{"id":2260,"date":"2010-04-14T21:39:04","date_gmt":"2010-04-14T19:39:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2260"},"modified":"2010-04-13T03:41:30","modified_gmt":"2010-04-13T01:41:30","slug":"un-deja-vu-anuntat-resurectia-stangii-franceze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-deja-vu-anuntat-resurectia-stangii-franceze\/","title":{"rendered":"Un d\u00e9j\u00e0-vu anuntat: resurectia st\u00e2ngii franceze"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Un studiu al mentalitatii politice nationale ar da rezultate relevante in multe cazuri si nu ar fi nici macar lipsit de amuzament. Ca un homo viator nu numai prin carti, filme si jurnale, dar chiar la fata locului, mi-am facut o oarecare parere in privinta asta. De pilda, in febra acestei recente crize globale, americanii, fie ei democrati, independenti sau republicani, si-au suflecat m\u00e2necile, fiecare in domeniul sau si, in ciuda caderii marketului, a colapsului bancilor si marilor giganti industriali, si-au continuat munca, au somat guvernul sa gaseasca solutii viabile de iesire din impas si au participat la dezbaterea generala. Societatea e a tuturor, americanii nu se pot delimita de tara lor ori de cite ori lucrurile merg prost, ca sa se simta plini de m\u00e2ndrie nationala doar in anii de prosperitate&#8230;<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Nu stiu cum a fost in Japonia sau Australia, dar in Franta, primele reactii au fost greva si protestul. Delimitarea. Steaguri rosii si \u201eInternationala\u201c pe strazi. Un fel de explicit: \u201eiata ce ne-au facut astia, unde ne-au adus!\u201c Vorbesc cu un cuplu de parizieni, exprim\u00e2ndu-mi nedumerirea fata de o atare atitudine. Ma eticheteaza drept naiv si imi explica despre cum un guvern inconstient, incompetent si iresponsabil i-a aruncat intr-o situatie insuportabila. Ii intreb pentru cine au votat la ultimele alegeri. Dupa un moment de st\u00e2njeneala, recunosc ca, da, au votat am\u00e2ndoi pentru acei \u201ebanditi\u201c care le-au inselat in mod parsiv toate asteptarile&#8230; Dar, sa am rabdare, viitoarele alegeri or sa vina cur\u00e2nd, si atunci o sa vada aia!<br \/>\nAcum, sa ne intelegem: Franta e o Republica cu democratie parlamentara doar de o suta si ceva de ani. Un mic strat sub care se ascunde o respectabila istorie facuta din at\u00e2tea veacuri de monarhie. Nu-i astfel int\u00e2mplator ca, si in politica, francezii traiesc inca in contes de f\u00e9es, adora printi si printese, iar un presedinte care a avut o maitresse e, in fond, un catolic la fel de bun ca marii regi ai Frantei care au avut maitresses in mod oficial. Ceea ce in America ar st\u00e2rni un scandal puritan de proportii, cu amenintari de impechment, e tratat mai mult ca un amanunt de subsol, iar un alt presedinte care isi lasa nevasta cu doi copii in graba ca sa aduca la Elysee o frumoasa modela si chansonetista (de altminteri de mare talent!) precum Carla Bruni, ram\u00e2ne inchestionabil&#8230; at\u00e2ta timp c\u00e2t lucrurile merg bine sau acceptabil. C\u00e2nd nu, l&#8217;enfer c&#8217;est l&#8217;autre si se schimba pagina. Amintirea publica se reintoarce la o alta printesa, S\u00e9gol\u00e8ne Royal, lidera socialista,\u00a0 protagonista unei alte &#8230;povesti de amor cu poporul francez ce s-a terminat trist, cu infr\u00e2ngerea ei in alegerile din 2007 in t\u00eate-\u00e0-t\u00eate-ul cu actualul Presedinte, Nicolas Sarkozy (candidatul UMP, de centru-dreapta).<br \/>\nIn mod firesc, la recentele alegeri regionale din Franta, st\u00e2nga a inregistrat o victorie zdrobitoare asupra majoritatii de guvernam\u00e2nt de centru-dreapta, c\u00e2stig\u00e2nd in 21 din cele 22 de regiuni. Fata de 54% ale Conventiei de St\u00e2nga (socialisti, comunisti si verzi), UMP-ul lui Sarkozy face doar 36% si pastreaza controlul numai in Alsacia. Un triumf al st\u00e2ngii ce-l depaseste chiar pe cel din 2004!<br \/>\nBizarerii ale politicii, s-ar putea spune, la numai doi ani de la zdrobitoarea victorie a centrului-dreapta in Franta si a euforiei undei de dreapta in mai tot restul Europei.<br \/>\nDar nu e chiar asa. Dincolo de predictibilitatea alternantei, asteapta o serie de probleme pe care guvernarea Sarkozy nu a reusit sa le rezolve, in afara de chestiunea crizei: reforma pensiilor, imigratia, situatia micilor antreprize, pozitia Frantei in subiectele majore ale politicii internationale si, mai ales, in cadrul Uniunii Europene. Nu e de mirare ca, inainte de a parasi scena politica in calitate de prim-ministru, Fran\u00e7ois Fillon a recunoscut cu amaraciune ca guvernul nu a reusit sa convinga electoratul, tergivers\u00e2nd prea mult unele masuri economice si pierz\u00e2nd controlul asupra situatiei la nivelul provinciilor si regiunilor. Infr\u00e2ngerea, pentru Sarkozy, reprezinta mult mai mult dec\u00e2t un accident de pasaj, mai cu seama in perspectiva alegerilor prezidentiale din 2012. Mai ales ca S\u00e9gol\u00e8ne Royal a c\u00e2stigat cu 60,6% in regiunea sa, Poitou-Charentes. Deocamdata, multumita de victorie, ea a decis sa ram\u00e2na in Poitou si de acolo sa-si pregateasca minutios revenirea la scala nationala. In schimb, la Elys\u00e9e s-a dus alta femeie, lidera Partidului Socialist, Martine Aubry care, alaturi de Marie-George Buffet si C\u00e9cile Duflot, liderele verzilor si comunistilor, compun o triada ce pune capat falocratiei din citadela politica franceza! Victoria lor se datoreaza in mare parte faptului ca, pe masura ce Nicolas Sarkozy pierdea tot mai mult legatura cu electoratul, ele au stiut sa faca o campanie agresiva, cu toate gruparile de centru-st\u00e2nga ale opozitiei.<br \/>\nExemplul cel mai bun este acela al comunistei Marie George-Buffet care, mostenind un Partid redus la minimum si aproape fara identitate si credibilitate, prin fuziunea cu o grupare ex-socialista, a reusit sa convinga electoratul in c\u00e2teva regiuni, prezent\u00e2nd o platforma bazata pe necesitatea dezvoltarii in deplin respect al echitatii sociale. Nu altfel a procedat C\u00e9cile Duflot, pe baza unui program promit\u00e2nd sporirea locurilor de munca odata cu trecerea la o economie preocupata de inlocuirea energiei poluante cu alternative care sa nu dauneze spatiului ambiental, si asigur\u00e2ndu-si mai mult de 10% din voturi, intre care si defectori ai extremei drepte nemultumiti at\u00e2t de platforma propriului partid c\u00e2t si\u00a0 de actuala guvernare.<br \/>\nA propos de extrema dreapta, Nicolas Sarkozy are aici o alta mare durere de cap. Gruparea lui Le Pen a realizat aproape 25% in Provence, iar celebra lui fiica, Marine, 22% in Nord-Pas-de Calais. Cu cifrele in fata, extrema dreapta inregistreaza nu mai putin de 9% la nivel national dar, destul de ingrijorator, a c\u00e2stigat 17,5% in regiunile unde a fost in balotaj cu partidul de guvernam\u00e2nt.<br \/>\nIn asteptarea desemnarii oficiale a unui canditat de st\u00e2nga la viitoarele Prezidentiale (mai mult ca sigur ca va fi S\u00e9gol\u00e8ne Royal, care face un joc inteligent ram\u00e2n\u00e2nd in afara guvernului), Nicolas Sarkozy pastreaza acum un profil foarte modest, cum se si cade dupa cea mai coplesitoare victoriei a st\u00e2ngii de la acel 1988 al lui Fran\u00e7ois Mitterand.<br \/>\nDar probabil ca Sarkozy, de altminteri un politician inteligent si subtil, stie vechea vorba frantuzeasca: Plus que \u00e7a change, plus que c&#8217;est la m\u00eame chose!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un studiu al mentalitatii politice nationale ar da rezultate relevante in multe cazuri si nu ar fi nici macar lipsit de amuzament. Ca un homo viator nu numai prin carti, filme si jurnale, dar chiar la fata locului, mi-am facut o oarecare parere in privinta asta. De pilda, in febra acestei recente crize globale, americanii,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-deja-vu-anuntat-resurectia-stangii-franceze\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un d\u00e9j\u00e0-vu anuntat: resurectia st\u00e2ngii franceze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1858,1857,1861,1859,1860,1856,1863,1862],"class_list":["post-2260","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-americanii","tag-crize-globale","tag-doctrine-politice-de-stanga","tag-guvernari","tag-guverne","tag-mentalitati-politice","tag-resurectia-stangii-franceze","tag-stanga-franceza"],"views":1859,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2260","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2260"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2260\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2260"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2260"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2260"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}