Alexandru Busuioceanu a fost unul dintre cei mai importan\u0163i critici de art\u0103 rom\u00e2ni, eseist (nu doar aici, ci \u015fi \u00een Spania), poet (de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi spaniol\u0103), istoric, profesor, traduc\u0103tor \u015fi diplomat. Desigur, nu sluje\u015fte la nimic faptul de a preciza, \u015fcol\u0103re\u015fte, c\u0103 Alexandru Busuioceanu s-a n\u0103scut la Slatina, \u00een 1896 \u015fi a murit la Madrid, \u00een 1961. Aceste date \u2013 \u00een afar\u0103 de \u00eencadrarea \u00een epoca istoric\u0103 \u015fi de coordonatele geografice \u2013 nu ne spun mare lucru.<\/p>\n
Debuteaz\u0103 devreme, la 19 ani, devenind colaborator la revista Lumina nou\u0103 din Bucure\u015fti, unde avea s\u0103 lege priete\u015fug cu Nichifor Crainic. Un an mai t\u00e2rziu se \u00eenroleaz\u0103 voluntar \u00een r\u0103zboiul de re\u00eentregire a neamului.<\/p>\n
\u00cen 1918 se \u00eentoarce la Ia\u015fi, ca redactor-\u015fef la revista Arena. \u00centre 1918 \u015fi 1920 este coredactor, \u00eempreun\u0103 cu Nichifor Crainic, la revista Luceaf\u0103rul, apoi redactor la Lamura \u015fi la Dacia.<\/p>\n
\u00cen 1921 \u00eentemeiaz\u0103 revista G\u00e2ndirea, \u00eempreun\u0103 cu Cezar Petrescu, D.I. Cucu, Nichifor Crainic \u015fi Lucian Blaga.<\/p>\n
\u00cen volumele Figuri \u015fi c\u0103r\u0163i \u015fi Ethos, ap\u0103rute mai t\u00e2rziu, \u00een 1942 (anul stabilirii sale definitive la Madrid), criticul rom\u00e2n va reuni articolele r\u0103sp\u00e2ndite prin diferite publica\u0163ii ca G\u00e2ndirea, Cuv\u00e2ntul, Cuget rom\u00e2nesc, Lamura, deoarece le consider\u0103 inspirate de ideologia \u201eg\u00e2ndirist\u0103\u201c, potrivit c\u0103reia activitatea literar\u0103 \u015fi artistic\u0103 trebuie s\u0103 armonizeze spiritul creator \u015fi exigen\u0163ele morale.<\/p>\n
\u00cen 1923, Busuioceanu devine secretar al PEN-clubului, al c\u0103rui pre\u015fedinte pentru sec\u0163ia rom\u00e2n\u0103 era Vasile P\u00e2rvan. Acesta din urm\u0103, care \u00eentemeiase, \u00een anii \u201920, \u015ecoala Rom\u00e2n\u0103 din Roma, \u00eel trimite pe discipolul s\u0103u Alexandru Busuioceanu ca bursier \u00een capitala Italiei. Av\u00e2ndu-i ca profesori pe Adolfo Venturi, Antonio Mu\u00f1oz, Orazio Marucchi \u015fi Federico Hermanin, Busuioceanu dob\u00e2nde\u015fte cuno\u015ftin\u0163e solide \u00een domeniul istoriei artei bizantine \u015fi al metodologiei restaur\u0103rii.<\/p>\n
\u00cen 1925 devine profesor la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie din Bucure\u015fti.<\/p>\n
Coordoneaz\u0103, \u00eentre 1929 \u015fi 1937, colec\u0163ia edi\u0163iilor de art\u0103 \u201eApollo\u201c, prima colec\u0163ie de monografii \u00eenchinat\u0103 arti\u015ftilor rom\u00e2ni moderni, iar \u00een 1931 expertizeaz\u0103 cele mai valoroase piese ale colec\u0163iei de pictur\u0103 a Casei Regale, respectiv cele nou\u0103 tablouri ale lui El Greco dob\u00e2ndite de Carol I. \u00cen 1937, va organiza marea expozi\u0163ie \u201eEl Greco\u201c de la Paris.<\/p>\n
Mai t\u00e2rziu, \u00eentre 1938 \u015fi 1940, devine profesor \u015fi la Academia de Arte Frumoase.<\/p>\n
Busuioceanu a publicat mult, nu doar eseistic\u0103 \u015fi nu doar \u00een Rom\u00e2nia, c\u0103ci dup\u0103 1942 r\u0103m\u00e2ne la Madrid, ca profesor de rom\u00e2n\u0103 la Universitatea Complutense, redactor la prestigioasa revist\u0103 \u00cdnsula, precum \u015fi ca eseist \u015fi poet de limb\u0103 spaniol\u0103.<\/p>\n
Ne propunem s\u0103 prezent\u0103m publicului rom\u00e2n dou\u0103 eseuri ale lui Busuioceanu, P\u00e2rvan g\u00e2nditorul \u015fi Alegenor, despre fostul s\u0103u profesor Vasile P\u00e2rvan, eseuri publicate mai \u00eent\u00e2i \u00een 1933, la Institutul \u201eRamuri\u201c din Craiova, \u015fi ap\u0103rute ulterior \u00een volumul Ethos.<\/p>\n
De departe cel mai valoros eseu despre personalitatea marelui istoric, P\u00e2rvan g\u00e2nditorul este o evocare plin\u0103 de c\u0103ldur\u0103, dar nu mai pu\u0163in riguroas\u0103, a \u201eomului singuratic\u201c pe care majoritatea \u00eel considera fie istoric, fie profesor, fie scriitor, dar pe care pu\u0163ini \u015ftiuser\u0103 s\u0103 \u00eel pre\u0163uiasc\u0103 \u00een dimensiunea lui de g\u00e2nditor. Busuioceanu scoate la iveal\u0103 dimensiunea confesional\u0103 a personalit\u0103\u0163ii lui P\u00e2rvan, care se manifesta \u00een cursurile erudite de la universitate, \u00een eseuri, precum \u015fi \u00een prietenia lui, care \u201ep\u0103stra totu\u015fi suavit\u0103\u0163i de sentiment pe care triste\u0163ea vie\u0163ii nu isbutise s\u0103 le tulbure\u201c.<\/p>\n
Busuioceanu depl\u00e2nge faptul c\u0103 multe dintre cursurile lui P\u00e2rvan de la Universitate, dintre care aminte\u015fte ciclurile despre Tragedia greac\u0103 sau Doctrina salv\u0103rii, nu fuseser\u0103 nici scrise, nici tip\u0103rite, motiv pentru care se vede nevoit s\u0103-\u015fi \u00eentemeieze evocarea pe amintiri \u015fi pe c\u0103r\u0163ile publicate, considerate suficient de edificatoare.<\/p>\n
Av\u00e2nd de ales \u00eentre critica literar\u0103 \u015fi istorie, Vasile P\u00e2rvan nu \u015fov\u0103ie s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre \u015fcoala lui Iorga, fiindc\u0103 aceasta \u00eendeplinea dou\u0103 criterii la care nu era dispus s\u0103 renun\u0163e: pasiunea pentru \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi sim\u0163ul realit\u0103\u0163ii.<\/p>\n
Preocupat de \u015ftiin\u0163\u0103, P\u00e2rvan se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 ochilor no\u015ftri ca un singuratic nu din mizantropie, ci din \u201eacea irezistibil\u0103 nevoie de a tr\u0103i interior\u201c. Neg\u0103sind \u00een istorie r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103ri fundamentale privitoare la sensul moral al vie\u0163ii, P\u00e2rvan se \u00eendreapt\u0103 apoi c\u0103tre literatur\u0103 \u015fi filosofie. Dar nu c\u0103tre filosofia arid\u0103 profesat\u0103 la Universitate, ci c\u0103tre o filosofie care s\u0103 \u00eei poat\u0103 oferi sensul etic al vie\u0163ii. \u00cen 1905, dup\u0103 ce descoper\u0103 neb\u0103nuite afinit\u0103\u0163i cu Carlyle, Macaulay, Emerson \u015fi Renan, se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 plece \u00een Germania pentru a-\u015fi continua studiile la Berlin \u015fi la Breslau, unde are o revela\u0163ie ce \u00eei st\u00e2rne\u015fte o nou\u0103 pasiune: cultura lui se \u00eentrege\u015fte \u201ecu orizonturile inedite ale artei\u201c, pe care o socote\u015fte expresia cea mai \u00eenalt\u0103 \u015fi mai pur\u0103 a g\u00e2ndirii omene\u015fti.<\/p>\n
\u00cen 1909 public\u0103 studiul intitulat Marcus Aurelius versus Caesar, \u201ecea dint\u00e2i carte \u00een care \u00eent\u00e2lnim \u015fi propriile lui g\u00e2nduri, m\u0103rturisite aproape ca \u00eentr-o profesiune de credin\u0163\u0103\u201c. Figura lui Marc Aureliu \u2013 pe care \u00eel va socoti un sf\u00e2nt \u015fi un exemplu de noble\u0163e \u2013 \u00eei sluje\u015fte drept pretext pentru o apologie a doctrinei stoice. \u00cen armonie cu principiile filosofiei stoice, P\u00e2rvan caut\u0103 fericirea \u00een mijlocul societ\u0103\u0163ii, nu \u00een cultul exagerat al eului. \u015ei \u00een aceea\u015fi carte vorbe\u015fte despre omul singuratic \u2013 categorie c\u0103reia \u00eei apar\u0163ine f\u0103r\u0103 putin\u0163\u0103 de t\u0103gad\u0103 \u2013 ca despre purt\u0103torul unui ideal nobil, acela de a se jertfi pentru semenii s\u0103i.<\/p>\n
Sub semnul stoicilor avea s\u0103 stea \u00eentreaga lui existen\u0163\u0103 ulterioar\u0103. Istoricul duce acum o existen\u0163\u0103 izolat\u0103, petrec\u00e2ndu-\u015fi vremea fie singur, fie \u00een cercul restr\u00e2ns al elevilor cei mai apropia\u0163i, fie c\u0103l\u0103torind, mai cu seam\u0103 \u00een Italia.<\/p>\n
Primul contact al lui P\u00e2rvan cu mul\u0163imea avea s\u0103 fie o mare dezam\u0103gire. Busuioceanu pomene\u015fte episodul \u00een care P\u00e2rvan fusese prins \u00een v\u0103lm\u0103\u015fagul pasiunilor legate de preg\u0103tirile Rom\u00e2niei de a intra \u00een Primul R\u0103zboi Mondial \u201ecu con\u015ftiin\u0163a clar\u0103 a unei misiuni sociale\u201c, urmarea fiind o teribil\u0103 \u015fi amar\u0103 decep\u0163ie. Istoricul \u0163inuse o conferin\u0163\u0103 la Ateneu, \u00een care \u00eencercase s\u0103 explice c\u0103 intrarea Rom\u00e2niei \u00een r\u0103zboi nu poate fi hot\u0103r\u00e2t\u0103 de mul\u0163imile de pe strad\u0103. La ie\u015firea de la conferin\u0163\u0103, P\u00e2rvan fusese p\u0103lmuit de un agent politic \u015fi acuzat de to\u0163i c\u0103 ar fi tr\u0103d\u0103tor de \u0163ar\u0103. \u00cen acest episod amar din via\u0163a lui P\u00e2rvan, eseistul vede incapacitatea \u201eomului singuratic\u201c \u201ede a comunica, de a se face \u00een\u0163eles de mul\u0163imea c\u0103reia el nu \u015ftia, nici nu \u0163inea, s\u0103-i solicite favoarea\u201c.<\/p>\n
Intr\u00e2nd \u00een r\u0103zboi, suferin\u0163e infinit mai sf\u00e2\u015fietoare \u00eel fac s\u0103 se ad\u00e2nceasc\u0103 \u00eentr-o criz\u0103 sufleteasc\u0103 din care nu-\u015fi va mai reveni: \u00een Rusia, unde era refugiat, \u00ee\u015fi pierde so\u0163ia \u015fi singurul copil. Ispitit de g\u00e2ndul sinuciderii, P\u00e2rvan nu-\u015fi mai reg\u0103se\u015fte senin\u0103tatea \u015fi scrie c\u0103 \u201evia\u0163a noastr\u0103 intim\u0103 este antinomic\u0103 fericirii\u201c. Singur\u0103tatea dup\u0103 care alt\u0103dat\u0103 t\u00e2njise at\u00e2t de mult devine o tortur\u0103.<\/p>\n
Cople\u015fit de cea mai neagr\u0103 disperare, i se pare totu\u015fi c\u0103 misticismul l-ar putea izb\u0103vi \u015fi se simte preg\u0103tit s\u0103 proclame cre\u015ftinismul drept Doctrin\u0103 a Salv\u0103rii, \u0163in\u00e2nd pe aceast\u0103 tem\u0103 un curs la Universitate. Busuioceanu subliniaz\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103, \u00een concep\u0163ia istoricului, \u201efigura lui Isus nu era cu nimic deosebit\u0103 de figura mistic\u0103 a lui Orfeu\u201c. \u201eDoctrina Salv\u0103rii\u201c lui P\u00e2rvan nu e, a\u015fadar, altceva dec\u00e2t \u00eencercarea de a \u201ep\u0103trunde cu mijloacele ra\u0163iunii \u00een intimitatea mistic\u0103 a credin\u0163ei\u201c.<\/p>\n
Aceast\u0103 experien\u0163\u0103 \u201emistic\u0103\u201c nu avea s\u0103 dureze dec\u00e2t vreo doi ani, pentru c\u0103 \u00een 1920 P\u00e2rvan va alege s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la doctrina stoicilor. \u00cen ultimii ani ai vie\u0163ii, aceast\u0103 \u00een\u0163elepciune stoic\u0103 \u00eembrac\u0103 forme aproape ascetice, iar istoricul \u00ee\u015fi tr\u0103ie\u015fte canonul suferin\u0163ei f\u0103r\u0103 a mai percepe singur\u0103tatea ca pe un chin. Stoicismul, a\u015fa cum \u00eel \u00een\u0163elesese \u00een tinere\u0163e, se transform\u0103, dup\u0103 dou\u0103zeci de ani de experien\u0163e dureroase, \u00een conduit\u0103 practic\u0103 \u015fi \u00een\u0163elepciune.<\/p>\n
\u00cen ultimii ani ai vie\u0163ii, P\u00e2rvan nu mai crede nici m\u0103car c\u0103 arta ar fi cu adev\u0103rat capabil\u0103 de a exprima altceva dec\u00e2t lucruri comune, lipsite de interes, iar st\u0103rile suflete\u015fti nu pot fi comunicate. Alegenor, s\u0103p\u0103torul \u00een piatr\u0103, ciople\u015fte chipuri \u00een t\u0103cere, dar dezn\u0103d\u0103jduie\u015fte c\u00e2nd \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 \u201eomul nu poate spune dec\u00e2t lucrurile potolite, \u00eempu\u0163inate, f\u0103cute trup, ale vie\u0163ii lui l\u0103untrice\u201c. Omul, artistul, Alegenor ori \u00eensu\u015fi P\u00e2rvan este singur \u00een univers, se \u00eenchin\u0103 zeului necunoscut al T\u0103cerii, pentru c\u0103 \u201espre t\u0103cere se adun\u0103 toate, ca apa spre pr\u0103pastia cea neagr\u0103\u201c. \u00cen accente de pesimism tot mai ad\u00e2nc, moartea e v\u0103zut\u0103 la sf\u00e2r\u015fit de drum ca o eliberare.<\/p>\n
\u00cen clipa mor\u0163ii, resemnat dup\u0103 o cumplit\u0103 suferin\u0163\u0103 fizic\u0103, P\u00e2rvan \u201ea avut totu\u015fi o suprem\u0103 \u015fov\u0103ial\u0103, care a fost ca o ultim\u0103 confesiune a vie\u0163ii lui. Cu ochii plini de lacrimi, el s-a \u00eentors \u015fi a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103\u201c. Marele singuratic se desp\u0103r\u0163ea de lume \u00eenduio\u015fat de \u201eclipa acestei treceri, pentru care sufletul stoic \u015fi-a adunat o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103 toate puterile ra\u0163iunii\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Alexandru Busuioceanu a fost unul dintre cei mai importan\u0163i critici de art\u0103 rom\u00e2ni, eseist (nu doar aici, ci \u015fi \u00een Spania), poet (de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi spaniol\u0103), istoric, profesor, traduc\u0103tor \u015fi diplomat. Desigur, nu sluje\u015fte la nimic faptul de a preciza, \u015fcol\u0103re\u015fte, c\u0103 Alexandru Busuioceanu s-a n\u0103scut la Slatina, \u00een 1896 \u015fi a murit la… Cite\u0219te mai mult »Alexandru Busuioceanu \u015fi Vasile P\u00e2rvan \u2013 dou\u0103 spirite \u00eenrudite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13594,7782],"class_list":["post-22534","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-alexandru-busuioceanu","tag-critic-de-arta"],"views":1034,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22534","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22534"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22534\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22534"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22534"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22534"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}