{"id":2248,"date":"2010-04-14T21:29:26","date_gmt":"2010-04-14T19:29:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=2248"},"modified":"2010-04-13T03:32:30","modified_gmt":"2010-04-13T01:32:30","slug":"omul-care-si-a-gresit-secolul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/omul-care-si-a-gresit-secolul\/","title":{"rendered":"Omul care si-a gresit secolul"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>E foarte probabil ca am\u00e2n\u00e2nd cu cinci ani dupa moarte publicarea tulburatoarei sale \u201eautobiografii\u201c spirituale, Adrian Marino a mizat chiar pe asemenea strigate patimase, violente si ofensatoare la care am asistat intr-un prim val de reactii st\u00e2rnite de \u201eViata unui om singur\u201c. Las\u00e2nd la o parte grosolania\u00a0 \u2013 vorba rea a unui poet care, chestionat asupra \u201ecazului\u201c s-a b\u00e2lb\u00e2it impecabil ca \u201eMarino minte si mort!\u201c, aceasta vorba proasta contine un adevar tulburator: despre vitalitatea cu care marele carturar atipic continua dupa moarte sa irite la culme si sa ulcereze usturator o mare parte a vocilor cetatii literare. Ca si cum ar fi viu.<\/strong><\/em><br \/>\nIntr-adevar, Marino irita, incita si e \u201enesuferit\u201c si dupa moarte: nu face dec\u00e2t sa confirme in felul lui neobisnuit vechiul adagiu sadovenian potrivit caruia cei morti poruncesc celor vii. Spectacolul imbufnarilor, al ridicarilor dispretuitoare din umeri si al ironiilor ieftine din primul val al receptarii unei carti at\u00e2t de speciale, cu adevarat inclasificabila, se bazeaza in larga masura pe extragerea cu penseta muiata in pudoare si sensiblerie a asa-numitelor \u201eetichete\u201c cu care Adrian Marino \u201eincondeiaza\u201c jungla literara rom\u00e2neasca. Trebuie int\u00e2i lamurita \u201eincalificabila\u201c lui parere despre G. Calinescu, subiectul iremediabilei dezamagiri si, de aceea, tinta unei furii contestatare aparent fara egal. Premisa de la care cred ca se cuvine sa pornim in int\u00e2mpinarea \u201eur\u00e2tului\u201c dus rece aruncat peste G. Calinescu mi se pare una singura: oric\u00e2t ar fi ramas de dezamagit de cabotinismul divinului critic, A. Marino nu-si retrage parerea ca, opera capitala, \u201eIstoria&#8230;\u201c aceluia este \u201eo carte mare\u201c si, in al doilea r\u00e2nd, ca directiva culturala majora si retin\u00e2nd propensiunea marelui critic pentru constructia \u201edurabila si monumentala\u201c, scrie negru pe alb ca \u201eNu-i recunosc dec\u00e2t o singura influenta benefica: efectul stimulativ al unei mari constructii critice\u201c. Nu-i destul?! In al treilea r\u00e2nd, un simplu exercitiu bibliografic ne va ajuta sa constatam prezenta lui G. Calinescu in opera (cartile) lui Adrian Marino: este una masiva si de prim ordin. Deschid la int\u00e2mplare doar \u201eIntroducere in critica literara\u201c din 1968 si constat aproape o suta de locuri in care autorul \u201eVietii lui M. Eminescu\u201c e citat, folosit, recomandat ca autoritate indiscutabila, la egalitate cu E. Lovinescu si&#8230; Sainte-Beuve. \u201eDenigratul\u201c Calinescu traieste la etajul bibliografic superior intr-un cult al citarii neobisnuit pentru un simplu denigrator. In realitate insa \u201eura\u201c viscerala despre care s-a vorbit si s-a scris ori \u201etrivialitatea\u201c de care ar da dovada Marino in tratamentul acordat \u201eProfesorului\u201c sau (pe care nu-l recunoaste!) sunt mai mult reactii lirice ale unor suflete prea sensibile. Si cam confuze. Fiindca, la a doua lectura, dupa potolirea poftei noastre de a pipai si proteja imaculatul, perfectiunea paradisiaca si chipul angelic al marelui critic in chestiune, ne dam seama ca, dincolo de resentiment si dezamagire personala, nu G. Calinescu e \u201edesfiintat\u201c, ci modelul pe care \u201eneopasoptistul\u201c din A. Marino l-ar fi visat pentru cultura rom\u00e2na si pentru rom\u00e2ni in general. Intre model si individul ce-l poate intruchipa e o diferenta considerabila, de nu uriasa: A. Marino \u201esufera\u201c enorm de pe urma acestei utopii a lui. O suferinta cel putin stimabila, daca nu si admirabila.<br \/>\nIn fine, despre \u201eetichete\u201c si sufletul negru al \u201ecaricaturistului\u201c A. Marino. Sa luam c\u00e2teva, nu inainte de a observa ca autorul \u201eVietii unui om singur\u201c (poate ca rautaciosii citesc titlul altfel: \u201eViata singurului om!\u201c) are cu adevarat un anumit geniu caricatural si, in multe r\u00e2nduri, nimereste formule pline de miez, uneori extraordinare, definitorii in c\u00e2teva vorbe pentru fizionomii, caractere, inclinatii, etc. Chiar si atunci c\u00e2nd formulele pot fi sau parea \u201ejignitoare\u201c, d\u00e2nd zgura resentimentului la o parte, ram\u00e2nem cu o suma de caracterizari pertinente ale exponatelor din \u201ejungla literara\u201c pe care cu o superbie s\u00e2c\u00e2itoare el sustine ca o detesta. Nu-i adevarat ca un critic are \u201em\u00e2ini butucanoase\u201c, asa cum trebuie\u00a0 \u2013 indiferent de jubilatia secreta a caricaturistului! \u2013 sa aiba un mare critic spre a putea sa \u201eapuce\u201c o intreaga literatura?! Si nu-i cutare literator \u2013 dar c\u00e2ti altii! \u2013 un pic \u201ecarierist\u201c si prea \u201eambitios\u201c? Nu-i autorul unei Istorii&#8230; in doua groase volume un, macar, \u201eapropiat\u201c al Securitatii si oamenilor ei? Despre \u201eservilismul\u201c unor critici ce sa spunem? Exista, slava Domnului, critici de curte: ce-i \u201escandalos\u201c de neadevarat aici? A. Marino dispretuieste, ca si altii, extractia rurala a lui Marin Preda si vorbeste despre placerea marelui scriitor de a avea c\u00e2t mai multi \u201eargati literari la Silistea-Gumesti\u201c. Ii detesta si pe acesti \u201eargati\u201c. Nu-i nicio indoiala ca marele scriitor si aproape toti ceilalti poftesc din plin, azi ca si ieri, la o armata de \u201eargati literari\u201c la respectiva curte: scriitorul il vrea mereu pe critic la picioarele tronului sau, este un adevar si o realitate de care n-avem cum scapa! Nu-i cutare critic si istoric proeminent unul \u201emediocru\u201c, in sens antic, fireste, adica un ins documentat, toba de carte, cu judecati temeinice dar fara stralucirea geniala a unui G. Calinescu? Si nu-i marele Mircea Eliade putin lipsit de \u201esensibilitate\u201c, si nu adie dinspre el o unda cam trezita de carturarism uscat? Indiferent c\u00e2t va fi vrut sa-l jigneasca pe N. Steinhardt, A. Marino are dreptate in eticheta cu care-l incondeiaza: \u201eun mistic livresc, impanat cu citate\u201c. Un \u201emistic\u201c, dar ce mistic! Un bun amic al nostru se arata oripilat ca Marino isi permite (ca sa vezi!) sa spuna despre Roland Barthes ca este \u201eemblema modei snobismului si, mai ales, a frivolitatii critice specifica perioadei structuraliste.\u201c Daca nu emblema, cu siguranta Roland Barthes a devenit victima respectivei mode pe care marele estetician a provocat-o. In \u201eHermeneutica ideii de literatura\u201c din 1987 Marino il citeaza abundent. In fine, un mare poet e dupa Marino, \u201eun proletcultist violent, grobian si partinic\u201c, ceea ce-i atrage pe nedrept fulgerele cuiva. \u201eProletcultist\u201c si \u201edogmatic\u201c este respectivul mare poet, dar in cazul lui proletcultismul acesta e pseudonimul fanatismului: ce mare poet nu-i \u201efanatic\u201c?! Poezia respectivului \u201eproletcultist\u201c este puternica, violenta, una in care natura invinge cultura&#8230; politica. Poate fara sa vrea, A. Marino a nimerit o formula adecvata, pertinenta in pofida intentiei jignitoare la adresa acelui mare poet. Si asa mai departe: luate la un loc, majoritatea \u201eetichetelor\u201c isi confirma valabilitatea si, mai presus de toate, confirma existenta \u201ejunglei literare\u201c despre care el vorbeste, chiar daca in caricaturi&#8230;<br \/>\nMa intorc la dispretuirea ruralitatii si a taranilor din literatura rom\u00e2na, scriitori sau personaje de extractie rurala. In toate paginile dedicate ruralitatii, Marino respinge satul cu aceeasi violenta cu care \u201esamanatoristii\u201c refuzau detestabilul mediu citadin, orasul blestemat: unui idilism ideologic de tip conservator si pasunist ii este opus un nu mai putin virulent idilism ideologic de tip liberal si citadin. Eroarea de perceptie, de situare si de judecare este imputabila ambelor perspective, am\u00e2ndoua straine realitatii, iesite din doua ratiuni apasat si exclusiv ideologice si ideologizante. Ambele duc la un extremism cu consecinte materiale, morale si literare asemanatoare. Provenit dintr-o familie \u201ecitadina de cel putin doua secole\u201c si care familie \u201efigureaza in Arhondologia Moldovei\u201c, A. Marino da la Latesti, sat artificial, dar si, in general, in Baragan peste o lume ce-i ram\u00e2ne straina, enigmatica, inchisa, opaca la valorile pe care el si le \u201efiseaza\u201c si cultiva. S-ar zice ca pe ogorul lui Adrian Marino cresc doar \u201efise\u201c literare, nu lalelele pe care si le planteaza decorativ, cu iluzia libertatii, in gradina din Latesti sub ochii \u201ebatjocoritori\u201c ai unui taran venit parca din&#8230; Silistea-Gumesti. E limpede ca Marino, spre tristetea lui nestiuta dar intens resimtita, n-are organ pentru ruralitate, \u201etaranie\u201c, \u201ecomunitate traditionala taraneasca\u201c si ca, in consecinta acestei inaptitudini va blama o lume pe care n-are cum s-o inteleaga si unde este si ram\u00e2ne un \u201estrain\u201c iremediabil.<br \/>\n(urmare din pagina 2)<br \/>\nVa pastra sentimentul strainului si in mediul citadin unde, reintors dupa ce scapa de puscarie si domiciliu obligatoriu, da, din nou, tot peste&#8230; tarani, peste odioasa \u201ejungla literara\u201c si fatarnica \u201eospitalitate\u201c taraneasca, toate detestabile (\u201esufeream cumplit din cauza oribilei experiente rurale\u201c, se pl\u00e2nge el mereu). Nu-i vor fi pe plac, din aceasta pricina, \u201eruralii\u201c literaturii: Marin Preda in primul r\u00e2nd. E un conflict insolubil, al carui spin il poarta infipt in sine si-l duce cu el pretutindeni, oriunde ar ajunge, in toate mediile strabatute. Conflictul acesta si rana produsa (ca si strigatele de m\u00e2nie pricinuite de ea) nu pretind un acord si o aprobare, ci doar intelegerea conditiilor si a mentalitatii ce le-au provocat.<br \/>\nNu-l vom urma in dispretul sau pentru ruralitate si reaua calificare a respectivului mediu, insa vom constata drama unui om singur care sufera mental in primul r\u00e2nd agresiunea cumplita a mediului \u201estrain\u201c, ramas pentru el neinteles, inacceptabil si intolerabil: nu at\u00e2t puscaria, c\u00e2t \u201ejungla rurala\u201c va fi fost Gulagul lui Marino, \u201eSiberia\u201c lui personala. Paradoxal insa, Gulagul acesta rural, resimtit ca un adevarat Infern, are sclipiri paradisiace: intelectualmente vorbind, \u201eGulagul\u201c de la Latesti este Paradisul carturarului deportat. Avem in carte marturia uluitoare a acestei spectaculoase rasturnari de situatie existentiala: \u201eO suferinta si o pierdere ireparabila a inchisorii celor opt ani a fost, mai ales, intreruperea studiilor si ruperea mea de orice mediu si preocupari intelectuale organizate. Iesisem de la Aiud cu o dorinta imensa de a lucra, de a citi, de a scrie. Intr-un mod cu totul paradoxal, aceasta perspectiva mi s-a deschis, larg si dintr-odata pe Baragan, in conditii intr-un fel disperate, iar in altul deosebit de favorabile. In definitiv eram totusi liber sa citesc destul de mult ceea ce doream. Obligat nu eram sa muncesc. Puteam dispune de intreg timpul meu. A fost si a ramas, de altfel, una din constantele si chiar obsesiile vietii mele. Am inceput deci sa citesc cu un fel de furie greu de descris, a disperarii si a recuperarii. Era forma mea de refugiu, de supravietuire morala si, nu in ultimul r\u00e2nd, de actiune si chiar de \u201elupta\u201c ideologica. As putea transcrie pagini intregi din prima versiune a acestei Vieti. Prefer sa concentrez doar esenta unui moment decisiv, pot spune, al existentei mele spirituale. Redeveneam eu insumi, in conditii in acelasi timp extrem de dificile, dar si fecunde. Cine si-ar fi imaginat rasturnarea unei astfel de situatii?\u201c Ce face intelectualul citadin ajuns in acest Rai paradoxal si fecund de la Latesti? Desigur, citeste, face \u201efise\u201c, si, ca eroul lui Goethe ori Candide al lui Voltaire, isi cultiva gradina, pune in \u201ejungla rurala\u201c, flori albe, baga in pam\u00e2nt bulbi de lalele si inrameaza cu papura un portret al lui Montaigne. Un taran \u201eprimitiv\u201c si \u201esalbatic\u201c il vede sap\u00e2nd si ud\u00e2nd florile si-l intreaba \u201ebatjocoritor\u201c, cum noteaza memorialistul: \u201eLa ce sunt bune aceste flori?\u201c E revoltat de insensibilitatea si obraznicia taranului primitiv, de obtuzitatea lui fata de notiuni ca \u201eminima gratuitate, frumos si decorativ\u201c: \u201eDaca as fi putut, i-as fi dat pe loc cu un par in cap\u201c! Suntem in plina utopie tragica: fantasticul, nerealistul citadin e trezit \u2013 dar e trezit? \u2013 la realitate pocnit in moalele capului de intrebarea brutala si retorica a primitivului. Intr-adevar, ce sa caute bulbii de lalele la Latesti, sat scos ca din pam\u00e2nt de deportatii din Banat aruncati acolo din tren: \u201ela ce sunt bune aceste flori\u201c c\u00e2nd tu, legat de glie ca intr-un nou ev mediu si, lipsit de mediul tau natural, citadin, traiesti \u201eliber\u201c ca intr-o celula de unde condamnatul priveste printre gratii zborul liber al pasarilor spre inaltul cerurilor?! Incerc\u00e2nd sa-l trezeasca printr-o interogatie naiva si \u201ebatjocoritoare\u201c, necioplitul taran a sesizat mai bine dec\u00e2t cultivatul citadin impostura tragica in care se afla acesta, situatia profund falsa a detinutului cu domiciliu obligatoriu, natura artificiala a unei libertati inexistente, dar pe care intelectualul si-o intretine, decorativ, cultiv\u00e2nd flori, \u201ebulbi\u201c de lalele, mintindu-se pe sine cu o iluzie uriasa. E cazul sa ne intrebam in aceasta situatie paradoxala sau cu vorbele memorialistului \u201erasturnata\u201c: cine e aici \u201efilozoful\u201c, civilizatul, inteleptul si care e \u201esalbaticul\u201c, cel putin cu g\u00e2ndul, dintre cei doi?! E o imensa nefericire in faptul ca deportatul nu sesizeaza ceea ce \u201evede\u201c acest Moromete din Baragan cu intrebarea lui batjocoritoare (care e de fapt compatimitoare si comprehensiva!): iluzia intelectualului cu \u201eperspectiva interioara profund asociala\u201c \u2013 cum o spune intr-un r\u00e2nd el insusi \u2013 si situatia falsa in care cu toate acestea el se complace cultiv\u00e2nd lalele in Infern si concep\u00e2nd viata ca \u201efisa\u201c. T\u00e2rziu, la multe decenii de la iesirea din Infern, ajunge sa constate, fapt capital pentru psihologia marilor frustrari, ca \u201em-am instrainat tot mai mult de cartile mele (&#8230;) nu-mi mai plac si nu le mai \u201eiubesc\u201c. M-au jignit si m-au lovit in cele mai bune intentii (&#8230;) In jurul lor s-au adunat prea multe asteptari neimplinite si amintiri neplacute. Un act de bucurie s-a transformat cu regularitate in deceptii si amaraciuni. Incerc aproape o repulsie de a redeschide si reciti anume pagini &#8230;\u201c At\u00e2ta amaraciune intoarsa in repulsie fata de propriile \u201efise\u201c si cartile pe care le-a scris atrage banuiala unui veritabil \u201ecomplex al paternitatii\u201c refulate: isi dezmosteneste cartile, \u2013 cartile l-au tradat, nu le mai \u201eiubeste\u201c, ca pe niste fii ce l-au dezamagit si care-i evoca doar \u201easteptari neimplinite\u201c si \u201eamintiri neplacute\u201c. O tulburatoare forma de alienare a unui mare intelectual rom\u00e2n, \u201edefazat\u201c si \u201edesincronizat\u201c, rupt de realitatile care l-au cotropit navalind brutal peste el, carora le-a opus fosnetul de h\u00e2rtie al ideologiei liberaliste si abstractizarea rationalista de tip iluminist. \u201eNeopasoptist\u201c, dar fara mediul burghezo-pasoptist din timpul pasoptismului real si istoric, Adrian Marino intruchipeaza, ca si Al. Macedonski, cel caruia i-a dedicat debutul sau literar, cazul tragic si spectaculos al unui \u201estrain\u201c, al unui om care si-a gresit secolul si poate chiar tara. Din aceasta directie, a unei rupturi zguduitoare, vine marea tristete ce respira in toate paginile cartii unui \u201eom fara amintiri frumoase\u201c si care n-a cunoscut fericirea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>E foarte probabil ca am\u00e2n\u00e2nd cu cinci ani dupa moarte publicarea tulburatoarei sale \u201eautobiografii\u201c spirituale, Adrian Marino a mizat chiar pe asemenea strigate patimase, violente si ofensatoare la care am asistat intr-un prim val de reactii st\u00e2rnite de \u201eViata unui om singur\u201c. Las\u00e2nd la o parte grosolania\u00a0 \u2013 vorba rea a unui poet care, chestionat&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/omul-care-si-a-gresit-secolul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Omul care si-a gresit secolul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1625,1846,1792],"class_list":["post-2248","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-marino","tag-literatura-romaneasca","tag-viata-unui-om-singur"],"views":2793,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2248","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=2248"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/2248\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=2248"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=2248"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=2248"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}