{"id":22605,"date":"2015-03-05T13:39:02","date_gmt":"2015-03-05T11:39:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22605"},"modified":"2015-03-05T13:39:02","modified_gmt":"2015-03-05T11:39:02","slug":"nietzsche-si-cele-trei-intruchipari-ale-sensului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nietzsche-si-cele-trei-intruchipari-ale-sensului\/","title":{"rendered":"Nietzsche \u015fi cele trei \u00eentruchip\u0103ri ale sensului"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00centr-un studiu amplu (Friedrich Nietzsche, 1992), Volker Gerhardt sus\u0163ine c\u0103 filosoful german ar fi primul autor modern care folose\u015fte expresia \u201esens al vie\u0163ii\u201c (Sinn des Lebens). O face \u00eentr-un fragment din 1875, r\u0103mas mult\u0103 vreme necunoscut. Probabil are dreptate, de\u015fi, \u00een astfel de chestiuni, oric\u00e2nd po\u0163i constata c\u0103 un alt autor, de alt\u0103dat\u0103, a spus deja ceea ce p\u0103rea nespus. Important mi se pare \u00eens\u0103 un alt lucru, anume c\u0103 Nietzsche folose\u015fte tocmai aceast\u0103 expresie, \u015fi nu, de pild\u0103, \u201eesen\u0163\u0103 a vie\u0163ii\u201c sau \u201era\u0163iune a vie\u0163ii\u201c. Nu vorbe\u015fte nici de o \u201ecale a vie\u0163ii\u201c, a\u015fa cum obi\u015fnuiau vechii stoici sau, mai t\u00e2rziu, Montaigne, Descartes \u015fi al\u0163ii. De ce cred c\u0103 e relevant\u0103 o asemenea schimbare \u00een modul de a vorbi al omului european ?<\/strong> <\/em><br \/>\n\u00cen prim\u0103 instan\u0163\u0103, termenul \u201esens\u201c pare s\u0103 spun\u0103 mult mai pu\u0163in dec\u00e2t ceilal\u0163i. Nu semnific\u0103 prin el \u00eensu\u015fi ceva deplin, nici posibilitatea unor deschideri salutare. Nu implic\u0103 neap\u0103rat o metafizic\u0103. A\u015fa cum \u015ftim, sensul este de obicei multiplu \u015fi neutru, ca \u015fi num\u0103rul sau, mai bine spus, ca \u015fi ritmul celor proprii vie\u0163ii. Nu este prin el \u00eensu\u015fi pozitiv, edificator. Uneori avem \u00een fa\u0163\u0103 sensuri \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, ivite nu se \u015ftie cum. Sau complet indiferente, precum cele ale unor conduite tehnice. Eventual, sensuri egale cu ele \u00eensele, vide, ca \u00een unele procese mecanice. Nu mai pu\u0163in sensuri disolutive, violente, absurde. Cu alt prilej, am numit c\u00e2teva situa\u0163ii \u00een care expresia \u201esens absurd\u201c e perfect legitim\u0103 (Privind altfel lumea celor absurde, \u00a7\u00a7 11, 17). Este un termen auster, mai tehnic, de regul\u0103 neutru. Desigur, etimologia sa profund echivoc\u0103 (latinescul sensus, de pild\u0103, \u00eenseamn\u0103 \u00eenainte de toate sim\u0163, sensibilitate, afec\u0163iune) \u015fi forjarea sa \u00een ordine existen\u0163ial\u0103 poate s\u0103-i descopere accep\u0163iuni neb\u0103nuite. De altfel, Nietzsche se refer\u0103 \u00een acel fragment timpuriu la \u00eens\u0103\u015fi realizarea de sine a omului. Spune acolo c\u0103 pu\u0163ini oameni se consider\u0103 pe ei \u00een\u015fi\u015fi individualit\u0103\u0163i. Doar sub trei forme de existen\u0163\u0103 (Existenzformen) omul cap\u0103t\u0103 individualitate: ca filosof, ca sf\u00e2nt \u015fi ca artist. Nu \u015fi ca om de \u015ftiin\u0163\u0103, de pild\u0103, \u00eentruc\u00e2t acesta \u00ee\u015fi omoar\u0103 timpul cu tot felul de chestiuni, cum ar fi descrierea particulelor elementare, ceea ce nu are de-a face cu sensul vie\u0163ii. Mul\u0163i oameni, precum filologii, tr\u0103iesc \u015fi lucreaz\u0103 pentru a preg\u0103ti \u201eun om adev\u0103rat\u201c, o individualitate, care, doar ea, poate s\u0103 spun\u0103 ceva semnificativ cu privire la valoarea vie\u0163ii. Cu toate acestea, mare parte din munca lor, asemeni celei a unor furnici, r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 f\u0103r\u0103 sens \u015fi superflu\u0103.<br \/>\nAcest episod modern va fi comentat mai t\u00e2rziu de Jean Grondin (Le sens de la vie: une question assez r\u00e9cente, mais pleine de saveur, 2001). Interpretul constat\u0103 c\u0103, pentru Nietzsche, filosoful, sf\u00e2ntul \u015fi artistul apar ca artizani ai propriului destin. Ei fac din via\u0163a lor oper\u0103 de art\u0103, o lucrare des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Pot deveni modele, surse de inspira\u0163ie \u015fi formare. Ceilal\u0163i, \u00een schimb, se las\u0103 tr\u0103i\u0163i de via\u0163\u0103, \u201epar s\u0103 se abandoneze unor preocup\u0103ri vane \u015fi futile\u201c. G\u00e2nditorul german a dorit de fapt \u201es\u0103 celebreze propriile idealuri de via\u0163\u0103\u201c, a\u015fa cum s-au configurat acestea \u00een anii tinere\u0163ii sale. Folose\u015fte cuv\u00e2ntul \u201esens\u201c (\u201esens al vie\u0163ii\u201c) asemeni unui filolog de profesie, presupune c\u0103 via\u0163a poate fi citit\u0103 ca un text. \u201eAsemeni unui text citit sau spus, via\u0163a posed\u0103 un \u00eenceput, un sf\u00e2r\u015fit \u015fi prin aceasta o direc\u0163ie \u015fi un sens. Poate fi considerat\u0103 un &lt;parcurs cu sens&gt; (astfel un cursus, de unde ideea de &lt;carier\u0103&gt;), susceptibil\u0103 de direc\u0163ie \u015fi grij\u0103, dar \u015fi de r\u0103sturn\u0103ri sau catastrofe\u201c. Problema care se va pune este dac\u0103 aceast\u0103 tram\u0103 are un sens \u015fi, dac\u0103 da, care anume. Ar fi \u00een joc un gen de \u201efilologizare\u201c a existen\u0163ei omene\u015fti. \u00cen consecin\u0163\u0103, se ivesc \u00eentreb\u0103ri relativ noi: un asemenea sens e imanent vie\u0163ii sau, dimpotriv\u0103, \u00eei este insuflat? Poate fi acesta inventat sau prescris de cineva anume? Sunt \u00eentreb\u0103ri ce decurg din \u00eens\u0103\u015fi respectiva presupozi\u0163ie filologic\u0103, anume c\u0103 via\u0163a omului este asemeni unui text.<br \/>\n\u00centr-adev\u0103r, Nietzsche \u00eensu\u015fi a fost un bun filolog, un cercet\u0103tor atent al vechilor texte. A fost sensibil \u00een tinere\u0163e la unele idealuri, precum cel al individualit\u0103\u0163ii \u201eomului adev\u0103rat\u201c. \u00cens\u0103 va \u00eent\u00e2lni, inclusiv \u00een zona filologiei, reflexele omului obsedat de calcul \u015fi de \u201efaptul pozitiv\u201c. \u00cent\u00e2lne\u015fte deopotriv\u0103 pe cel care invoc\u0103 la tot pasul \u201etribunalul ra\u0163iunii\u201c. Se distan\u0163eaz\u0103 de ace\u015ftia \u015fi, nu mai pu\u0163in, de idealurile sale timpurii. Este ceea ce voi discuta \u00een continuare, ca un mic adaos la cele spuse de interpretul canadian.<br \/>\nLucid ca pu\u0163ini al\u0163ii, Nietzsche va \u015fti cum s\u0103 \u00eent\u00e2mpine noii idoli, marile utopii ale modernit\u0103\u0163ii. Prive\u015fte cu suspiciune at\u00e2t elanurile \u201eluminilor\u201c, c\u00e2t \u015fi o anume dispozi\u0163ie romantic\u0103 a vremii, deopotriv\u0103 atitudinea care se voia cu totul nou\u0103, pozitivist\u0103. Observ\u0103 c\u0103 fiecare dintre ele caut\u0103 s\u0103 afirme o ra\u0163iune a celor existente \u015fi un sens al vie\u0163ii. Fiecare exalt\u0103 un nume al realit\u0103\u0163ii \u015fi al adev\u0103rului. Doar c\u0103 pe scen\u0103 se confrunt\u0103 iar\u0103\u015fi ceea ce se poate vedea dintotdeauna: varii interpret\u0103ri sau perspective, moduri diferite ale voin\u0163ei \u015fi ale vie\u0163ii. Iar \u00een spatele lor nu se afl\u0103 nimic, nici un \u00eenceput prim, nici un temei dat ca atare. Are loc doar disputa unor voin\u0163e, cu nevoia lor de dominare \u015fi supunere. Lumea se compune, \u00een acest caz, nu din lucruri \u201ereale\u201c \u015fi \u201eaparente\u201c, ci din tot felul de interpret\u0103ri, semnifica\u0163ii, titluri instituite \u00een jocul unor voin\u0163e. Desigur, \u201enevoile noastre sunt cele care interpreteaz\u0103 lumea, instinctele noastre\/ sociale\/ cu ale lor \u00abpentru\u00bb \u015fi \u00ab\u00eempotriv\u0103\u00bb\u201c (Voin\u0163a de putere, \u00a7 481, traducere de Claudiu Baciu, 1999). Nu se poate vorbi de sensuri deja date, nici de sensuri a c\u0103ror universalitate cade pur \u015fi simplu din afara vie\u0163ii.<br \/>\n\u00cen acela\u015fi timp, Nietzsche face diagnoza unui fenomen ale c\u0103rui r\u0103d\u0103cini sunt vechi \u00een istoria european\u0103. Observ\u0103 eroziunea serioas\u0103 a unor valori (mai ales a \u201evalorilor supreme\u201c), ineficien\u0163a lor. Acestea nu mai au puterea, ca alt\u0103dat\u0103, s\u0103 anime \u015fi s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 un mod de via\u0163\u0103, s\u0103 inspire noi a\u015ftept\u0103ri. \u201eNihilismul st\u0103 la u\u015f\u0103: de unde ne vine acest oaspete, cel mai straniu cu putin\u0163\u0103? \/&#8230;\/ Suferin\u0163a, mizeria sufleteasc\u0103, trupeasc\u0103, intelectual\u0103 nu pot, ca atare, s\u0103 produc\u0103 nihilismul (adic\u0103 refuzul radical al valorii, al sensului \u015fi al dezirabilit\u0103\u0163ii)\u201c (\u00a7 1). \u00cen declin se afl\u0103 aproape orice surs\u0103 a sensului. De pild\u0103, interpretarea cre\u015ftin\u0103 a lumii \u015fi deopotriv\u0103 cea moral\u0103. Dar \u015fi opusul lor, \u201ecredin\u0163a fanatic\u0103 \u00abtotul e fals\u00bb\u201c, ideea c\u0103 nimic nu are sens, ca \u015fi cum unele distinc\u0163ii \u2013 adev\u0103r \/ fals, sens \/ nonsens \u2013 s-ar putea face din afara oric\u0103rei interpret\u0103ri \u015fi voin\u0163e. \u00cen declin se afl\u0103 \u015fi interpretarea filosofic\u0103 a lumii, \u201e\u00eencerc\u0103rile filosofice de a dep\u0103\u015fi \u00abDumnezeul moral\u00bb (Hegel, panteismul)\u201c. Sau unele \u201eidealuri populare\u201c \u015fi, deopotriv\u0103, \u00eencercarea de a trece dincolo de ele (\u201edep\u0103\u015firea idealurilor populare: \u00een\u0163eleptul, sf\u00e2ntul, poetul\u201c). Nu doar ipostazierea unor sensuri indic\u0103 declinul, ci deopotriv\u0103 nega\u0163ia lor violent\u0103, frust\u0103. Iar dac\u0103 cineva s-ar dori mai radical, socotind c\u0103 orice interpretare a lumii e fals\u0103, nu ar face dec\u00e2t s\u0103 exprime la limit\u0103 \u015fi cumva pe dos aceea\u015fi atitudine. Ar expune un fel de budism contraf\u0103cut (\u201eInconsisten\u0163a unei interpret\u0103ri a lumii, c\u0103reia i-a fost consacrat\u0103 o energie enorm\u0103, treze\u015fte suspiciunea dac\u0103 nu cumva toate interpret\u0103rile lumii sunt false. Tr\u0103s\u0103tur\u0103 budist\u0103, setea nimicului\u201c). Ai de-a face iar\u0103\u015fi cu o interpretare, \u00een joc fiind o voin\u0163\u0103 dezabuzat\u0103 \u015fi excesiv\u0103 \u00een nega\u0163ie.<br \/>\nCe vedem acum de fapt? \u00cen acest fragment t\u00e2rziu, probabil din ultimii ani, Nietzsche revine iar\u0103\u015fi la cele trei mari figuri prin care via\u0163a se afirm\u0103: \u00een\u0163eleptul (\u00een locul filosofului), sf\u00e2ntul \u015fi poetul (\u00een locul artistului). Nu mai exalt\u0103 ca \u00een tinere\u0163e apari\u0163ia lor singular\u0103, sensul pe care \u00eel \u00eentrupeaz\u0103. \u00cen fond, \u0163in ele \u00eensele de o interpretare, de un joc al voin\u0163ei. Exprim\u0103 acele \u201eidealuri populare\u201c ce apar la un moment dat ca autentice, originare. Iar conflictul dintre ele nu e dep\u0103\u015fit (\u201eAntagonismul dintre \u00abadev\u0103rat\u00bb \u015fi \u00abfrumos\u00bb \u015fi \u00abbun\u00bb\u201c). Desigur, unii caut\u0103 s\u0103-l dep\u0103\u015feasc\u0103, s\u0103 afle alte idealuri autentice. Numai c\u0103 \u015fi gestul din urm\u0103 \u0163ine de aceea\u015fi logic\u0103: at\u00e2ta vreme c\u00e2t neag\u0103 via\u0163a ca atare \u015fi instituie, chiar pe golul acesteia, un \u201edincolo\u201c, sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een nihilism. Cele trei figuri prin care via\u0163a pare s\u0103 se afirme nu valoreaz\u0103 prin ele \u00eensele. Nu reprezint\u0103 forme ale unui \u201e\u00een sine\u201c, e absurd a vorbi de a\u015fa ceva. Nu se situeaz\u0103 dincolo de ceea ce e propriu vie\u0163ii, afectelor ei abisale. Dimpotriv\u0103, sunt ceea ce sunt doar ca interpret\u0103ri ale acesteia, perspective de limit\u0103. Sau, cu o expresie a filosofului, linii de orizont (\u00a7 482), reale doar at\u00e2ta timp c\u00e2t le percepe sau le caut\u0103 cineva.<br \/>\nNu ar trebui s\u0103 ne sperie, ast\u0103zi, acest mod de a vorbi. \u00cen definitiv, cele trei \u00eentruchip\u0103ri ale sensului pe care le invoc\u0103 Nietzsche, \u00een\u0163eleptul, sf\u00e2ntul \u015fi poetul, ar putea s\u0103 conteze \u015fi s\u0103 inspire \u00een m\u0103sura \u00een care nu neag\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103 \u00een trup, nu sf\u00e2r\u015fesc \u00een nihilism asemeni oric\u0103rui idol al g\u00e2ndirii sau al voin\u0163ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-un studiu amplu (Friedrich Nietzsche, 1992), Volker Gerhardt sus\u0163ine c\u0103 filosoful german ar fi primul autor modern care folose\u015fte expresia \u201esens al vie\u0163ii\u201c (Sinn des Lebens). O face \u00eentr-un fragment din 1875, r\u0103mas mult\u0103 vreme necunoscut. Probabil are dreptate, de\u015fi, \u00een astfel de chestiuni, oric\u00e2nd po\u0163i constata c\u0103 un alt autor, de alt\u0103dat\u0103, a spus&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nietzsche-si-cele-trei-intruchipari-ale-sensului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nietzsche \u015fi cele trei \u00eentruchip\u0103ri ale sensului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13662,13663,13664,13665],"class_list":["post-22605","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-modul-de-a-vorbi-al-omului-european","tag-sens-al-vietii","tag-termenul-sinn-des-lebens","tag-utopii-ale-modernitatii"],"views":1265,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22605","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22605"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22605\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}