O prieten\u0103, scriitoare celebr\u0103, \u00eemi spune: \u201eNu mai suport romanele cu dialog. Dac\u0103 v\u0103d liniu\u0163a de dialog, nici nu m\u0103 mai apuc de citit\u201c. A\u015fa \u015fi cu ultimul roman al lui Ian McEwan. Nici urm\u0103 din tensiunea ap\u0103s\u0103toare din Gr\u0103dina de ciment sau de umorul subtil din Amsterdam. Dialogul e infim raportat la num\u0103rul de pagini. Pu\u0163ine personaje \u00ee\u015fi vorbesc. Pu\u0163ine lucruri se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici \u015fi acum.\u00a0 Peste poveste se a\u015faz\u0103 cea\u0163a distan\u0163ei narative. Oare dac\u0103 Platon l-ar citi pe McEwan, ce grad ar atribui copiei dup\u0103 realitate? Salturile temporale \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi submineaz\u0103 monolitul ac\u0163iunii. M\u0103 rog, o noutate de vreun secol \u015fi ceva. Nici o emo\u0163ie care s\u0103 \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 cititorul. Scurtele enerv\u0103ri ale personajului sunt povestite cu deta\u015fare. Satisfac\u0163ia lecturii vine din minu\u0163ia jocului narativ, din problemele de secol XXI, \u00eenc\u0103lzirea global\u0103, teoria string-urilor, plus alte teme, pentru care nu po\u0163i s\u0103 nu admiri seriozitatea document\u0103rii \u015fi profesionalismul britanicului.
\nNu a\u015f fi luat exemplul de mai sus dac\u0103 nu s-ar fi potrivit m\u0103nu\u015f\u0103 cu teatrul post-dramatic. Conflictul, dac\u0103 a fost odat\u0103, a r\u0103mas o amintire. Personajele nu mai vorbesc unul cu altul, rela\u0163iile nu se mai nasc pe moment. Acestea \u2013 c\u00e2te sunt \u2013, sunt doar povestite. Vechiul aici \u015fi acum din teatru, pe vremuri obligatoriu pentru dramatism, se transform\u0103 \u00eentr-o succesiune de povestiri, de parcursuri emo\u0163ionale relatate. Tr\u0103itul efectiv s-a mutat \u2013 pare c\u0103 pe veci \u2013, \u00een plan secund. Amplele desf\u0103\u015fur\u0103ri afective, sinonime cu \u00eenceputurile teatrului, s-au sleit de tot. Azi, no\u0163iunea de catharsis nu s-ar mai fi n\u0103scut niciodat\u0103. Paralel\u0103 cu realitatea, ar fi r\u0103mas pur\u0103 abstrac\u0163iune.
\nCare s\u0103 fie cauzele? Prima \u0163ine de modelul ra\u0163ional, cu dezbaterea sa intelectual\u0103 \u015fi plimbarea \u00eenainte \u015fi \u00eenapoi a argumentelor pro \u015fi contra, din care ne a\u015ftept\u0103m s\u0103 r\u0103sar\u0103 adev\u0103rul.\u00a0 Rezultat strict al negocierii. Nu un adev\u0103r pur, ci unul moale, consensual. \u015ei, mai ales, politically correct. Al doilea motiv al v\u0103tuirii emo\u0163iilor st\u0103 \u00een flagelul de la \u015etiri. U\u015furin\u0163a comunic\u0103rii e din nou de vin\u0103. Biciuirea produs\u0103 de Breaking News nu avea cum s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 altfel dec\u00e2t l\u0103s\u00e2ndu-ne usca\u0163i. Vedem\/citim c\u0103 \u00eentr-o \u0163ar\u0103 arab\u0103 au fost executa\u0163i dou\u0103 mii de oameni. Ne mi\u015fc\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in. Ne punem repede protec\u0163ia ca s\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m invada\u0163i de emo\u0163ii. Nu putem suferi pentru to\u0163i, m\u00e2ine ne trezim devreme s\u0103 megem la munc\u0103, nu ne permitem s\u0103 pierdem noaptea perpelindu-ne de compasiune. De\u015fi, de regul\u0103, ne batem cu pumnii \u00een piept cu ea! Am putea la fel de bine s\u0103 suferim \u015fi pentru cei omor\u00e2\u0163i acum cinci sute de ani. Dar n-avem cum s\u0103 ne d\u0103m de ceasul mor\u0163ii pentru fiecare suflet strivit. A\u015fa c\u0103 punem distan\u0163\u0103. Ne oferim argumente. Nici n-ar avea unde s\u0103 \u00eencap\u0103 \u00een noi at\u00e2tea monstruozit\u0103\u0163i.
\nNu \u00een ultimul r\u00e2nd, tr\u0103im mediat. Nu vorbim, ne d\u0103m mesaje pe telefoane, pe mail sau pe FB. Oricum, suntem strivi\u0163i de c\u00e2te mesaje primim \u015fi la c\u00e2te avem de r\u0103spuns. Nu tr\u0103im, ci discut\u0103m \u00een eter \u00een timp ce ne uit\u0103m la al\u0163ii cum tr\u0103iesc. Adic\u0103 la filme. Creierul ne e invadat cu pove\u015fti care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici \u015fi acum, turnate dup\u0103 aceea\u015fi re\u0163et\u0103, pe toate canalele TV. Puzderie de eroi, virtu\u0163i tradi\u0163ionale \u015fi valuri de dragoste ne bombardeaz\u0103 \u00een orice produc\u0163ie de doi lei. Toate pun m\u00e2n\u0103 de la m\u00e2n\u0103 s\u0103-l decredibilizeze complet pe b\u0103tr\u00e2nul aici \u015fi acum. Nu mai avem nevoie de pove\u015ftile noastre c\u00e2t\u0103 vreme pove\u015ftile altora, n\u0103scociri pseudo-artistice, intr\u0103 \u00een noi cu ghiotura. B\u0103ltim c\u00e2t e ziua de lung\u0103 \u00eentr-o realitate mediat\u0103, aranjat\u0103 de al\u0163ii, manipulat\u0103, care ne strecoar\u0103 prin vine anestezia \u015fi pasivitatea.
\nIar teatrul, ca \u015fi romanul realist al lui McEwan, e \u201eoglinda vremurilor noastre\u201c. Nu are cum s\u0103 etaleze oameni \u00een carne \u015fi oase, cu pasiuni, care se zbat pentru ceva. Personajele, adesea lipsite de carnea biografiei, r\u0103m\u00e2n identit\u0103\u0163i ale c\u0103ror foste pulsiuni emo\u0163ionale sunt povestite \u00een fa\u0163a spectatorilor. O succesiune de aser\u0163iuni care le \u00eembrac\u0103 \u00een aura generalit\u0103\u0163ii. Particularul s-a fleor\u0163\u0103it de tot. Pove\u015ftile cu cei care tr\u0103iesc de-adev\u0103ratelea sunt bune, azi, doar pentru copii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O prieten\u0103, scriitoare celebr\u0103, \u00eemi spune: \u201eNu mai suport romanele cu dialog. Dac\u0103 v\u0103d liniu\u0163a de dialog, nici nu m\u0103 mai apuc de citit\u201c. A\u015fa \u015fi cu ultimul roman al lui Ian McEwan. Nici urm\u0103 din tensiunea ap\u0103s\u0103toare din Gr\u0103dina de ciment sau de umorul subtil din Amsterdam. Dialogul e infim raportat la num\u0103rul de… Cite\u0219te mai mult »Bietul catharsis<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[13551],"class_list":["post-22479","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-roman-al-lui-ian-mcewan"],"views":2577,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22479","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22479"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22479\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22479"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22479"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22479"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}