{"id":22603,"date":"2015-03-05T13:36:38","date_gmt":"2015-03-05T11:36:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22603"},"modified":"2015-03-05T13:36:38","modified_gmt":"2015-03-05T11:36:38","slug":"inima-rece","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inima-rece\/","title":{"rendered":"Inim\u0103 rece"},"content":{"rendered":"

Str\u0103-str\u0103-str\u0103nepotul lui Petru\u015fka (a\u0163i citit Suflete moarte de Gogol?) nu poate fi altul dec\u00e2t Benedikt, personajul principal din romanul Tatianei Tolstaia, Z\u00e2tul.<\/strong><\/em>
\nPetru\u015fka citea ca s\u0103 par\u0103 un domn, ca s\u0103 se ridice \u00een propriii s\u0103i ochi. Benedikt cite\u015fte \u00eempins de instinct. Nu dore\u015fte s\u0103 fie v\u0103zut ori admirat, nu-i plac musafirii. Vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 singur. \u00cen deosebire de Petru\u015fka, el nu are nicio vanitate. Nu-l ispite\u015fte noble\u0163ea. \u00cei une\u015fte altceva, \u00een schimb. Am\u00e2ndoi citesc absolut orice, \u00een dezordine, haotic. Nu sunt \u00een stare s\u0103 aleag\u0103, s\u0103 judece, s\u0103 discrimineze, nu pot face o ierarhie \u00een mul\u0163imea c\u0103r\u0163llor, nu simt bucuria clasific\u0103rii, citesc plat, neutru. Totul li se pare la fel de pre\u0163ios \u015fi la fel de insignifiant. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu-i a\u015fa?, o carte este o carte, nici mai mult, dar nici mai pu\u0163in de at\u00e2t. Adic\u0103 un obiect posedat, folosit, care-i deosebe\u015fte de to\u0163i ceilal\u0163i (de neferici\u0163ii care n-au c\u0103r\u0163i), f\u0103r\u0103 s\u0103 le dea totu\u015fi o identitate, o consisten\u0163\u0103, o ad\u00e2ncime.
\nS\u0103 ne oprim la Benedikt, el reprezint\u0103 un \u201ecaz\u201c, Petru\u015fka era doar un personaj secundar, un \u00eenchipuit, un bufon. A\u015f observa mai \u00eent\u00e2i c\u0103 Benedikt este un cititor \u00een fiin\u0163a c\u0103ruia vechea \u201eopozi\u0163ie\u201c dintre via\u0163\u0103 \u015fi c\u0103r\u0163i prime\u015fte dintr-o dat\u0103 un sens cu totul surprinz\u0103tor. Devine, la nivelul cel mai de jos, fire\u015fte, pur \u015fi simplu identitate. Benedikt cite\u015fte ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 (sumar) \u015fi tr\u0103ie\u015fte ca s\u0103 citeasc\u0103 (la fel de sumar). \u00cen mintea lui, a tr\u0103i \u015fi a citi, a citi \u015fi a tr\u0103i semnific\u0103 unul \u015fi acela\u015fi lucru: a achizi\u0163iona c\u0103r\u0163i (cu orice pre\u0163, prin orice mijoace, prin crim\u0103 chiar) \u015fi a le parcurge cu egal interes. Nu-l preocup\u0103 c\u0103r\u0163ile vechi dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care nu le-a citit. De \u00eendat\u0103 ce le str\u0103bate, cad \u00een afara interesului s\u0103u. Benedikt nu recite\u015fte. Pl\u0103cerile lui nu dureaz\u0103. Vrea mereu titluri noi.
\n\u00cen cazul lui, a tr\u0103i \u015fi a citi nu \u00eenseamn\u0103 prea mult. Tr\u0103ie\u015fte precar \u015fi cite\u015fte precar. \u00centr-un sens, biografia lui Benedikt este bibliografia lui.
\nDup\u0103 ce se \u00eensoar\u0103 cu preafrumoasa Olenka, fiica Sanitarului \u015eef, cititul devine unica lui ocupa\u0163ie, unica lui pasiune (termenul e impropriu, n-am g\u0103sit altul). Nu-l mai intereseaz\u0103 nimic altceva. Uit\u0103 subit de femeie. Renun\u0163\u0103 la meseria de scrib. Nu mai iese din odaie, nu se mai scoal\u0103 din pat, nu mai m\u0103n\u00e2nc\u0103, nu mai doarme, nu se mai uit\u0103 pe geam, nu mai vorbe\u015fte cu cei din jur, nu d\u0103 aten\u0163ie comentariilor, \u015fu\u015fotelilor, insinu\u0103rilor, r\u0103spunde la \u00eentreb\u0103ri monosilabic sau nu r\u0103spunde deloc. S-a \u00eenchis perfect \u00een obsesia lui maniacal\u0103. S-a \u00eendep\u0103rtat de oameni. De \u00eendat\u0103 ce are c\u0103r\u0163i, harurile Olenk\u0103i nu-l mai atrag.
\nC\u0103s\u0103toria \u00eemi aminte\u015fte de basmul lui Wilhelm Hauff, Inim\u0103 rece. Benedikt nu vrea, \u00een schimbul inimii sale vii, o sut\u0103 de mii de guldeni, ca personajul lui Hauff, oricum, \u00een or\u0103\u015felul Fiodor-Kuzminsk, banul nu mai valoreaz\u0103 nimic, el vrea o sut\u0103 de mii de c\u0103r\u0163i, vrea toate tip\u0103riturile cu putin\u0163\u0103, lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice, reviste de specialitate, tratate filosofice (nu lipsesc Kant, Schopenhauer, Sartre), publica\u0163ii de tot felul, bro\u015furi din scoar\u0163\u0103 de mesteac\u0103n, ultimul avatar al c\u0103r\u0163ii. Nu conteaz\u0103 tematica lor. Cite\u015fte orice. \u015ei, pentru a ob\u0163ine c\u00e2t mai multe c\u0103r\u0163i, Benedikt accept\u0103 o inim\u0103 de piatr\u0103. C\u0103r\u0163ile sunt mai presus de om. Posesia lor justific\u0103 orice f\u0103r\u0103delege.
\n\u00cen fond, cu excep\u0163ia lor, nu-l mai preocup\u0103 nimic altceva. Cite\u015fte ne\u00eentrerupt, pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103, carte dup\u0103 carte, f\u0103r\u0103 s\u0103-i plac\u0103 una mai mult (sau mai pu\u0163in) dec\u00e2t alta, f\u0103r\u0103 s\u0103 opteze, cu egal\u0103 disponibilitate, cu egal\u0103 bun\u0103voin\u0163\u0103, cu egal\u0103 incomprehensiune: \u201est\u0103tea cu gura c\u0103scat\u0103 ca s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 mai cu spor \u015fi tot nu pricepea\u201c (p.262). Nu mediteaz\u0103 niciodat\u0103 la ceea ce cite\u015fte, pricepe tot (instantaneu), sau nu pricepe nimic (tot instantaneu). Nu-\u015fi face o problem\u0103 dac\u0103 nu \u00een\u0163elege ceva, \u00een fond, Benedikt e convins c\u0103 \u00een\u0163elege, tr\u0103ie\u015fte cu aceast\u0103 convingere \u015fi, oricum, \u00een\u0163elesul nu reprezint\u0103 principala lui preocupare. Finalitatea lecturii este \u00eens\u0103\u015fi lectura. Semnifica\u0163ia acestei activit\u0103\u0163i este \u00eens\u0103\u015fi activitatea. Nimic altceva nu conteaz\u0103. Benedikt vrea s\u0103 citeasc\u0103, nu s\u0103 priceap\u0103. Important este s\u0103 posezi c\u0103r\u0163i, s\u0103 \u00eentorci paginile una dup\u0103 alta, s\u0103 urm\u0103re\u015fti cu privirea literele, enun\u0163urile, paragrafele, s\u0103 ajungi la ultimul cuv\u00e2nt, la \u201esf\u00e2r\u015fit\u201c. Cartea este, \u00een primul r\u00e2nd, un obiect grafic, o succesiune de litere, o \u00een\u015firuire de propozi\u0163ii. A citi \u00eenseamn\u0103 a epuiza succesiunea, a str\u0103bate enun\u0163urile, a ajunge la punct, a \u00eenchide volumul. Lectura este o activitate pur vizual\u0103, deloc reflexiv\u0103.
\n\u00cen definitiv, cititor bun nu te na\u015fti. Devii prin \u00eenv\u0103\u0163are, prin exerci\u0163iu, prin reflec\u0163ie, prin recitire. Benedikt nu recite\u015fte niciodat\u0103. Nu-i place. \u00cel plictise\u015fte: \u201e\u00cencerc\u0103 s\u0103 reciteasc\u0103 din c\u0103r\u0163ile vechi, dar nu mai era acela\u015fi lucru. Nu mai sim\u0163ea nicio emo\u0163ie, niciun fream\u0103t, nicio anticipare. \u015etia \u00eentotdeauna ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai departe… Ochii \u00ee\u0163i alunec\u0103 pe pagin\u0103 \u015fi \u015ftii: o g\u0103se\u015fte; \u00eel prinde; se c\u0103s\u0103toresc; o sugrum\u0103; \u015fi a\u015fa mai departe\u201c (p.245).
\nDin p\u0103cate, nimeni nu l-a instruit cum s\u0103 citeasc\u0103, care e rostul recitirilor. De altfel, \u00een Z\u00e2tul, foarte pu\u0163ini citesc. P\u00e2n\u0103 \u015fi Fiodor Kuzmici, M\u00e2rzacul Suprem, este un analfabet. Cititul reprezint\u0103 un obicei vestigial. Benedikt ar fi putut cere ajutorul b\u0103tr\u00e2nului Nikita Ivan\u00e2ci, Fochistul \u015eef, p\u0103zitorul focului, p\u0103str\u0103torul tradi\u0163iilor. Nu i l-a cerut niciodat\u0103. N-a fost curios ce \u00eenseamn\u0103 (ce \u00eensemna pe vremuri) a citi. A tr\u0103it cu siguran\u0163a c\u0103 \u015ftie deja.\u00a0 \u00cen fond, Benedikt nu cite\u015fte din curiozitate, ca s\u0103 afle un am\u0103nunt, un r\u0103spuns. Nu are \u00eentreb\u0103ri. Nu cite\u015fte nici de pl\u0103cere, ci dintr-o pornire mai degrab\u0103 ira\u0163ional\u0103. Nu pare s\u0103 fie prea fericit. Ce-i drept, c\u00e2nd n-are c\u0103r\u0163i, sufer\u0103, este cuprins de ur\u00e2t, pleac\u0103 \u00een c\u0103utarea lor, r\u0103t\u0103ce\u015fte \u00een van. Oamenii nu mai au c\u0103r\u0163i: \u201eNimeni \u00een jur. Nimic. Doar un viscol bisect \u00een suflet\u201c (p.246).
\nAsemenea lui Petru\u015fka, pe el \u00eel atrage numai \u015fi numai actul cititului \u00een sine, opera\u0163iunea pur mecanic\u0103 de a citi, achizi\u0163ionarea volumelor, pip\u0103irea lor, a\u015fezarea c\u0103r\u0163ilor \u00een teancuri, r\u0103sfoitul paginilor, fo\u015fnetul revistelor, r\u00e2nduirea lor \u00eentr-o magazie dup\u0103 un criteriu strict personal. Tot ce \u00eencepe cu litera C, autori \u015fi titluri, deopotriv\u0103, se cuvine a fi pus sub litera C (a se cerceta ca model bibliografic eminent listele de la paginile 193-196). Rezult\u0103 o enumerare cu aspect dadaist, un amestec bizar de nume \u015fi titluri: Benvenuto Cellini, Crizantemele Armeniei, John Cheever, Cipollino, Copacul fermecat, Ciuma, Cium \u2013 c\u0103minul popoarelor din Nordul \u00eendep\u0103rtat, Ciukov, Chandrabhagneshaphandra Lal, volumul optsprezece etc.
\nNikita Ivan\u00eeci \u00eel avertizase, f\u0103r\u0103 folos: \u201eNu \u015ftii s\u0103 cite\u015fti cu adev\u0103rat, cartea nu-\u0163i este de niciun folos, nu e dec\u00e2t un fream\u0103t, o culegere de litere. Alfabetul vie\u0163ii, pe \u0103sta nu \u0163i l-ai \u00eensu\u015fit\u201c (p.248). Altfel spus, Benedikt nu tr\u0103ie\u015fte cu adev\u0103rat, nici n-a \u00eenceput s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.
\nTimpul trece, oamenii \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc, frumoasa Olenka se plictise\u015fte de moarte \u015fi \u00eel \u00een\u015fal\u0103 cu una dintre slugi (un fost Degenerat!), dar Benedikt nu este \u00een stare s\u0103 observe scandalul. \u015ei nici nu vrea. Nu are tr\u0103iri, indign\u0103ri, gelozii, afecte. Nu-i pas\u0103. Urm\u0103re\u015fte un singur lucru: s\u0103 epuizeze biblioteca socrului, mul\u0163imea c\u0103r\u0163ilor \u201earhetip\u0103rite\u201c din casa \u00een care s-a mutat. S\u0103 ispr\u0103veasc\u0103 lista. C\u00e2nd o termin\u0103, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, este cuprins, fire\u015fte, de ur\u00e2tul \u201emetafizic\u201c. Se confrunt\u0103 din nou cu \u201efelosofia\u201c. I se uit\u0103 Z\u00e2tul \u00een ceaf\u0103. \u015ei va ucide pentru a-\u015fi procura alte c\u0103r\u0163i.
\nLectura lucreaz\u0103, \u00een cazul lui Benedikt, ca un drog: \u201e<C\u00e2nd cite\u015fti> \u0163i se usuc\u0103 gura, \u00ee\u0163i bate inima, \u0163i se \u00eence\u0163o\u015feaz\u0103 ochii: nu vezi dec\u00e2t cartea, \u015fi paginile ei se \u00eentorc, se \u00eentorc \u00eentruna. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul t\u0103u nu vezi, iar dac\u0103 vezi, oricum nu are niciun sens! Sensul este acolo, \u00een carte; numai ea e adev\u0103rat\u0103, vie, iar lavi\u0163a, taburetul, camera, socrul \u015fi soacra, nevasta, ibovnicul s\u0103u \u2013 ei nu sunt vii, sunt desena\u0163i! Sunt ni\u015fte umbre fugare!\u201c (p.257). Curioas\u0103 inversiune! Pasajul de mai sus ar avea un \u00een\u0163eles numai dac\u0103 Benedikt ar c\u0103uta (dac\u0103 ar \u015fti s\u0103 caute) cu adev\u0103rat via\u0163a din c\u0103r\u0163i. Dac\u0103 ar socoti c\u0103r\u0163ile ni\u015fte fiin\u0163e vii. Dar el nu \u00een\u0163elege diferen\u0163a dintre viu \u015fi mort, dintre via\u0163\u0103 \u015fi lectur\u0103, nu \u015ftie nici ce ar putea fi via\u0163a \u015fi nici ce ar putea fi lectura.\u00a0 Sub ochii lui cartea este, \u00een definitiv, la fel de inert\u0103 \u015fi uscat\u0103 ca toate lucrurile \u015fi f\u0103pturile enumerate de el: lavi\u0163a, taburetul, camera, socrul, soacra, nevasta, ibovnicul.
\nPentru Benedikt, de la un moment \u00eenainte, a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 a citi, a str\u0103bate cu ochii un num\u0103r c\u00e2t mai mare de c\u0103r\u0163i, totalitatea lor, cercul lor, dac\u0103 ar fi cu putin\u0163\u0103. Dar pentru acela\u015fi Benedikt, a citi nu \u00eenseamn\u0103 a c\u0103uta un sens, a-\u0163i \u00eenchipui, a medita. Pentru el, ca \u015fi pentru bravul Petru\u015fka, \u00eenaintea lui, a citi \u00eenseamn\u0103 literalmente a citi. Benedikt g\u00e2nde\u015fte tautologic. A \u00eenseamn\u0103 \u00eentotdeauna doar A. Dincolo de sensul literal (la care oricum nu \u015ftie s\u0103 ajung\u0103), el nu poate s\u0103 treac\u0103. S\u0103 vedem un mic exemplu de interpretare rudimentar\u0103: \u201eDe ce se mai nume\u015fte via\u0163a spiritual\u0103 \u015fi via\u0163\u0103 superioar\u0103? Deoarece c\u0103r\u0163ile se pun c\u00e2t mai sus, la etajul superior, pe raft\u201c (pp.262-263).
\n\u00cen finalul romanului, dup\u0103 Revolu\u0163ie (adic\u0103 dup\u0103 asasinarea M\u00e2rzacului Suprem, a lui Fiodor Kuzmici, Revolu\u0163ia const\u0103 \u00een \u00eendep\u0103rtarea unui singur om), g\u0103sim un Benedikt neschimbat, egal cu sine, mul\u0163umit, vesel. Personajul descris magistral de Tatiana Tolstaia \u00een Z\u00e2tul nu are evolu\u0163ie, chiar dac\u0103 a f\u0103cut aproape de unul singur o Revolu\u0163ie:
\n\u201eBenedikt m\u00e2nca pr\u0103jituri cu gem \u015fi citea revista Cre\u015fterea cailor. Citea lini\u015ftit, cu pl\u0103cere: avea un \u00eentreg coridor cu reviste din astea, \u00eei ajungeau pe o sut\u0103 de ani. Citea din revist\u0103, apoi un pic din Odiseea, apoi ni\u015fte Yamamoto, sau Coresponden\u0163\u0103 din dou\u0103 col\u0163uri, sau versuri, sau \u00cengrijirea \u00eenc\u0103l\u0163\u0103mintei din piele, sau Sartre \u2013 ce voia, aia citea, avea de toate aici, la \u00eendem\u00e2n\u0103…\u201c (pp.285-286).
\nTotul se afl\u0103 aici, la \u00eendem\u00e2n\u0103. Doar cititorul lipse\u015fte…<\/p>\n

P. S.<\/strong> Am citat din Tatiana Tolstaia, Z\u00e2tul, traducere de Luana Schidu, Bucure\u015fti, Editura Curtea Veche, 2006.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Str\u0103-str\u0103-str\u0103nepotul lui Petru\u015fka (a\u0163i citit Suflete moarte de Gogol?) nu poate fi altul dec\u00e2t Benedikt, personajul principal din romanul Tatianei Tolstaia, Z\u00e2tul. Petru\u015fka citea ca s\u0103 par\u0103 un domn, ca s\u0103 se ridice \u00een propriii s\u0103i ochi. Benedikt cite\u015fte \u00eempins de instinct. Nu dore\u015fte s\u0103 fie v\u0103zut ori admirat, nu-i plac musafirii. Vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103… Cite\u0219te mai mult »Inim\u0103 rece<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8655,13661],"class_list":["post-22603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-zatul","tag-romanul-tatianei-tolstaia"],"views":1333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22603"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22603\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}