{"id":22434,"date":"2015-02-21T19:02:36","date_gmt":"2015-02-21T17:02:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=22434"},"modified":"2015-02-21T19:02:36","modified_gmt":"2015-02-21T17:02:36","slug":"chutzpah","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chutzpah\/","title":{"rendered":"Chutzpah"},"content":{"rendered":"

Ovio Olaru, Pilotul,<\/em> Editura Charmides, 2014, 84 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eCli\u015feele cu pornografismul sau m\u0103car pansexualismul, mizerabilismul, visceralitatea \u015fi a\u015fa mai departe sunt ni\u015fte inep\u0163ii, infirmabile oric\u00e2nd statistic. M\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 mai mult de unul din zece dou\u0103mii\u015fti posesor de, s\u0103 zicem, bat\u00e2r vreo zece cronici semnate de nume serioase va fi folosit vreodat\u0103 \u00een textele lui un cuv\u00e2nt buruienos.\u201c<\/strong>
\nRadu Vancu, \u00een Vatra, Nr. 3 \/ 2009, Bilan\u0163ul dou\u0103miismului<\/strong><\/em><\/p>\n

Fie, \u201ea generaliza \u00eenseamn\u0103 a fi idiot\u201c. Dar, din p\u0103cate, a nu generaliza \u2013 \u00een ceea ce prive\u015fte poezia ultimelor decenii \u2013 \u00eenseamn\u0103 a nu pune pe mas\u0103 (a se citi \u201e\u00een\u0163elege\u201c) o obsesie critic\u0103 a prezentului: venind adesea din partea seniorilor, preluat\u0103 deseori de congeneri, interpretarea are c\u00e2teva fire ro\u015fii, previzibile. Primul este acela c\u0103 sexualitatea este o constant\u0103 \u00een poezia milenarist\u0103. Dar, \u00een plin contrast cu aceast\u0103 idee, realitatea modelelor literare ale ultimei genera\u0163ii pare s\u0103 spun\u0103 c\u0103 poe\u0163ii care \u201eau r\u0103mas\u201c \u00een discu\u0163iile actuale nu au abuzat de motiv \u015fi nu au detabuizat excesiv: l-au luat ca fapt normal. Al doilea, minimalismul, este aplicabil (devin tot mai pertinente categoriile) unei ni\u015fe.
\nDiscu\u0163ia despre sexualitate \u00een poeticile ultimului deceniu vine \u00een siajul liberaliz\u0103rilor de tot soiul. \u00cens\u0103 teoria pornografiei sau a sexualit\u0103\u0163ii este tricky. Pe de o parte, pentru c\u0103 ne face s\u0103 folosim motivul drept etichet\u0103 (de revenit poate asupra discu\u0163iei lui Andrei Terian din 2006 despre regimul critic al lui Paul Cernat, Cui i-e fric\u0103 de poezia milenarist\u0103?, Cultura nr. 41) \u015fi s\u0103 nu putem citi poezia dec\u00e2t \u00eentr-o cheie presetat\u0103; pe de alt\u0103 parte, ne poate provoca s\u0103 g\u0103sim justific\u0103ri formulei (de genul sexualitatea \u00een poezia dou\u0103mii\u015ftilor vine de la Bogza, mimetic-Bukowsky \u015f.a.m.d.). Dar motivul este cu mult mai larg \u015fi sexualit\u0103\u0163ile sunt o chestiune de pluralitate. A\u015f prefera alternativa individualismelor (\u201edou\u0103mii\u015ftii s-au format ca individualit\u0103\u0163i distincte, antren\u00e2ndu-se secret\u201c \u2013 Mincu) \u015fi a regimului autoreflexiv al poeziei. Altfel, discu\u0163ia despre vulgaritate \u00een poezia recent\u0103 poate duce la o ecua\u0163ie de genul Socrate e sexualist (sau, fie, Diana Geac\u0103r, asemenea lui Dan Sociu, construie\u015fte pasaje vulgare).
\nDebuturile din 2014 vin s\u0103 infirme din nou o tez\u0103 a domina\u0163iei vulgarit\u0103\u0163ii \u00een poezia milenarist\u0103: desigur, cre\u015fte num\u0103rul de \u00eenjur\u0103turi, de scene porno \u015fi se amplific\u0103 urletele, \u00eens\u0103 majoritatea poe\u0163ilor ultimei promo\u0163ii sunt, tehnic, mai calmi dec\u00e2t Dan Coman \u015fi, stilistic, mai pre\u0163io\u015fi dec\u00e2t Claudiu Komartin \u2013 nu v\u0103d radicalizarea. Spuneam despre \u015ftefan Ivas c\u0103 ar scrie o poezie cuminte, c\u0103ldu\u0163\u0103: debuturile anului trecut (cel pu\u0163in volumele lui Ioan \u015eerbu, Merlich Saia, \u015etefan Ivas) sunt ni\u015fte demonstra\u0163ii de acalmie.
\nDintre toate acestea, Pilotul lui Ovio Olaru este volumul care bate cel mai departe. \u015ei asta, pentru c\u0103, de\u015fi manifestat\u0103 cam vehement, dorin\u0163a principal\u0103 este de a dep\u0103\u015fi pozi\u0163ia confortabil\u0103 a discursului \u00fcber-tehnicizat al ultimilor ani. \u00cen bemoluri expresioniste, discursul misogin \u015fi anticalofil al lui Olaru poart\u0103 mai toate m\u0103\u015ftile revoltei: \u201e\u00eemi \u0163ii cu for\u0163a capul \u00eentre pulpe\/ ca \u015fi cum l-ai \u0163ine sub ap\u0103\/\/ respir \u00eencet, chinuit.\/ sunt un c\u00e2ine. castreaz\u0103-m\u0103\u201c; \u201ea\u015f vrea s\u0103-\u0163i spun ce simt\/ dar a\u015f ajunge s\u0103 te \u00eenjur\/ pentru c\u0103 \u00een mine locuie\u015fte un animal\/ fertil, prost \u015fi s\u0103lbatic\/ care vrea s\u0103 te violeze \u015fi s\u0103 te urasc\u0103\u201c. Scenele amintesc de poetica Liviei \u015etefan (\u00een Revolver ap\u0103rea o aceea\u015fi tendin\u0163\u0103 de radicalizare a urii \u015fi a impulsurilor BDSM).
\nDiscursul din aceast\u0103 prim\u0103 parte pic\u0103 \u00eens\u0103 \u00een chiar rulajul textelor. De\u015fi probabil se dore\u015fte a fi o formul\u0103 de radicalizare a vocii (p\u00e2n\u0103 la tr\u0103darea unor influen\u0163e directe intens alternative, \u00eentre Sociu \u2013 dimensiunea cotidianului \u015fi versurile de genul \u201ec\u00e2nd am fost la bucure\u015fti\/ ne-am oprit l\u00e2ng\u0103 gara de nord\/ \u00een subway, la boschetari, ne-am privit \u00een ochi\/ \u0103stea erau momentele noastre de tandre\u0163e\u201c \u015fi Dr\u0103goi \u2013 regimul pasiv hard \u201escriu ca s\u0103 nu-\u0163i bag cu\u0163itul \u00een burt\u0103\u201c, \u201eio bag m\u00e2na-n buzunar \u015fi str\u00e2ng briceagul \u00een pumn\/ \u00eei desfac lama cu unghia \u015fi-mi trec\/ buricele degetelor peste o\u0163el\/\/ sper s\u0103 se-nt\u00e2mple ceva nasol\/ s\u0103 am un pretext\u201c), proiectul volumului aduce a inten\u0163ie totalizatoare: Ovio Olaru \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eembine cotidianul nuan\u0163at expresionist cu proiectul vizionar \u015fi post-uman. Foarte bizar\u0103 este al\u0103turarea acestor dou\u0103 regimuri aproape incompatibile. Se ghicesc aici c\u00e2teva v\u00e2rste diferite ale poeziei lui Olaru: \u00eentre biografismul excentric (atitudine) \u015fi scenariul Martianism (viziunea Craig Raine pe care o testa \u015fi \u015ftefan Manasia \u00een ultimul volum, Bonobo sau cucerirea spa\u0163iului). \u00cens\u0103 doar printre r\u00e2ndurile acestor dou\u0103 trenduri pe care \u015fi le-a \u00eensu\u015fit programatic Olaru poate fi descifrat ca un poet matur. Atunci c\u00e2nd renun\u0163\u0103 la m\u0103\u015ftile care \u201ear da bine\u201c \u00eentre poe\u0163ii brutali \u015fi \u201eoriginali\u201c ai ultimei promo\u0163ii \u015fi atunci c\u00e2nd dimensiunea SF (aceasta fiind \u00een mare parte doar o anex\u0103 metaforic\u0103) postuleaz\u0103 tribalismul \u015fi ontologia din spatele evolu\u0163iei apar momente cu o greutate aparte: \u201eexploatarea maniac\u0103 a ora\u015felor\/ sonde industriale, ma\u015fini\/ cl\u0103dirile de birouri, fabricile\/ toate stau cumin\u0163i \u00een fa\u0163a noastr\u0103\/ construite de noi, dep\u0103\u015findu-ne\u201c.
\nCu referire la prima parte a volumului (unde poate lucra abil micul psihanalist din fiecare la nivel textual), \u00eemi aduc aminte o cronic\u0103 a lui Alex \u015ftef\u0103nescu la volumul lui Marius Ianu\u015f. Nu c\u0103 ar fi incitante mereu dialogurile criticului cu volumele pe care le recenzeaz\u0103, dar, la fel cum nu e vina noastr\u0103 c\u0103 impresia de lectur\u0103 l-a determinat s\u0103 fac\u0103 o metafor\u0103 recuperabil\u0103, la fel poate s\u0103 nu fie nici a lui: \u201eExist\u0103 la New York un rom\u00e2n care a f\u0103cut avere v\u00e2nz\u00e2nd sup\u0103. \u015ei afacerea \u00eei merge bine \u00een continuare, nu pentru c\u0103 supa ar fi gustoas\u0103 sau ieftin\u0103, ci pentru c\u0103 el se poart\u0103… nepoliticos cu clien\u0163ii. \u00cei insult\u0103 sau chiar \u00eei amenin\u0163\u0103 c\u0103 le d\u0103 cu polonicul \u00een cap, \u00een timp ce ei stau cumin\u0163i la coad\u0103, \u00een fa\u0163a tejghelei soioase. <…> Culmea este c\u0103, folosind acest limbaj insult\u0103tor, autorul nu urm\u0103re\u015fte s\u0103 te epateze ca teribili\u015ftii de alt\u0103dat\u0103 (ce bine-crescu\u0163i erau, \u00een fond, teribili\u015ftii de alt\u0103dat\u0103!). Dac\u0103 ar urm\u0103ri asta, \u00eenc\u0103 ar \u00eensemna c\u0103-\u0163i d\u0103 importan\u0163\u0103. Dar nu, el se exprim\u0103 mizerabil pentru c\u0103 pur \u015fi simplu a\u015fa are chef, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de tine ca de un copac de pe strad\u0103\u201c. Dincolo de buna-cre\u015ftere a \u201eteribili\u015ftilor de alt\u0103dat\u0103\u201c (\u015fi construc\u0163ii asem\u0103n\u0103toare), cam acela\u015fi lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een Pilotul: expunerea atitudinilor este ca un dialog din care cititorul este exclus. Dar tehnica tocmai asta impune: \u00een mod paradoxal, atragerea cititorului (mod de lectur\u0103) prin radicalizarea scenelor. Mai ales c\u0103 dimensiunea post-apocaliptic\u0103 din final (dac\u0103 \u00een Bonobo tribalismul urma sf\u00e2r\u015fitului tehnologiei, \u00een Pilotul, el este doar o nostalgie conceptual\u0103 \u00een decorul hi-tech) pare s\u0103 spun\u0103 c\u0103 toate abera\u0163iile sexuale \u015fi toat\u0103 duritatea au fost un punct de nevroz\u0103 diseminat de apocalips\u0103 (Pilotul care \u00ee\u015fi prive\u015fte experimentul de dincolo de \u201ecerul de plexiglas\u201c). Plus c\u0103 ceea ce, deseori, este tratat facil \u00een poetica recent\u0103 devine la Olaru post-angajare (dimensiunea monomaniacal\u0103 \u015fi obsesiv\u0103 aduce a post-ironie neagr\u0103 \u2013 de genul all work and no play).
\nMai mult, toat\u0103 aceast\u0103 brutalitate sexual\u0103 este descris\u0103 extrem de impersonal. De\u015fi par s\u0103 r\u0103bufneasc\u0103 puternice dorin\u0163e, ele sunt descrise tehnic din exterior: \u201einfirmitatea era habitatul meu, spa\u0163iile \u00eenguste\/ tot ceea ce m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 simt \u00een control.\/ mul\u0163imea care te atr\u0103gea\/ mie \u00eemi f\u0103cea r\u0103u. Ochii beli\u0163i la unison\/ dup\u0103 noi, paparazzi discre\u0163i ai vie\u0163ii conjugale\/ m\u0103 amenin\u0163au, m\u0103 f\u0103ceau vulnerabil.\/\/ am cunoscut \u015fi noi t\u0103cerea industrial\u0103\/ ochiul mort al v\u00e2nz\u0103toarei de la nonstop\u201c. Schizoid, \u00eentre revolt\u0103, nihilism, egolatrie \u015fi compasiune, discursul lui Ovio Olaru are \u00eenc\u0103 m\u0103rcile cool ale impersonalului. \u00cens\u0103 ele dispar \u00een poemele nu e libido, e fatalism sau anatomia e o \u015ftiin\u0163\u0103 superioar\u0103, cu adev\u0103rat masterpieces ale poeziei recente.
\nUltima parte a volumului (eseul lax despre umanitate \u015fi apocalips\u0103, scenariile SF) sufer\u0103 \u00eens\u0103\u00a0 de un deficit de imaginar: toat\u0103 \u00eenscenarea viitorului este f\u0103cut\u0103 exclusiv cu elemente ale prezentului. Nimic nou \u00een bagajul vizionar \u015fi nimic nou la nivel tehnic: \u201efilme western, filmele de dragoste,\/ scenele de sex, produc\u0163iile cu buget redus\/ de la sf\u00e2r\u015fitul orei de emisie\/ toate sunt acolo\/\/ fata aia care se futea \u00een parcuri e acum moart\u0103\/ nimeni nu mai pl\u00e2nge pentru ea\/ c\u0103 n-are cine dar asta e ok\/ o s\u0103 pl\u00e2ng eu\u201c; \u201epoate pilotul e o produc\u0163ie holografic\u0103\/ a inteligen\u0163ei artificiale\/ \u015fi asta e povestea pe care vrem s-o credem\/ c\u0103 totul s-a dus dracului,\/ suntem singurii r\u0103ma\u015fi\/ \u015fi trebuie s\u0103 repopul\u0103m planeta.\/ poate asta le spune tuturor\/\/ eu n-am de unde s\u0103 \u015ftiu ce-i dup\u0103 peretele de plexiglas\u201c.
\nDe revizitat poemul anatomia e o \u015ftiin\u0163\u0103 superioar\u0103 (\u201epentru c\u0103 limitele corpului uman\/ nu sunt mereu umane\/ \u015fi totu\u015fi le studiem <…> desenele au \u00eenlocuit conven\u0163ia gutural\u0103\/ pe piatr\u0103, lemn sau pergament\/ descriem v\u00e2n\u0103tori imaginare, scenele lor.\/ cum inima gazelei pompeaz\u0103 \u00een instala\u0163ia spart\u0103\/ o vreme, apoi se opre\u015fte\u201c). \u00cen rest, de\u015fi \u201enicio slug\u0103 nu poate s\u0103 slujeasc\u0103 la doi st\u0103p\u00e2ni\u201c, Ovio Olaru o poate face: at\u00e2t amatorii de imagini tari, c\u00e2t \u015fi cei care prefer\u0103 poemul aluvionar, a\u015fezat, calculat, vizionar au ce g\u0103si \u00een volum. Iar vocea care le leag\u0103 este de o voracitate expresiv\u0103 care face s\u0103 par\u0103 c\u0103, \u00een r\u00e2ndul debutan\u0163ilor, \u00eenc\u0103 se mai caut\u0103 ie\u015firea din zona de confort.
\nMai e ceva: atitudinea \u015fi zonele exploatate (ie\u015firea din zona intimismului) \u00eel recomand\u0103 pe Ovio Olaru ca pe un poet mai degrab\u0103 interesat de poezie dec\u00e2t de preset\u0103rile ei. \u015ei, din moment ce debuturile ultimilor ani \u015fi-au impus propriile limite aproape f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, cel mai curajos volum de anul trecut, se \u00een\u0163elege, este \u015fi cel mai reu\u015fit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ovio Olaru, Pilotul, Editura Charmides, 2014, 84 p.   \u201eCli\u015feele cu pornografismul sau m\u0103car pansexualismul, mizerabilismul, visceralitatea \u015fi a\u015fa mai departe sunt ni\u015fte inep\u0163ii, infirmabile oric\u00e2nd statistic. M\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 mai mult de unul din zece dou\u0103mii\u015fti posesor de, s\u0103 zicem, bat\u00e2r vreo zece cronici semnate de nume serioase va fi folosit vreodat\u0103 \u00een textele… Cite\u0219te mai mult »Chutzpah<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8],"tags":[13515,13516,13517],"class_list":["post-22434","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ovio-olaru","tag-pilotul","tag-poezia-ultimelor-decenii"],"views":1371,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22434"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22434\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}