<\/p>\n
Dup\u0103 jurnale \u015fi memorii, nu pu\u0163ine fic\u0163ionalizate, deghizate, epistolarele par s\u0103 fie genul \u201esubiectiv\u201d cel mai prizat. Este firesc. C\u0103linescu, care detesta jurnalele \u2013 jurnalul este o prostie, spunea el \u2013, vedea \u00een coresponden\u0163\u0103, \u00eendeosebi cea dintre femei \u015fi b\u0103rba\u0163i de seam\u0103, semnul unei culturi eminente. \u00cen ianuarie 1937 \u00eei scria providen\u0163ialului s\u0103u editor Al. Rosetti: \u201eS\u0103 ne cunoa\u015ftem dar\u2026 prin scrisori\u201d.<\/strong><\/em><\/p>\n <\/p>\n La r\u00e2ndul s\u0103u, Cioran proclam\u0103 c\u0103 adev\u0103rul despre un autor \u00eel afli mai cur\u00e2nd din coresponden\u0163a sa dec\u00e2t din oper\u0103. E vorba, desigur, despre coresponden\u0163a particular\u0103, intim\u0103, care, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, devine fatalmente extim\u0103. Nu mai departe dec\u00e2t \u00een ultimele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni m-am referit aici la epistolare: ale lui Cioran, pentru c\u0103 sunt mai multe, \u015fi la volumul I dintre cele patru proiectate ale Scrisorilor c\u0103tre Rebreanu, care vor cuprinde cele peste 2.000 de epistole trimise marelui romancier de c\u0103tre contemporanii s\u0103i. Dar nu numai coresponden\u0163a \u201emon\u015ftrilor sacri\u201d ai unei culturi ne ofer\u0103 pl\u0103cerea unei lecturi similare celei a unui roman palpitant, cum pe bun\u0103 dreptate afirm\u0103 Niculae Gheran \u00een prefa\u0163a amintitei c\u0103r\u0163i, \u015fi nu numai ea documenteaz\u0103 asupra unei epoci. Un argument \u00een plus mi-l furnizeaz\u0103, iat\u0103, criticul \u015fi istoricul literar Constantin C\u0103lin cu volumul Scrisori c\u0103tre un redactor, ap\u0103rut recent la Editura Babel din Bac\u0103u. Este vorba de un prim volum de epistole din arhiva personal\u0103, primite de-a lungul mai multor decenii c\u00e2nd a func\u0163ionat ca redactor la revista Ateneu \u015fi la alte publica\u0163ii b\u0103c\u0103uane. To\u0163i coresponden\u0163ii s\u0103i sunt oameni ai scrisului, sintagm\u0103 pe care o prefer \u00een acest caz, pentru c\u0103 mi se pare mai potrivit\u0103. Al\u0103turi de nume sonore ca Eusebiu Camilar, \u015eerban Cioculescu, Al. Dima, Mircea Zaciu sau Constantin Ciopraga, sunt \u015fi alte c\u00e2teva intrate \u00een uitare. De pild\u0103, pentru a da un exemplu, N.V. Turcu. Aprioric, interesul pentru coresponden\u0163a acestora ar putea fi mai redus, chiar dac\u0103 nejustificat. \u015fi c\u00e2nd spun asta, \u00eel am \u00een vedere, de pild\u0103, pe profesorul \u015fi harnicul istoric literar roma\u015fcan, elev al lui Ibr\u0103ileanu: N.Gr. Ste\u0163cu (1910-1995). Sau Ion Maxim (1925-1980), o prezen\u0163\u0103 discret\u0103, aproape anonim\u0103, \u00een vremea ce i s-a dat, \u201eun solitar distins, cu masca am\u0103r\u0103ciunii definitiv imprimat\u0103 pe fa\u0163\u0103\u201d, cum \u00eel descrie Constantin C\u0103lin. Lui Ion Maxim, scriitor polivalent \u015fi un intelectual dintr-o stirpe dac\u0103 nu total disp\u0103rut\u0103, oricum \u00een curs de extinc\u0163ie, nu-i pl\u0103cuse faimosul Colocviu Na\u0163ional de Poezie de la Ia\u015fi, din 1978, organizat de Uniunea Scriitorilor, la care participase \u015fi care \u00eei f\u0103cuse impresia unui \u201eb\u00e2lci\u201d mai ales prin num\u0103rul mare de poe\u0163i, ceea ce ar tr\u0103da o \u201esupersti\u0163ie cantitativ\u0103\u201d. \u015ei o cultur\u0103 minor\u0103, ar fi spus Cioran. Dincolo de infla\u0163ia de poe\u0163i din aceast\u0103 \u0163ar\u0103, real\u0103, pe care o denun\u0163a \u015fi Caragiale la timpul s\u0103u, acel colocviu s-a \u00eenscris ca un eveniment absolut memorabil. \u015ei nu doar \u00een istoria literar\u0103. Am fost martorul \u015fi unul dintre comentatorii acelui \u201eb\u00e2lci\u201d, ca realizator de emisiuni literare la Radio, \u015fi \u015ftiu bine ce a \u00eensemnat el. \u00centre altele, a creat o alert\u0103 maxim\u0103 la nivelul autorit\u0103\u0163ilor politice \u015fi al Securit\u0103\u0163ii. Atunci s-a v\u0103dit, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u00e2t de important \u015fi c\u00e2t de temut era scriitorul \u00een societatea de dinainte de 1990. O alt\u0103 figur\u0103, \u015fi ea poate mai pu\u0163in cunoscut\u0103, este cea a clasicistului Haralambie Mih\u0103escu (1907-1985), ale c\u0103rui scrisori \u201edenot\u0103 o g\u00e2ndire viguroas\u0103, care se exprim\u0103 printr-o sintax\u0103 ferm\u0103 \u015fi un lexic simplu, nu o dat\u0103 regional, cu certe valori stilistice\u201d.<\/p>\n Constantin C\u0103lin apreciaz\u0103 c\u0103 scrisorile pe care le public\u0103 acum \u201ealc\u0103tuiesc un \u00abfragmentarium\u00bb substan\u0163ial \u015fi instructiv, din care pot fi desprinse elemente de conduit\u0103 etic\u0103, profesiuni de credin\u0163\u0103, observa\u0163ii psihologice \u015fi sociale, m\u0103rturii biografice semnificative, informa\u0163ii \u015ftiin\u0163ifice \u015fi literare\u201d. \u015ei, \u201econvins de pre\u0163ul sufletesc \u015fi intelectual pe care \u00eel au\u201d, \u00ee\u015fi m\u0103rturise\u015fte bucuria c\u0103 le-a p\u0103strat \u015fi c\u0103 le poate restitui. Chiar \u015fi pentru cei mai nefamiliariza\u0163i cu lumea literar\u0103 nu e greu s\u0103-\u015fi imagineze diversitatea st\u0103rilor, umorile \u015fi crizele de orgoliu, mania persecu\u0163iei, invidiile, intrigile etc. con\u0163inute \u00een epistolare ca acesta, dat fiind faptul c\u0103 autorii scrisorilor sunt personalit\u0103\u0163i accentuate, dintr-o \u201egint\u0103 b\u0103nuitoare \u015fi sup\u0103r\u0103cioas\u0103\u201d, cu expresia mai degrab\u0103 tandr\u0103 a lui Constantin C\u0103lin. \u201eVeritabil termometru moral\u201d, psihanalizabile, epistolele, subliniaz\u0103 criticul, se convertesc \u00een autoportrete ale celor ce le-au redactat \u015fi le-au expediat, l\u00e2ng\u0103 care se contureaz\u0103 printr-un subtil mecanism psihologic portretul celui c\u0103ruia \u00eei sunt adresate. Observa\u0163ie profund\u0103 \u015fi definitorie.<\/p>\n Cel mai prodigios epistolier dintre cei prezen\u0163i \u00een acest volum \u2013 textele sale se \u00eentind pe aproape 200 de pagini din 451 \u2013 este criticul \u015fi istoricul literar Mihai Dr\u0103gan (1937\u20131993), universitar ie\u015fean. Eminent eminescolog, coordonator al colec\u0163iei \u201eEminesciana\u201d a Editurii Junimea, M. Dr\u0103gan e un personaj cu o tent\u0103 tragic\u0103. Scrisorile lui \u00eemi reconfirm\u0103 \u00een bun\u0103 parte ceea ce constatasem cunosc\u00e2ndu-l direct \u00eenc\u0103 din anii studen\u0163iei, c\u00e2nd era asistent sau poate lector: spirit nelini\u015ftit, caracter conflictual, parc\u0103 aflat mereu la p\u00e2nd\u0103, tradi\u0163ionalist inflexibil, cu ambi\u0163ii \u015fi preten\u0163ii de polemist redutabil, dar f\u0103r\u0103 elegan\u0163a \u015fi rafinamentul, inclusiv stilistic, pe care le presupune polemica. Scrisorile sale au meritul de a se constitui \u00eentr-o cronic\u0103 sui generis a vie\u0163ii literare \u015fi universitare antedecembriste \u015fi a \u00eenceputului primului deceniu de dup\u0103 seismul din \u201989. Cu deosebire cea ie\u015fean\u0103. Un alt personaj autentic \u015fi de o cu totul alt\u0103 factur\u0103 este Alexandru Husar (1920-2009). Elev al lui Tudor Vianu, asistent al lui Lucian Blaga, estetician, istoric literar \u015fi al culturii, traduc\u0103tor (a tradus din lirica lui Blaga \u00een spaniol\u0103), memorialist, Husar a fost \u00eenainte de toate Profesorul. El e din tagma c\u0103rturarilor erudi\u0163i pe care, pentru a-i cunoa\u015fte cu adev\u0103rat, trebuie s\u0103-i cau\u0163i nu at\u00e2t \u00een biblioteci, c\u00e2t mai ales \u00een sufletul zecilor \u015fi zecilor de promo\u0163ii de studen\u0163i. Acolo \u00eei g\u0103se\u015fti \u00eentregi. Era un orator insolit al c\u0103rui stil e recognoscibil, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, \u015fi \u00een scrisori. Portretul ce i-l creioneaz\u0103 Constantin C\u0103lin, care, ca semnatarul acestui comentariu, i-a fost student, e c\u00e2t se poate de expresiv \u015fi de veridic: \u201eEra st\u0103p\u00e2n deplin pe arta de a fi protocolar. Flata auditoriul (sau pe destinatar, \u00een coresponden\u0163\u0103) f\u0103r\u0103 s\u0103-l ironizeze \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, f\u0103r\u0103 s\u0103 se umileasc\u0103. \u015fi-l ata\u015fa pentru o p\u0103rere sau alta, \u00eel l\u0103sa s\u0103 cread\u0103 c\u0103-i face confiden\u0163e, c\u0103 are nevoie de consim\u0163\u0103m\u00e2ntul lui \u015fi-l conducea c\u0103tre concluziile la care meditase \u015fi voia s\u0103 le impun\u0103. Nici unul dintre cunoscu\u0163i \u2013 profesori, scriitori \u2013 nu-l egala \u00een \u00abjocul\u00bb acesta d\u0103t\u0103tor de iluzii, \u00een care studen\u0163ii deveneau \u00abmae\u015ftri\u00bb, redactorii de gazete \u00abcolegi\u00bb, publicul unei conferin\u0163e o sum\u0103 de \u00abinteligen\u0163i\u00bb etc. Un \u00abjoc\u00bb serios, \u00een care se lansa integral, cu mintea \u015fi cu corpul, lua atitudini grave sau joviale, punea sur\u00e2suri \u015fi \u00eencrunt\u0103ri, arunca ocheade letale. Capul \u00eenclinat, mina reflexiv\u0103, dreapta despic\u00e2nd cu mi\u015fc\u0103ri scurte aerul sau pip\u0103ind c\u0103ptu\u015feala reverelor, alura demonstrativ\u0103 f\u0103ceau s\u0103-i urm\u0103re\u015fti cu deosebit interes \u00abrolul\u00bb amplu, cu monoloage artistic ritmate, cu declara\u0163ii \u015fi apart\u00e9-uri, pe care \u015fi-l inventa continuu\u201d. Pe Al. Dima (1905-1979) \u015fi Constantin Ciopraga (1916-2009) i-am cunoscut direct, ca \u015fi Constantin C\u0103lin, tot ca student, iar apoi ca redactor la Radio \u015fi la c\u00e2teva publica\u0163ii culturale. Epistolele primului sunt reci \u015fi concise ca ni\u015fte cablograme diplomatice. Ale lui Constantin Ciopraga, mai numeroase, mai calde, mai colocviale, evolueaz\u0103 de la tonul magistrului c\u0103tre discipol la cel colegial \u015fi afectuos. Se vede \u015fi \u00een scrisorile celor doi forma\u0163ia lor: Dima la \u015fcoala german\u0103, Ciopraga la \u015fcoala francez\u0103. Epistolele lui Mircea Zaciu (1928-2000) sunt extrem de relevante privind personalitatea sa \u015fi par a confirma ceea ce spunea Cioran despre coresponden\u0163\u0103. Observator fin, Constantin C\u0103lin \u00eel caracterizeaz\u0103 astfel: \u201e\u00cen contrast cu chipul s\u0103u auster, de persoan\u0103 cu suflet tare, Mircea Zaciu era un sentimental reprimat, capabil de empatie (mai exact de compasiune) \u015fi unul dintre nemul\u0163umi\u0163ii cei mai autentici ai epocii de atunci (anii \u201970 \u015fi \u201980 \u2013 nota mea). C\u00e2teva din observa\u0163iile formulate aici \u00eel anun\u0163\u0103 pe moralistul neiert\u0103tor din vastul Jurnal (patru volume) scris \u00een deceniul 1979-1989)\u201d. Moralistul \u015fi sentimentalul reprimat \u00ee\u015fi \u00eencepea o scrisoare c\u0103tre criticul b\u0103c\u0103uan, datat\u0103 28 aprilie 1975, \u00eentr-un mod ce ilustreaz\u0103 \u015fi compasiunea, \u015fi empatia: \u201e\u00cen primul r\u00e2nd, te rog s\u0103 prime\u015fti cele mai sincere condolean\u0163e pentru nenorocirea ce s-a ab\u0103tut asupra dumitale. Pierderea p\u0103rin\u0163ilor este poate cea mai cumplit\u0103 durere pe care un om o poate sim\u0163i, \u015fi care \u2013 vai! \u2013 ne este dat\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd tuturor, ca o r\u0103scump\u0103rare a suferin\u0163elor ce \u015fi ei le-au \u00eendurat de pe urma noastr\u0103, p\u00e2n\u0103 ne-au n\u0103scut, ne-au crescut, ne-au v\u0103zut mari, tremur\u00e2nd la fiece necaz al nostru. C\u00e2nd \u00eei pierzi, pierzi singurul reazem adev\u0103rat \u00een via\u0163a noastr\u0103, singura iubire imens\u0103 \u015fi ad\u00e2nc\u0103 \u015fi dezinteresat\u0103. Se rupe cu ei o leg\u0103tur\u0103 cosmic\u0103, \u00eenc\u00e2t m\u0103sura durerii nu poate fi descris\u0103 \u015fi te \u00een\u0163eleg \u00een t\u0103cere \u015fi \u00een reculegere\u201d.<\/p>\n Amplele note \u015fi comentarii, excursurile istorico-literare, portretele schi\u0163ate din doar c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de condei, scurtele, dar relevantele evoc\u0103ri, toate apar\u0163in\u00e2nd lui Constantin C\u0103lin, poten\u0163eaz\u0103 valoarea de document a epistolarului. Nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 a\u015ftept\u0103m cu interes volumul sau volumele ce vor urma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dup\u0103 jurnale \u015fi memorii, nu pu\u0163ine fic\u0163ionalizate, deghizate, epistolarele par s\u0103 fie genul \u201esubiectiv\u201d cel mai prizat. Este firesc. C\u0103linescu, care detesta jurnalele \u2013 jurnalul este o prostie, spunea el \u2013, vedea \u00een coresponden\u0163\u0103, \u00eendeosebi cea dintre femei \u015fi b\u0103rba\u0163i de seam\u0103, semnul unei culturi eminente. \u00cen ianuarie 1937 \u00eei scria providen\u0163ialului s\u0103u editor… Cite\u0219te mai mult »Epistole c\u0103tre un redactor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[569,13595,4455,13596],"class_list":["post-22536","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cioran","tag-jurnale-si-memorii","tag-niculae-gheran","tag-scrisorilor-catre-rebreanu"],"views":1055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22536","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22536"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22536\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22536"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22536"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22536"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}