u015fte \u201eexerci\u0163ii de \u00een\u0163elepciune\u201c. Reproduc una dintre ele: \u201ePolitic vorbind, singura constan\u0163\u0103 a vie\u0163ii noastre a fost mereu provizoratul. \u00cenainte tr\u0103iam \u00eentre dou\u0103 r\u0103scruci de \u015furub, acum tr\u0103im \u00eentre dou\u0103 campanii electorale. Faptul c\u0103 acum lucrurile au aerul c\u0103 depind \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 de noi nu le face mai suportabile. A\u015f zice chiar dimpotriv\u0103!\u201c. Ampla epistol\u0103 a lui Ion Brad con\u0163ine \u015fi un expresiv portret al lui Romulus Rusan. Epistolierul face referiri \u015fi la c\u0103r\u0163ile scriitorului, \u00een opinia mea, oarecum nedrept\u0103\u0163it de critic\u0103. Din Ora\u015fe \u015fi silabe extrage \u201eun film \u00eenchinat Eladei\u201c cum nu se poate mai ilustrativ: \u201eInsula Egina este una dintre acele minuni elene formate dintr-un templu, un munte \u015fi o mare, una din acele minuscule parcele de univers \u00een care, l\u0103s\u00e2ndu-se \u00een voia spiritului, materia a descoperit cu deliciu, de milenii \u00eentregi, cea de-a patra stare de agregare: simbolul\u201c. \u00cen Cauze pierdute, o alt\u0103 carte a lui Romulus Rusan (Ion Brad \u00eei ortografiaz\u0103 prenumele: Romul) admir\u0103 virtuozitatea prozatorului \u201ede a contura portrete din c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de condei\u201c, precum \u015fi \u201eun gust insolit \u015fi straniu, care, atunci c\u00e2nd este bine dirijat, produce efecte artistice magice\u201c. \u00cen fine, scriitorul remarc\u0103 ceea ce a creat admirabilul cuplu Ana Blandiana\u2013Romulus Rusan la Sighet: renumitul muzeu, memorial de cople\u015fitoare for\u0163\u0103 evocatoare \u015fi spa\u0163iu de documentare de anvergur\u0103 european\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu un an \u00een urm\u0103, Ilie Rad \u015fi Ion Brad au publicat un masiv volum de Convorbiri purtate, cum se precizeaz\u0103 \u00een subti- tlu, \u201edin prim\u0103var\u0103 p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103\u201c, pe care l-am comentat pe larg. Cei doi scriitori (Ilie Rad este \u015fi profesor de jurnalism) ne ofer\u0103 acum un nou volum de 600 de pagini, format… Cite\u0219te mai mult »Lumea de ieri \u015fi de azi \u00een dialoguri epistolare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1633,2006,2852],"class_list":["post-22612","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri","tag-ilie-rad","tag-ion-brad"],"views":1154,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22612","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22612"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22612\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22612"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22612"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22612"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}