{"id":22436,"date":"2015-02-21T19:05:20","date_gmt":"2015-02-21T17:05:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22436"},"modified":"2015-02-21T19:05:20","modified_gmt":"2015-02-21T17:05:20","slug":"o-carte-intre-carti-transparente-si-dileme","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-carte-intre-carti-transparente-si-dileme\/","title":{"rendered":"O carte \u00eentre c\u0103r\u0163i. Transparen\u0163e \u015fi dileme"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ioan Pintea, Proximit\u00e3\u0163i \u015fi m\u00e3rturisiri. Jurnal \u015fi memorii, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u00e3, Bucure\u015fti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Scriind cu pasiune \u015fi sinceritate poezie, eseuri, convorbiri, impun\u00e2ndu-se printre poe\u0163ii contemporani tradu\u015fi \u00een cinci limbi, dar \u015fi anonimiz\u00e2ndu-se prin slujbele de canonizare a Sfin\u0163ilor martiri n\u0103s\u0103udeni \u015fi a Sf\u00e2ntului Pahomie de la Gledin, Ioan Pintea public\u0103 o carte nou\u0103 la Bucure\u015fti.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>O p\u00e2nz\u0103 diafan\u0103 trece din pagin\u0103 \u00een pagin\u0103 cu opriri nea\u015fteptate \u00eentre \u00eensemn\u0103ri jurnaliere, medita\u0163ii profunde, re\u00eentoarceri \u00een trecutul ne\u00eendep\u0103rtat, bine p\u0103strat \u015fi pentru totdeauna \u00een memorie. Nu f\u0103r\u0103 justificarea a tot ce \u00eenchide, cartea se nume\u015fte Proximit\u0103\u0163i \u015fi m\u0103rturisiri. Jurnal \u015fi memorii.<br \/>\nConvergente sau antonimice, conceptele \u015fi no\u0163iunile de teorie literar\u0103 sunt zv\u00e2rlite cu bun\u0103\u015ftiin\u0163a sem\u0103n\u0103torului care a\u015fteapt\u0103 s\u0103 \u00eencol\u0163easc\u0103 \u00een prim\u0103verile altor genera\u0163ii. Textul pare alc\u0103tuit ca \u00eentr-o fresc\u0103 precre\u015ftin\u0103 din Ravenna a celebrului Mausoleo di Galla Placidia; un cer \u00eenc\u0103rcat de infinitudinea stelelor aurite \u015fi Iisus, \u201ebl\u00e2ndul p\u0103stor\u201c cu turma oilor albe.<br \/>\nPrivind din interior lumea teologal\u0103 ca un cunosc\u0103tor deplin \u015fi erudit, Ioan Pintea schi\u0163eaz\u0103 \u00eengeri \u015fi sfin\u0163i, atei, pseudoc\u0103rturari, opun\u00e2ndu-i celor autentici, care n-au acceptat \u00een via\u0163a lor t\u0103m\u00e2ierile encomiastice \u00eentocmai ca Umberto Saba: \u201eEram viu \u015fi vorbeam unui popor de mor\u0163i\/ Mort refuz deci laurii \u015fi cer s\u0103 fiu dat uit\u0103rii.\u201c Indignarea preotului Ioan Pintea la \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile cu fast, cu pomp\u0103, este greu de st\u0103p\u00e2nit fiindc\u0103 toat\u0103 vorb\u0103ria pl\u0103smuie\u015fte \u201eun \u00eentreg corpus de fariseisme, f\u0103r\u0103 pic de inim\u0103 \u015fi sentiment\u201c.<br \/>\nAcestei cohorte li se al\u0103tur\u0103 ipocri\u0163i care \u201e\u00eenjur\u0103 cre\u015ftine\u015fte\u201c, politicieni demagogi, orbi\u0163i de lux \u015fi voin\u0163a de m\u0103rire, iar, pe de alt\u0103 parte, \u201eortodoxia lene\u015f\u0103\u201c, incapabil\u0103 s\u0103 intervin\u0103, c\u00e2nd ereziile se manifest\u0103 peste tot. Dumnezeu este o certitudine, dar cel ce a tip\u0103rit Primejdia m\u0103rturisirii \u015fi a ucenicit al\u0103turi de N. Steinhardt pe care-l are drept model, nu poate l\u0103sa enoria\u015fii \u00een derut\u00e3. De aceea revine asupra a\u015fa-numitului ecumenism al prela\u0163ilor ortodoc\u015fi, care au provocat \u201eo criz\u0103 profund\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 multe altele, cu care se confrunt\u0103 \u00een aceste timpuri bezmetice, Biserica \u2013 aceea c\u0103reia \u00eei slujim cu devo\u0163iune \u015fi eu ca preot, \u015fi tanti Ana, ca enoria\u015f\u0103, \u015fi nea Nicolae ca f\u0103t. Departe lucrurile o iau razna!\u201c.<br \/>\nTeologul ne trimite \u00eenapoi la Biblie, Evanghelii (\u015fi la cele \u201eapocrife\u201c). \u201e\u00cenapoi la Steinhardt!\u201c este propozi\u0163ia imperativ\u0103 cu care debuteaz\u0103 o secven\u0163\u0103 din Jurnal.<br \/>\nAutorul Jurnalului fericirii este o prezen\u0163\u0103 (\u00een absen\u0163a de peste un sfert de secol) datorat\u0103 celor care l-au cunoscut \u015fi evocat. \u00cen volumul lui Ioan Pintea e mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. E cel care a format caractere \u015fi s-a \u0163inut drept \u00eentr-o epoc\u0103 damnat\u0103, \u00eenfrunt\u00e2nd curajos, \u00een v\u0103zul lumii, tr\u0103darea, frigul \u015fi frica, iubind ceea ce era ales, nobil \u00een oameni \u015fi-n cultura noastr\u0103.<br \/>\nDin m\u0103rturisirile lui Ioan Pintea, \u00een\u0163elegem de ce m\u0103n\u0103stirea din Maramure\u015f era Rohia mult iubit\u0103 \u015fi c\u0103utat\u0103. R\u0103sar imagini p\u00e2n\u0103 acum ne\u015ftiute. Aici este un alt Steinhardt, a c\u0103rui voce r\u0103zbate dincolo de timp, ca \u00een acest scurt dialog dintre Avva \u015fi discipol: \u201eMi-ai \u00eenseninat b\u0103tr\u00e2ne\u0163ile!\/ Mi-a\u0163i fericit tinere\u0163ile!\u201c. Erau \u00een consonan\u0163\u0103 cu g\u00e2ndirea filosofului Constantin Noica, preluat\u0103 de la alt filosof care spunea despre raporturile dintre maestru \u015fi ucenic: \u201eNu se \u015ftie cine d\u0103 \u015fi cine prime\u015fte\u201c.<br \/>\nCa \u00een cazul filosofilor pe care-i \u00eendr\u0103ge\u015fte \u015fi-i cite\u015fte cu nesa\u0163, scriitorul acestei c\u0103r\u0163i minunate pe care, epuiz\u00e2nd-o, revii la o nou\u0103 lectur\u0103, noteaz\u0103 despre N. Steinhardt c\u0103 nu po\u0163i spune c\u0103 l-ai epuizat, descoperind am\u0103nunte ginga\u015fe \u2013 explica\u0163ii la t\u0103cerea grea instalat\u0103 la Salonul de Carte de la Paris \u00een 1996, prietenia cu filosofii rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini, cu exila\u0163ii politici, cu unii laici. Ca Heidegger, \u201efilosof al drumurilor, potecilor \u015fi c\u0103r\u0103rilor\u201c, N. Steinhardt a devenit un \u201ereper ideal\u201c pentru tineri. Le-a transferat (c\u00e2t a putut) o serie dintre prietenii s\u0103i c\u0103rturari care i-au continuat opera formativ\u0103. \u201eP\u0103rintele\u201c este peste tot \u00een albume de familie, \u00een biblioteci, \u00een inimi. \u00centr-o pagin\u0103 din Proximit\u0103\u0163i \u015fi m\u0103rturisiri, autorul ne face un dar de mare pre\u0163. O paralel\u0103 (inedit\u0103) \u00eentre \u0163\u0103rani \u015fi c\u0103lug\u0103ri, credibil\u0103 ca apoftegma din Pateric despre ni\u015fte \u0163\u0103rani egipteni. Textul lui N. Steinhardt spune despre comunicarea\/comuniunea dintre ace\u015ftia: \u201eNu de aceea dau \u0163\u0103ranii n\u0103val\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103stiri \u00een zilele de hram, ca \u00eentr-un paradis rec\u00e2\u015ftigat, cucerit, cu oboseli, cu trud\u0103, dar \u015fi cu subcon\u015ftienta ancestral\u0103 convingere c\u0103 trec \u00een limbaj eliadian din casa lor profan\u0103 \u00een casa lor sacr\u0103?\u201c. \u00centr-un sfert de veac, \u00eens\u0103, lucrurile au subevoluat. Ioan Pintea \u015ftie, constat\u0103 \u00een cotidianul slu\u0163it \u201ec\u0103lug\u0103ri rata\u0163i, purt\u0103tori de culion \u015fi camilafc\u0103 \u015fi \u0163\u0103rani f\u0103r\u0103 identitate, pr\u0103bu\u015fi\u0163i de bun\u0103 voie \u00een ispitele \u015fi ademenirile veacului\u201c. Comentariul este acid, dar veridic.<br \/>\nDintre sutele de c\u0103lug\u0103ri \u201e\u00eembun\u0103t\u0103\u0163i\u0163i\u201c care tr\u0103iesc \u00een sih\u0103strie \u015fi se roag\u0103 pentru noi, cel c\u0103ruia autorul \u00eei \u00eenchin\u0103 c\u00e2teva pagini substan\u0163iale, cu nume parc\u0103 predestinat, este (a fost) P\u0103rintele Serafim Man. A fost \u00een zilele de dup\u0103 \u201989\u00a0 un \u201enedrept\u0103\u0163it\u201c, fiindc\u0103 nu \u015fi-a pus \u00een lucru toate \u201estrategiile monahale\u201c pentru a ob\u0163ine celebritatea lumeasc\u0103. Dar ceea ce a \u00eensemnat pentru Biserica Ortodox\u0103 \u015fi pentru fiii s\u0103i duhovnice\u015fti st\u0103 scris \u00een propriile-i c\u0103r\u0163i (monografia M\u00e2n\u0103stirii Rohia \u015fi Livada duhovniceasc\u0103) \u015fi \u00een ceea ce au notat filosoful Constantin Noica, N. Steinhardt \u015fi Ioan Alexandru, poetul cre\u015ftin. \u201eDarnic, vertical, curajos, bl\u00e2nd, smerit, bun sf\u0103tuitor, mare duhovnic. De loc din Boiereni. Boier este!\u201c\u00a0 A\u015fa \u00eel caracterizeaz\u0103 conclusiv Ioan Pintea, c\u0103ruia la \u015faptesprezece ani i-a prezis c\u0103 va fi preot.<br \/>\n\u00censemn\u0103rile se particularizeaz\u0103 prin tonul curat \u015fi \u00een\u0103l\u0163\u0103tor, f\u0103r\u0103 exager\u0103ri panegirice, urm\u0103rindu-se deschideri spre o lume pu\u0163in cunoscut\u0103 de contemporani ca \u00een ini\u0163ierea celor ne\u015ftiutori. \u00cen \u0163inutul copil\u0103riei sale (Runc, Chintelnic \u015fi alte sate necunoscute dincoace de mun\u0163i), oamenii au nume stranii, biblice ca Anchidim, Arghil, Andrei, Gligor. Ele sunt perpetuate prin urma\u015fi \u015fi ne\u00eentinate ca \u00eens\u0103\u015fi tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 local\u0103. Tot astfel, autorul m\u0103rturisirilor transmite prin scrierea aceasta tainele sufletului \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile primite de la N. Steinhardt \u015fi fra\u0163ii s\u0103i \u00eentru Hristos. Povestea fabuloas\u0103 a unei copil\u0103rii \u015fi adolescen\u0163e petrecute \u00een mediul rural transilvan se \u00eentrerupe cu \u015ftiin\u0163\u0103 prin tehnica muzical-literar\u0103 a punctului \u015fi contrapunctului. Naratorul cu har se opre\u015fte pentru a se adresa nu unui cititor str\u0103in, ci mai ales Ioanei \u015fi lui Andrei \u00eentr-un fel de testament literar \u00e0 la En\u0103chi\u0163\u0103 V\u0103c\u0103rescu \u015fi Tudor Arghezi.<br \/>\nCarte bogat cuprinz\u0103toare, treaz\u0103, adi\u0163ion\u00e2nd \u00een cercuri straturi sociale diverse \u015fi intersec\u0163ii culturale ce pun \u00een eviden\u0163\u0103 adev\u0103rate liste cu autori \u015fi opere de c\u0103p\u0103t\u00e2i, Proximit\u0103\u0163i \u015fi m\u0103rturisiri\u00a0 navigheaz\u0103 \u00eentre ecouri stinse din sem\u0103n\u0103torism \u015fi poporanism spre un baroc literar autohton.<br \/>\nPeste toate erupe din r\u0103d\u0103cini viguroase copacul, simbol mitologic \u015fi religios indo-european, martor al microcosmosului \u00een care a tr\u0103it autorul. P\u0103rul din Chintelnic e \u201eunul dintre confiden\u0163ii mei\u201c \u2013 precizeaz\u0103 Ioan Pintea \u2013 e fratele \u015fi prietenul cel mai credincios. Prezent \u00een anotimpurile vie\u0163ii sale, t\u00e2n\u0103r \u015fi plin de energie, dezbr\u0103cat de podoabe \u015fi b\u00e2ntuit el \u00eensu\u015fi de melancolii ca o fiin\u0163\u0103 omeneasc\u0103 adulmec\u0103 pr\u0103dalnica nefiin\u0163\u0103 prin apropiere.<br \/>\nDar Logosul este nemuritor \u015fi perceput de poet chiar \u015fi \u00een \u201emarea tr\u0103nc\u0103neal\u0103\u201c urban\u0103. Purt\u00e2nd cu sine ceva din inspirata lucrare a lui Arcimboldo (Librarul), Ioan Pintea ne propune un vademecum la care empatiz\u0103m cu toat\u0103 f\u0103ptura. El \u00eensu\u015fi pare a se fi proiectat \u00een Lectura breviarului, seara din tabloul lui Carl Spitzweg.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ioan Pintea, Proximit\u00e3\u0163i \u015fi m\u00e3rturisiri. Jurnal \u015fi memorii, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u00e3, Bucure\u015fti, 2012 &nbsp; Scriind cu pasiune \u015fi sinceritate poezie, eseuri, convorbiri, impun\u00e2ndu-se printre poe\u0163ii contemporani tradu\u015fi \u00een cinci limbi, dar \u015fi anonimiz\u00e2ndu-se prin slujbele de canonizare a Sfin\u0163ilor martiri n\u0103s\u0103udeni \u015fi a Sf\u00e2ntului Pahomie de la Gledin, Ioan Pintea public\u0103 o carte nou\u0103 la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-carte-intre-carti-transparente-si-dileme\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O carte \u00eentre c\u0103r\u0163i. Transparen\u0163e \u015fi dileme<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4033,8394],"class_list":["post-22436","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioan-pintea","tag-proximitati-si-marturisiri"],"views":1844,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22436","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22436"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22436\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22436"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22436"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22436"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}