1. Nu voi pricepe niciodat\u0103 de ce (probabil fiindc\u0103 sunt mai greu de cap), dar lumea din jur, omenirea, ca s\u0103 spun vorb\u0103 mare, umanitatea (\u015fi \u00een sens colectiv, dar \u015fi \u00een sens distributiv) ur\u0103sc din r\u0103sputeri buna dispozi\u0163ie. Am constatat (\u015fi constat zi de zi \u015fi clip\u0103 de clip\u0103) c\u0103 numita omenire scormone\u015fte, caut\u0103, dore\u015fte, vrea din tot sufletul \u015fi din toat\u0103 inima \u015fi cu toate puterile s\u0103 se simt\u0103 c\u00e2t mai r\u0103u. Vrea s\u0103 geam\u0103 sinistru. S\u0103 sufere. S\u0103 dispere ca E. M. Cioran. Vorba unui h\u00e2tru melancolic: dac\u0103 nu se simte r\u0103u, nu se simte bine.
\nEste \u00een juru-mi un zbucium, o zv\u00e2rcolire, o aten\u0163ie nemiloas\u0103 care-mi produc, la r\u00e2ndul lor, o mirare, un zbucium, o zv\u00e2rcolire, o aten\u0163ie nemiloas\u0103 din care nu-mi revin dec\u00e2t cu mare greutate. Am palpita\u0163ii. Migrene. Ame\u0163eli. V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u0163i: de la o vreme, nu mai sunt om. Femei \u015fi b\u0103rba\u0163i \u00een toat\u0103 firea, care ar putea s\u0103 se simt\u0103 bine \u015fi confortabil (f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 nimic deosebit), se simt (dintr-o dat\u0103, brusc \u015fi subit!) r\u0103u, tot mai r\u0103u, din ce \u00een ce mai r\u0103u, r\u0103u de tot, foooooaaarte r\u0103u! Tocmai pentru c\u0103 fac ceva. \u015eti\u0163i ce? Caut\u0103 motive, ra\u0163iuni, temeiuri pentru a se sim\u0163i c\u00e2t mai r\u0103u.
\n\u015ei dac\u0103 nu g\u0103sesc motive, fiindc\u0103 \u00een universal sublunar nu prea \u00eent\u00e2ne\u015fti astfel de motive, le inventeaz\u0103, dup\u0103 un model rudimentar. C\u0103 primul a spus \u015fi nu trebuia s\u0103 spun\u0103, c\u0103 al doilea a f\u0103cut \u015fi nu trebuia, Doamne fere\u015fte, s\u0103 fac\u0103 asta nici \u00een ruptul capului, c\u0103 al treilea a dres, c\u0103 al patrulea l-a b\u00e2rfit pe primul \u015fi pe al cincilea, c\u0103 al cincilea a fost un ingrat \u015fi un m\u0103gar \u015fi nu l-a b\u0103gat \u00een seam\u0103 pe al \u015faselea, \u015fi a\u015fa mai departe. \u015ei a\u015fa mai departe. P\u00e2n\u0103 la o mie, p\u00e2n\u0103 la zece mii, p\u00e2n\u0103 dincolo de orice num\u0103r imaginabil. \u00cen fa\u0163a at\u00e2tor adversit\u0103\u0163i, \u00een fa\u0163a Fatalit\u0103\u0163ii ma\u015ftere, po\u0163i pentru ca s\u0103 mai fii bine dispus? Po\u0163i sim\u0163i o modest\u0103, umil\u0103 bucurie? Po\u0163i sur\u00e2de din v\u00e2rful buzelor? Nu po\u0163i pentru. Po\u0163i mereu contra…
\nA avut \u015fi Gustave Flaubert p\u0103catele lui. Bag seama c\u0103 tot la dragul de Flaubert m\u0103 \u00eentorc, oricum a\u015f \u00eentoarce-o. A avut \u015fi Flaubert, zic, p\u0103cate, obsesii (aceea a stilului era de-a dreptul nevrotic\u0103, recunosc), dar \u00een multe privin\u0163e a fost un om cu scaun la cap, un \u00een\u0163elept, un iubitor de Montaigne: \u015fi asta spune totul. Flaubert a sesizat devreme un adev\u0103r simplu: c\u0103 exist\u0103 lucruri (extrem de pu\u0163ine) care stau \u00een puterea noastr\u0103 \u015fi c\u0103 exist\u0103 lucruri (cele mai multe, majoritatea absolut\u0103) care nu depind c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in de noi. Iat\u0103 o diviziune stoic\u0103! Dac\u0103 vrem s\u0103 schimb\u0103m ceea ce nu st\u0103 \u00een puterea noastr\u0103, ne chinuim degeaba. Nu putem opri criv\u0103\u0163ul, venirea \u00eentunericului, succesiunea anotimpurilor, grindina, moartea. \u00cen schimb, putem modifica mult-pu\u0163inul de care dispunem: opiniile noastre cu privire la tot ceea ce nu depinde de noi. Cu oarece efort, cu pu\u0163in exerci\u0163iu, chiar putem. Nu este mare filosofie la mijloc…
\nCe spun \u015fi cred al\u0163ii despre noi \u00eei prive\u015fte direct \u015fi precis pe al\u0163ii, nu pe noi. C\u00e2nd vom \u00eenv\u0103\u0163a oare acest adev\u0103r mediocru? \u00cemi ve\u0163i aminti, desigur, r\u0103utatea infernal\u0103 a celorlal\u0163i, viclenia luciferic\u0103 a du\u015fmanilor, ipocrizia amicilor, faptul c\u0103 specia uman\u0103 a fost croit\u0103 gre\u015fit\u00a0 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul \u00eenceputului, prostia. Nu neg. Cum mi-a\u015f putea permite s\u0103 neg eviden\u0163a? Afirm \u00een treac\u0103t acest postulat: omenirea este mai degrab\u0103 indiferent\u0103 dec\u00e2t diabolic\u0103. Nu-i pas\u0103 dec\u00e2t de sine. Orice individ serios \u00ee\u015fi venereaz\u0103 propriul ombilic, iar pe to\u0163i cei din jur \u00eei ignor\u0103. S\u0103-\u015fi vaz\u0103 umanitatea de trebile ei! Repet \u00eens\u0103: \u201er\u0103utatea\u201c infinit\u0103 a celorlal\u0163i \u00eei prive\u015fte direct \u015fi personal pe ceilal\u0163i, este problema lor. \u00cen schimb, buna dispozi\u0163ie depinde numai \u015fi numai de noi.
\nN-o mai lungesc, vorba mult\u0103-i s\u0103r\u0103cia omului. Citez \u00een \u00eencheiere un fragment dintr-o scrisoare a lui Flaubert. Pre\u0163uie\u015fte mai mult dec\u00e2t un \u00eentreg tratat de filosofie practic\u0103, dec\u00e2t toate criticile ra\u0163iunii pure \u015fi practice la un loc. Citi\u0163i, rogu-v\u0103: \u201eExist\u0103 un lucru pe care trebuie s\u0103 ni-l dorim chiar \u00eenaintea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii: este buna dispozi\u0163ie\u201c (30 decembrie 1878, scrisoare c\u0103tre Doamna Brainne).
\n2. Nu pot \u00eencheia acest eseu f\u0103r\u0103 s\u0103 transcriu un pasaj din De tranquilitate animi. Ad Serenum, un mic tratat epistolar al lui Seneca, \u00een traducere. Chiar acum am dat peste el. Ar fi p\u0103cat s\u0103 nu-l pun aici. Se potrive\u015fte de minune: \u201eFere\u015fte-te mai cu seam\u0103 de ursuzi. Ace\u015ftia se pl\u00e2ng de orice \u015fi n-au nevoie de pricini serioase pentru a se t\u00e2ngui!\u201c.
\nNu mai este nevoie s\u0103 formulez concluzia acestui eseu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Nu voi pricepe niciodat\u0103 de ce (probabil fiindc\u0103 sunt mai greu de cap), dar lumea din jur, omenirea, ca s\u0103 spun vorb\u0103 mare, umanitatea (\u015fi \u00een sens colectiv, dar \u015fi \u00een sens distributiv) ur\u0103sc din r\u0103sputeri buna dispozi\u0163ie. Am constatat (\u015fi constat zi de zi \u015fi clip\u0103 de clip\u0103) c\u0103 numita omenire scormone\u015fte, caut\u0103,… Cite\u0219te mai mult »Slav\u0103 Celui de Sus, sunt \u00een sf\u00e2r\u015fit bine: mor!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-22432","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1649,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22432","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22432"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22432\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22432"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22432"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22432"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}