{"id":22473,"date":"2015-02-21T20:05:06","date_gmt":"2015-02-21T18:05:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22473"},"modified":"2015-02-21T20:05:06","modified_gmt":"2015-02-21T18:05:06","slug":"lumi-paralele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lumi-paralele\/","title":{"rendered":"Lumi paralele"},"content":{"rendered":"

Cred c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u00e2t de c\u00e2t ce a \u00eensemnat sistemul colonial dup\u0103 ce am tr\u0103it \u00eentr-o fost\u0103 \u0163ar\u0103 a acestui sistem mai bine de dou\u0103 decenii. \u015ei asta nu pentru c\u0103 n-a\u015f fi citit c\u0103r\u0163i de istorie. C\u0103r\u0163ile despre perioada colonial\u0103 le aveam \u00een bibliotec\u0103. Desigur, ele nu mai erau studiate la \u015fcoal\u0103. Colegii de clas\u0103 ai fetei mele, elevi la liceele olandeze, aflau de la noi din cas\u0103 c\u00e2te ceva despre o perioad\u0103 de trei sute de ani din istoria \u0163\u0103rii lor. \u00cen sistemul lor educa\u0163ional, istoria era op\u0163ional\u0103 \u015fi despre perioada colonial\u0103 a regatului se amintea doar \u00een treac\u0103t.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Dar nu acesta a fost \u015focul cel mare, ci \u00eent\u00e2lnirea, la un moment dat, cu un director de banc\u0103. Locuiam \u00eentr-un cartier de emigran\u0163i, unde \u00eentr-un timp record s-a ridicat o cl\u00e3dire numai lumini, numai mochete, numai lifturi silen\u0163ioase \u015fi camere la intrare. De jur \u00eemprejur, un parc de ma\u015fini. Prin ferestrele c\u00e2t peretele, se \u00eentrez\u0103reau spa\u0163ii verzi \u00eentre birouri, baruri la fiecare etaj. Cartierul era, fa\u0163\u0103 de alte cartiere ale ora\u015fului, pauper. Banca din centrul lui, o fereastr\u0103 spre o alt\u0103 lume.
\nNu \u015ftiu din ce pricin\u0103 i-am trecut la un moment dat pragul. B\u0103nuiesc c\u0103 din nevoia de sponsorizare a unuia dintre proiectele Institutului de cercet\u0103ri sociologice la care lucram. \u015ei al c\u0103rui profil era tocmai cartierul de emigran\u0163i. Via\u0163a m\u0103 \u00eenv\u0103\u0163ase c\u0103 \u00een asemenea situa\u0163ii nu trebuie s\u0103 ba\u0163i pe la margini, ci s\u0103 ataci factorul decizional de la v\u00e2rf. A\u015fa c\u0103 am cerut o audien\u0163\u0103 la directorul b\u0103ncii. Cum institutul pe care il reprezentam avea un nume pompos, am fost primit\u0103. Persoana care st\u0103tea \u00een fa\u0163a mea era politicoas\u0103. \u015ei cu o fizionomie de om cumsecade. Am vorbit cu el. Despre munca mea. Despre oamenii pe care \u00eei reprezentam. Despre cei pentru care lucram. \u015ei \u00een ce scop. I s-a p\u0103rut probabil interesant. M-a mai chemat o dat\u0103. \u015ei \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Am mai stat de vorb\u0103. Am mai fost servi\u0163i cu cafele, de o bufetier\u0103, negres\u0103, cu \u015for\u0163ule\u0163 alb, care \u00eempingea un c\u0103rucior aurit din birou \u00een birou, cu fel de fel de gust\u0103ri \u015fi b\u0103uturi savuroase. I-am povestit din ce \u0163ar\u0103 vin, ce \u015fcoli am f\u0103cut pe-acolo. I-am povestit de fata mea care era premiant\u0103 la un liceu bun din centru. I s-a p\u0103rut curios. I s-a p\u0103rut curios \u015fi c\u0103 puteam s\u0103 m\u0103 exprim \u00een limba lui \u015fi \u00een alte c\u00e2teva limbi. \u201e\u015etii, mi-a spus dup\u0103 o vreme, cred c\u0103 e\u015fti prima str\u0103in\u0103 cu care am stat vreodat\u0103 de vorb\u0103\u201c.
\nTrebuie s\u0103 spun c\u0103 aceast\u0103 remarc\u0103 m-a tr\u0103znit \u00een moalele capului. Domnul director venea zi de zi \u00een acest cartier. Trecea cu ma\u015fina pe str\u0103zile lui. Vedea oamenii. Vedea magazinele cu specificul tradi\u0163ional al cump\u0103r\u0103torilor. Vedea copiii lor la intrarea \u00een \u015fcoli. Vedea mamele \u00eemping\u00e2nd c\u0103rucioare. Domnul director intra \u00eentr-o cl\u0103dire str\u0103lucitor de curat\u0103, pentru a c\u0103rei \u00eentre\u0163inere lucrau muncitori str\u0103ini \u00een trei schimburi. Domnul director era servit cu cafele \u015fi alte gust\u0103ri de c\u00e2teva ori pe zi de chelneri\u0163e str\u0103ine cu \u015for\u0163ule\u0163 alb. Banca pe care o conducea domnul director fusese amenajat\u0103 \u00een acest col\u0163 de ora\u015f tocmai pentru a colecta venituri de la clien\u0163ii unui ghetou. Domnul director, dup\u0103 cum am aflat, f\u0103cea parte dintr-o familie ai c\u0103rei b\u0103rba\u0163i lucraser\u0103 ani de zile prin coloniile din Indonezia \u015fi din Caraibe. P\u00e2n\u0103 \u015fi tat\u0103l lui fusese c\u00e2\u0163iva ani director de banc\u0103 la Cape Town. Tr\u0103iau, vas\u0103zic\u0103, printre str\u0103ini de c\u00e2teva genera\u0163ii. Deci de c\u00e2teva sute de ani. Dar nimeni p\u00e2n\u0103 la d\u00e2nsul \u015fi, iat\u0103, nici d\u00e2nsul p\u00e2n\u0103 la mine, nu apucase s\u0103 vorbeasc\u0103 vreodat\u0103 cu un str\u0103in.
\nNu \u015ftiu datorit\u0103 c\u0103ror motive am ob\u0163inut de la el o subven\u0163ie pentru cercetarile noastre. Am primit-o cu o oarecare rezerv\u0103. Proiectul nostru era \u00een pericol. F\u0103r\u0103 acei bani nu aveam \u015fanse s\u0103-l continu\u0103m. Dar subven\u0163ia b\u0103ncii m-a ap\u0103sat. Primeam bani de la ni\u015fte neputincio\u015fi. M\u0103 \u00eent\u00e2lnisem cu un om infirm. O infirmitate care nu se vedea din afar\u0103. Dar descopeream \u015fi acest mister: cele mai mari infirmit\u0103\u0163i nu se manifest\u0103 totdeauna \u015fi \u00een aspectul fizic. Mi-am amintit mereu de omul plin de bani pe care \u00eel \u00eent\u00e2lnisem atunci ca de un am\u0103r\u00e2t. \u015ei, mai exact, nu mi-am mai amintit de el niciodat\u0103 de atunci \u00eencoace. Nu aveam ce s\u0103 \u00eemi amintesc. Fusese \u00een existen\u0163a mea un detaliu lipsit de orice semnifica\u0163ie.
\nDar, uite c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, mi-am adus aminte de \u00eent\u00e2mplare c\u00e2nd nici cu g\u00e2ndul n-a\u015f fi g\u00e2ndit. Citind \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103 o propunere a domnului Ponta. Ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o contribu\u0163ie a emigran\u0163ilor rom\u00e2ni din diaspora. Mi s-a p\u0103rut at\u00e2t de aiuritoare propunerea, \u00eenc\u00e2t nici n-am putut citi articolul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Era ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu 10 euro. Pe care ar trebui s\u0103-i dea emigran\u0163ii rom\u00e2ni, a\u015fa, ca o contribu\u0163ie pentru \u0163ar\u0103.
\nIat\u0103, mi-am spus, un al doilea caz flagrant de lumi paralele. La fel ca am\u0103r\u00e2tul meu director de banc\u0103 olandez, care niciodat\u0103 nu apucase s\u0103 vorbeasc\u0103 cu un str\u0103in, nici domnul Ponta n-a vorbit niciodat\u0103 cu un emigrant. Dintre cele c\u00e2teva milioane pe care \u0163ara i-a aruncat peste grani\u0163e. Care se zbat acum \u00een condi\u0163iile crizei financiare europene, cu sabia \u015fomajului deasupra capului, cu impozitele care curg \u00een valuri, cu discriminarea care te face, din om, neom. Cele c\u00e2teva milioane de emigran\u0163i, dintre care mul\u0163i s-ar \u00eentoarce acas\u0103. Dar ca s\u0103 fac\u0103 ce? \u00cemi scrie un excelent fost lucr\u0103tor de mobil\u0103, cu \u00eenalte calific\u0103ri, care s-a \u00eentors \u00een \u0163ar\u0103 dup\u0103 20 de ani pentru a-\u015fi deshide un atelier pe terenul lui, \u00een spatele casei. I se cer \u015fp\u0103gi de c\u00e2teva sute de mii. Vorbesc cu un preot care are inten\u0163ia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Nu poate \u00eens\u0103. Fiindc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103, pentru o parohie, tot a\u015fa, trebuie s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 mit\u0103 \u00een st\u00e2nga \u015fi-n dreapta, bani pe care nu i-ar fi putut face \u00een emigra\u0163ie \u00een c\u00e2teva vie\u0163i. \u015ei, cum tr\u0103im \u00eentr-o lume informa\u0163ional\u0103, vedem \u015fi noi, cei din diaspor\u0103, \u015ftirile la posturile de televiziune rom\u00e2ne\u015fti. \u015ei auzim de sumele uria\u015fe pe care le v\u00e2ntur\u0103 infractorii cu func\u0163ii \u00eenalte \u00een stat, sume pe care un om normal nici nu \u015ftie cu c\u00e2te zerouri ar trebui s\u0103 le scrie. Afl\u0103m despre declara\u0163ii de avere pe care nu \u00eentr-o via\u0163\u0103, ci \u00een zece vie\u0163i, n-ar putea niciun salariat s\u0103 le adune. \u015ei ne uit\u0103m \u015fi la veniturile noastre \u00een str\u0103in\u0103tate, depuse \u00een b\u0103ncile bogat iluminate, cu gr\u0103dini interioare \u015fi servante cu \u015for\u0163ule\u0163 alb. B\u0103nci ai c\u0103ror directori nu consider\u0103 c\u0103, de\u015fi ne au \u00een fa\u0163\u0103, au vorbit vreodat\u0103 cu un str\u0103in. Nu cred c\u0103 e nevoie de o lege \u00een Parlament pentru votul din diaspora. Sincer\u0103 s\u0103 fiu, accept chiar \u015fi teoria vehiculat\u0103 de alte state, c\u0103 fiecare cet\u0103\u0163ean trebuie s\u0103 voteze \u00een \u0163ara \u00een care tr\u0103ie\u015fte. Dar ideea ca diaspora s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 o contribu\u0163ie \u00een \u0163ar\u0103… p\u0103i asta, trebuie s\u0103 recunosc, cel pu\u0163in dup\u0103 \u015ftiin\u0163a mea, niciodat\u0103, nim\u0103nui nu i-ar fi putut trece prin cap.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cred c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u00e2t de c\u00e2t ce a \u00eensemnat sistemul colonial dup\u0103 ce am tr\u0103it \u00eentr-o fost\u0103 \u0163ar\u0103 a acestui sistem mai bine de dou\u0103 decenii. \u015ei asta nu pentru c\u0103 n-a\u015f fi citit c\u0103r\u0163i de istorie. C\u0103r\u0163ile despre perioada colonial\u0103 le aveam \u00een bibliotec\u0103. Desigur, ele nu mai erau studiate la… Cite\u0219te mai mult »Lumi paralele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13549,13548],"class_list":["post-22473","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-elevi-la-liceele-olandeze","tag-sistemul-colonial"],"views":1047,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22473","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22473"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22473\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22473"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22473"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22473"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}