<\/p>\n
Mult\u0103 vreme \u00een Europa s-a operat cu o \u201eChin\u0103 imaginat\u0103\u201c, plasat\u0103 pe un t\u0103r\u00e2m ce se b\u0103nuia doar, pentru ca dup\u0103 primele debarc\u0103ri pe acest p\u0103m\u00e2nt s\u0103 se poat\u0103 vorbi de fa\u0163a efectiv\u0103 a Chinei. Acum ne deplas\u0103m spre China mai mult cu avioanele, dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 fac\u0103 acest drum, cei mai mul\u0163i caut\u0103 s\u0103-\u015fi imagineze \u201eChina real\u0103\u201c ajuta\u0163i de lecturi, filme, transmisii televizate. Dac\u0103 este \u00eens\u0103 s\u0103 prinzi \u00een c\u00e2teva imagini primele trei impresii pe care le dob\u00e2nde\u015fti dup\u0103 aterizarea la Beijing, Shanghai sau Hangzhou, care r\u0103m\u00e2n confirmate de periplul chinez, atunci acestea sunt un \u015fantier uria\u015f ce las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 ce bulevarde, ora\u015fe, unit\u0103\u0163i de produc\u0163ie noi vor ie\u015fi din p\u0103m\u00e2nt \u00een foarte scurt timp, de modernitate asumat\u0103 la propor\u0163ii grandioase \u015fi de oameni \u00eengriji\u0163i s\u0103 fac\u0103 \u015fi s\u0103 participe.<\/strong><\/em><\/p>\n Desigur, po\u0163i cobor\u00ee \u00een istorie pentru a re\u0163ine (vezi Pierre Gentelle, direction, L\u2019Etat de la Chine, La Decouverte, Paris, 1989) dinastiile ce s-au succedat, \u00eempreun\u0103 cu faptul c\u0103 acestea sunt \u00eenregistrate de scrierea istoriei \u00eenc\u0103 din jurul anilor 2200 \u00ee.e.n., iar evenimentele ce le-au caracterizat sunt stabilite cu relativ\u0103 exactitate. Deja \u00een secolul al XVIII-lea \u00ee.e.n., chinezii au descoperit scrisul, iar din secolul al III-lea \u00ee.e.n., scrierile devin \u201einstrument al unit\u0103\u0163ii chineze\u201c (Brigitte Tison, Comprendre la culture chinoise, Chronique Sociale, Lyon, 2014, p. 28). Se estimeaz\u0103 c\u0103, \u00een secolul al VI-lea \u00ee.e.n., popula\u0163ia era de 46 milioane de locuitori.<\/p>\n O seam\u0103 de ini\u0163iative culturale \u00een lume au apar\u0163inut chinezilor. De pild\u0103, de \u201ecultul antecesorilor\u201c, pe care l-au avut deja \u00een secolul al XVI-lea \u00ee.e.n., chinezii au legat teoria celor dou\u0103 \u201esuflete\u201c \u2013 cel ce const\u0103 \u00een ra\u0163iunea individual\u0103, muritor (po) \u015fi cel nemuritor (hum), care urc\u0103 dup\u0103 moarte l\u00e2ng\u0103 suveranul Cerului. Sufletele au, dup\u0103 moarte, nevoi comparabile cu cele din via\u0163\u0103.<\/p>\n Comunit\u0103\u0163ile chineze s-au stabilit prin tradi\u0163ie \u00een jurul unui templu. Unitatea este dat\u0103 nu at\u00e2t de credin\u0163\u0103, c\u00e2t de locul de cult (p.44). Zeii care sunt invoca\u0163i sunt de fapt for\u0163e ce ar putea interveni pentru rezolvarea unei probleme a celui ce li se adreseaz\u0103. S\u0103rb\u0103torile sunt ocazii de celebrare prin oper\u0103, dansuri rituale, muzic\u0103. Fiecare persoan\u0103 este socotit\u0103 un microcosm ce se poate purifica \u00een m\u0103sura \u00een care ia \u00een seam\u0103 legisla\u0163ia lumii.<\/p>\n O seam\u0103 de principii ale abord\u0103rii realit\u0103\u0163ii au fost con\u015ftientizate de chinezi \u015fi s-au reg\u0103sit, direct sau indirect, \u00een bogatul lor patrimoniu de maxime. De exemplu, individul este conceput ca parte a \u00eentregului care este familia, iar aceasta este socotit\u0103 parte a societ\u0103\u0163ii. Rela\u0163ia primordial\u0103 din s\u00e2nul \u00eentregului este cea ierarhic\u0103, \u00een care tat\u0103l este capul familiei, \u00eemp\u0103ratul este capul statului, iar ceilal\u0163i se supun. So\u0163ia este parte a familiei \u015fi are \u00eentre primele misiuni aceea de a asigura perpetuarea familiei prin copii. Principiul ce se cere respectat de c\u0103tre individ \u00een cultura chinez\u0103 este cel al unui \u201eholism ierarhizat\u201c (p.49), \u00een care \u201eeticheta\u201c este esen\u0163ial\u0103.<\/p>\n Sunt \u015fi alte op\u0163iuni ale culturii chineze care o particularizeaz\u0103, chiar dac\u0103 efectele interculturalit\u0103\u0163ii se v\u0103d peste tot. Bun\u0103oar\u0103, chinezul consider\u0103 c\u0103 tot ce este natural este firesc, iar tot ceea ce \u0163ine de tr\u0103irile intime trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een interioritatea persoanei. \u201eNu este ru\u015fine s\u0103 se fac\u0103 amor. \u00cen schimb, este ru\u015fine s\u0103 se \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze \u00een public, s\u0103 se \u0163in\u0103 de m\u00e2n\u0103\u201c (p.64). \u201ePudoarea (xiu-chi)\u201c este la ea acas\u0103 \u00een China.<\/p>\n Natura este un fel de model cultural care are \u00eentre consecin\u0163e grija chinezilor pentru men\u0163inerea \u00een bune condi\u0163ii a corpului. Chinezii consider\u0103 c\u0103 \u201ealimenta\u0163ia adecvat\u0103, exerci\u0163iile de gimnastic\u0103, cele respiratorii \u015fi mentale, efectuate cu regularitate, \u00eentre\u0163in o via\u0163\u0103 armonioas\u0103\u201c (p.68). Ei au dat una dintre buc\u0103t\u0103riile cele mai vechi \u015fi mai prestigioase din lume, caracterizate de \u201ecalit\u0103\u0163i nutritive, gustative \u015fi terapeutice\u201c, \u201eabunden\u0163\u0103\u201c, \u201emare varietate a culorilor \u015fi savorilor\u201c, \u201ealternan\u0163\u0103\u201c a felurilor, \u00een general fierbin\u0163i, la o mas\u0103 (p.71). Aceast\u0103 buc\u0103t\u0103rie s-a specificat relativ la mari regiuni \u2013 fiind celebre \u00een lume buc\u0103t\u0103rile de sud \u015fi de nord, buc\u0103t\u0103ria de Shanghai, de Beijing, de Hangzhou, de Sichuan \u2013 iar mai nou se diversific\u0103 enorm r\u0103sp\u00e2ndindu-se \u00een lume prin adapt\u0103ri la gusturile locurilor.<\/p>\n Recent, un excelent volum de interviuri cu chinezii care au parcurs at\u00e2t \u201erevolu\u0163ia cultural\u0103\u201c a lui Mao Zedong, c\u00e2t \u015fi dezvolt\u0103rile sub semnul \u201edeschiderii\u201c ini\u0163iate de Deng Xiaoping (vezi Xinran, Memoire de Chine, Philippe Picquier, Arles, 2014), aduce \u00een prim-plan o observa\u0163ie ce explic\u0103 multe atitudini. Aceea c\u0103, a\u015fa cum informeaz\u0103 cunosc\u0103torii istoriei dreptului penal chinez, acesta a operat de mult\u0103 vreme (efectiv din dinastia Qin, secolul III \u00ee.e.n.), cu conceptul de \u201eresponsabilitate prin asociere\u201c, care face \u00eentreaga familie, uneori rudele relativ \u00eendep\u0103rate, responsabile de faptele unui membru al familiei. \u201e\u00cen China, profundele r\u0103d\u0103cini istorice ale principiului responsabilit\u0103\u0163ii prin asociere au dat na\u015ftere la puternice tradi\u0163ii ale loialit\u0103\u0163ii clanice, insufl\u00e2nd chinezilor o puternic\u0103 inhibi\u0163ie la a vorbi deschis, de teama implic\u0103rii altuia\u201c (p.13). O tradi\u0163ie este luat\u0103 evident ca explica\u0163ie a reticen\u0163ei chinezilor de a discuta \u00een nume personal. De aici nu rezult\u0103 c\u0103 doar China a folosit acel principiu. Fran\u0163a lui Ludovic al XIV-lea l-a \u00eenscris, de asemenea, \u00een codul s\u0103u penal. Nu rezult\u0103 nici c\u0103 \u00een China s-ar fi r\u0103mas \u00een acela\u015fi punct. Dimpotriv\u0103, China actual\u0103 se manifest\u0103 mai deschis\u0103 ca oric\u00e2nd spre a absorbi experien\u0163ele lumii din jur.<\/p>\n China este \u0163ara unei culturi str\u0103vechi, ce are al\u0103turi, spre compara\u0163ie, sub aspectul vechimii, doar cultura evreilor, apoi, cu istorii evident mai scurte, cea a indienilor, a grecilor \u015fi a romanilor. Pe de alt\u0103 parte, este una dintre culturile care au l\u0103sat urme ad\u00e2nci \u00een istoria umanit\u0103\u0163ii. Este destul s\u0103 spunem c\u0103 scrisul, compasul, calendarul, imprimeria, busola, praful de pu\u015fc\u0103, gama muzical\u0103, cultura soiei se atribuie pe drept, \u00een ordine istoric\u0103, chinezilor. Probabil \u015fi unele descoperiri geografice le revin, ca \u015fi, de altfel, multe solu\u0163ii terapeutice. Aceast\u0103 cultur\u0103 abia \u00eencepe s\u0103-\u015fi dezv\u0103luie contribu\u0163iile istorice (c\u0103ci abia din 2003 s-a trecut la politica de inventariere \u015fi conservare sistematic\u0103 a patrimoniului cultural!), \u00eenc\u00e2t ne putem a\u015ftepta la surprize. Nu de mult, de pild\u0103, identificarea, de pild\u0103, de teatre chineze tradi\u0163ionale a ajuns la 960, din care s-au p\u0103strat 226 p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. S-a spus, pe drept, c\u0103 productivitatea muncii a permis chinezilor s\u0103 lichideze energic penuria de alimente, iar acum ei au capacitatea s\u0103-\u015fi conserve imensul patrimoniu cultural \u015fi s\u0103-l pun\u0103 \u00een valoare.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, cum Jacques Martin a observat (\u00een When China Rules the World, Penguin Books, London, 2012), \u00een cazul Chinei avem de-a face, cel pu\u0163in sub aspect istoric, cu un liant diferit: nu \u201estatul na\u0163ional\u201c din tradi\u0163ia european\u0103 i-a legat la timpul respectiv pe chinezi, ci o civiliza\u0163ie constituit\u0103 prin acumul\u0103rile unei culturi. \u201eStatul civiliza\u0163ie\u201c este caracteristic lungii istorii a Chinei mai mult dec\u00e2t \u201estatul na\u0163ional\u201c al epocii moderne. \u015ei ast\u0103zi, chinezul, chiar dac\u0103 are dificult\u0103\u0163i \u00een via\u0163\u0103, ca orice alt om, se percepe pe sine drept parte a acestei civiliza\u0163ii. \u015ei acum, inclusiv opozantul fa\u0163\u0103 de deciziile luate de mai marii s\u0103i, se socote\u015fte pe sine ca apar\u0163in\u00e2nd civiliza\u0163iei chineze.<\/p>\n Un bun indicator al st\u0103rii unei na\u0163iuni este felul \u00een care cei care o compun \u00ee\u015fi consider\u0103 cultura. Are acea cultur\u0103 ceva de oferit \u00een ordinea crea\u0163iei? Este redat\u0103 contribu\u0163ia ei original\u0103 cu acura\u0163e? Se concepe pe sine acea cultur\u0103 ca fiind ceva deschis spre \u00eenv\u0103\u0163are din experien\u0163e mai bune? Se consider\u0103 pe sine purt\u0103torii ei parte a unei umanit\u0103\u0163i mai largi? Este acea cultur\u0103 gata s\u0103-\u015fi fac\u0103, la nevoie, revizia postulatelor de baz\u0103? Este acea cultur\u0103 orientat\u0103 spre \u00eennoirile pe care le aduce o \u201esocietate mondial\u0103\u201c ce-i leag\u0103 tot mai mult pe oamenii acestui timp?<\/p>\n Avem un elocvent r\u0103spuns recent la aceste \u00eentreb\u0103ri \u00een cartea lui Shi Zhongwen \u015fi Chen Quiaosheng, La Culture chinoise. L\u2019incroyable richesse d\u2019une civilisation mill\u00e9naire (Les Editions Pages Ouvertes, Paris, 2014). Aidoma americanilor care c\u0103utau la un moment dat din istoria t\u00e2n\u0103r\u0103 a Americii, prin genera\u0163ia lui Emerson, s\u0103 vad\u0103 cum arat\u0103 ceea ce au izbutit \u00een raport cu cultura european\u0103, asemenea central- \u015fi est-europenilor, care \u00ee\u015fi argumentau apartenen\u0163a la cultura european\u0103, tot astfel aceast\u0103 carte pune cultura chinez\u0103 \u00een compara\u0163ie cu ceea ce nume\u015fte \u201ecultura occidental\u0103\u201c. R\u0103spunsul pe care cartea \u00eel d\u0103 la \u00eentreb\u0103rile de mai sus este pozitiv. Interoga\u0163iile nu sunt oprite de laturi pitore\u015fti, ce intereseaz\u0103 mai mult turismul cultural, ci sunt duse p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, cu descrieri suficiente, \u015fi permit l\u0103murirea particularit\u0103\u0163ilor culturii chineze \u00een cadrul realit\u0103\u0163ii fundamentale a zilelor noastre \u2013 diversitatea cultural\u0103 \u015fi nevoia nu numai a unei acute perceperi de sine, ci \u015fi a unei profunde cunoa\u015fteri a celuilalt \u015fi a interac\u0163iunii cu el. S\u0103 re\u0163inem aceste particularit\u0103\u0163i.<\/p>\n Chinezii consider\u0103 cultura occidental\u0103 ca una ce este \u201edeschis\u0103 spre exterior \u015fi \u00eenchis\u0103 interior\u201c, \u00een \u00een\u0163elesul c\u0103 via\u0163a individual\u0103 este aici protejat\u0103 p\u00e2n\u0103 la izolare, \u00een vreme ce \u201ecultura chinez\u0103 este introvertit\u0103 \u015fi deschis\u0103\u201c, aici introvertit referindu-se la suprema\u0163ia necondi\u0163ionat\u0103 a unor valori etice (de pild\u0103, \u201ecurtoazia\u201c). \u201eAstfel, cultura chinez\u0103 are o calitate introvertit\u0103 \u015fi posed\u0103 o mare for\u0163\u0103 centripet\u0103\u201c, insist\u0103 cei doi autori. De aici, ei deriv\u0103 o seam\u0103 de caracteristici ale culturii chineze care o particularizeaz\u0103. Este singura cultur\u0103 care nu a cunoscut \u201ediscontinuit\u0103\u0163i\u201c (p.4), c\u0103ci statul chinez continu\u0103 ne\u00eentrerupt de cinci mii de ani. Este o cultur\u0103 ce nu are o dimensiune propriu-zis religioas\u0103, \u00een\u0103untrul ei \u201e\u00eemp\u0103ra\u0163ii av\u00e2nd mai mult\u0103 autoritate dec\u00e2t zeii\u201c, iar explica\u0163iile fenomenelor fiind puse pe seama \u201era\u0163iunii Cerului\u201c sau \u201eprincipiului Cerului\u201c (p.7). Este o cultur\u0103 orientat\u0103 spre via\u0163a \u00een condi\u0163iile lumii din jur, \u00een care se consider\u0103 un r\u0103u absen\u0163a copiilor, c\u0103ci \u201echinezii vor posteritatea cu orice chip\u201c (p.8), \u015fi \u00een care \u201eospitalitatea\u201c este la mare pre\u0163, ca urmare a pre\u0163uirii aparte a oaspe\u0163ilor din apropiere \u015fi din dep\u0103rtare (p.9). Este o cultur\u0103 a \u201epasiunii pentru via\u0163\u0103\u201c care \u00eei face pe chinezi s\u0103 caute solu\u0163ii mai bune, s\u0103 fie dispu\u015fi s\u0103 munceasc\u0103 intens \u015fi s\u0103 \u00eenfrunte greut\u0103\u0163i, s\u0103 exalte \u201ecurajul\u201c \u015fi \u201eperforman\u0163a\u201c \u015fi s\u0103 dezvolte renumitele meniuri chineze (p.8). Este o cultur\u0103 ce a integrat confucianismul, taoismul \u015fi buddhismul \u015fi nu a \u00eenregistrat conflicte colorate etnic: \u201earmonia \u015fi integrarea au fost aspectele principale ale rela\u0163iilor etnice \u00een China\u201c (p.7). Este o cultur\u0103 ce nu pre\u0163uie\u015fte \u201eactele extreme \u015fi ata\u015feaz\u0103 importan\u0163\u0103 m\u0103surii juste\u201c (p.6).<\/p>\n Chinezii recunosc c\u0103 \u00een lunga ei istorie cultura lor a fost mult\u0103 vreme \u00eenchis\u0103 \u015fi c\u0103 atunci c\u00e2nd s-a \u00eenchis ea a pierdut \u00een raport cu cultura occidental\u0103: \u201eChina veche nu era totdeauna deschis\u0103, iar concep\u0163ia egocentric\u0103 era r\u0103sp\u00e2ndit\u0103. Aceast\u0103 concep\u0163ie i-a \u00eempiedicat pe chinezi s\u0103 se cunoasc\u0103 pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u015fi s\u0103 cunoasc\u0103 lumea exterioar\u0103, mai ales la sf\u00e2r\u015fitul societ\u0103\u0163ii feudale. \u00cen cursul lung al istoriei universale, nu exist\u0103 \u00een lume culturi superioare \u015fi culturi inferioare; totu\u015fi, \u00een cursul unei perioade anumite, exist\u0103 cultur\u0103 superioar\u0103 sau inferioar\u0103 \u00een compara\u0163ie cu altele. Este indiscutabil c\u0103 ceea ce numim cultura tradi\u0163ional\u0103 chinez\u0103 a r\u0103mas \u00een urm\u0103 fa\u0163\u0103 de cultura occidental\u0103 dup\u0103 secolul al XV-lea\u201c (p.10). Teza actual\u0103 a teoreticienilor chinezi ai culturii este aceea c\u0103 \u201e\u00een cursul perioadelor de deschidere \u015fi de reform\u0103, China era caracterizat\u0103 de prosperitate \u015fi vitalitate; \u00een timp ce, \u00een perioadele de \u00eenchidere \u015fi pietrificare, China era \u00een declin sau spre declin. Grandoarea culturii chineze rezid\u0103 \u00een capacitatea sa de a dep\u0103\u015fi situa\u0163ia de introvertire \u015fi de a accepta cu bra\u0163ele deschise noi civiliza\u0163ii. Istoria dezvolt\u0103rii civiliza\u0163iei chineze este un proces de absorb\u0163ie \u015fi de acceptare a noii culturi \u015fi de transformare a vechilor culturi, \u00een care etniile \u015fi culturile se integreaz\u0103\u201c (p.10-11). \u00cen mod evident, teza d\u0103 seama \u2013 prin contextualizarea rela\u0163iilor dintre culturi \u015fi, apoi, prin recunoa\u015fterea de perioade opuse din istoria Chinei \u2013 de complexitatea istoriei neobi\u015fnuit de lungi a \u0163\u0103rii \u015fi poate fi un indicator al actualei interpret\u0103ri, de c\u0103tre chinezi, a culturii din zilele noastre.<\/p>\n <\/p>\n (Din volumul \u00een curs de publicare Ascensiunea global\u0103 a Chinei de Andrei Marga)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Mult\u0103 vreme \u00een Europa s-a operat cu o \u201eChin\u0103 imaginat\u0103\u201c, plasat\u0103 pe un t\u0103r\u00e2m ce se b\u0103nuia doar, pentru ca dup\u0103 primele debarc\u0103ri pe acest p\u0103m\u00e2nt s\u0103 se poat\u0103 vorbi de fa\u0163a efectiv\u0103 a Chinei. Acum ne deplas\u0103m spre China mai mult cu avioanele, dar p\u00e2n\u0103 s\u0103 fac\u0103 acest drum, cei mai mul\u0163i caut\u0103… Cite\u0219te mai mult »Despre cultura Chinei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[13624,13622,4750,13623],"class_list":["post-22572","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-comunitatile-chineze","tag-cultul-antecesorilor","tag-cultura-chineza","tag-ratiunea-individuala"],"views":6179,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22572\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}