Apari\u0163ia, la Editura Academiei Rom\u00e2ne, a primului dintre cele patru volume de Scrisori c\u0103tre Rebreanu, constituie un autentic eveniment editorial.<\/p>\n
Datorit\u0103 lui Niculae Gheran, editorul providen\u0163ial al celui mai mare prozator rom\u00e2n, \u015fi competen\u0163ilor s\u0103i colaboratori \u2013 Emese C\u00eempean, Rodica L\u0103z\u0103rescu, Andrei Moldovan \u015fi Loren\u0163a Popescu \u2013, epistolele adresate lui Liviu Rebreanu de c\u0103tre cele mai proeminente personalit\u0103\u0163i ale vremii, dar \u015fi de prieteni sau simpli admiratori ai omului \u015fi ai operei sale, sunt scoase din arhive \u015fi, deocamdat\u0103, un sfert din ele publicate dup\u0103 toate rigorile filologice \u00eentr-o edi\u0163ie impecabil\u0103. Nu voi insista asupra aspectelor tehnice ale edi\u0163iei. Voi spune doar c\u0103 ea a presupus un efort imens, de ani \u015fi ani de zile, de cercetare \u00een fondurile Academiei. De remarcat c\u0103 amplele note, comentarii, indicii de nume \u015fi titluri configureaz\u0103, ele \u00eensele, o panoram\u0103 a epocii ce poate interesa deopotriv\u0103 pe istoricul literar \u015fi pe istoricul culturii. \u00cen Cuv\u00e2ntul \u00eenainte, Niculae Gheran, cu invidiabila sa experien\u0163\u0103, scrie: \u201ecoresponden\u0163a intim\u0103 a diverselor personalit\u0103\u0163i ne ofer\u0103 deliciul lecturii unice, asem\u0103n\u0103toare cu parcurgerea unui roman palpitant, l\u0103s\u00e2nd mereu deschis\u0103 u\u015fa dintre realitatea unei vie\u0163i pu\u0163in \u015ftiute \u015fi imaginea \u015ftan\u0163at\u0103 din paginile manualelor de istorie\u201c. Dac\u0103 e adev\u0103rat \u2013 \u015fi a\u015fa este! \u2013, atunci cu at\u00e2t mai important\u0103 e coresponden\u0163a ce a avut ca destinatar o personalitate de anvergura lui Liviu Rebreanu. Niculae Gheran, un corifeu al \u201eartei de a fi p\u0103guba\u015f\u201c, dar \u015fi perfomer cu impresionanta construc\u0163ie care este edi\u0163ia Rebreanu \u2013 \u201eo edi\u0163ie monumental\u0103\u201c (\u015eerban Cioculescu) \u2013 define\u015fte cel mai bine \u00eensemn\u0103tatea scrisorilor trimise creatorului romanului rom\u00e2nesc modern, din care sunt publicate acum primele 494 (literele A-B). Marele editor subliniaz\u0103 c\u0103 epistolarul \u00een \u00eentregimea lui, peste 2000 de scrisori, \u201eofer\u0103 o panoram\u0103 a culiselor literare rom\u00e2ne\u015fti din prima jum\u0103tate a secolului 20, dezv\u0103luind mobilurile \u015fi ecourile intime ale diferitelor evenimente, raporturile reale dintre confra\u0163i, condi\u0163iile lor de via\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 a c\u0103ror cunoa\u015ftere istoria culturii \u015fi-ar pierde din culoare\u201c. Dar, fire\u015fte, \u015fi din con\u0163inut. Este vorba, cu o metafor\u0103 a lui Gheran, de \u201eun ocean documentar\u201c, date fiind locul \u015fi rolul lui Rebreanu \u00een via\u0163a literar\u0103, artistic\u0103, cultural\u0103 a epocii: ca mare romancier \u015fi publicist, dar \u015fi ca pre\u015fedinte al Societ\u0103\u0163ii Scriitorilor Rom\u00e2ni, director general al Teatrelor, al Direc\u0163iei Educa\u0163iei Poporului, vicepre\u015fedinte al Societ\u0103\u0163ii Radiodifuziunii \u015fi \u015fef de publica\u0163ii literare \u015fi culturale.
\nLectura celor aproape 500 de misive, poten\u0163at\u0103 de o curiozitate lesne de \u00een\u0163eles, te face s\u0103 treci prin st\u0103ri \u015fi sentimente dintre cele mai diverse. Sunt multe momente c\u00e2nd nu po\u0163i s\u0103 nu fii contrariat, ba chiar u\u015for revoltat. S\u0103rmanul Rebreanu era interpelat, solicitat, rugat, somat, admonestat de diver\u015fi literatori \u015fi arti\u015fti privind p\u00e2n\u0103 \u015fi cele mai m\u0103runte treburi administrative: tichete de c\u0103l\u0103torie, vacan\u0163e, tratamente medicale, bani pentru c\u0103l\u0103torii \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103tate, bilete la spectacole, invita\u0163ii, totdeauna pe locuri preferen\u0163iale, inclusiv pentru rudele sau prietenii solicitantului, sejururi \u00een case de odihn\u0103, ca s\u0103 nu mai vorbim de cererile \u015fi presiunile unor aspiran\u0163i la gloria literar\u0103 sau, \u00een cazul autorilor de piese, la cea teatral\u0103, prin punerea \u00een scen\u0103 a scrierilor lor destinate, nu-i a\u015fa, unor mari succese\u2026 Geniile ne\u00een\u0163elese b\u00e2ntuie \u015fi epoca lui Rebreanu. Diver\u015fi condeieri bat, uneori zgomotos, la por\u0163ile SSR. E de prisos a mai preciza c\u0103 \u00eentre ei erau, ca \u015fi ast\u0103zi, destui veleitari. Rebreanu trebuia s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 \u015fi numeroaselor cereri de sprijinire a cut\u0103rei publica\u0163ii sau institu\u0163ii sau de colaborare la diverse foi, unele cvasiefemere, altele pierdute de mult \u00een neantul uit\u0103rii. Dac\u0103 ad\u0103ug\u0103m la toate acestea proverbialele umori \u015fi nelipsitele conflicte din lumea literar\u0103 \u015fi artistic\u0103, pe care era chemat, \u00een virtutea demnit\u0103\u0163ilor de\u0163inute, s\u0103 le dezamorseze, nu po\u0163i s\u0103 nu te \u00eentrebi: cum a fost posibil ca Rebreanu s\u0103 creeze o oper\u0103 at\u00e2t de vast\u0103, s\u0103 poarte o prodigioas\u0103 coresponden\u0163\u0103, s\u0103 scrie un jurnal, s\u0103 \u0163in\u0103 conferin\u0163e, s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi \u00een str\u0103in\u0103tate etc.?! \u015ei toate acestea \u00eentr-o via\u0163\u0103 relativ scurt\u0103! Unii coresponden\u0163i ating adev\u0103rate recorduri \u00een asaltarea lui. De pild\u0103, ca s\u0103 dau doar un exemplu, Camil Baltazar \u00eei adreseaz\u0103 nu mai pu\u0163in de 45 de scrisori. \u015ei ele nu privesc, a\u015fa cum \u015fi-ar putea imagina cineva care nu le-a citit, probleme acute de crea\u0163ie! C\u00e2nd \u00eei cere c\u00e2teva mii de lei o face \u201ecu \u00eenl\u0103crimat\u0103 dragoste\u201c, alteori se gudur\u0103 sau se manifest\u0103 ca o iubit\u0103 \u00een\u015felat\u0103. Nu o dat\u0103, lungile scrisori, expediate din diverse locuri, amintesc, prin ton \u015fi expresii, de personajele lui Caragiale: \u201eTe rog, deci, iubite domnule Rebreanu, s\u0103 aibi bun\u0103tatea \u015fi s\u0103-mi faci c\u00e2teva r\u00e2nduri c\u0103tre maiorul Ghicca (cu doi de c \u2013 nota mea). V\u0103d c\u0103 ai mare autoritate \u00een ochii lui. Maiorul e un tip docil, care, la o interven\u0163ie, devine de o superb\u0103 serviabilitate\u201c. C\u00e2nd \u00eei este satisf\u0103cut\u0103 una ori alta dintre cereri, scrisoarea de mul\u0163umire se transform\u0103 \u00eentr-un panegiric cu accente hilare.
\nSindromul sau complexul genialit\u0103\u0163ii, mania persecu\u0163iei, invidia sunt doar c\u00e2teva dintre caracteristicile psihologiei literatorului \u015fi artistului. Epistolarul e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, un document istoric, dar \u015fi unul psihologic \u015fi, mai ales, moral. \u00cen volumul de m\u0103rturii \u015fi documente Cu Liviu Rebreanu \u015fi nu numai, ap\u0103rut \u00een deceniul trecut, Niculae Gheran m\u0103rturisea: \u201eM\u0103 aflu \u00een fa\u0163a c\u00e2torva volume de coresponden\u0163\u0103… scrisori adunate \u015fi copiate cu r\u0103bdare de-a lungul multor ani, pe care mi-e jen\u0103 s\u0103-i num\u0103r. Puse cap la cap, epistolele alc\u0103tuiesc o istorie a culiselor literare interbelice, dar \u015fi a moravurilor societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, parc\u0103 mereu aceea\u015fi. Nimic nou sub soare! M\u0103 \u00eentreb uneori dac\u0103 nu e mai bine s\u0103 ne rezum\u0103m la citirea operei marilor creatori, st\u0103p\u00e2nindu-ne curiozitatea de a-i cunoa\u015fte pe ei\u201c. Bun\u0103oar\u0103, epistolele lui Lucian Blaga, scriitorul rom\u00e2n cu numele cel mai sonor din acest prim volum al epistolarului. Ce m\u0103 surprinde, \u00eentre altele, este spiritul tranzac\u0163ionist. Naiv, ca s\u0103 nu pronun\u0163 un epitet mai tare, am crezut mult\u0103 vreme c\u0103 tranzac\u0163ionismul pe care l-a decelat \u00een ceea ce ne prive\u015fte pe noi rom\u00e2nii, cu inteligen\u0163a sa ce p\u0103trundea \u00eentotdeauna la esen\u0163e, Mihai Ralea \u2013 el \u00eensu\u015fi un campion al tranzac\u0163ionismului! \u2013 ar fi, a\u015fa-zic\u00e2nd, apanajul reg\u0103\u0163enilor \u015fi \u00eendeosebi al valahilor. Eroare. Nu, suntem \u015fi din acest punct de vedere uni\u0163i \u00een cuget \u015fi-n sim\u0163iri: moldoveni, munteni, ardeleni. Surprind \u00een scrisorile lui Blaga oscila\u0163iile de atitudine \u015fi de limbaj fa\u0163\u0103 de ilustrul s\u0103u confrate, \u00een func\u0163ie de interese, de o conjunctur\u0103 sau alta, dar \u015fi lipsa spiritului critic privind propria dramaturgie, care nu se situeaz\u0103 nici pe departe la nivelul operei poetice sau filosofice. Vanitatea, dorin\u0163a de succes, mania persecu\u0163iei nu i-au lipsit nici m\u0103car lui Lucian Blaga, pe care \u00eel divinizam \u00een studen\u0163ie nu numai ca poet, \u201emut ca o leb\u0103d\u0103\u201c, ci \u015fi ca om, ca model moral. Exist\u0103 \u00een aceste scrisori \u00eenc\u0103 ceva ce atrage luarea aminte. Faptul c\u0103 \u015fi pentru europeanul pur s\u00e2nge care le expedia, jucat cu Me\u015fterul Manole, cea mai bun\u0103 pies\u0103 a sa, la Berna, unde, cum se \u015ftie, a prestat ca diplomat, soarele tot de la Bucure\u015fti r\u0103sare, cu o vorb\u0103 celebr\u0103 a altui ardelean de seam\u0103, dar nu \u00een sensul profund \u015fi maiestuos pe care i-l conferea acela: \u201eScumpe Rebreanu,\/ De la Bucure\u015fti nu-mi mai scrie nimeni, a\u015fa c\u0103 nu \u015ftiu cum mai merge Me\u015fterul. Citesc numai \u00een ziare despre reprezenta\u0163ii \u2013 \u015fi-mi dau de g\u00e2ndit \u00abmotivele\u00bb. Sunt foarte am\u0103r\u00e2t c\u0103 tot timpul c\u00e2t \u0163in serb\u0103rile Unirei, Me\u015fterul nu e luat deloc \u00een program, nici seara \u015fi nici \u00een matineu. \u00abLes absents\u2026\u00bb. De\u015fi cunosc eu \u00eensumi o mul\u0163ime de lume care, venit\u0103 din provincie, ar fi dorit s\u0103 vad\u0103 piesa.\/ Speram s\u0103 scoatem cel pu\u0163in 15 reprezenta\u0163ii, dar a\u015fa…\/ O fi ea dificil\u0103 piesa, dar tocmai de aceea ar trebui pus\u0103 \u00een seri c\u00e2nd vine lumea la teatru (joia \u2013 vinerea \u2013 s\u00e2mb\u0103ta). N\u0103d\u0103jduiesc ca cel pu\u0163in de \u00eencheiere s\u0103 i se acorde vreo dou\u0103 seri bune.\/ Ah, Doamne \u2013 Scumpe Rebreanu \u2013 ne omoar\u0103 papagalii!\u201c. A\u015fadar, \u015fi atunci, \u00een anii \u201920 \u015fi \u201930, tot papagalii! Scrisoarea este datat\u0103 15 mai, 1929. Me\u015fterul Manole avusese premiera la Na\u0163ionalul bucure\u015ftean la 5 aprilie, cu o distribu\u0163ie de zile mari: Aura Buzescu, C. Nottara, G. Calboreanu, N. Brancomir.
\nSunt \u00een acest epistolar \u015fi destule scrisori, unele de la cei care l-au sprijinit pe Rebreanu \u00een anumite momente dificile ale biografiei \u015fi evolu\u0163iei sale, cum ar fi, de pild\u0103, cele ale lui Br\u0103tescu-Voine\u015fti sau Ioan Bianu, ilustrul bibliograf, de o exemplar\u0103 bun\u0103-cuviin\u0163\u0103 \u015fi demnitate. Dar o concluzie general\u0103 privind coresponden\u0163a contemporanilor lui Liviu Rebreanu cu marele scriitor se poate formula numai atunci c\u00e2nd vom dispune \u015fi de celelalte trei volume proiectate, a c\u0103ror publicare trebuie sprijinit\u0103 de cei \u00een m\u0103sur\u0103 \u015fi, \u00een definitiv, obliga\u0163i moral s\u0103 se implice \u00een asemenea acte de cultur\u0103. Asta dac\u0103 nu vom avea nenorocul s\u0103 mai vin\u0103 la conducerea \u0163\u0103rii vreun guvern sterilizator de tip Boc care, prin cine \u015ftie ce alte ordonan\u0163e aberante, s\u0103 fac\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 boc cu Rom\u00e2nia \u015fi cultura ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Apari\u0163ia, la Editura Academiei Rom\u00e2ne, a primului dintre cele patru volume de Scrisori c\u0103tre Rebreanu, constituie un autentic eveniment editorial. Datorit\u0103 lui Niculae Gheran, editorul providen\u0163ial al celui mai mare prozator rom\u00e2n, \u015fi competen\u0163ilor s\u0103i colaboratori \u2013 Emese C\u00eempean, Rodica L\u0103z\u0103rescu, Andrei Moldovan \u015fi Loren\u0163a Popescu \u2013, epistolele adresate lui Liviu Rebreanu de c\u0103tre cele… Cite\u0219te mai mult »Un document istoric, psihologic \u015fi moral<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4455,13518],"class_list":["post-22438","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-niculae-gheran","tag-scrisori-catre-rebreanu"],"views":1016,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22438","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22438"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22438\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}