Se \u00eenmul\u0163esc anii de c\u00e2nd Mihai Olos lipse\u015fte dintre cei de-acas\u0103, din Baia Mare, ora\u015ful \u00een care s-a alc\u0103tuit faima lui de artist. \u015ei lipse\u015fte mai cu seam\u0103 din Maramure\u015ful care l-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u00e2t de mult crea\u0163ia popular\u0103 st\u0103 la temelia artelor moderne. \u015ei acum, la 26 februarie, artistul \u00eempline\u015fte 75 de ani, pe c\u00e2nd se afl\u0103 de mult\u0103 vreme \u00een Germania cercetat de suferin\u0163\u0103, dar \u015fi ocrotit de m\u00e2ini iubitoare. A\u015f vrea s\u0103 cred c\u0103 acolo unde se afl\u0103 Olos prive\u015fte inexorabila trecere a timpului \u00een lini\u015fte \u015fi cu \u00eemp\u0103care. \u00cemp\u0103carea cu sine a unui, c\u00e2ndva, copil teribil al artei contemporane rom\u00e2ne\u015fti. Dac\u0103 nu-i prea mult s\u0103 numesc astfel nu doar mi\u015fc\u0103rile sale \u00een spa\u0163iul mai multor arte, ci mai ales originalit\u0103\u0163ile sale, adesea surprinz\u0103toare. Ca \u015fi exprimarea curajoas\u0103, adesea riscant\u0103 a unor convingeri nonconformiste.
\nAgitat\u0103 nu o dat\u0103, via\u0163a pictorului, a sculptorului, a poetului Olos n-a l\u0103sat totu\u015fi s\u0103 se vad\u0103 tragismul existen\u0163ei artistului. Calmul aparent al fiec\u0103rei zile nu a fost dec\u00e2t sfor\u0163area de a se elibera de conven\u0163ii \u015fi \u00een acela\u015fi timp de a ordona \u00eentruc\u00e2tva haosul din jur. \u00cencrederea lui \u00een valorile na\u0163ionale, \u00een folclor, \u00een tradi\u0163ii este mereu una s\u0103n\u0103toas\u0103, ra\u0163ional\u0103. \u00cen acest fel, ne spunea el, adev\u0103ratele fapte de cultur\u0103, care merg contra curentului, pot st\u0103vili n\u0103vala prostului-gust. \u015ei pot \u00eendep\u0103rta resemnarea \u015fi renun\u0163area.
\nParcurg\u00e2nd multe dintre dilemele modernit\u0103\u0163ii pentru a se fixa \u00een pictur\u0103, \u00een ariile expresionismului \u015fi ale nonfigurativului, iar \u00een sculptur\u0103, cu lec\u0163ia folclorului magistral asumat\u0103, la simbolica cioplirii \u015fi a \u00eencheierii lemnului \u2013 Mihai Olos s-a impus \u00een arta contemporan\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Unitatea ritmului \u015fi a volumelor sculpturilor trimite la simfonia ne\u00eentrecu\u0163ilor me\u015fteri ai bisericilor de lemn maramure\u015fene. M\u0103iestria acestora i-a dus la lucru \u00een Apusul Europei unde \u00eenc\u0103 \u00een Evul Mediu timpuriu existau renumite companii de sculptori maramure\u015feni. Iar pentru artistul nostru ceea ce-i spusese Nichita St\u0103nescu, trec\u0103tor prin Maramure\u015f, era un argument \u00een plus: \u201eNu m\u0103 intereseaz\u0103 nici noul, nici vechiul, ci str\u0103vechiul.\u201c Cineva trebuia s\u0103 descifreze tehnica b\u0103tr\u00e2nilor me\u015fteri \u015fi s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 rosturile acestor forme str\u0103vechi.
\nCa s\u0103-\u015fi impun\u0103 viziunea, dincolo de art\u0103, Olos s-a folosit de armele sale: teribilisme, adev\u0103ruri scr\u00e2\u015fnite, amenin\u0163\u0103ri, dar \u015fi compromisuri cu puterea. C\u00e2nd le-a f\u0103cut portretul, mai mult un desen, i-a \u00eembr\u0103cat \u00een straie o\u015fene\u015fti, iar lui i-a pus fusul cu zdrang\u0103ne \u00een m\u00e2n\u0103 \u00een chip de sceptru, corect\u00e2nd \u00eentruc\u00e2tva b\u0103\u0163oasa inadverten\u0163\u0103 istoric\u0103 a pre\u015fedintelui comunist care ar fi vrut s\u0103 reabiliteze \u00eensemnul regalit\u0103\u0163ii. \u015ei a publicat acest portret \u00een Calendarul Maramure\u015fului, 1980, aceast\u0103 colec\u0163ie de minun\u0103\u0163ii care ne-a bucurat at\u00e2ta.
\nArtistul a pornit de t\u00e2n\u0103r pe drumul s\u0103u. Se spune c\u0103 \u00een mai 1961, la Cluj, un t\u00e2n\u0103r \u00eenalt cu chica furtunoas\u0103, Mihai Olos, a izbucnit la catafalcul lui Lucian Blaga: \u201eCum, a murit Blaga \u015fi lumea nu \u015ftie? Blestemat\u0103 fie na\u0163ia care nu-\u015fi cinste\u015fte oamenii ale\u015fi!\u201c Era vremea \u00een care \u00een biblioteci nu-i puteam citi opera f\u0103r\u0103 aprobare. Vor trece dou\u0103zeci de ani \u015fi \u00een 1980 Olos public\u0103, comentate de el, \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile lui Constantin Noica din c\u0103l\u0103toriile sale prin Maramure\u015f. Nu l-am \u00eentrebat niciodat\u0103 cum a primit una dintre ele: \u201eNu-i nimeni vinovat de ne\u00eemplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase dec\u00e2t orice limit\u0103 exterioar\u0103.\u201c E ciudat cum tocmai Noica, cel care \u00eei certa pe p\u0103ltini\u015feni \u201epentru superficialitate \u015fi netrebnicie\u201c, l-a l\u0103sat \u00een pace pe Olos. \u00cen drumurile sale prin Maramure\u015f \u00eempreun\u0103 cu artistul nostru n-a avut mai mult dec\u00e2t mustr\u0103ri binevoitoare \u015fi \u00een fond favorabile de genul \u201enebunul de Olos\u201c care cu structurile sale de lemn \u201evrea s\u0103 fac\u0103 planul unui ora\u015f care s\u0103 acopere \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul\u201c.
\nDe la to\u0163i cei mari \u00een preajma c\u0103rora s-a aflat, Olos a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 un om liber, s\u0103 se sustrag\u0103 presiunii dogmei \u015fi ap\u0103s\u0103rii tuturor interdic\u0163iilor. Anivers\u00e2ndu-i venerabila v\u00e2rst\u0103 de-acum e bine s\u0103 ne reamintim acest lucru.
\nVorba \u00een\u0163eleapt\u0103 a lui Noica; maestrul venerat Petru Comarnescu; profesorul Mihai Pop, prezen\u0163\u0103 perpetu\u0103 \u00een Maramure\u015f atunci; p\u0103rintele Episcop Ioan Dragomir, cons\u0103teanul s\u0103u din Arini\u015f; profesorul Vasile Dr\u0103gu\u0163; Joseph Beuys. Spune despre acesta din urm\u00e3: \u201emi-a r\u0103mas prieten c\u00e2t a tr\u0103it\u201c. Era artistul german al creativit\u0103\u0163ii esen\u0163iale, patronul \u015firului de expozi\u0163ii \u201eDokumenta\u201c de la Kassel. Adev\u0103rate evenimente ale artei contemporane din jum\u0103tatea a doua a veacului trecut. Cu Mihai Olos nelipsit. \u015ei cu triste\u0163ea de a nu fi putut vorbi prea mult, cum \u00eei era felul, despre aceste evenimente. A vorbit \u00een schimb \u00een Germania, un semestru la Universitatea din Giessen, unde a condus un seminar de sculptur\u0103 \u00een lemn.
\n\u201eCu modestie pot spune c\u0103 ce fac eu, a\u015fa cum fac eu, este tot de mine \u015fi nimeni nu m\u0103 poate imita f\u0103r\u0103 s\u0103 nu se vad\u0103. Nu ferindu-m\u0103 de al\u0163ii spre a nu face ca ei, ci adesea, chiar repet\u00e2nd formule ale altora mi-am urmat demersul de artist, m-am c\u0103utat \u015fi m-am reg\u0103sit pe mine \u00eensumi.\u201c Acesta e drumul lui \u00een sculptur\u0103, \u00een pictur\u0103. C\u00e2t despre performan\u0163\u0103, happening, instala\u0163ii \u2013 cine se ocupa cu a\u015fa ceva \u00een anii \u201970 la noi \u2013 ar fi vrut s\u0103 fac\u0103 mai mult. A scris un text, t\u00e2rziu, \u00een 1980, Despre minune sau performan\u0163a \u00een folclor \u015fi artele moderne, o demonstra\u0163ie a creativit\u0103\u0163ii artistice, ar\u0103t\u00e2nd cui voia s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 acestea nu sunt ni\u015fte bazaconii. Happening-ul propriu-zis \u00eel f\u0103cuse \u00een 1972 c\u00e2nd cobor\u00e2se \u00een mina Herja s\u0103 le arate oamenilor ceea ce ei nu se a\u015fteptau s\u0103 vad\u0103 acolo: lingouri de aur \u015fi gr\u00e2u curat de-al lor. Evenimentul se numea \u201eAur-Gr\u00e2u\u201c \u015fi \u00een vremuri normale s-ar fi putut alinia mi\u015fc\u0103rii artistice atunci \u00een vog\u0103.
\nC\u00e2t \u00eel prive\u015fte pe Br\u00e2ncu\u015fi, perspectiva rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi prin extensie cea maramure\u015fean\u0103, raportate la modernitatea artei sale, sunt preocup\u0103ri constante. La centenarul din 1976 Ana Olos traduce P\u0103s\u0103rile lui Br\u00e2ncu\u015fi de Athena Tacha Spear. Cu prefa\u0163a traduc\u0103toarei, sub ochiul \u015fi g\u00e2ndul atent ale lui Mihai. Preocuparea pentru Milarepa \u015fi orizonturile orientale din comportamentul lui Br\u00e2ncu\u015fi s-au \u00eemplinit recent, 2014, la Editura Limes, \u00een C\u00e2ntarea C\u00e2nt\u0103rilor lui Milarepa, traducerea de Ana \u015fi Mihai Olos. Nu \u015ftiam atunci c\u0103 Domni\u015foara Pogany, \u201ecu ochii ei stranii ce-i cotropesc obrazul\u201c, pe numele adev\u0103rat Margit Pollacsek, modelul lui Br\u00e2ncu\u015fi pentru celebra sculptur\u0103, devenise pictori\u0163\u0103 dup\u0103 ce urmase la Baia Mare studii de pictur\u0103 \u00een 1902, 1903, 1905 \u015fi 1908. \u00cen listele \u015fcolii de pictur\u0103 se afl\u0103 \u015fi numele ei.
\n\u015ei astfel nu ar fi posibil\u0103 o expozi\u0163ie Olos, cum se fac at\u00e2tea acolo, \u00een marele muzeu londonez Tate Modern, unul dintre cele mai vizate din lume, unde stau lucr\u0103ri de Br\u00e2ncu\u015fi \u015fi Beuys? Poate totu\u015fi cineva din Baia Mare, patria lui\u2026 Aflu acum c\u0103 o expozi\u0163ie Olos se preg\u0103te\u015fte \u00een Bucure\u015fti.
\nC\u00e2nd, \u00een anii \u201970, Olos a pus pe tapet ideea ora\u015fului universal ca o cre\u015ftere fireasc\u0103 a satului primordial care era considerat Maramure\u015ful, globalizarea b\u0103tuse la u\u015f\u0103. Din mers, idei noi \u015fi solu\u0163ii riguros \u015ftiin\u0163ifice, matematice, imagin\u00e2nd structuri mobile, modulare, inflamau min\u0163ile. La Jude\u0163 se c\u0103utau solu\u0163ii pentru salvarea satului Breb, ori a altora, n\u0103p\u0103dite ast\u0103zi de manele \u015fi de alte stric\u0103ciuni. \u00centrevedeam destul de limpede ce urmeaz\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple, \u00een mijlocul unui potop de vorbe goale despre satul primordial Maramure\u015f. Dar solu\u0163iile pentru salvarea lui erau, atunci ca \u015fi azi, utopice. Ie\u015fite mai cu seam\u0103 din am\u0103gitorii ani de dup\u0103 \u201965-\u201968. Care au \u00een\u015felat pe mul\u0163i, pe arti\u015fti poate c\u0103 nu pe c\u00e2t i-au \u00een\u015felat pe al\u0163ii.
\nModul tran\u015fant \u00een care vorbea Mihai Olos despre toate acestea i-a atras multe du\u015fm\u0103nii. Artistul nu s-a putut ap\u0103ra. R\u0103m\u00e2neau s\u0103 vorbeasc\u0103 lucr\u0103rile sale. Expozi\u0163ii numeroase, achizi\u0163iile simbolice ale statului. Olos nu era ca al\u0163ii.
\nAm tr\u0103it \u015fi eu bucuria artei, bucuria privirii la \u00eent\u00e2lnirea cu lucr\u0103rile lui Olos, la fel cu at\u00e2\u0163ia al\u0163ii, \u00een spa\u0163iul familiar al B\u0103ii Mari ori \u00een alte locuri. \u00cen 1969, glos\u00e2nd \u00een felul meu evenimente \u015fi personalit\u0103\u0163i culturale \u015fi artistice \u00een Biblioteca jude\u0163ean\u0103 \u00een care lucram, am aranjat o vitrin\u0103 dintre cele de la strad\u0103 ale localului din Centrul vechi. Cu m\u0103rturii fotografice \u015fi publicistice ale expozi\u0163iei lui Olos de la Roma, pictur\u0103 \u015fi sculptur\u0103. Artistul era \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o frumoas\u0103 gub\u0103 alb\u0103. S-a dus la Roma cu o recomandare de la A.E. Baconsky pentru Rosa del Conte, comentat apoi extrem de favorabil de Giulio Carlo Argan.
\nLucra enorm, nimeni nu f\u0103cea expozi\u0163ii mai mari dec\u00e2t el. O sut\u0103 de lucr\u0103ri \u00eentr-o personal\u0103 de pictur\u0103. Olos e un mare desenator. \u00cen expozi\u0163ia din februarie 1987, Desemncontinuu, au fost 1.275 de lucr\u0103ri, un spectacol al desenului cum nu mai v\u0103zusem. Toat\u0103 lumea g\u0103sea cu ce s\u0103-\u015fi satisfac\u0103 aviditatea privirii \u00een timpul parcurgerii celor \u015fase s\u0103li. Chiar \u015fi cele c\u00e2teva rupturi cu aur sporesc con\u0163inutul de semnifica\u0163ie, fie omagiind chipul evanescent al mentorului venerat, fie c\u0103 acela\u015fi aur consacr\u0103 structura acum l\u0103sat\u0103 \u00een col\u0163 a ora\u015fului universal. E nevoie de ceasuri, ochiul avizat sau amuzat descifreaz\u0103 un microcosm aparte. Se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 muncile \u015fi zilele-nop\u0163ile artistului anticalofil, lipsite de fastul, dar \u015fi de fardul culorii, \u00een fiorul rostirii spontane sau cu migala orfevrierului. Am recunoscut preambulul ori postfe\u0163e la lucr\u0103ri \u015fi cicluri cunoscute: Cioplitori, Laboratorul artistului, Fluiera\u015f, Joc o\u015fenesc, T\u00e2njaua, M\u0103tr\u0103guna. Nu sunt dec\u00e2t ni\u015fte foi albe \u015fi pu\u0163in tu\u015f. O lume v\u0103zut\u0103, dar \u015fi \u00eentrev\u0103zut\u0103 cu peni\u0163a \u00eenchipuirii.
\n\u00cen decembrie 1983 \u2013 expozi\u0163ia din Olanda. Apoi la V\u00e1c, \u00een Ungaria, \u00een 1993, a expus \u00een fosta biseric\u0103 greceasc\u0103 devenit\u0103 galerie de art\u0103, prezentat de un critic faimos \u015fi entuziast, dr. Beke. La vernisaj ne-am dus un autobuz de b\u0103im\u0103reni \u015fi de sigheteni \u015fi ne-am bucurat.
\nOric\u00e2t de original\u0103 \u015fi de consecvent\u0103 cu sine \u2013 fiind un artist dintre cei mai proeminen\u0163i ai Centrului Artistic Baia Mare \u2013 pictura \u015fi sculptura lui Olos nu contrazic \u00een mod esen\u0163ial unitatea stilistic\u0103 \u015fi tematic\u0103 at\u00e2t de bogat\u0103 ce a f\u0103cut gloria b\u0103im\u0103renilor. Abia raport\u00e2ndu-se la ace\u015ftia, \u00eempreun\u0103 cu care a traversat, \u00eencep\u00e2nd din anii \u201960, o epoc\u0103 artistic\u0103 extrem de agitat\u0103, ve\u015fnicele c\u0103ut\u0103ri \u015fi nelini\u015ftile lui Olos cap\u0103t\u0103 consisten\u0163\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se \u00eenmul\u0163esc anii de c\u00e2nd Mihai Olos lipse\u015fte dintre cei de-acas\u0103, din Baia Mare, ora\u015ful \u00een care s-a alc\u0103tuit faima lui de artist. \u015ei lipse\u015fte mai cu seam\u0103 din Maramure\u015ful care l-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u00e2t de mult crea\u0163ia popular\u0103 st\u0103 la temelia artelor moderne. \u015ei acum, la 26 februarie, artistul \u00eempline\u015fte 75 de ani, pe c\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Mihai Olos, un artist din Rom\u00e2nia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[13547],"class_list":["post-22470","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-mihai-olos"],"views":3054,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22470","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22470"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22470\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}