<\/p>\n
C\u00e2t timp presa cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 pritoce\u015fte cazul recentului Premiu pentru Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c de la Boto\u015fani sau al oportunit\u0103\u0163ii taxei de timbru literar, merit\u0103 s\u0103 mai \u00eentorci capul \u015fi spre presa cultural\u0103 interna\u0163ional\u0103. Spre un num\u0103r ceva mai vechi (din 27 decembrie 2014) al Le Nouvel Observateur, de pild\u0103, unde se g\u0103se\u015fte un amplu material dedicat unui celebru caz de ini\u0163iativ\u0103 privat\u0103 \u00een sfera culturii: Colec\u0163ia \u201ePl\u00e9iade\u201c a Editurii Gallimard. Materialul, semnat de Jacques Drillon, sub titlul \u201eTot acest timp pierdut pentru o not\u0103 pe care nimeni n-o va citi\u201c: secretele Pl\u00e9iadei, e instructiv din multiple puncte de vedere \u015fi a\u015f spune chiar edificator, un mic curs de editologie contemporan\u0103 \u015fi de istorie recent\u0103 a literelor franceze \u00een acela\u015fi timp. Sunt aici detalii de filologie, de sociologie, de economie, de istorie cultural\u0103 \u015fi nu \u00een ultimul r\u00e2nd de savoir faire francez \u00een domeniul artei literare pe care le-a\u015f fi dorit divulgate \u00eentr-un spa\u0163iu mult mai amplu dec\u00e2t cel \u2013 deja generos \u2013 al hebdomadarului cu pricina. Ce e demn de re\u0163inut dintru \u00eenceput este faptul c\u0103 aceast\u0103 colec\u0163ie, care se identific\u0103 cu canonul francez \u015fi, de la o vreme, cu cel interna\u0163ional (prin faptul c\u0103 include nu doar opere literare, ci \u015fi texte apar\u0163in\u00e2nd sferei mai largi a g\u00e2ndirii \u2013 filozofie, religie etc.), nu apar\u0163ine unei institu\u0163ii de stat, Academia Francez\u0103 bun\u0103oar\u0103. Patrimoniul francez de litere \u015fi idei este administrat de o \u00eentreprindere privat\u0103, situat\u0103 \u00eentr-un pavilion din rue Gaston Gallimard, cu o m\u00e2n\u0103 de angaja\u0163i: echipa de baz\u0103, divulg\u0103 Hugues Pradier, directorul din prezent al colec\u0163iei, num\u0103r\u0103 doar nou\u0103 persoane, dar treaba se face cu o multitudine de colaboratori, cea mai mare parte dintre ei universitari. Succesul e dat de eficienta tradi\u0163ie a ceea ce s-a numit \u201etripla alian\u0163\u0103 creator-editor-universitar\u201c. Lansat\u0103 sub patronajul lui Gaston Gallimard, conceput\u0103 \u00een 1931 \u015fi dirijat\u0103 de Jacques Schiffrin, care i-a dat \u015fi numele, colec\u0163ia a avut la baz\u0103 o idee aparent simpl\u0103, dar pentru realizarea c\u0103reia a fost nevoie de crearea unei adev\u0103rate \u015fcoli. E vorba de combinarea criteriilor na\u0163ional + comercial, adic\u0103 de reunirea operei unui clasic francez \u00eentr-un volum a\u015fa-zis de buzunar \u201epentru oamenii cu dare de m\u00e2n\u0103\u201c. Dar colec\u0163ia pentru burghezul de ieri (sau a\u015fa-zisul honn\u00eate homme) a ajuns ast\u0103zi s\u0103 \u0163inteasc\u0103 \u00een primul r\u00e2nd elita speciali\u015ftilor, constat\u0103 Jacques Drillon. Ce \u00eenseamn\u0103 asta? Un lucru r\u0103u: c\u0103 baza de racolare a cititorilor (cump\u0103r\u0103torilor) se reduce pe zi ce trece, din cauze complexe \u015fi inevitabile. Dar \u00eenseamn\u0103 \u015fi un lucru bun: c\u0103 nivelul \u015ftiin\u0163ific al produsului girat de Colec\u0163ia \u201ePl\u00e9iade\u201c e at\u00e2t de \u00eenalt, \u00eenc\u00e2t devine punct de referin\u0163\u0103 pentru cercetare. Hugues Pradier sus\u0163ine \u015fi acum c\u0103 scopul colec\u0163iei nu se confund\u0103 cu al unui \u201eserviciu public\u201c, \u00eens\u0103rcinat oficial cu administrarea destinului culturii franceze, dar c\u0103 e f\u0103cut din pasiune \u2013 care, cel pu\u0163in \u00een cazul de fa\u0163\u0103, pare mai pragmatic gestionat\u0103 \u015fi finalizat\u0103 dec\u00e2t poten\u0163iala directiv\u0103 etatist\u0103: \u201eE o munc\u0103 dificil\u0103, \u00eendelungat\u00e3 \u015fi costisitoare, la care trebuie s\u0103 ne dorim s\u0103 ne \u00eenh\u0103m\u0103m \u015fi care trebuie s\u0103 dea rezultate durabile, fiindc\u0103 o edi\u0163ie Pl\u00e9iade tr\u0103ie\u015fte cam patruzeci de ani\u201c.<\/p>\n
Modul \u00een care a fost \u015fi este g\u00e2ndit\u0103 \u00een prezent colec\u0163ia \u2013 p\u0103str\u00e2nd elemente directoare din concep\u0163ia ini\u0163ial\u0103, dar modelat\u0103 dup\u0103 standardele \u015fi orizontul de interes actuale \u2013 intereseaz\u0103 \u015fi ca business, dar \u015fi ca istorie literar\u0103 \u015fi ca proces literar in actu, \u00eenscris \u00eentr-un sistem economico-socio-politic sensibil modificat \u00een raport cu cel de plecare. A\u015fa se face c\u0103 organizarea colec\u0163iilor \u0163ine seam\u0103 de criteriile vandabilit\u0103\u0163ii (c\u00e2nd \u00ee\u015fi propune s\u0103 nu tip\u0103reasc\u0103 cronologic operele unui mare scriitor, ci \u00een func\u0163ie de v\u00e2rfurile carierei lui), iar criteriile tip\u0103ririi sunt \u015fi au fost, \u00een toat\u0103 istoria Colec\u0163iei \u201ePl\u00e9iade\u201c, negociate drastic: unii autori au avut parte de \u201eopere complete\u201c, al\u0163ii doar de selec\u0163ii sau de prezen\u0163e \u00een antologii; milimetric sunt g\u00e2ndite \u015fi anexele metatextuale, notele, aparatul critic \u015f.a. (Afl\u0103m de pild\u0103 c\u0103 la recenta edi\u0163ie din Sodoma \u015fi Gomora de Proust, editorii au renun\u0163at la dou\u0103 treimi din schi\u0163ele \u015fi variantele descoperite de \u00eengrijitorul ei, Antoine Compagnon \u2013 dar c\u0103, \u015fi f\u0103r\u0103 aceste adaosuri, aparatul de schi\u0163e, note \u015fi variante s-a ridicat la 615 de pagini.) Nu se mai caut\u0103 treisprezece volume din coresponden\u0163a lui Voltaire, dar se introduc noi nume \u00een agend\u0103: afl\u0103m de pild\u0103 c\u0103 se preg\u0103te\u015fte s\u0103-\u015fi fac\u0103 intrarea Jean d\u2019Ormesson. Marii autori \u00een via\u0163\u0103 au \u015fi au avut parte, de altfel, de un tratament special, principiul de selec\u0163ie fiind mult mai dur. Totu\u015fi, exist\u0103 \u015fi explicabile excep\u0163ii: despre Saint-John Perse se spune c\u0103 a avut libertatea de a-\u015fi concepe singur volumul din Colec\u0163ia \u201ePl\u00e9iade\u201c. De acelea\u015fi rigori canonice-\u015fi-comerciale \u0163ine \u015fi ideea de edi\u0163ie de opere complete: dac\u0103 \u00een cazul unor autori include \u015fi cel mai mic semn l\u0103sat pe h\u00e2rtie care are leg\u0103tur\u0103 cu procesul de crea\u0163ie, \u00een cazul unor \u015flefuitori prolifici, chiar celebrissimi, a publica toate variantele unui text ar fi fost complet nerezonabil (doar \u201eCorpus-ul flaubertianum al nuvelei Un c\u0153ur simple, publicat de Giovanni Bonaccorso e un volum de 600 de pagini\u201c).<\/p>\n
Important \u00eens\u0103 e c\u0103, analiz\u00e2nd spusele editorului Pradier, se constat\u0103 c\u0103 munca de editare se confund\u0103, p\u00e2n\u0103 la un punct, cu etape ale procesului de canonizare: \u201eprivilegiile\u201c, adic\u0103 excep\u0163ia de la principiile drastice de editare, r\u0103spl\u0103tesc, \u015fi \u00eentr-un fel chiar creeaz\u0103 clasicii. Relevante sunt, de pild\u0103, cazurile Baudelaire \u015fi Mallarm\u00e9: \u201eCe s-a putut \u00een cazul lui Baudelaire, adic\u0103 includerea poeziilor \u00eentr-un volum \u015fi a operelor critice \u00een altul nu era cu putin\u0163\u0103 c\u00e2nd era vorba de Mallarm\u00e9: ar fi fost 400 de pagini \u00eentr-un volum \u015fi 3.500 \u00een altul, acesta din urm\u0103 prea pu\u0163in vandabil prin con\u0163inut. Am adoptat atunci o alt\u0103 compartimentare: operele \u00abde crea\u0163ie\u00bb \u00een sens larg \u00eentr-o parte (1.600 de pagini), iar jurnalismul, critica \u015fi pedagogia \u00een alt\u0103 parte (1.300 de pagini)\u201c. \u00cen privin\u0163a edit\u0103rii lui Mallarm\u00e9 sunt \u015fi alte detalii de istorie literar\u0103 \u00een sens larg: \u201eBertrand Marchal, responsabilul celor dou\u0103 volume din noua edi\u0163ie Mallarm\u00e9 \u015feminent editor, specialist sorbonard \u00een opera poetului, n.m. T.D.\u0163, \u015ftie c\u0103 a beneficiat de privilegii excep\u0163ionale ob\u0163in\u00e2nd publicarea chiar \u015fi a patru versiuni ale unui poem. \u00abAsta nu mai \u0163ine de mine, ci de Mallarm\u00e9! Se bucur\u0103 de un statut special…\u00bb\u201c. C\u00e2nd vine vorba de Mallarm\u00e9, vandabilul, a\u015fadar, \u201eezit\u0103\u201c: \u201eMallarm\u00e9 e un bun exemplu de ezitare\u201c. C\u00e2nd s-a pus problema unei noi edi\u0163ii, \u00een dou\u0103 volume, din opera marelui poet, \u201eYves Bonnefoy a me\u015fterit o scrisoare lung\u0103 c\u0103tre Antoine Gallimard (directorul din prezent al editurii), care spunea, \u00een sum\u0103: e, totu\u015fi, vorba de Mallarm\u00e9\u2026 Iar ideea celor dou\u0103 volume a fost acceptat\u0103\u201c.<\/p>\n
Sunt apoi o multitudine de aspecte ce \u0163in de sociologia culturii. Statistica v\u00e2nz\u0103rilor, de pild\u0103: nu e f\u0103r\u0103 relevan\u0163\u0103 c\u0103, \u00een topul v\u00e2nz\u0103rilor din istoria Colec\u0163iei \u00abPl\u00e9iade\u00bb, se afl\u0103 Saint-Exup\u00e9ry (cu 340.000 de exemplare), Proust (al c\u0103rui prim volum din \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut s-a dat \u00een 250.000 de exemplare) \u015fi opera lui Camus (cu 218.000 de exemplare). Apoi antrenamentul special cerut speciali\u015ftilor universitari realizatori de edi\u0163ii (care trebuie s\u0103 \u00eembine o \u201emunc\u0103 de Sisif\u201c cu talente de \u201edetectiv\u201c: s\u0103-\u015fi creeze \u201eo re\u0163ea imens\u0103, s\u0103 cunoasc\u0103 v\u00e2nz\u0103tori de autografe, mo\u015ftenitori (ai autorilor viza\u0163i de Pl\u00e9iade), s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 licita\u0163iile. Uneori, cump\u0103r\u0103torii sunt anonimi, se ascund de Fisc sau nu vor s\u0103-\u0163i pun\u0103 la dispozi\u0163ie ceea ce posed\u0103 din pricina feti\u015fismului\u201c. Modul \u00een care se realizeaz\u0103 retribuirea speciali\u015ftilor \u015fi chiar tipul de piele ales pentru copertele colec\u0163iei sunt \u015fi ele fapte de sociologie a culturii, c\u00e2nd nu de-a dreptul de istorie literar\u0103.<\/p>\n
R\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, ideea comercialului sau al vandabilului care \u201eezit\u0103\u201c \u015fi a muncii aparent f\u0103r\u0103 compensa\u0163ie echitabil\u0103, dar f\u0103cut\u0103 din con\u015ftiin\u0163a valorii care trebuie perpetuate \u015fi corect administrate. Fraza care poart\u0103 titlul materialului din Le Nouvel Obs e a lui Marchal, editorul lui Mallarm\u00e9: \u201eTot acest timp pierdut pentru o not\u0103 pe care nimeni n-o va citi!\u201c \u015ei, adaug\u0103 el, \u201etotu\u015fi trebuie s-o faci. Iar peste cincizeci de ani, totul trebuie luat de la cap\u0103t, cu siguran\u0163\u0103\u201c. Sau, cum spune Jean-Yves Tadi\u00e9, editorul lui Proust: \u201e\u00cen cele \u015fase luni c\u00e2t am cheltuit pentru un detaliu minuscul, G\u00e9rard Genette a scris un eseu \u00eentreg\u201c. O munc\u0103 pe care n-o vede \u015fi n-o compenseaz\u0103, \u00een mod real, nimeni, c\u0103ci speciali\u015ftii edi\u0163iilor nu devin, oric\u00e2t de dificil\u0103 ar fi opera lor de editare, staruri ale sistemului academic, nu fac v\u00e2lv\u0103 la conferin\u0163e \u015fi seminarii etc. \u2013 dar o munc\u0103 ale c\u0103rei rezultate dureaz\u0103 m\u0103car o jum\u0103tate de secol. Nu cunosc prea multe eseuri, studii, opere etc. care s\u0103 aib\u0103 pe pia\u0163a ideilor un termen de valabilitate superior unei edi\u0163ii Pl\u00e9iade.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2t timp presa cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 pritoce\u015fte cazul recentului Premiu pentru Poezie \u201eMihai Eminescu\u201c de la Boto\u015fani sau al oportunit\u0103\u0163ii taxei de timbru literar, merit\u0103 s\u0103 mai \u00eentorci capul \u015fi spre presa cultural\u0103 interna\u0163ional\u0103. Spre un num\u0103r ceva mai vechi (din 27 decembrie 2014) al Le Nouvel Observateur, de pild\u0103, unde se g\u0103se\u015fte un amplu… Cite\u0219te mai mult »Ce \u00eenseamn\u0103 Colec\u0163ia \u201ePl\u00e9iade\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[356,13608,13610,13607,13609],"class_list":["post-22548","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cultura-franceza","tag-istoria-colectiei-pleiade","tag-piata-ideilor","tag-produsul-girat-de-colectia-pleiade","tag-rigori-canonice-si-comerciale"],"views":1505,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22548","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22548"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22548\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22548"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22548"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22548"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}