Voi reveni la cele spuse de Cioran, \u00een Cea mai veche dintre spaime, cu privire la g\u00e2ndurile \u015fi preocup\u0103rile t\u00e2rzii ale lui Lev Tolstoi. E \u015ftiut c\u0103, la un moment dat, \u00eentrebarea cu privire la sensul vie\u0163ii avea s\u0103 devin\u0103 pentru scriitorul rus o adev\u0103rat\u0103 obsesie. Totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cam \u00een jurul v\u00e2rstei de cincizeci de ani, c\u00e2nd trece prin una din cele mai grele crize. De\u015fi via\u0163a sa decurgea oarecum firesc, \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103, \u00een ceea ce-l prive\u015fte, absolut nimic nu mai are semnifica\u0163ie. Tr\u0103ie\u015fte deodat\u0103 sentimentul z\u0103d\u0103rniciei, al golului vie\u0163ii proprii. Mai straniu \u00eenc\u0103, simte c\u0103 nu mai are nicio dorin\u0163\u0103, niciun scop, c\u0103 pur \u015fi simplu via\u0163a i s-a oprit. \u00centrebarea de mai sus revine brusc, \u00eens\u0103 nu ca o idee asupra c\u0103reia ar fi urmat s\u0103 reflecteze. O resimte ca o team\u0103 profund\u0103, nel\u0103murit\u0103, ce pune st\u0103p\u00e2nire pe mintea \u015fi sim\u0163urile sale. Coboar\u0103 ad\u00e2nc \u00een obscuritatea c\u0103rnii \u015fi \u00eei aduce \u00een fa\u0163\u0103, cu insisten\u0163\u0103, umbra dens\u0103 a mor\u0163ii. Despre toate acestea Tolstoi vorbe\u015fte \u00een jurnalul s\u0103u, \u00eens\u0103 faptul e sesizabil \u015fi \u00een paginile de proz\u0103 scrise \u00een acea vreme.
\nCe avea s\u0103 constate Cioran \u00een marginea acestei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi, deopotriv\u0103, a scrierii ce pare s\u0103 o ascund\u0103, Moartea lui Ivan Ilici ? \u00centrebarea amintit\u0103 irumpe, deodat\u0103, \u00eentr-un mod deloc obi\u015fnuit. Nu urmeaz\u0103 o dorin\u0163\u0103 anume sau o a\u015fteptare, nevoia de orientare \u00een lumea vie\u0163ii. Dimpotriv\u0103, ea survine exact atunci c\u00e2nd se descoper\u0103, abrupt, nonsensul celor existente. Face parte din acest straniu eveniment, vine odat\u0103 cu eviden\u0163a lui \u00eentunecat\u0103. Astfel a\u015f \u00een\u0163elege afirma\u0163ia c\u0103, \u00een cazul celui preocupat mai mult dec\u00e2t e firesc de chestiunea sensului, \u201eobsesia lui \u00eencepe tocmai cu revela\u0163ia nonsensului vie\u0163ii\u201c (traducere de Irina Mavrodin, 1994, p. 128) (1). \u00centr-o asemenea situa\u0163ie, \u00eentrebarea ca atare \u2013 impropriu numit\u0103 astfel \u2013 nu mai a\u015fteapt\u0103 niciun r\u0103spuns. Nu ar fi satisf\u0103cut\u0103 de un r\u0103spuns precum cel al lui Goethe, pentru care sensul vie\u0163ii ar sta \u00een via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi; c\u00e2nd o asemenea problem\u0103 devine obsesiv\u0103, via\u0163a \u00ee\u015fi pierde acel curs natural plec\u00e2nd de la care s\u0103 po\u0163i spune c\u0103 valoreaz\u0103 prin ea \u00eens\u0103\u015fi. Nu ar fi satisf\u0103cut\u0103 nici de alt r\u0103spuns, dat, s\u0103 zicem, de Schopenhauer sau de Nietzsche. Dar nici de un r\u0103spuns negativ, care, ne d\u0103m seama, nu e dec\u00e2t o certitudine pe dos. Devenind excesiv\u0103, ea afecteaz\u0103 profund \u015fi ireversibil cursul vie\u0163ii. \u201eDe \u00eendat\u0103 ce e\u015fti obsedat de semnifica\u0163ia ei, via\u0163a se dezagreg\u0103, se pulverizeaz\u0103: \u015fi tocmai asta arunc\u0103 o lumin\u0103 asupra a ceea ce ea este, asupra a ceea ce ea valoreaz\u0103, asupra substan\u0163ei ei pl\u0103p\u00e2nde \u015fi improbabile\u201c. A\u015fadar, via\u0163a \u00eens\u0103\u015fi \u00ee\u0163i apare atunci str\u0103in\u0103 \u015fi fragil\u0103, se arat\u0103 \u00een ceea ce are profund vulnerabil \u015fi nesigur.
\nAr fi necesar\u0103 aici, cred, o anumit\u0103 precizare. Nonsensul despre care vorbe\u015fte Cioran nu ar trebui \u00een\u0163eles ca o stare de lucruri negativ\u0103. A\u015fadar, o stare de lucruri sigur\u0103, bine delimitat\u0103, doar c\u0103 negativ\u0103. Nu \u00eenseamn\u0103 absen\u0163a sensului, lipsa acestuia, c\u0103ci un asemenea \u00een\u0163eles ar oculta ceea ce e propriu expresiei. De altfel, acest termen e folosit \u00eentr-o accep\u0163iune negativ\u0103 doar atunci c\u00e2nd ne l\u0103s\u0103m \u00een voia unor obi\u015fnuin\u0163e, f\u0103r\u0103 a mai fi aten\u0163i la cuvintele noastre \u015fi la ceea ce se petrece cu noi. Dac\u0103 ie\u015fim \u00eens\u0103 din acest uzaj al cuv\u00e2ntului putem vedea c\u0103 nonsensul indic\u0103 mai cur\u00e2nd ceea ce se situeaz\u0103 dincoace de prezen\u0163a \u015fi absen\u0163a sensului, dincoace de orice eviden\u0163\u0103 pozitiv\u0103 sau negativ\u0103. Nume\u015fte mai degrab\u0103 o stare de limit\u0103, ce \u00eenc\u0103 nu permite distinc\u0163ii clare \u00een privin\u0163a sensului. \u015ei \u00een care, metafizic vorbind, se origineaz\u0103 o posibilitate sau alta a sensului, inclusiv lipsa acestuia. Obsesia ap\u0103s\u0103toare cu privire la sensul existen\u0163ei face evident tocmai acest nonsens de limit\u0103, indeterminat ca atare. C\u00e2nd Tolstoi spune, \u00een jurnal, c\u0103 a resim\u0163it la un moment dat \u00eensu\u015fi absurdul vie\u0163ii, el nu vorbe\u015fte despre o certitudine, nu afirm\u0103 c\u0103 via\u0163a sa era lipsit\u0103 \u00een mod sigur de orice sens. Afirm\u0103 doar c\u0103 atinsese o limit\u0103 (\u201emarginea pr\u0103pastiei\u201c, a\u015fa cum scrie), un punct din care nimic nu se mai \u00eentrevede cu claritate. Umbra mor\u0163ii pe care o invoc\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 intensifice la maxim sentimentul incertitudinii cu privire la sine \u015fi la propria via\u0163\u0103.
\n\u00cens\u0103 revela\u0163ia nonsensului, despre care vorbe\u015fte Cioran aici, nu are ea \u00eens\u0103\u015fi o cauz\u0103. Nu po\u0163i spune c\u0103 se petrece din anumite motive, cum ar fi starea de criz\u0103 interioar\u0103. Desigur, folosim aceast\u0103 expresie din nevoia noastr\u0103 de a \u00een\u0163elege, \u00eens\u0103 nu aduce cu sine o rela\u0163ie cauzal\u0103. Ceea ce se petrece \u00een cazul lui Tolstoi, de pild\u0103, are loc deodat\u0103, \u00eentr-o clip\u0103, c\u00e2nd pur \u015fi simplu \u00ee\u015fi vede str\u0103in\u0103 propria via\u0163\u0103. De\u015fi sigur p\u00e2n\u0103 atunci de sine, \u00ee\u015fi d\u0103 seama deodat\u0103 c\u0103 nimic nu mai conteaz\u0103 \u00eentr-un fel sau altul. Nu mai are vise \u015fi dorin\u0163e, pactul cu sine cade pe nea\u015fteptate. \u201eCriza \u00een care intr\u0103 nu era totu\u015fi nici at\u00e2t de nea\u015fteptat\u0103 \u015fi nici at\u00e2t de radical\u0103 pe c\u00e2t credea el c\u00e2nd scria: \u00abVia\u0163a mi se opri \u00een loc\u00bb. Departe de a fi fost imprevizibil\u0103, ea reprezenta de fapt rezultatul, exasperarea unei angoase de care suferise totdeauna\u201c (p. 129). Probabil c\u0103 a\u015fa stau lucrurile, totul se petrece pe fondul unei sensibilit\u0103\u0163i aparte, aproape maladive, care-l face mai atent fa\u0163\u0103 de sine \u015fi mai vulnerabil. Ar fi \u00eens\u0103 nefiresc s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m ce situa\u0163ii grave l-au \u00eempins \u00een aceast\u0103 criz\u0103 \u015fi \u00een ce fel a generat ea starea de angoas\u0103. A\u015fa cum se \u015ftie, dep\u0103\u015firea crizei se va petrece, pentru Tolstoi, \u00een acela\u015fi fel, adic\u0103 deodat\u0103, pe nea\u015fteptate, c\u00e2nd are loc ceea ce s-a numit \u201econvertirea\u201c sa, schimbarea radical\u0103 a unui mod de existen\u0163\u0103.
\nS\u0103 observ\u0103m aici \u00eenc\u0103 un lucru, anume c\u0103 nu orice criz\u0103 te scoate din cercul obi\u015fnuit al vie\u0163ii. Unele crize au un aer comun, banal, nu sunt \u00een stare s\u0103 ne zdruncine din temelii. Le numim astfel mai mult conven\u0163ional, \u00een graba vorbirii obi\u015fnuite. \u015ei le tr\u0103im \u00een felul unor neajunsuri, lament\u00e2ndu-ne u\u015for cu privire la ele. Fa\u0163\u0103 de acestea, crizele apte s\u0103 reveleze nonsensul cunosc o intensitate neobi\u015fnuit\u0103. Nu mai afli nici timp \u015fi nici energie ca s\u0103 reflectezi asupra lor, s\u0103 vezi ce consecin\u0163e au. Ceea ce ini\u0163ial ap\u0103rea ca o problem\u0103 intim\u0103, fie c\u0103 e vorba de un posibil sens, fie de ideea mor\u0163ii (f\u0103r\u0103 de care, \u00een fond, cea dint\u00e2i nu cap\u0103t\u0103 realitate), cunoa\u015fte acum o \u201eaprofundare necuvenit\u0103\u201c. Iar aceasta, a\u015fa cum am v\u0103zut, tulbur\u0103 pentru totdeauna cursul vie\u0163ii. Tolstoi, de pild\u0103, o suport\u0103 exact atunci c\u00e2nd nu mai \u00eentrevede niciun reper \u015fi nu se mai recunoa\u015fte pe sine. \u201ePrive\u015fte \u00eennebunit cum i se pr\u0103bu\u015fesc vechile certitudini \u015fi \u00eencearc\u0103 \u00een zadar s\u0103-\u015fi izgoneasc\u0103 din suflet revela\u0163ia recent\u0103 a nonsensului care-l invadeaz\u0103, \u00eel acoper\u0103 sub torentele lui\u201c (130). E atins cu totul de spaim\u0103 \u015fi tentat de ideea sinuciderii. Instinctul vie\u0163ii \u015fi cel al mor\u0163ii ajung la fel de puternice. \u00cen conflict cu sine, se las\u0103 prad\u0103 unor \u00eentreb\u0103ri ultimative (\u201e\u00ee\u015fi repeta p\u00e2n\u0103 la \u00eendobitocire: \u00abla ce bun?\u00bb sau \u00abce importan\u0163\u0103 mai are?\u00bb) (p. 131). Semnele nebuniei, mai discrete ini\u0163ial, ajung pu\u0163in c\u00e2te pu\u0163in vizibile. De fapt, clipele de luciditate \u015fi cele de nebunie survin deopotriv\u0103, f\u0103r\u0103 nicio posibilitate de anticipare.
\nIvit\u0103 \u00een acest mod, \u00eentrebarea \u201ela ce bun?\u201c nu se mai supune unei logici obi\u015fnuite. \u00cen definitiv, nu e o \u00eentrebare \u00een accep\u0163iunea proprie a cuv\u00e2ntului. Ea nu-\u0163i cere s\u0103 clarifici ceva, o posibil\u0103 direc\u0163ie \u00een textura complicat\u0103 a vie\u0163ii. Nu conduce c\u0103tre enun\u0163ul unui r\u0103spuns, fie acesta \u015fi negativ. Nici nu are rostul de a-l lini\u015fti pe cel care o formuleaz\u0103, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd cineva, aflat \u00een dificultate, g\u0103se\u015fte \u00eentrebarea potrivit\u0103. Cu toate acestea, o asemenea \u00eentrebare \u0163ine de o experien\u0163\u0103 decisiv\u0103, greu de l\u0103sat \u00een urm\u0103. Poate s\u0103 anun\u0163e \u015fi s\u0103 fac\u0103 sensibil un mod aparte de a vedea lucrurile, o viziune. Faptul e sesizabil \u00een cazul celor care, asemeni lui Tolstoi, reu\u015fesc s\u0103 fac\u0103 o asemenea experien\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Ca s\u0103 spun ceva banal, adev\u0103rul cu privire la propria via\u0163\u0103 nu se enun\u0163\u0103 ca atare. Po\u0163i s\u0103 enun\u0163i, fire\u015fte, ceva cu privire la acest adev\u0103r, s\u0103 spui ceea ce crezi c\u0103 ai \u00een\u0163eles, \u00eens\u0103 nu oferi astfel un r\u0103spuns \u00een sens propriu. \u00cen aceast\u0103 chestiune, Cioran are dreptate, cel preocupat s\u0103 livreze o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 cu privire la via\u0163\u0103 \u015fi la moarte, a\u015fadar cel care \u201evrea s\u0103 fie \u00een\u0163elept\u201c \u00een chestiunea vie\u0163ii nu va aduce \u00een fa\u0163\u0103, cu o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 r\u0103bdare, abisul unei boli sau agonia ultimelor clipe. Dimpotriv\u0103, se va gr\u0103bi s\u0103 le dep\u0103\u015feasc\u0103, \u201es\u0103 \u00eenving\u0103 ne\u00eent\u00e2rziat aceast\u0103 spaim\u0103\u201c (p. 128), altfel nu ar putea s\u0103 ofere un r\u0103spuns bine formulat. Un asemenea om nu are r\u0103bdare, nevoia orgolioas\u0103 de a spune ceva sigur, elocvent \u015fi impresionant, \u00eel face s\u0103 lase \u00een urm\u0103 ceea ce nu \u00eencape \u00een logica unor enun\u0163uri frumoase.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n
\n(1) Distinc\u0163ia pe care o face Cioran, \u00eentre interoga\u0163ia obi\u015fnuit\u00e3 cu privire la sensul vie\u0163ii \u015fi \u201eaprofundarea ei necuvenit\u00e3\u201c, obsesiv\u00e3, va fi reluat\u00e3 pe pagina urm\u00e3toare. \u201eIdeea mor\u0163ii, la care \/Tolstoi\/ a fost sensibil \u00eenc\u00e3 din copil\u00e3rie, nu are nimic morbid \u00een sine; dar nu la fel stau lucrurile cu obsesia mor\u0163ii, aprofundare necuvenit\u00e3 a acestei idei, ce devine atunci funest\u00e3 exerci\u0163iului vie\u0163ii. Aser\u0163iune adev\u00e3rat\u00e3 numai dac\u00e3 ne \u00eenclin\u00e3m \u00een fa\u0163a punctului de vedere al vie\u0163ii…\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Voi reveni la cele spuse de Cioran, \u00een Cea mai veche dintre spaime, cu privire la g\u00e2ndurile \u015fi preocup\u0103rile t\u00e2rzii ale lui Lev Tolstoi. E \u015ftiut c\u0103, la un moment dat, \u00eentrebarea cu privire la sensul vie\u0163ii avea s\u0103 devin\u0103 pentru scriitorul rus o adev\u0103rat\u0103 obsesie. Totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cam \u00een jurul v\u00e2rstei de cincizeci… Cite\u0219te mai mult »Despre \u201eaprofundarea necuvenit\u0103\u201c a unei \u00eentreb\u0103ri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[13511,569,3663,13456],"class_list":["post-22426","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cea-mai-veche-dintre-spaime","tag-cioran","tag-lev-tolstoi","tag-moartea-lui-ivan-ilici"],"views":1338,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22426","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=22426"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/22426\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=22426"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=22426"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=22426"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}